România Liberă, ianuarie 1985 (Anul 43, nr. 12493-12517)
1985-01-03 / nr. 12493
r Pagina a 2-a — 3 ianuarie 1985 LA PORŢILE NOULUI AN O, brad frumos ! - iată o exclamaţie aflată pe buzele celor mai mulţi dintre noi, la petrecerea Revelionului. Cetăţenii ţării s-au aflat în preajma atîtor brazi frumoşi, împodobiţi sărbătoreşte, ridicînd cupele de şampanie şi rostind tradiţionala urare „La mulţi ani !“ Ne-am aflat şi noi în noaptea de Revelion printre oameni, consemnînd gîndurile şi faptele lor. Mai ales pentru că, se ştie, pentru foarte mulţi cetăţeni ai ţării, chiar şi această noapte a fost o zi de muncă plină. Am fost printre oameni care închinau paharele cu veselie, după un an de muncă rodnică, am fost printre oameni care-şi fac munca cu dragoste, iar munca făcută astfel îi face şi pe ei mai bogaţi sufleteşte. Şi am surprins, în această noapte, diverse secvenţe, unele dintre ele chiar neobişnuite, care reflectă atît bucuria unor oameni care petreceau la cumpăna anilor, cît şi satisfacţia altora, aflaţi la datorie, cu conştiinţa că sînt utili şi în această noapte concetăţenilor lor, împreună la muncă, împreună la sărbătoare După un rodnic bilanţ muncitoresc, tradiţia la „Griviţa Roşie“ este de a fi împreună şi la cumpăna anilor. In sala cantinei-restaurant de pe Calea Griviţei, peste 600 de persoane de la întreprinderile de utilaj chimic şi de material rulant „Griviţa Roşie“ s-au aflat în sărbătoare. La mese recunoaştem oameni vrednici, care s-au detaşat prin munca lor exemplară, prin acţiunile lor deosebite. Iată-l, de pildă, pe Gheorghe Fiţ, şeful atelierului de sudură, omul care testează toate procedeele noi de sudură ce sunt introduse în producţia cunoscutei întreprinderi de utilaj chimic. „Suntem, de fapt, o familie, o mare familie muncitorească“ — ţine să ne spună Gheorghe Fiţ. Intr-adevăr, o familie care şi-a adus o însemnată contribuţie la realizarea planului de fabricaţie a utilajelor chimice ale ţării. O întreprindere care produce utilaje complexe şi, de aici, întîia lor grijă, încă din primele zile ale anului, este de a organiza cît mai bine procesul de producţie. Grija lui Călin Nicolae, şeful unei brigăzi de lăcătuşi de la secţia mecanică, unde se montează utilaje pentru industria prelucrătoare de ţiţei, pentru cea chimică, coloane şi reactoare. Şi grijă lui Constantin Liculescu, şef de brigadă la cazangerie, secţia finalizatoare. Şi grija lui Ion Pîrcălabu, turnător în secţia metalurgică, de a se încadra în coeficienţii de turnare, de a reduce rebuturile la turnare. Grija de a face in aşa fel, incit in acest an economiile de metal să depăşească pe cele 300 de tone de anul trecut. — Cu ce gînduri intraţi in noul an ? îl întrebăm pe lăcătuşul Ion Grigore, de la secţia 4. — Să îndeplinim exemplar sarcinile acestui ultim an al cincinalului. 1985 va fi „proba de foc“ a bărbăţiei şi abnegaţiei noastre muncitoreşti. Şi bilanţul — suntem siguri — va fi bun. Doar facem parte din rîndul meseriilor de elită. Şi avem oameni, care sînt trup şi suflet cu întreprinderea în care lucrează. Aceeaşi întrebare am adresat-o şi electricianului Gheorghe Popescu, care ne-a spus : — Avem satisfacţia profesională că ne facem munca cu talent şi pasiune. A face astăzi utilaje chimice este egal cu arta de-a grava în metal, de a modela metalul. I-am cunoscut şi la petrecere pe aceşti oameni — griviţenii — aceşti oameni din detaşamentul de avangardă al clasei noastre muncitoare, oameni cărora nu le stau mîinile o clipă, de parcă ar spune : numai să termin treaba asta şi m-apuc de lucru... Galiţe — navigator, Victor Marinescu — mecanic, însoţitoare de bord — Ioana Manu, Angela Voicu, Viorica Seceleanu, Ana Vasilache, Daniela Bratu, Cristina Popa) au plecat mai înainte, ca pasageri şi au aşteptat la Karachi pentru a-1 prelua pe „YR ABC“ spre Beijing. în ziua de 30 decembrie 1984, la ora 20,40, nava a decolat de la Otopeni cu echipajul lui Andrei Floroiu (Ştefan Cirip — copilot, Adona Hagiu — navigator, Valentin Neagoe — mecanic şi însoţitoarele de bord Daria Bucur, Mihaela Georsoi, Mariana Ionescu, Elena Hristea, Melania Kinder), aterizînd, la ora 3,10, în ziua de 31 decembrie, la Karachi. De aici, avionul a fost preluat de echipajul lui Milea, decolând la ora 4,30 şi ajungînd la destinaţie la ora 18 (local). Un echipaj a întîmpinat noul an la Karachi şi un altul la Beijing. întoarcerea : decolarea din Beijing, la 1 ianuarie, ora 13,15; aterizare la Karachi la 20,45 unde avionul este preluat de echipajul Floroiu ; decolare: Karachi ora 23 ; ateriza cea mai mare altitudine a ţării unde există o aşezare umană, Vîrful Omul, n-am putut ajunge din cauza vremii : zăpadă viscolită. Prin intermediul staţiilor de radio de la Sibiu şi Buzău am reuşit să intrăm în legătură cu staţiile meteorologice de la mare altitudine şi să aflăm ce au făcut de Revelion oamenii munţilor. Primele comunicări au fost la ora 0 şi 40 de minute. Dincolo de limbajul specific meteorologilor, ei s-au salutat şi şi-au urat „La mulţi ani !“ De obicei, un meteorolog lucrează la observaţii, altul la întreţinere. Deci, la ora 1 fără 20 a fost prima oră meteorologică a anului, prima observaţie a lui 1885 , date despre starea aerului, viteza vintului, temperatura aerului şi a punctului de rouă, felul norilor, înălţimea lor. La ora 2 fără 20 a fost prima observaţie sinoptică a lui 1985, o oră mai „completă“, care cuprinde mult mai multe date. De serviciu la Omul a fost şefa staţiei, Anişoara Baleş. Era vint moderat, minus 11 grade. Datele meteorologice s-au transmis tot timpul nopţii. Ceilalţi meteorologi Iancu Baleş, Gina şi Eugen Chitorescu, Gheorghe Parancea şi Teodor Chiciu s-au aflat in jurul unui brad frumos. Au transmis cu regularitate, zare Otopeni, 2 ianuarie dimineaţa. Aşadar, echipajele Floroiu şi Milea au fost singurele care s-au aflat pe alte meleaguri la porţile anilor. Asemenea curse grele se încredinţează numai unor aşi ai aviaţiei, aşa cum sunt Floroiu şi Milea. — Cum vi se pare ţara văzută în zilele senine, de sus ? — îl întreb pe comandantul Floroiu. — Am traversat cerul ţării de sute de ori. Am văzut toate minunile lumii, dar inima bate mai tare, cînd intri pe culoarul Carpaţilor. Şi vezi mereu, cînd te întorci acasă, imagini noi ale ţării. — Cum vi se pare ţara sub zăpadă ? — O salbă de mărgele la gîtul unor fete în alb. Milioane de kilometri parcurşi între cer şi pămînt, bucuria de a şti că ai contribuit şi tu la realizarea planului „TAROM“-ului, că ai efectuat fără reproş toate zborurile. Floroiu şi Milea sunt doi dintre ambasadorii aripilor româneşti, demni discipoli ai multor navigatori români celebri, din oră în oră, „meteorul“, (datele despre starea vremii) şi cei de la Ţarcu : Virgil Pop, şeful staţiei, Valentina Manolescu, Rodica şi Nicolae Daici, Iuliana şi Sergiu Korc. Temperatura — 12 grade. Mesaje meteorologice transmise de Ceahlău — Toaca : 8 grade, cer senin. Meteorologi : Pavel Creţu, şef staţie, Iuliu Bodnar, Mihai şi Emil Chirilă, Amedeo Asăvoaie, Iulian Luca. In Paring s-au aflat la datorie Gheorghe Teodorescu, De Nicolo Vergiliu, Francisc Ocoş şi Viorica Barta. Temperatura — 11 grade. La Ţarcu frig n-a fost prea tare in acest an. Minima în urmă cu cîţiva ani : minus 31 de grade. Cel mai călduros Revelion 18 grade, în 1971. Ce-a făcut meteorologul de serviciu de la Ceahlău — Toaca, in noaptea de Revelion ? Intre Complexul social, care este la 1 790 m altitudine şi staţia cu platforma meteo de la 1 897 m există o scară de lemn cu 462 trepte şi o înclinaţie de 45—60 grade. Scara este acoperită de zăpadă şi numai bara laterală de susţinere îi trădează existenţa. Polei, greu de urcat. Singura posibilitate a meteorologului Pavel Creţu a fost să se descalţe şi să urce in ciorani pină la platoul cu aparate. Şi, bineînţeles, legat cu o cordelină agăţată bine de o grindă a staţiei. Pentru ca să ştim starea vremii într-o atmosferă antrenantă, optimistă, specifică vîrstei lor, aproape şapte mii de tineri au luat parte la tradiţionalul „Revelion al tineretului" organizat la pavilionul expoziţional din Piaţa Scînteii. Dominantele acestei splendide manifestări tinereşti au fost muzica, dansul, fantezia, bucuria de a păşi împreună într-un nou an. OAMENI, FAPTE, SEMNIFICAŢII, ÎN CEA MAI LUNGA NOAPTE A ANULUI băiat al familiei. Cel mai tînăr cetăţean ieşean, asistat cu responsabilitate profesională de medicul specialist Dumitru Gîlcă, este în perfectă stare de sănătate. Ca şi mama, de altfel, care îşi doreşte înainte de orice să ajungă curind în mijlocul celor dragi. Chiar dacă nu a fost prezentă la Revelionul familiei, telefoanele primite de acasă, vizitele, au adus-o în starea firească de bucurie ca şi cum ar fi fost in mijlocul alor săi. Singura dilemă este numele. Deocamdată tatăl nu s-a hotărit ce nume să-i dea. Dar mama, cum ne-a spus chiar ea, ştie cum ii va spune mezinului, insă ţine neapărat să fie o surpriză pentru toţi. Aşa că şi noi păstrăm secretul. Ii urăm, după tradiţie, „La mulţi ani !“ mamei şi tuturor copiilor săi. Mesajul rostit, la radio şi televiziune, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ascultat de participanţi cu firească emoţie şi cu mîndrie patriotică, cu hotărîrea de a urma întocmai îndemnurile celui care reprezintă un model luminos pentru tînăra generaţie. Pocnind din bici Pocnesc din bici flăcăii, fie-au chemat la ferestre şi baloane, cu urări de Anul Nou. Iguşorul a declanşat sărbărea Anului Nou : iho, aho, copii şi fraţi ! De poale de Carpaţi, I Staţi puţin şi nu minaţi, / De plug vă alăturaţi / Şi cuvintul mi-ascultaţi“... Florile dalbe... au cîntat urătorii, umblînd din casă în casă, cu obrajii rumeni : Aho, aho! / De vreo douăzeci de veacuri / Lingă prispe şi cerdacuri / Sub ferestre primitoare / Vine ţara cu urare... Brazi în... Marea Neagră Cele trei platforme de foraj marin — „Gloria“, „Orizont“ şi „Prometeu“ — cu turlele lor înalte, luminate feeric, se decupează in întunericul nopţii, asemeni unor uriaşi pomi de iarnă. Imaginea are o semnificaţie deosebită în noaptea Noului An, cînd pe aceste baze plutitoare pentru exploatarea aurului negru din solul submarin, au fost instalaţi brazi autentici, în jurul cărora s-au adunat sondorii marini pentru a petrece Revelionul 1985. — Pe platforma „Prometeu" — ne spune inginerul şef Paul Berbecaru de la „Petromar“ Constanţa — revelionul a fost o premieră absolută, întrucît această platformă nu are decit citeva luni de cînd a fost amplasată pe poziţii de lucru în Marea Neagră. — Ce au făcut sondorii marini la ora de la cumpăna anilor ? — Cei aflaţi în schimbul de noapte au vegheat ca toate instalaţiile să funcţioneze conform programului de lucru, în timp ce oamenii din tura liberă s-au aflat în jurul brazilor împodobiţi sărbătoreşte, pentru ca în cursul dimineţii, locul lor să fie luat de colegii ieşiţi din schimb. Astfel, s-ar putea spune că Revelionul a fost petrecut in două „reprize“. Pentru ei, bucătarii Dumitru Calotă, Eugen Vizan, Dumitru Hîrşcu şi ceilalţi maeştri în arta culinară au pregătit mîncăruri tradiţionale. A lipsit doar şampania, din motive lesne de înţeles, ciocnindu-se cu pahare pline cu sucuri şi apă minerală. Printre cei care au sărbătorit noul an pe platformă s-au aflat oameni pricepuţi şi destoinici care au o bogată experienţă in forajul marin, cum sunt inginerul Ilie Smocot, dispecerul Călin Toreş, maistrul de foraj Ilie Zamfir, mecanicii Ionel Dragomir, Ilie Popa şi Vasile Nitrăchescu, sondorul şef Aurel Bodea, electricianul Ion Donţu şi alţii. Toţi au ascultat cu adîncă emoţie Mesajul de Anul Nou rostit la posturile noastre de radio şi televiziune de către preşedintele României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Am sintetizat impresiile şi sentimentele exprimate de către acest colectiv : adeziunea totală a sondorilor marini faţă de îndrăzneţele programe de dezvoltare a patriei, elaborate de cel de al XIII-lea Congres al partidului şi hotărîrea lor de a munci fără preget pentru a îndeplini întocmai programul de explorare, exploatare şi extracţie a aurului negru de pe platforma continentală românească a Mării Negre. * Lumea văzută de la 10000 metri Cînd citiţi aceste rînduri bîzîitul motoarelor lui „YR ABC“ a încetat. El se pierde undeva, în depărtări, ca un surd ecou. „YR ABC“ a aterizat ieri dimineaţă pe aeroportul Otopeni, venind de la Beijing. Pasărea argintie a fost singura aflată în cursă la cumpăna dintre ani şi a fost condusă cu siguranţă de două echipaje, în fruntea lor aflîndu-se doi dintre cei mai experimentaţi piloţi de cursă lungă : Andrei Floroiu şi Nicolae Milea. O cursă de 20 000 kilometri, în mare parte la 10 000 metri altitudine. Membrii echipajului condus de comandantul Nicolae Milea (Paul Ghițulescu — copilot, Ion Primii soli ai»»» primăverii La ferma Izvoru Berheciului a Staţiunii de cercetare şi producţie pentru creşterea ovinelor Secuieni — Bacău, odată cu primele clipe ale noului an, au sosit pe lume şi cei dinţii soli ai primăverii. Miei rezultaţi din încrucişarea ţigăii româneşti cu rasa Coopworth, au primit cele dintii îngrijiri după fătare, de la ciobanul Gh. Vlad, în asistenţa de specialitate a medicilor veterinari Vasile Jipa şi Neculai Iftimie, şeful fermei şi respectiv inginerul şef al staţiunii, de serviciu în noaptea de Revelion. Bucuria celor trei a fost cu atit mai mare cu cît o parte din mieii aduşi pe lume in primele ore ale noului an au fost dubluri. Aşa cum ne-au mărturisit, lucrătorii staţiunii şi-au propus să obţină în 1985 un număr de cel puţin 4 500 de miei, ceea ce înseamnă un indice de natalitate de 110 la sută. 1985, un an inedit pentru fotbalul nostru De ce inedit? Pentru că — ne-a declarat în noaptea de Anul Nou Mircea Lucescu, pe care l-am vizitat acasă — echipa reprezentativă a României va susţine şapte meciuri oficiale, situaţie în care nu s-a mai aflat niciodată, de-a lungul participării fotbalului românesc la preliminariile campionatelor mondiale şi europene. — Deci, Mircea Lucescu, cu ce gînduri păşeşti in acest nou an atit de încărcat şi greu pentru fotbalul nostru? — Cu gîndul de a ajunge din nou în Mexic, acolo unde în 1970 am fost ca jucător. Doresc acum să obţin, împreună cu echipa, a doua calificare a fotbalului nostru la un turneu final al campionatului mondial. Ştiu că toată lumea aşteaptă de la noi această calificare şi eu cred că în 1986 ne vom afla printre cele 24 de finaliste. — De ce atit de multe meciuri într-un singur an? — Nu am avut spaţiul necesar aranjării unui alt program, dar eu cred că această concentrare de meciuri va ţine lotul, cum se spune, în „priză“. Iată, chiar peste câteva zile, mai exact la 7 ianuarie, lotul se va reuni pentru un prim start de pregătire, care se va încheia cu un meci amical împotriva Portugaliei, la Lisabona. Startul oficial se va da la 3 aprilie, probabil la Craiova, cînd vom susţine meciul cu Turcia. — Să reamintim şi celelalte meciuri... — Da, desigur, mai avem partidele cu Anglia, Finlanda (tur şi retur) şi cu Irlanda (returul, la Bucureşti), şi, bineînţeles, returul cu Turcia. — Care va fi cel mai greu moment al anului? — Meciul cu Anglia de la Bucureşti va fi poate decisiv pentru calificare. Dacă îl cîştigăm, şansele noastre de calificare vor creşte considerabil. Aş vrea să spun că această „campanie mexicană“ implică tot fotbalul nostru şi aşteptăm, în consecinţă, ca toţi antrenorii, toţi jucătorii şi conducătorii de cluburi să înţeleagă că sunt realmente implicaţi în această „campanie“.— Altceva? — Doresc tuturor fotbaliştilor să fie sănătoşi... ca să am de unde alege. într-o familie de mineri La cumpăna dintre ani, ciocnind paharul de şampanie, toţi cei aflaţi în jurul mesei din sufrageria împodobită sărbătoreşte şi-au însoţit urarea de „La mulţi ani“ cu tradiţionalul „Noroc bun“ mineresc. Şi aceasta nu numai pentru că Gheorghe Prunduş, tatăl familiei, este un cunoscut miner specialist, şef de brigadă la Exploatarea minieră Herja din Baia Mare ci pentru că întreaga familie adunată acasă în noaptea de Revelion şi-a legat destinul de această nobilă profesie. Cel mai mare dintre copii, Ioan Prunduş, este subinginer, şef de sector la ExploataMedicii au fost şi ei la posturile de veghe. Suntem în căutarea primului născut, a primei „flori“ a vieţii din 1985! Revelion in spital! Spitalul nu este o instituţie prea veselă. Cine şi-ar dori să petreacă Revelionul la spital? Dar sorocul nu ştie de Anul Nou. Se întîmplă şi naşteri în noaptea de Revelion. Medicii Mircea Alexandrescu, Grigore Cleja, Emilia Faur, Mircea Anghel şi Dumitru Silvestru sunt de gardă, la Filantropia, maternitate care înregistrează anual trei mii de naşteri. — S-a născut cineva? — Da, avem două fetiţe. Poftiţi. La ora 0:30 Aurora Frăcea, desenatoare tehnică, a născut o fetiţă, iar peste o oră, Alexandra Conete, casnică, a adus pe lume tot o fetiţă, de 3100 grame. Mamele sunt mulţumite de asistenţa medicală acordată. Oamenii pe care îndeobşte ii numim cu respect „oamenii în rea minieră Heria, soţia sa, Smaranda, este şi ea subingineră la aceeaşi exploatare. Mircea, al doilea băiat al familiei, a venit şi el de la Petroşani, unde este student in anul V la Facultatea de mine, iar soţia sa, Victoria, este laborantă tot în sectorul minier. Gherghina Prunduş, nu s-a îndepărtat nici ea de tradiţia familiei — este elevă la Liceul industrial minier, secţia electrotehnică. Grija sărbătorii o ducea pe umeri mama, Nastasia Prunduş şi ea muncitoare la aceeaşi exploatare. Un Revelion vesel, intr-o familie de mineri în care, discuţiile, bineînţeles, n-au fost numai profesionale... albe au fost la datorie. Ne bucurăm cînd aflăm de primul copil venit pe lume în noul an. Copiii sînt florile cele mai gingaşe ale vieţii. Doctorii ne vorbesc despre neţărmurita bucurie pe care o simt împreună cu mamele la fiecare nouă naştere. Aşa cum le-au urat ei „La mulţi ani!“, noilor veniţi pe lume şi mamelor lor, întru mulţi ani urăm şi noi acestor oameni în halate albe care veghează la sănătatea semenilor lor. Şi doctorul Marin Drăghici şeful Staţiei de Salvare a stat in noaptea de Revelion pină la ora 2. Preţul secundelor se cunoaşte şi aici. Tura de intervenţie a fost coordonată de dr. Doru Sintie care a avut la dispoziţie zece medici şi 32 asistenţi medicali. De la ora 0 pină dimineaţa, 360 de solicitări. Tot felul de urgenţe, nu numai... digestive, cum ne-am fi aşteptat, dar toate au fost rezolvate. Veghea oamenilor în alb Vă rugăm grăbiţi urcarea. Adjunctul şefului de depou al metroului bucureştean, inginerul Barbu Popescu a dat un telefon şi le-a urat celor doi mecanici din ultima tură a anului, „La mulţi ani !“. Viorel Nedelcu şi ajutorul său, Constantin Petcu au fost cei care au condus ultimul tren din 1984. La ora 0,08 intrau la depoul Ciurel. Brăduţul împodobit în incinta depoului era un semn al dragostei cu care au fost înconjuraţi cei ce aveau să înregistreze ca „zi de muncă“ cumpăna anilor. — Ce v-a impresionat cel mai mult de cînd lucraţi la metrou ? — îl întreb pe Viorel Nedelcu. — Prima zi cu călători, în 26 octombrie 1979. — In ultima cursă ciţi călători aţi avut ? — De la „Eroilor“ la „Crîngaşi“, în tren se mai aflau cîţiva călători. Le-am urat petrecere frumoasă şi „La mulţi ani !“. Nu ştiu dacă ei au mai ajuns la timp la Revelion, deoarece gongul a sunat intre staţiile „Semănătoarea“ şi „Crîngaşi“. La ora 5, din nou, în „foc continuu“. După ce am dormit citeva ore, toate cele 12 echipaje şi rezerve, dimineaţa, am ieşit din nou în traseu. La ora 5, călători destui ! Se întorceau de prin locurile unde au serbat Revelionul. Un proaspăt „La mulţi ani !“ pentru primii călători ai noului an. Şi mai consemnăm că au fost la datorie, la depou, şi acei oameni care „nu se văd“, şeful de tură Ion Lazăr, revizorii Constantin Ispir, MirceaVasilescu, Marin Sîngeorzan, în total 24 de oameni care veghează ca metroul să circule... ceas. — Vă rugăm grăbiţi urcarea ! Atenţiune. Se închid uşile ! Al 12-lea copil Primul cetăţean al Iaşului din acest nou an a venit pe lume la ora 1 după miezul nopţii albe. Este fiul soţilor Maria, mamă eroină, şi Mihai Cozma, lăcătuş mecanic la o întreprindere ieşană, după cum ne relatează directorul Spitalului de obstetrică şi ginecologie, medicul primar Aurel Mihăilescu. Este cea de a 12-a naştere a Măriei Cozma, în vîrstă de 40 de ani şi al 8-lea „Románia libera“ Mesaje de pe mări şi oceane La miezul nopţii, Olga Suciu, împreună cu cele două fetiţe ale sale, cu rudele şi prietenii, alături de care a petrecut revelionul, a ridicat un pahar în cinstea soţului ei, Nicolae Suciu, comandant secund pe nava Tismana, aflat în drum spre portul Tripoli. La fel a procedat, desigur, şi acest navigator plecat in misiune care, la cumpăna dintre ani, a fost cu gîndul şi inima alături de cei dragi de acasă, adresindu-le pe calea , undelor urările tradiţionale de Anul Nou. Radiotelegrafiştii de la staţia radio-coastă a portului Constanţa n-au avut o clipă de răgaz, recepţionind mii de radiograme din cele mai îndepărtate colţuri ale planetei, sau transmiţînd mesaje de dragoste, purtind in ele ceva din căldura casei şi pămîntului natal. Indiferent de coordonatele geografice unde se găseau, la sosirea noului an, şi-au dat întîlnire, prin gind, în patrie, bravii navigatori români de pe toate cele peste 200 de nave sub pavilion românesc, care străbat la această dată mările şi oceanele lumii, îndeplinindu-şi în mod exemplar misiunile încredinţate. Au transmis în ţară înflăcărate mesaje echipajele navelor „Simeria“ şi „Focşani“ ancorate la Singapore, „Sulina“ din Anvers, „Petrila“ din Tartus, „Tîrnăveni“ de la Las Palmas, „Neptun“ din Casablanca, „Filipeşti“ din Saigon, „Mărăşeşti“ din Bombay, „Tutova“ din Samsun, „Vilcea“ din New Orleans ş.a.m.d. Din miile de mesaje recepţionate, sau transmise prin stafia de radio-coastă a portului Constanţa, una ne-a atras în mod deosebit atenţia şi, fiindu-ne iertată indiscreţia, o reproducem în rindurile de faţă : „Felicitări tăticule, ai o fetiţă. Mama şi copilul se simt excelent. Te aşteptăm cu drag acasă. Adresant : Nicolae Dănoiu, ofițer maritim pe nava ,,Rm. Vilcea“ in drum spre Anglia. Expeditor : Mihaela Dănoiu, România“. în ritmul roţilor de tren A fi ceferist înseamnă muncă trepidantă, pasionantă, plină de răspundere. Ce mecanici s-au aflat la cumpăna anilor pe magistralele de oţel din Gara de Nord ? La trenul 241, pe locomotiva „BA-341“, mecanicul Nicolae Mîndruţ, iar la trenul 238, cu plecarea la 23.09, mecanicul Gheorghe Tudora. Dialogul se înfiripă, în timp ce se fac manevrele tehnice pentru plecări şi sosiri, asigurate de impiegaţii Vasile Milea, Mihai Ene, Dinu Tudor, Marian Voiculeţ, Alexandru Petcu, Maria Popescu, şef tură Ion Giubegan, şef staţie schimb Codruţa Minea. La Gara de Nord, Revelionul este cea mai liniştită noapte. Lume puţină. Doar cei cu treburi urgente, ori vreun întirziat, mai trec prin gară. Ceasurile gării indică ora 12. La toate difuzoarele se aude urarea „La mulţi ani !“, adresată celor care au sosit şi celor care vor pleca. In ritmul roţilor de tren, a fost organizat şi Revelionul în vagoanele restaurant. In acceleratul 231 Bucureşti-Sighetul Marmaţiei, Anul Nou a surprins trenul între Izvorul Mureşului şi Gheorghieni. Pasagerii lui „225“ au ciocnit pentru 1985 între Porumbacu şi Sibiu, cei de pe „243“ după ce au plecat din Deva. Rapidul 24 „Orient Expres“ se întorcea de la Budapesta. „Romvared“ a pregătit vagonul restaurant şi pentru Revelion, aşa că Anul Nou a fost serbat cînd trenul ieşea din Arad. La vagoanele restaurant au fost repartizaţi lucrători de excepţie de la „Romwared“ : Radu Bărgăoanu, Nicolae Ioniţă, Lucian Dragoş. Cit despre meniu, am fost asiguraţi de cei care au serbat Revelionul în tren că a concurat marile restaurante. Ultima cursă a poştaşului A fost la datorie pină noaptea tîrziu, împărţind mai ales telegramele de felicitare pentru Noul An. A ajuns acasă, a stat cu familia citeva ore, apoi şi-a luat din nou tolba cu scrisori, şi a trecut pe la adresele atît de cunoscute ca să nu rămină nimic nedistribuit. Aşa şi-a petrecut noaptea de Anul Nou Tănase Raicu, de la oficiul poştal nr. 1 din Capitală, pentru care ziua de 31 decembrie 1984 a coincis cu ieşirea la pensie, după 39 de ani de umblat cu tolba, timp în care a parcurs pe jos 170 000 km, cu greutatea totală de circa 350 000 kg de corespondenţă. Ii urăm „La mulţi ani !“ Pagină realizată de Petre Mihai Băcanu, Ion Popovici, Ion Bocioacă, Constantin Azoiţu, Radu Piciu, Vasile Iancu Fotografii de Mircea Carafat şi Mircea Hudek