România Liberă, decembrie 1984 (Anul 42, nr. 12467-12492)

1984-12-01 / nr. 12467

a­nw Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI SI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLII Nr. 12467 Simbătă 1 decembrie 1984 6 pagini 50 bani m % * La chemarea tovarăşuluî Nicolae Ceauşescu RĂSPUNSUL NOSTRU - FAPTELE NOASTRE Constructorii în bătălia pentru timp Aspru vînt bate dinspre Du­năre. Unii aşa l-au apucat de cînd s-au născut, alţii i-au cu­noscut furia abia la semnarea contractului de muncă la şan­tierele de construcţii, răsărite parcă peste noapte în coasta bă­trânului fluviu. Şi unii şi cei­lalţi au răbdat, ascuţindu-şi feţele la tăişul­­de brici al cri­văţului, Danubiul fiind cel dinţii care a trebuit să cedeze în faţa cutezanţei şi perseve­renţei umane. Nu uşor, ci cu mare înverşunare, in două rîn­­duri încercînd chiar să-şi extin­dă teritoriile peste ceea ce oa­menii zidiseră cu multă trudă într-un sol perfid, năclăit de ape şi mîluri mişcătoare. Dacă s-ar face o radiografie a solului, lesne s-ar vedea că marile o­­biective, cum sint combinatul de îngrăşăminte chimice din­ Turnu Măgurele sau întreprinderea de ţevi sudate din Zimnicea n-au fundaţii obişnuite, ci îşi sprijină uriaşele structuri metalice pe zeci de mii de piloţi din beton, adine înfipţi în lunca Dunării. Nu sunt cei dinţii care afirmă că şantierele de construcţii in­dustriale ale Teleormanului au avut şi au încă un specific, a­­parte, că au abordat construcţii dificile în terenuri considerate zeci de ani improprii oricărei intervenţii umane. Şi nici nu doresc să-i scuz în vreun fel pentru greutăţile — în fapt rea­le — întîmpinate la fiecare lot, la fiecare obiectiv, depăşite prin eforturi uneori supraomeneşti, de a-şi apăra munca de furia apelor Dunării. Nici n-ar fi cazul căci, iată, ajungînd în Zimnicea, Aurel Simion inginerul şef al Antreprizei de construcţii Te­­leorman-Olt din cadrul Trustu­lui de antrepriză generală pen­tru construcţii industriale Pi­teşti imi spune că pentru lucră­rile din 1984 am venit puţin cam tirziu, planul anual de con­­strucţii-montaj fiind realizat la 30 septembrie ! Rămin, însă, în discuţie investiţii de încă 40 mi­lioane lei ce vor fi realizate su­plimentar pînă la finele lui decembrie... — Tovarăşe inginer şef, după bătăliile cu apele se poate spu­ne, pe drept cuvint, că aţi în­ceput o bătălie pentru timp. Abita vreme cit nu înregistraţi restanţe, cit tim­p stadiile fizice la fiecare lucrare sunt atinse la termen, aveţi motive serioase să acceleraţi ritmul ? — Să clarificăm o afirmaţie. N-am început, ci continuăm o mai veche confruntare cu tim­pul. In ce priveşte ritmul sint motive serioase de grabă, pen­tru fiecare lucrare existind un imperativ major al economiei naţionale. Sîntem constructori şi cită vreme un obiectiv nu este predat „la cheie“ toţi ochii sunt aţintiţi asupra noastră. Uneori se face chiar abstracţie de ter­mene, de stadiile fireşti pe care trebuie să le urmeze o investi­ţie, urmărindu-se doar punerea in funcţiune. Exemplul şantie­rului de la schela Bălăria este elocvent în acest sens. Ţara are nevoie de ţiţei — iată impera­tivul major sub care au lucrat alți 400 dintre cei mai expe­rimentaţi constructori pentru a finaliza grabnic lucrările la staţiile de comprimare a aeru­lui pentru extracţia petrolului. Inginerul Virgil Creţeanu, îm­preună cu dulgherii lui Gheor­­ghe Bădoi sau zidarii lui Andrei Matei — ca să dau doar cîteva nume — au muncit contra-cro­­nometru, zi şi noapte, executînd fundaţii de o factură deosebită, fronturi de montaj în condiţiile unei proiectări şi execuţii difi­cile datorită unei tehnologii so­cotită drept noutate in materie. Opt luni s-a dormit în barăci, nimeni n-a părăsit șantierul. Dar, în loc de 5 milioane, cite erau planificate intr-o anume perioadă de timp, am realizat lucrări în valoare de 23 milioane lei ! După o zi de peregrinări prin șantierele antreprizei, după ce stai de vorbă măcar cu ciţiva dintre cei­­ 100 de oameni ai unităţii vămii cu sentimentul tonic al lucrurilor înfăptuite cu o înaltă conştiinţă revoluţiona­ră, fiecare obiectiv purtînd pe­cetea de personalitate a unor meseriaşi de primă mină, con­ştienţi că prin truda şi efortul lor de inteligenţă schimbă faţa unui judeţ, altă dată emina­mente agrar. Spunea inginerul Dan Stoica, directorul antrepri­zei, omul care şi-a „zidit“ în Teleormanul industrial toţi anii tinereţii, că marele cîştig al an­treprizei a fost colectivul, a­­proape acelaşi de la debutul primelor lucrări, în 1963, la Turnu Măgurele şi pînă astăzi. Au mai venit, fireşte oameni noi, tineri dornici de afirmare, dar şi aceştia pot ridica preten­ţii în ce priveşte apartenenţa la lucrările aşa-zise clasice. Pe bună dreptate, căci cele mai multe dintre obiective, începute în urmă cu 20 de ani se extind, îşi dezvoltă noi capacităţi, se modernizează. Lingă combina­tul de la Turnu Măgurele s-au înălţat uzina de valorificare a cenuşelor de pirită şi întreprin­derea de utilaj chimic ; la în­treprinderea de rulmenţi din Alexandria se dublează capa­cităţile, la întreprinderea de pupitre şi tablouri de comandă pentru automatizări se constru­iesc noi secţii . Zimnicea, re­născută după seism, şi-a ridi­cat tot în lunca Dunării, o plat­formă industrială cu o fabrică de ţevi sudate, cu alta de za­hăr, cu o centrală termică de zonă. Pretutindeni s-a lucrat şi se lucrează sub presiunea ter­menelor, aşa că oamenii s-au învăţat nu numai să le respecte, dar să le şi scurteze, pînă la cele mai nebănuite limite. Nu este, deci, întimplător faptul că Emil Munteanu Colectivele de oameni al muncii din unităţile Centralei industriale de autoturisme — Piteşti au reuşit, in condiţiile realizării sarcinilor de plan, să înscrie in contul de economii al anului 1984 o cantitate de aproape 8 900 tone combustibil convenţional, precum şi peste 7 000 MWh energie electrică. Cele mai însemnate realizări au fost înregistrate la între­prinderile de autoturisme— Piteşti Colibaşi, „Muscelul“ — ■Cîmpulung şi la cea de piese şi subansamble auto Scorni­­ ceşti. Porţile de Fier 2 Ecluza românească in probe cu apă Ostrovul Mare-Mehedinţi. Joi seara în compartimentul din amonte al ecluzei principale româneşti s-a introdus pentru prima oară apă. In termeni consacraţi şi intraţi in uz pe şantierele de construcţii de ecluze se spune că „s-a inundat ecluza“, fiind vorba desigur de o ope­raţie dirijată de oameni, stăpinită pe deplin de către aceştia. Constructorii şantierului „Dunărea Mică" conduşi de inginerul Petre Cernea şi de ceilalţi specialişti din colectivul respectiv (devenit in ultimul timp brigadă a antreprizei de construcţii hidroenergetice Porţile de Fier II) împreună cu montorii antreprizei „Energomon­­taj“ işi văd astfel încununate eforturile depuse aici vreme de cinci ani de zile. Inundarea compartimentului din amon­te al ecluzei româneşti inaugurează la Ostrovul Mare înce­perea probelor in sarcină la echipamentele complexe cu care este dotat acest obiectiv — a doua ecluză românească de pe Dunăre după cea de la Porţile de Fier I. De îndată ce se consolidează şi se înalţă digul cu care s-a închis Dunărea Mare la începutul acestei săptămini, mai exact — luni 26 noiembrie —, şi se va acumula suficientă apă în lacul de acumulare Porţile de înier II,­­ecluza românească îşi va pre­lua integral funcţiile, redeschizînd navigaţia pe fluviu ca unică poartă de trecere prin acest sector a mijloacelor navale de transport pină va fi construită și ecluza iugoslavă. (I. BE­­CHERU). (Continuare in pag. a 2-a) O importantă cerinţă: Livrarea produselor agricole planificate la fondul de stat Nu mai este cazul să mai demonstrăm impor­tanţa asigurării fondului de stat cu produse agricole la nivelul prevăzut şi la datele stabili­te. Buna aprovizionare a populaţiei cu produse agroalimentare, asigurarea industriei prelucră­toare cu materii prime, precum şi satisfacerea altor cerinţe ale economiei naţionale se reali­zează pe seama a ceea ce se livrează statului pe baza contractelor încheiate cu unităţile agricole cooperatiste (unităţile agricole de stat au obli­gaţia sa livreze întreaga producţie agricolă obţinută). Acum, cînd culesul porumbului se efectuează pe ultimele suprafeţe, este de dorit ca predările la bazele de recepţie să se încheie in timpul cel mai scurt. Să vedem cum se ac­ţionează in această direcţie, în cîteva judeţe. OAMENI AI MUNCII DIN INDUSTRIE! Acţionaţi cu fermitate pentru realizarea integrală a planului la producţia fizică, pentru livrarea neîntîrziată a producţiei de export, pentru încadrarea strictă în normele de consum energetic şi de materii prime! M .­ * OAMENI AI MUNCII DIN AGRICULTURA! Finalizarea cu succes a anului agricol depinde de eforturile ce se fac în aceste zile pe ogoare şi care trebuie să se concretizeze în punerea grabnică la adăpost a întregii recolte şi livrarea produselor la fondul de stat. Intensificaţi, la maximum, ritmul arăturilor adînci și al celorlalte pregătiri care hotărăsc recoltele anului viitor! * .1»* V# • n * V, y.V V- » ’ " VIBRANT OMAGIU SECRETARULUI GENERAL AL PARTIDULUI, TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU în telegrame şi mesaje adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu, întregul partid şi întregul popor îşi exprimă satisfacţia pen­tru realegerea sa în funcţia supremă de secretar general al partidului ! (Pagina a 3-a) CONGRESUL AL XIII-LEA AL PARTIDULUI IN CONŞTIINŢA ÎNTRE CU NAŢIUNI Strategia accentuării factori­lor intensivi ai reproducţiei so­cialiste include — ca o com­ponentă fundamentală — creş­terea puternică a productivită­ţii muncii, care in concepţia partidului nostru, a secretaru­lui său general, impune utilizarea cu maximum de efi­cienţă a fondului de timp al societăţii, a fondului de timp de care dispune fiecare unitate — lege de bază a dezvoltării economico-sociale. — Raportul prezentat la cel — Costurile unităţii de muncă se vor ridica cu : Din aceste exemple, se poate, înţelege de ce este necesar ca, în toate cazurile, nivelul pro­ductivităţii muncii să crească mai repede decit cel al retribu­ţiei, necesitate subliniată din nou de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în raportul prezentat la Congres. Se poate conchide deci că sporirea productivităţii muncii oglindeşte un dublu pro­ces : pe de o parte, mărirea cantităţii de produse ce se ob­ţine în fiecare oră de muncă şi, pe de altă parte, micşorarea cheltuielilor necesitate de fabri­carea fiecărei unităţi de produs. In acest cadru, Programul privind creşterea mai accen­tuată a productivităţii muncii şi perfecţionarea organizării şi normării muncii în perioada 1983—1985 şi pînă în anul 1990 adoptat de Plenara C.C. al P.C.R. din 14—15 noiembrie 1983, acordă o atenţie deosebită productivităţii fizice a muncii, care se exprimă prin consumul rol vital în conţinutul costuri­lor unitare de muncă. Pe mă­sură ce dinamica productivită­ţii scade, costurile unităţii de muncă sporesc în dauna, renta­bilităţii unităţilor economice şi a ridicării bunăstării poporului. Să ne folosim de cîteva exem­ple, pentru a înţelege mai bine legătura dintre sporul de pro­ductivitate şi nivelul costurilor cu manopera, cu munca vie şi, implicit, cu munca materiali­zată în mijloacele de pro­ducţie , de manoperă pe produs sau pe grupa de produse, concomitent cu productivitatea măsurată pe baza producţiei marfă, deoarece fiecare dintre acestea reliefează o latură sau alta a activităţii de producţie, in vederea carac­terizării cit mai bune a rapor­tului efect-efort. — După cum te ştie, normă­rii muncii îi revine un rol im­portant în creşterea productivi­tăţii. In acest cadru, care sunt sarcinile concrete ale normării muncii în viitorul cincinal? — Programul din acest dome­niu reliefează contribuţia pe care urmează să o aducă — la îmbunătăţirea normelor de mun­că — factori de mare impor­tanţă, cum sunt : progresul teh­nic, organizarea producţiei şi a muncii, creşterea calificării for­ţei de muncă, precum şi unele măsuri legate de creşterea gra­dului de mecanizare şi auto­matizarea producţiei, organiza­rea producţiei şi a muncii, per­ Cazul 1 Caz­ul 2 — Creşterea retribuţiei 10% 10% — Creşterea productivităţii muncii (realizări intr-o oră de muncă) 0% 6% 10% 4% 31 1 Decembrie 1918-măreață încununare a luptei pentru unitate națională și statală V. * ■ 1­0 (Pagina a 2-a) Hunedoara: Recolte sporite, livrări suplimentare Cooperativele agricole de pro­ducţie din judeţul HUNEDOA­RA au depăşit cu aproape 1 800 tone sarcinile­ de plan privind livrarea porumbului pentru fondul de stat. Iată cîteva exem­ple. Cooperatorii din Rapoltu Mare de pildă, au livrat supli­mentar la fondul de stat 397 tone de porumb.. In plus, ei au mai dat la fabricile pentru fu­raje combinate o cantitate tota­lă de 140 tone. Acest lucru nu este­­întimplător. De mai multi ani la C.A.P. Rapoltu se acordă o atenţie deosebită amplasării corespunzătoare a culturilor, fertilizării terenului şi asigură­rii unei densităţi, optime a plan­telor. „Anul acesta am obţinut 8 500 kilograme porumb boabe la ha­l ne-a spus inginerul şef Cornel Tărăpoancă. Am cîştigat mult prin mărirea densităţii şi (Continuare in pag. a 2-a) dului subliniază, in mod preg­nant, importanţa creşterii pro­ductivităţii muncii, pe diferite planuri... ^ — Intr-adevăr, creşterea­­ pro­ductivităţii muncii este un fac­­tor-cheie in determinarea ni­velului de trai, in sporirea efi­cienţei economice, în dezvolta­rea economico-socială a ţării, deoarece ea duce la micşorarea cheltuielilor de muncă pe uni­tatea de produs, stind la baza măririi rentabilităţii unităţilor economice şi a creşterii com­petitivităţii produselor pe piaţa externă. In acelaşi timp, sporul de productivitate are o influ­enţă directă asupra creşterii retribuţiilor. Cu alte cuvinte, creşterea productivităţii muncii are in consecvenţă în economie, in întreaga viaţă socială, a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii moderne, a celor mai perfecţionate metode de orga­nizare a conducerii producţiei şi a muncii, în strinsă concor­danţă cu nivelul dezvoltării forţelor de producţie, şi, im­plicit, cu cel al relaţiilor de producţie. Această necesitate a fost subliniată din nou, în ra­portul prezentat de secretarul general al partidului la Congre­sul al XIII-lea, precizîndu-se : „Trebuie să fim conştienţi că dezvoltarea economico-socială a patriei noastre, făurirea comu­nismului, nu se pot realiza de­cit pe baza celor mai noi cuce­riri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cunoaşterii umane in general“. Direcţii de acţiune pentru creşterea mai accelerată a productivităţii muncii Un obiectiv major al viitoru­­tru se întemeiază pe aplicarea de al Xlll-lea Congres al parti- fecţionarea pregătirii profesiu­lui cincinal 11 constituie creş­terea mai accentuată a produc­tivităţii muncii. „Nu trebuie să uităm nici un moment — a ară­tat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, in magistralul Raport prezentat la cel de al XIII-lea Congres al partidului — că numai pe baza creşterii productivităţii muncii vom putea asigura dezvoltarea economico-socială şi vom face ca produsele româneşti să fie competitive pe plan interna­ţional". Această idee-forţă din Raport, această necesitate imperioasă a fost subliniată anterior, în re­petate rinduri, de secretarul general al partidului, ea stind la baza elaborării „Programului privind creşterea mai accentua­tă a productivităţii muncii şi perfecţionarea organizării­­ şi normării muncii în perioada 1983—*1985 şi pînă în anul 1990“. Potrivit acestui program, pină in anul 1990 productivitatea muncii va creşte cu peste 60 la sută faţă de anul 1985, dublin­­du­-se faţă de anul 1980. Pe seama creşterii productivităţii muncii urmează să se obţină d­in viitorul cincinal — circa 85 la sută din sporul venitului na­ţional — singura sursă care asi­gură fondurile necesare dezvol­tării generale a societăţii şi ri­dicării standardului de viaţă al poporului. Asupra modalităţilor de transpunere in fapt a orientă­rilor date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe linia creşterii substanţiale a productivităţii muncii, a sarcinilor prevăzute in acest sens de Directivele celui de-al XIII-lea Congres al P.C.R., am avut recent, o con­vorbire cu tovarăşul dr. PETRE FRUJINA, director ad­junct al direcţiei de speciali­tate din Ministerul Muncii. — Magistratul Raport al to­varăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, prezentat la cel de-al XIII-lea Congres al P.C.R. — ne spune interlocutorul — reflectă, in mod elocvent, perspectivele progresului multilateral al so­cietăţii noastre socialiste. In mod deosebit este relevat rolul factorilor calitativi in noul sta­diu de dezvoltare a ţării noas­tre. Caracteristica fundamentală a acestor factori o constituie trecerea României la un nou stadiu de dezvoltare, prin am­plificarea factorilor intensivi, de eficienţă, rentabilitate şi competitivitate, situarea aces­tora în centrul preocupărilor pentru realizarea unei creşteri economice dinamice şi echili­brate. Pornind de la exigenţele dezvoltării ţării noastre, de la acumulările cantitative din pe­rioadele precedente, orientarea fermă a procesului de creştere economică se efectuează în di­recţia accentuării laturilor cali­tative — teză fundamentală care şi-a găsit o solidă fundamentare ştiinţifică In gindirea social­­politică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Corespunzător aces­tei teze, politica partidului nou­ Mircea Scripcă (Continuare in pag. a 5-a) cale a forţei de muncă, precum şi unele măsuri legate de creş­terea gradului de mecanizare şi automatizare a producţiei, or­ganizarea proceselor de muncă, disciplina tehnologică și de muncă etc. Pentru a realiza aceste obiec­tive, trebuie ca in toate între­prinderile să se aprecieze că normarea muncii este necesară și de importantă majoră. Un alt obiectiv din acest domeniu este ca normarea muncii să înceapă încă din faza de pro­iectare a tehnologiilor şi pro­duselor, astfel incit — o dată cu stabilirea modului de fabricaţie a maşinilor, utilajelor, insta­laţiilor şi produselor — să se fundamenteze pe baze ştiinţi­fice şi normele de muncă, res­pectiv consumul de muncă ne­cesar. In aceste condiţii, nor­mele de muncă necesare reali­zării produselor se vor determi­na în funcţie de cele mai cores­punzătoare procese de produc­ţie şi condiţii tehnice şi orga­nizatorice, care realizează bu­nuri materiale identice sau si­milare, cu timpi de muncă cit mai reduşi. — Care sunt principalele pirghii de creştere a producti­vităţii muncii in perioada 1986—1990 ? — Desigur, creşterea produc­tivităţii muncii este rezultatul acţiunii corelate a unui ansam­blu de factori. Totuşi, în func­ţie de intensitatea de acţiune a acestora, creşterea productivi­tăţii muncii este de neconceput fără promovarea progresului tehnic in întreaga economie na­ţională, fără un nivel ridicat al organizării producţiei şi a mun­cii, fără un nivel de pregătire şi calificare a forţei de muncă şi o disciplină fermă în toate sectoarele de activitate. Toc­mai în acest sens, in raportul prezentat la Congresul al Xlll-lea al partidului se evi­denţiază necesitatea ridicării nivelului tehnic al producţiei în toate unităţile economice, prin dotarea şi reutilarea unităţilor cu maşini şi instalaţii de mare tehnicitate, prin perfecţionarea neîntreruptă a tehnologiilor, prin introducerea pe scară largă a mecanizării complexe, a auto­matizării, cibernetizării. In viitorul cincinal, creşterea productivităţii muncii in indus­trie se va asigura in proporţie de circa 55 la sută pe seama introducerii şi generalizării pro­gresului tehnic. Sarcini simi­lare sunt prevăzute in ramura construcţiilor, în agricultură, precum şi in celelalte ramuri ale economiei naţionale. Conco­mitent, nivelul şi ritmul creş­terii productivităţii muncii de­pind şi de calitatea forţei de muncă, de utilizarea raţională a acesteia. Punerea în valoare atit a progresului tehnic, cit şi a cali­ficării forţei de muncă, este strîns legată de perfecţionarea organizării producţiei şi a Covăsită: O EXPERIENȚĂ VALOROASĂ, DE MARE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ D IN DOMENIUL ZOOTEHNIEI (Pagina a 4-a) ■ safitr-'- - vm 1 1 -, ;■&­* V­m. ‘ A iai*

Next