România Liberă, ianuarie 1985 (Anul 43, nr. 12493-12517)

1985-01-03 / nr. 12493

r Pagina a 2-a — 3 ianuarie 1985 LA PORŢILE NOULUI AN O, brad frumos ! - iată o exclamaţie aflată pe buzele celor mai mulţi dintre noi, la petrecerea Revelionului. Cetăţenii ţării s-au aflat în preajma atîtor brazi fru­moşi, împodobiţi sărbătoreşte, ridicînd cu­pele de şampanie şi rostind tradiţionala urare „La mulţi ani !“ Ne-am aflat şi noi în noaptea de Revelion printre oameni, consemnînd gîndurile şi faptele lor. Mai ales pentru că, se ştie, pentru foarte mulţi cetăţeni ai ţării, chiar şi această noapte a fost o zi de muncă plină. Am fost printre oameni care închinau pa­harele cu veselie, după un an de muncă rodnică, am fost printre oameni care-şi fac munca cu dragoste, iar munca făcută astfel îi face şi pe ei mai bogaţi sufleteşte. Şi am surprins, în această noapte, diverse secvenţe, unele dintre ele chiar neobişnuite, care re­flectă atît bucuria unor oameni care petre­ceau la cumpăna anilor, cît şi satisfacţia altora, aflaţi la datorie, cu conştiinţa că sînt utili şi în această noapte concetăţenilor lor, împreună la muncă, împreună la sărbătoare După un rodnic bilanţ mun­citoresc, tradiţia la „Griviţa Roşie“ este de a fi împreună şi la cumpăna anilor. In sala can­­tinei-restaurant de pe Calea Griviţei, peste 600 de persoane de la întreprinderile de utilaj chimic şi de material rulant „Griviţa Roşie“ s-au aflat în sărbătoare. La mese recunoaştem oameni vrednici, care s-au detaşat prin munca lor exemplară, prin ac­ţiunile lor deosebite. Iată-l, de pildă, pe Gheorghe Fiţ, şeful atelierului de sudură, omul care testează toate procedeele noi de sudură ce sunt introduse în pro­ducţia cunoscutei întreprinderi de utilaj chimic. „Suntem, de fapt, o familie, o mare familie muncitorească“ — ţine să ne spună Gheorghe Fiţ. Intr-adevăr, o familie care şi-a adus o însemnată contri­buţie la realizarea planului de fabricaţie a utilajelor chimice ale ţării. O întreprindere care produce utilaje complexe şi, de aici, întîia lor grijă, încă din primele zile ale anului, este de a organiza cît mai bine proce­sul de producţie. Grija lui Că­lin Nicolae, şeful unei brigăzi de lăcătuşi de la secţia meca­nică, unde se montează utilaje pentru industria prelucrătoare de ţiţei, pentru cea chimică, coloane şi reactoare. Şi grijă lui Constantin Liculescu, şef de bri­gadă la cazangerie, secţia fina­­lizatoare. Şi grija lui Ion Pîrcă­­labu, turnător în secţia metalur­gică, de a se încadra în coefi­cienţii de turnare, de a reduce rebuturile la turnare. Grija de a face in aşa fel, incit in acest an economiile de metal să de­păşească pe cele 300 de tone de anul trecut. — Cu ce gînduri intraţi in noul an ? îl întrebăm pe lăcătu­şul Ion Grigore, de la secţia 4. — Să îndeplinim exemplar sarcinile acestui ultim an al cincinalului. 1985 va fi „proba de foc“ a bărbăţiei şi abnegaţiei noastre muncitoreşti. Şi bilanţul — suntem­ siguri — va fi bun. Doar facem parte din rîndul meseriilor de elită. Şi avem oa­meni, care sînt trup şi suflet cu întreprinderea în care lucrează. Aceeaşi întrebare am adresat-o şi electricianului Gheorghe Po­­pescu, care ne-a spus : — Avem satisfacţia profesio­nală că ne facem munca cu ta­lent şi pasiune. A face astăzi utilaje chimice este egal cu arta de-­­a grava în metal, de a mo­dela metalul. I-am cunoscut şi la petrecere pe aceşti oameni — griviţenii — aceşti oameni din detaşamentul de avangardă al clasei noastre muncitoare, oameni cărora nu le stau mîinile o clipă, de parcă ar spune : numai să termin treaba asta şi m-apuc de lucru... Galiţe — navigator, Victor Ma­­rinescu — mecanic, însoţitoare de bord — Ioana Manu, Angela Voicu, Viorica Seceleanu, Ana Vasilache, Daniela Bratu, Cris­tina Popa) au plecat mai înain­te, ca pasageri şi au aşteptat la Karachi pentru a-1 prelua pe „YR ABC“ spre Beijing. în ziua de 30 decembrie 1984, la ora 20,40, nava a decolat de la Oto­­peni cu echipajul lui Andrei Floroiu (Ştefan Cirip — copilot, Adona Hagiu — navigator, Va­lentin Neagoe — mecanic şi în­soţitoarele de bord Daria Bucur, Mihaela Georsoi, Mariana Io­­nescu, Elena Hristea, Melania Kind­er), aterizînd, la ora 3,10, în ziua de 31 decembrie, la Karachi. De aici, avionul a fost preluat de echipajul lui Milea, decolând la ora 4,30 şi ajungînd la destinaţie la ora 18 (local). Un echipaj a întîmpinat noul an la Karachi şi un altul la Beijing. întoarcerea : decolarea din Beijing, la 1 ianuarie, ora 13,15; aterizare la Karachi la 20,45 unde avionul este pre­luat de echipajul Floroiu ; de­colare: Karachi ora 23 ; ateri­za cea mai mare altitudine a ţării unde există o aşezare umană, Vîrful Omul, n-am putut ajunge din cauza vremii : zăpadă viscolită. Prin interme­diul staţiilor de radio de la Si­biu şi Buzău am reuşit să in­trăm în legătură cu staţiile me­teorologice de la mare altitu­dine şi să aflăm ce­ au făcut de Revelion oamenii munţilor. Primele comunicări au fost la ora 0 şi 40 de minute. Dincolo de limbajul specific meteorolo­gilor, ei s-au salutat şi şi-au urat „La mulţi ani !“ De obicei, un meteorolog lucrează la ob­servaţii, altul la întreţinere. Deci, la ora 1 fără 20 a fost prima oră meteorologică a anu­lui, prima observaţie a lui 1885 , date despre starea aeru­lui, viteza vintului, temperatura aerului şi a punctului de rouă, felul norilor, înălţimea lor. La ora 2 fără 20 a fost prima ob­servaţie sinoptică a lui 1985, o oră mai „completă“, care cu­prinde mult mai multe date. De serviciu la Omul a fost şefa staţiei, Anişoara Baleş. Era vint moderat, minus 11 gra­de. Datele meteorologice s-au transmis tot timpul nopţii. Cei­lalţi meteorologi Iancu Baleş, Gina şi Eugen Chitorescu, Gheorghe Parancea şi Teodor Chiciu s-au aflat in jurul unui brad frumos. Au transmis cu regularitate, zare Otopeni, 2 ianuarie dimi­neaţa. Aşadar, echipajele Floroiu şi Milea au fost singurele care s-au aflat pe alte meleaguri la porţile anilor. Asemenea curse grele se încredinţează numai unor aşi ai aviaţiei, aşa cum sunt Floroiu şi Milea. — Cum vi se pare ţara văzută în zilele senine, de sus ? — îl întreb pe comandantul Floroiu. — Am traversat cerul ţării de sute de ori. Am văzut toate minunile lumii, dar inima bate mai tare, cînd intri pe culoarul Carpaţilor. Şi vezi mereu, cînd te întorci acasă, imagini noi ale ţării. — Cum vi se pare ţara sub zăpadă ? — O salbă de mărgele la gîtul unor fete în alb. Milioane de kilometri parcurşi între cer şi pămînt, bucuria de a şti că ai contribuit şi tu la realizarea planului „TAROM“-ului, că ai efectuat fără reproş toate zborurile. Floroiu şi Milea sunt doi dintre ambasadorii aripilor româneşti, demni discipoli ai multor navi­gatori români celebri, din oră în oră, „meteorul“, (da­tele despre starea vremii) şi cei de la Ţarcu : Virgil Pop, şeful staţiei, Valentina Manolescu, Rodica şi Nicolae Daici, Iuliana şi Sergiu Korc. Temperatura — 12 grade. Mesaje meteorologice transmise de Ceahlău — Toaca : 8 grade, cer senin. Meteorologi : Pavel Creţu, şef staţie, Iuliu Bodnar, Mihai­ şi Emil Chirilă, Amedeo Asăvoaie, Iulian Luca. In Paring s-au aflat la datorie Gheorghe Teodorescu, De Ni­­colo Vergiliu, Francisc Ocoş şi Viorica Barta. Temperatura — 11 grade. La Ţarcu frig n-a fost prea tare in acest an. Minima în urmă cu cîţiva ani : minus 31 de grade. Cel mai călduros Revelion 18 grade, în 1971. Ce-a făcut meteorologul de serviciu de la Ceahlău — Toaca, in noaptea de Revelion ? Intre Complexul social, care este la 1 790 m altitudine şi staţia cu platforma meteo de la 1 897 m există o scară de lemn cu 462 trepte şi o înclinaţie de 45—60 grade. Scara este acoperită de zăpadă şi numai bara laterală de susţinere îi trădează exis­tenţa. Polei, greu de urcat. Singura posibilitate a meteoro­logului Pavel Creţu a fost să se descalţe şi să urce in ciorani pină la platoul cu aparate. Şi, bineînţeles, legat cu o corde­­lină agăţată bine de o grindă a staţiei. Pentru ca să ştim starea vremii într-o atmosferă antrenantă, optimistă, specifică vîrstei lor, aproape şapte mii de tineri au luat parte la tradiţionalul „Reve­lion al tineretului" organizat la pavilionul expoziţional din Piaţa Scînteii. Dominantele acestei splendide manifestări tinereşti au fost muzica, dansul, fantezia, bucuria de a păşi împreună într-un nou an. OAMENI, FAPTE, SEMNIFICAŢII, ÎN CEA MAI LUNGA NOAPTE A ANULUI băiat al familiei. Cel mai tînăr cetăţean ieşean, asistat cu res­ponsabilitate profesională de medicul specialist Dumitru Gîl­­că, este în perfectă stare de să­nătate. Ca şi mama, de altfel, care îşi doreşte înainte de orice să ajungă curind în m­ijlocul ce­lor dragi. Chiar dacă nu a fost prezentă la Revelionul familiei, telefoanele primite de acasă, vi­zitele, au adus-o în starea fi­rească de bucurie ca şi cum ar fi fost in mijlocul alor săi. Sin­gura dilemă este numele. Deo­camdată tatăl nu s-­a hotărit ce nume să-i dea. Dar mama, cum ne-a spus chiar ea, ştie cum ii va spune mezinului, insă ţine neapărat să fie o surpriză pen­tru toţi. Aşa că şi noi păstrăm secretul. Ii urăm, după tradiţie, „La mulţi ani !“ mamei şi tu­turor copiilor săi. Mesajul rostit, la radio şi televiziune, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ascultat de participanţi cu firească emoţie şi cu mîndrie patriotică, cu hotărîrea de a urma întocmai îndemnu­rile celui care reprezintă un model luminos pentru tînăra ge­neraţie. Pocnind din bici Pocnesc din bici flăcăii, fie-au chemat la ferestre şi bal­­o­ane, cu urări de Anul Nou. Iguşorul a declanşat sărbă­­rea Anului Nou : iho, aho, copii şi fraţi ! De poale de Carpaţi, I Staţi pu­ţin şi nu minaţi, / De plug vă alăturaţi / Şi cuvintul mi-ascul­­taţi“... Florile dalbe... au cîntat urăto­rii, umblînd din casă în casă, cu obrajii rumeni : Aho, aho! / De vreo douăzeci de veacuri / Lingă prispe şi cer­­dacuri / Sub ferestre primitoare / Vine ţara cu urare... Brazi în... Marea Neagră Cele trei platforme de foraj marin — „Gloria“, „Orizont“ şi „Prometeu“ — cu turlele lor înalte, luminate feeric, se decu­pează in întunericul nopţii, asemeni unor uriaşi pomi de iarnă. Imaginea are o semni­ficaţie deosebită în noaptea Noului An, cînd pe aceste baze plutitoare pentru exploatarea aurului negru din solul subma­rin, au fost instalaţi brazi au­tentici, în jurul cărora s-au adunat sondorii marini pentru a petrece Revelionul 1985. — Pe platforma „Prometeu" — ne spune inginerul şef Paul Berbecaru de la „Petromar“ Constanţa — revelionul a fost o premieră absolută, întrucît această platformă nu are decit citeva luni de cînd a fost am­plasată pe poziţii de lucru în Marea Neagră. — Ce au făcut sondorii marini la ora de la cumpăna anilor ? — Cei aflaţi în schimbul de noapte au vegheat ca toate in­stalaţiile să funcţioneze conform programului de lucru, în timp ce oamenii din tura liberă s-au aflat în jurul brazilor împodo­biţi sărbătoreşte, pentru ca în cursul dimineţii, locul lor să fie luat de colegii ieşiţi din schimb. Astfel, s-ar putea spune că Re­velionul a fost petrecut in două „reprize“. Pentru ei, bucătarii Dumitru Calotă, Eugen Vizan, Dumitru Hîrşcu şi ceilalţi maeştri în arta culinară au pre­gătit mîncăruri tradiţionale. A lipsit doar şampania, din mo­tive lesne de înţeles, ciocnin­­du-se cu pahare pline cu sucuri şi apă minerală. Printre cei care au sărbătorit noul an pe platformă s-au aflat oa­meni pricepuţi şi destoi­nici care au o bogată expe­rienţă in forajul marin, cum sunt inginerul Ilie Smocot, dis­pecerul Călin Toreş, maistrul de foraj Ilie Zamfir, mecanicii Ionel Dragomir, Ilie Popa şi Vasile Nitrăchescu, sondorul şef Aurel Bodea, electricianul Ion Donţu şi alţii. Toţi au ascultat cu adîncă emoţie Mesajul de Anul Nou rostit la posturile noastre de radio şi televiziune de către preşedintele României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Am sintetizat impresiile şi sen­timentele exprimate de către acest colectiv : adeziunea totală a sondorilor marini faţă de îndrăzneţele programe de dez­voltare a patriei, elaborate de cel de al XIII-lea Congres al partidului şi hotărîrea lor de a munci fără preget pentru a în­deplini întocmai programul de explorare, exploatare şi extrac­ţie a aurului negru de pe plat­forma continentală românească a Mării Negre. * Lumea văzută de la­ 10000 metri Cînd citiţi aceste rînduri bîzîitul motoarelor lui „YR ABC“ a încetat. El se pierde undeva, în depărtări, ca un surd ecou. „YR ABC“ a aterizat ieri dimineaţă pe aeroportul Oto­­peni, venind de la Beijing. Pa­sărea argintie a fost singura aflată în cursă la cumpăna din­tre ani şi a fost condusă cu siguranţă de două echipaje, în fruntea lor aflîndu-se doi din­tre cei mai experimentaţi piloţi de cursă lungă : Andrei Floroiu şi Nicolae Milea. O cursă de 20 000 kilometri, în mare parte la 10 000 metri altitudine. Membrii echipajului condus de comandantul Nicolae Milea (Paul Ghițulescu — copilot, Ion Primii soli ai»»» primăverii La ferma Izvoru Berheciului a Staţiunii de cercetare şi produc­ţie pentru creşterea ovinelor Secuieni — Bacău, odată cu pri­mele clipe ale noului an, au so­sit pe lume şi cei dinţii soli ai primăverii. Miei rezultaţi din încrucişarea ţigăii româneşti cu rasa Coopworth, au primit cele dintii îngrijiri după fătare, de la ciobanul Gh. Vlad, în asistenţa de specialitate a medicilor vete­rinari Vasile Jipa şi Neculai If­timie, şeful fermei şi respectiv inginerul şef al staţiunii, de ser­viciu în noaptea de Revelion. Bucuria celor trei a fost cu atit mai mare cu cît o parte din mieii aduşi pe lume in primele ore ale noului an au fost du­bluri. Aşa cum ne-au mărturisit, lucrătorii staţiunii şi-au propus să obţină în 1985 un număr de cel puţin 4 500 de miei, ceea ce înseamnă un indice de natali­tate de 110 la sută. ­ 1985, un an inedit pentru fotbalul nostru De ce inedit? Pentru că — ne-a declarat în noaptea de Anul Nou Mircea Lucescu, pe care l-am vizitat acasă — echipa reprezentativă a României va susţine şapte meciuri oficiale, situaţie în care nu s-a mai aflat niciodată, de-a lungul participării fotbalului românesc la preliminariile campionatelor mondiale şi europene. — Deci, Mircea Lucescu, cu ce gînduri păşeşti in acest nou an atit de încărcat şi greu pen­tru fotbalul nostru? — Cu gîndul de a ajunge din nou în Mexic, acolo unde în 1970 am fost ca jucător. Doresc acum să obţin, împreună cu echipa, a doua calificare a fot­balului nostru la un turneu fi­nal al campionatului mondial. Ştiu că toată lumea aşteaptă de la noi această calificare şi eu cred că în 1986 ne vom afla printre cele 24 de finaliste. — De ce atit­ de multe me­ciuri într-un singur an? — Nu am avut spaţiul nece­sar aranjării unui alt program, dar eu cred că această concen­trare de meciuri va ţine lotul, cum se spune, în „priză“. Iată, chiar peste câteva zile, mai exact la 7 ianuarie, lotul se va reuni pentru un prim start de pregătire, care se va încheia cu un meci amical împotriva Por­tugaliei, la Lisabona. Startul oficial se va da la 3 aprilie, probabil la Craiova, cînd vom susţine meciul cu Turcia. — Să reamintim şi celelalte meciuri... — Da, desigur, mai avem partidele cu Anglia, Finlanda (tur şi retur) şi cu Irlanda (re­turul, la Bucureşti), şi, bineîn­ţeles, returul cu Turcia. — Care va fi cel mai greu moment al anului? — Meciul cu Anglia de la Bucureşti va fi poate decisiv pentru calificare. Dacă îl cîş­­tigăm, şansele noastre de cali­ficare vor creşte considerabil. Aş vrea să spun că această „campanie mexicană“ implică tot fotbalul nostru şi aşteptăm, în consecinţă, ca toţi antre­norii, toţi jucătorii şi condu­cătorii de cluburi să înţeleagă că sunt realmente implicaţi în această „campanie“.­­— Altceva? — Doresc tuturor fotbaliştilor să fie sănătoşi... ca să am de unde alege. într-o familie de mineri La cumpăna dintre ani, cioc­nind paharul de şampanie, toţi cei aflaţi în jurul mesei din su­frageria împodobită sărbătoreşte şi-au însoţit urarea de „La mulţi ani“ cu tradiţionalul „No­roc bun“ mineresc. Şi aceasta nu numai pentru că Gheorghe Prunduş, tatăl familiei, este un cunoscut miner specialist, şef de brigadă la Exploatarea minieră Herja din Baia Mare ci pentru că întreaga familie adunată a­­casă în noaptea de Revelion şi-a legat destinul de această nobilă profesie. Cel mai mare dintre copii, Ioan Prunduş, este subin­­giner, şef de sector la Exploata­Medicii au fost şi ei la postu­rile de veghe. Suntem­ în cău­tarea primului născut, a primei „flori“ a vieţii din 1985! Revelion in spital! Spitalul nu este o instituţie prea veselă. Cine şi-ar dori să petreacă Re­velionul la spital? Dar sorocul nu ştie de Anul Nou. Se întîm­­plă şi naşteri în noaptea de Revelion. Medicii Mircea Ale­­xandrescu, Grigore Cleja, Emilia Faur, Mircea Anghel şi Dumi­tru Silvestru sunt de gardă,­­ la Filantropia, maternitate care în­registrează anual trei mii de naşteri. — S-a născut cineva? — Da, avem două fetiţe. Poftiţi. La ora 0:30 Aurora Frăcea, desenatoare tehnică, a născut o fetiţă, iar peste o oră, Alexandra Conete, casnică, a adus pe lume tot o fetiţă, de 3100 grame. Mamele sunt mul­ţumite de asistenţa medicală a­­cordată. Oamenii pe care îndeobşte ii numim cu respect „oamenii în rea minieră Heria,­ soţia sa, Smaranda, este şi ea subingineră la aceeaşi exploatare. Mircea, al doilea băiat al familiei, a venit şi el de la Petroşani, unde­­ este student in anul V la Facultatea de mine, iar soţia sa, Victoria, este laborantă tot în sectorul minier. Gherghina Prunduş, nu s-a îndepărtat nici ea de tradi­ţia familiei — este elevă la Li­ceul industrial minier, secţia electrotehnică. Grija sărbătorii o ducea pe umeri mama, Nastasia Prunduş şi ea muncitoare la aceeaşi exploatare. Un Revelion vesel, intr-o familie de mineri în care, discuţiile, bineînţeles, n-au fost numai profesionale... albe au fost la datorie. Ne bucurăm cînd aflăm de primul copil venit pe lume în noul an. Copiii sînt florile cele mai gingaşe ale vieţii. Doctorii ne vorbesc despre neţărmurita bucurie pe care o simt împreu­nă cu mamele la fiecare nouă naştere. Aşa cum le-au urat ei „La mulţi ani!“, noilor veniţi pe lume şi mamelor lor, întru mulţi ani urăm şi noi acestor oameni în halate albe care ve­ghează la sănătatea semenilor lor. Şi doctorul Marin Drăghici şeful Staţiei de Salvare a stat in noaptea de Revelion pină la ora 2. Preţul secundelor se cu­noaşte şi aici. Tura de inter­venţie a fost coordonată de dr. Doru Sintie care a avut la dis­poziţie zece medici şi 32 asis­tenţi medicali. De la ora 0 pină dimineaţa, 360 de solicitări. Tot felul de urgenţe, nu numai... di­gestive, cum ne-am fi aşteptat, dar toate au fost rezolvate. Veghea oamenilor în alb Vă rugăm grăbiţi urcarea. Adjunctul şefului de depou al metroului bucureştean, inginerul Barbu Popescu a dat un telefon şi le-a urat celor doi mecanici din ultima tură a anului, „La mulţi ani !“. Viorel Nedelcu şi ajutorul său, Constantin Petcu au fost cei care au condus ulti­mul tren din 1984. La ora 0,08 intrau la depoul Ciurel. Brăduţul împodobit în incinta depoului era un semn al dra­gostei cu care au fost înconju­raţi cei ce aveau să înregistreze ca „zi de muncă“ cumpăna ani­lor. — Ce v-a impresionat cel mai mult de cînd lucraţi la me­trou ? — îl întreb pe Viorel Nedelcu. — Prima zi cu călători, în 26 octombrie 1979. — In ultima cursă ciţi călă­tori aţi avut ? — De la­ „Eroilor“ la „Crîn­­gaşi“, în tren se mai aflau cîţiva călători. Le-am urat petrecere frumoasă şi „La mulţi ani !“. Nu ştiu dacă ei au mai ajuns la timp la Revelion, deoarece gongul a sunat intre staţiile „Semănătoarea“ şi „Crîngaşi“. La ora 5, din nou, în „foc con­tinuu“. După ce am dormit ci­teva ore, toate cele 12 echipaje şi rezerve, dimineaţa, am ieşit din nou în traseu. La ora 5, că­lători destui ! Se întorceau de prin locurile unde au serbat Revelionul. Un proaspăt „La mulţi ani !“ pentru primii călători ai noului an. Şi mai consemnăm că au fost la datorie, la depou, şi acei oameni care „nu se văd“, şeful de tură Ion Lazăr, revizorii Constantin Ispir, Mircea­­Vasi­­lescu, Marin Sîngeorzan, în to­tal 24 de oameni care veghează ca metroul să circule... ceas. — Vă rugăm grăbiţi urcarea ! Atenţiune. Se închid uşile ! ­ Al 12-lea copil Primul cetăţean al Iaşului din acest nou an a venit pe lume la ora 1 după miezul nopţii albe. Este fiul soţilor Maria, mamă eroină, şi Mihai Cozma, lăcătuş mecanic la o întreprindere ie­şană, după cum ne relatează directorul Spitalului de obstetri­că şi ginecologie, medicul primar Aurel Mihăilescu. Este cea de a 12-a naştere a Măriei Cozma, în vîrstă de 40 de ani şi al 8-lea „Románia libera“ Mesaje de pe mări şi oceane La miezul nopţii, Olga Suciu, împreună cu cele două fetiţe ale sale, cu rudele şi prietenii, ală­turi de care a petrecut revelio­nul, a ridicat un pahar în cinstea soţului ei, Nicolae Suciu, co­mandant secund pe nava Tis­­mana, aflat în drum spre portul Tripoli. La fel a procedat, desi­gur, şi acest navigator plecat in misiune care, la cumpăna din­tre ani, a fost cu gîndul şi inima alături de cei dragi de acasă, adresindu-le pe calea , undelor urările tradiţionale de Anul Nou. Radiotelegrafiştii de la sta­ţia radio-coastă a portului Con­stanţa n-au avut o clipă de ră­gaz, recepţionind mii de radio­grame din cele mai îndepărtate colţuri ale planetei, sau trans­­miţînd mesaje de dragoste, pur­­tind in ele ceva din căldura ca­sei şi pămîntului natal. Indife­rent de coordonatele geografice unde se găseau, la sosirea nou­lui an, şi-au dat întîlnire, prin gind, în patrie, bravii naviga­tori români de pe toate cele peste 200 de nave sub pavilion românesc, care străbat la această dată mările şi oceanele lumii, îndeplinindu-şi în mod exem­plar misiunile încredinţate. Au transmis în ţară înflăcărate me­saje echipajele navelor „Sime­­ria“ şi „Focşani“ ancorate la Singapore, „Sulina“ din Anvers,­­ „Petrila“ din Tartus, „Tîrnăveni“ de la Las Palmas, „Neptun“ din Casablanca, „Filipeşti“ din Sai­gon, „Mărăşeşti“ din Bombay, „Tutova“ din Samsun, „Vilcea“ din New Orleans ş.a.m.d. Din miile de mesaje recepţionate, sau transmise prin stafia de ra­dio-coastă a portului Constanţa, una ne-a atras în mod deosebit atenţia şi, fiindu-ne iertată in­discreţia, o reproducem în rin­­durile­ de faţă : „Felicitări tăti­cule, ai o fetiţă. Mama şi copi­lul­ se simt excelent. Te aştep­­tăm­ cu drag acasă. Adresant : Nicolae Dănoiu, ofițer maritim pe nava ,,Rm. Vilcea“ in drum spre Anglia. Expeditor : Mihaela Dănoiu, România“. în ritmul roţilor de tren A fi ceferist înseamnă muncă trepidantă, pasionantă, plină de răspundere. Ce mecanici s-au aflat la cumpăna anilor pe magistralele de oţel din Gara de Nord ? La trenul 241, pe locomotiva „BA-341“, mecanicul Nicolae Mîndruţ, iar la trenul 238, cu plecarea la 23.09, mecanicul Gheorghe Tudora. Dialogul se înfiripă, în timp ce se fac manevrele tehnice pentru plecări şi sosiri, asigu­rate de impiegaţii Vasile Milea, Mihai Ene, Dinu Tudor, Ma­rian Voiculeţ, Alexandru Petcu, Maria Popescu, şef tură Ion Giubegan, şef staţie schimb Co­­druţa Minea. La Gara de Nord, Revelionul este cea mai liniştită noapte. Lume puţină. Doar cei cu tre­buri urgente, ori vreun întir­­ziat, mai trec prin gară. Ceasurile gării indică ora 12. La toate difuzoarele se aude urarea „La mulţi ani !“, adre­sată celor care au sosit şi celor care vor pleca. In ritmul roţilor de tren, a fost organizat şi Revelionul în vagoanele restaurant. In acce­leratul 231 Bucureşti-Sighetul Marmaţiei, Anul Nou a surprins trenul între Izvorul Mureşului şi Gheorghieni. Pasagerii lui „225“ au ciocnit pentru 1985 între Porumbacu şi­ Sibiu, cei de pe „243“ după ce au plecat din Deva. Rapidul 24 „Orient­ Expres“ se întorcea de la Bu­dapesta. „Romvared“ a pregătit vagonul restaurant şi pentru Re­velion, aşa că Anul Nou a fost serbat cînd trenul ieşea din Arad. La vagoanele restaurant au fost repartizaţi lucrători de excepţie de la „Romwared“ : Radu Bărgăoanu, Nicolae Io­­niţă, Lucian Dragoş. Cit despre meniu, am fost asiguraţi de cei care au serbat Revelionul în tren că a concurat marile res­taurante. Ultima cursă a poştaşului A fost la datorie pină noap­tea­ tîrziu, împărţind mai ales telegramele de felicitare pentru Noul An. A ajuns acasă, a stat cu familia citeva ore, apoi şi-a luat din nou tolba cu scrisori, şi a trecut pe la adresele atît de cunoscute ca să nu rămină nimic nedistribuit. Aşa şi-a pe­trecut noaptea de Anul Nou Tănase Raicu, de la oficiul poş­tal nr. 1 din Capitală, pentru care ziua de 31 decembrie 1984 a coincis cu ieşirea la pensie, după 39 de ani de umblat cu tolba, timp în care a parcurs pe jos 170 000 km, cu greutatea totală de circa 350 000 kg de corespondenţă. Ii urăm „La mulţi ani !“ Pagină realizată de Petre Mihai Băcanu, Ion Popovici, Ion Bocioacă, Constantin Azoiţu­, Radu Piciu, Vasile Iancu Fotografii de Mircea Carafat şi Mircea Hudek

Next