România Liberă, martie 1985 (Anul 43, nr. 12542-12567)
1985-03-01 / nr. 12542
PUTERNICA AFIRMARE pace, Înţelegere şi INTERNAŢIONALĂ A SOCIALISTE A VOINŢEI DE COLABORARE ROMÂNIEI Votind pentru candidaţii Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, votaţi pentru înfăptuirea neabătută a politicii externe de pace şi colaborare a partidului şi statului nostru, pentru creşterea contribuţiei României socialiste la soluţionarea constructivă a marilor şi complexelor probleme ale lumii de azi, pentru dezarmare şi înlăturarea pericolului de război, pentru apărarea dreptului fundamental al oamenilor, al popoarelor la libertate şi independenţă, la viaţă, la pace şi progres ! (Din Manifestul Frontului Democraţiei al Unităţii Socialiste) Votul de la 17 martie reprezintă un important act politic prin care întreaga naţiune, strins unită în jurul partidului comunist, în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, îşi reafirmă adeziunea deplină la politica internă şi externă a României socialiste. Adeziune care, manifestîndu-se în cadrul sistemului democratic al societăţii noastre socialiste, întemeiat pe concepţia originală a partidului nostru, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, se materializează în participarea efectivă la conducerea ţării a întregului popor. Toate marile izbînzi dobîndite in opera grandioasă de construcţie a noii societăţi, întreaga activitate internaţională a ţării noastre, pusă în solujba marilor cauze ale omenirii, supt rodul participării directe a întregului popor la elaborarea şi transpunerea in viaţă a politicii interne şi externe a României socialiste, o politică exprimînd năzuinţele şi interesele fundamentale ale naţiunii şi care, în acelaşi timp, se întîlneşte, în coordonatele sale esenţiale, cu năzuinţele şi interesele generale ale omenirii contemporane. Manifestul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, documentul electoral ce sintetizează liniile de forţă ale evoluţiei societăţii româneşti de astăzi, ca şi sarcinile şi obiectivele de perspectivă ale devenirii sale, in temeiul hotăririlor Congresului al XIII-lea al partidului, realizează o imagine cuprinzătoare a actualului moment de istorie românească, moment de o Însemnătate fără precedent, pe care, cu mindrie şi recunoştinţă, poporul 11 numeşte „Epoca Ceauşescu"1. Epocă definită de cele mai mari Împliniri din întreaga istorie a patriei, epocă definită de cotele cele mai înalte ale stimei şi preţuirii de care se bucură ţara şi conducătorul ei, pretutindeni in lume. Manifest al muncii paşnice şi al păcii In Întregul său, Manifestul Frontului Democraţiei şl Unităţii Socialiste este un document care, prezentînd bilanţul marilor realizări ale poporului român in construcţia paşnică, se constituie intr-o pledoarie vibrantă, temeinică, a virtuţilor păcii. Numai Intr-un climat de pace ţara noastră a ajuns ca, prin munca încordată, îngemănată cu spiritul patriotic şi elanul revoluţionar al oamenilor ei, să realizeze o producţie industrială de peste 100 de ori mai mare decit în primulan al perioadei postbelice. Numai intr-un climat de pace s-a putut obţine, in 1984, cea mai mare recoltă cerealieră din Întreaga istorie a ţării. Numai Intr-un climat de pace s-au putut crea condiţiile care au făcut ca astăzi durata medie a vieţii să fie de circa 70 de ani, faţă de numai 42 de ani în 1932. Iată doar citeva repere — dar Corneliu Vlad (Continuare In pap. a 6-a) O femeie erau străveche vatră Locuitorii comunei Pecica din judeţul Arad cultivă din moşi-strămoşi grîu, cu rivnă şi pasiune, cum ii stă bine ţăranului, dar niciodată plinea de aici nu s-a bucurat de atita faimă ca în zilele noastre. Ea n-a venit intimplător, aşa cum nici bunul renume al făuritorilor ei nu s-a născut peste noapte. Despre acest „cult“ al pîinii de Pecica vorbeşte însăşi sărbătoarea tradiţională — praznicul de pită nouă — ce are loc aici în finalul fiecărei campanii de seceriş. Atunci cind bobul de grîu curat ca soarele, se transformă, spre satisfacţia celor care au trudit pentru el un an întreg, în pîine rumenă şi pufoasă, cum numai cei din Pecica ştiu s-o facă. Iar aici la Pecica, pămîntul rodeşte pe măsura hărniciei oamenilor. I-a răsplătit din plin, mai ales in ultimii ani cind Pecica s-a impus cu notorietate ca un veritabil simbol al pîinii, al producţiilor ridicate de grîu. Dar să ne explicăm : în 1983 cele mai mari recolte de grîu la hectar pe plan naţional le-au obţinut cooperativele agricole de producţie „Ogorul“ şi „Avintul“ din Pecica, iar anul trecut, pe locul I s-a situat din nou „Ogorul“ iar pe locul II, de data aceasta „Steagul Roşu“. Aşadar, toate trei din aceeaşi comună, toate trei unităţile cit şi preşedinţii lor au fost decoraţi cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mai mult, C.A.P. „Ogorul“ a avut cinstea să obţină intr-un singur an, in 1984, două asemenea înalte titluri îN PREAJMA CONFERINŢEI NAŢIONALE A FEMEILOR atit la producţia de griu cit şi la cea de porumb : primul, inmînat chiar aici la Pecica, personal de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, iar al doilea , la Slatina cu prilejul sărbătorii „Zilei recoltei“. Prilejuri de satisfacţie deplină atît pentru cooperatori, mecanizatori cit şi pentru specialişti, in frunte cu inginera Doina Vasilescu, preşedinta unităţii într-o A 100 a prin Cit 5 ani în urmă cind a venit la conducerea unităţii, mai exact la 10 ianuarie 1980, C.A.P. „Ogorul“ era o unitate anonimă, situindu-sa cind pe ultimul, cind pe penultimul loc intre cele 4 cooperative agricole din comună. Inginera Doina Vasilescu n-avea pe atunci decit 32 de ani dar obştea hotărise să o aleagă președintă. Nu-i prea suridea ideea, este adevărat, știind că valoarea normei convenţionale nu ajunsese decit la 37 de lei (de aproape trei ori mai mică decit în prezent), iar unii cooperatori plecaseră la oraş sau îşi căutau de lucru în altă parte. Nu putea refuza insă încrederea oamenilor, mai ales că găsise un aliat serios şi un susţinător convins în persoana lui... Nicolae Vasilescu, soţul ei, actualul inginer şef al cooperativei. O familie de ingineri inimoşi din părţile Beiuşului, absolvenţi ai Institutului agronomic bucureştean, ambiţioşi şi porniţi pe fapte mari Încă de la absolvirea facultăţii. Aveau toate motivele să spere in reuşită după ce şi-au făcut ucenicia ca „fermieri" tocmai I. Medoia (Continuare in pag. a 2-a) . AGRICULTURA SUB SMIUL TRANSFORMĂRILOR (Pagina a 3-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLIII Nr. 12542 Vineri 1 martie 1985 6 pagini 50 bani ! In spiritul indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu PLANUL ÎNDEPLINIT LA TOŢI INDICATORII! Producţia trebuie realizată cu consumuri de energie cît mai reduse • Un imperativ în atenţia tuturor colectivelor de muncă : economisirea strictă a energiei in procesele industriale • Utilajele şi instalaţiile trebuie încărcate la capacitate maximă • E necesar un aport tot mai însemnat al resurselor energetice refolosibile în balanţa energiei. Scriem din nou despre necesitatea imperioasă de economisire a energiei în industrie cu sentimentul că batem la o uşă deschisă dar şi cu convingerea că oricît de mult am trata această problemă tot n-am face-o in măsura în care ea se impune. Am spus „uşă deschisă“ pentru că avem convingerea că nu există astăzi măcar o singură întreprindere în care să nu se acţioneze in vederea raţionalizării consumurilor energetice, a realizării producţiei cu minimum posibil de energie electrică sau termică. Am constatat, de altfel, în zeci şi zeci de unităţi că, odată cu sarcinile speciale, organizatorice şi de raţionalizare stabilite recent de conducerea partidului şi statului, se aplică o serie de măsuri tehnice şi tehnologice care vizează reduceri substanţiale, de lungă durată, a consumurilor specifice. Am aflat, centralizate la forurile tutelare, rezultatele obţinute in îndeplinirea planului pe aceste două luni ale anului, rezultate care, comparate cu Consumurile energetice cu care au fost realizate, demonstrează convingător că mai mult ca oricind clasa muncitoare s-a mobilizat puternic pentru a depăşi dificultăţile impuse de această iarnă neobişnuit de aspră. Rezultatele obţinute in reducerea consumurilor specifice de energie In aceste două luni sint cu atit mai preţioase cu cit. au fost obţinute In condiţii grele — funcţionarea cu intermitenţă a utilajelor şi instalaţiilor, dificultăţile In aprovizionare, transportul personalului ş.a., care, de regulă, conduc la creşterea consumului specific da electricitate şi căldură. La aceste lucruri ne gindeam cind vorbeam la începutul articolului nostru de „uşa deschisă", care este de fapt marea inimă fierbinte a poporului nostru, a eroicei noastre clase muncitoare, care Inţelegînd imperativul momentului, a răspuns chemării secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu tin elan şi o voinţă de nezdruncinat, deviza colectivelor de muncă fiind aceea de a realiza toate prevederile planului, cu volumul de energie mai redus ce le este repartizat. De unde, totuşi convingerea că mai trebuie să ne ocupăm acum de această problemă ? Răspunsul ii vom găsi tot în cadrul acestor unităţi economice ca şi în menţinerea aceloraşi condiţii grele de producţie şi livrare a energiei. Am fost la Centrala Industrială care coordonează şi conduce activitatea centralelor electrice şi termice şi ne-am convins că, deşi ne aflăm atit de aproape de primăvară, deşi minerii şi energeticienii continuă să lucreze cu acelaşi admirabil devotament, producţia de energie intîmpină încă dificultăţi foarte mari. Mai întîi pentru că situaţia în bazinul Gorjului, dar şi în alte bazine, continuă să fie foarte grea, lignitul continuă să fie îngheţat sau să îngheţe în vagoane, iar rezervele de cărbune de la unele centrale electrice precum sunt cele din depozitele de la Işalniţa, Oradea şi altele au scăzut pînă la limita de unde e greu să se mai coboare, ajungîndu-se în situaţia de a se lucra numai cu lignit trimis în centrală direct din vagoane ceea ce nu poate acoperi capacitatea de producţie a tuturor grupurilor capabile să producă energie în acest moment. La care se adaugă desigur cunoscutele slăbiciuni din funcţionarea grupurilor energetice, mai ales a celor de la Rovinari şi Turceni care continuă să lucreze în sincope, cu multe opriri şi care nu oferă certitudinile necesare unei activităţi şi livrări de energie în volumul şi constanţa la care ar trebui să o facă. La fel, termocentralele care funcţionează pe hidrocarburi continuă să intîmpine greutăţi in aprovizionare, produse de gerurile care se menţin la nive M. Radian (Continuare in pag. a 5-a) Colectivul de oameni ai muncii de la întreprinderea de utilaj greu „Progresul“ Brăila depun eforturi susţinute pentru a intîmpină alegerile de deputaţi de la 17 martie cu realizări dintre cele mai însemnate. Un loc aparte îl ocupă în preocupările lor executarea la un înalt nivel calitativ a utilajelor destinate exportului. Astfel, în aceste zile se pregăteşte să fie expediat in R.P. Polonă, de la întreprinderea brăileană un nou lot de 10 excavatoare hidraulice de tip S-1202. în, perioada imediat următoare vor fi livrate la export circa 300 tone utilaje pentru industria metalurgică către benefici-,ari din R.S. Cehoslovacă, U.R.S.S., R.D. Germană şi alte ţări. Menţionăm că, in ianuarie, constructorii de la „Progresul“ au mai expediat beneficiarilor externi un lot de 132 tone diverse utilaje. (Viorel Chiurtu). MINERII DE LA HOREZU DEPĂŞESC PLANUL Minerii întreprinderii Horezu, judeţul Vilcea, au încheiat primele două luni ale anului — cele mai aspre, din punct de vedere meteorologic, din istoria mineritului din acest bazin — cu un spor de producţie de 15 tone faţă de planul însumat pe ianuarie şi februarie. Printre măsurile care au condus la aceste realizări se numără punerea în valoare a unor noi surse de cărbune — cum este microcariera Cernişoara — sporirea dotării tehnice, cu încă trei complexe de mecanizare in noile abataje de la Bărbăteşti, Aluna şi Cerna şi trei excavatoare în carierele Berbeşti şi Punga, precum şi intensificarea transportului cărbunelui extras. In fruntea întrecerii socialiste se află după aceste două luni minele Berbeşti II şi Cerna şi carierele Panga, Berbeşti-est şi Berbeşti-Vest (MARIN IONIŢA). Acţionînd cu toate forţele In spiritul Indicaţiilor secretarului general al partidului, al programului stabilit de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. numeroase colective muncitoreşti din unităţi cu pondere In economia judeţului Cluj au Înregistrat succese de seamă. Astfel, minerii de la Exploatarea Băişoara, printr-o organizare riguroasă a activităţii, prin Întărirea spiritului de ordine şi disciplină au reuşit să extragă suplimentar aproape 450 tone minereu de fier. La rindul lor, muncitorii, inginerii şi tehnicienii marelui Combinat metalurgic din Cîmpia Turzii — de unde prezentăm imaginea de mai sus — utilizînd raţional resursele energetice repartizate şi instalaţiile tehnologice din dotare, au realizat peste plan 65 tone oţeluri Înalt aliate, 315 produse finite pline din oţel şi peste 400 tone oţel-beton. INTERVIUL TOVARĂŞ NICOLAE CEAUŞESCU acordat ziarului „The Jerusalem Post" După cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, la 25 februarie a.c., pe David Landau, corespondent diplomatic al ziarului israelian „The Jerusalem Post“, căruia i-a acordat următorul interviu ÎNTREBARE : Domnule preşedinte, este bine cunoscută poziţia Excelentei Voastre conform căreia statele mici şi mijlocii trebuie să aibă un rol major in modelarea relaţiilor mondiale. Apreciaţi că acest principiu este in mod adecvat transpus in practică ! Sunteti satisfăcut de modul cum evoluează relaţiile dintre ţările dezvoltate şi cele in curs de dezvoltare ? RĂSPUNS : In situaţia internaţională s-a ajuns la o încordare deosebit de gravă, care afectează, practic, toate statele lumii. Pentru soluţionarea problemelor mondiale complexe în interesul dezvoltării economicosociale a fiecărui popor, al păcii, se impune, ca o necesitate obiectivă, participarea tuturor statelor lumii, fără deosebire de orinduire socială sau mărime, la rezolvarea lor. In acest cadru, România consideră că un rol important trebuie să-l aibă ţările mici şi mijlocii, ţările în curs de dezvoltare, ţările nealiniate — care reprezintă, dealtfel, şi marea majoritate a statelor lumii. Numai pe această cale este posibil ca soluţionarea diferitelor probleme să nu afecteze interesele acestor state, să se asigure aplicarea fermă a principiilor egalităţii, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, ale neamestecului in treburile interne. S-ar putea spune că, în multe domenii, aceste principii încep să se aplice — că acolo unde se acţionează pe această bază şi rezultatele sunt pozitive. Dar trebuie să spunem că mai sunt multe de făcut pentru ca relaţiile internaţionale să se bazeze pe aceste principii, pentru ca la soluţionarea problemelor să participe, cu drepturi egale, toate statele lumii. Aceasta impune ca ţările mici şi mijlocii, celelalte state, la care m-am referit, să-şi întărească colaborarea şi solidaritatea, să acţioneze cu mai multă hotărîre, atît în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, cit şi în alte organisme internaţionale, pentru a contribui la soluţionarea tuturor problemelor în interesul păcii şi colaborării In ce priveşte evoluţia relaţiilor dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, doresc să declar de la început că, în ultimii ani, aceste relaţii s-au înrăutăţit. Aceasta reiese din faptul că decalajul dintre ţările sărace şi ţările bogate s-a mărit foarte mult. A crescut mult datoria externă a ţărilor in curs de dezvoltare, iar măsurile protecţioniste, dobînzile excesiv de mari, politica de preţuri în domeniul materiilor prime au făcut ca, de fapt, ţările bogate să obţină o serie de avantaje cu totul nejustificate, pe seama ţărilor in curs de dezvoltare. Avînd in vedere această situaţie, precum şi faptul că pînă acum toate tratativele desfăşurate sub denumirea Nord-Sud nu au dus la nici un rezultat, apare necesitatea de a se face totul pentru întărirea colaborării şi solidarităţii ţărilor in curs de dezvoltare, pentru organizarea unor tratative reale,in cadrul O.N.U., între ţările în curs de dezvoltare şi ţările dezvoltate, pentru a se ajunge la soluţionarea în cel mai scurt timp a problemelor subdezvoltării, inclusiv a problemei datoriei externe, a dobînzilor, la realizarea unei noi ordini economice internaţionale. Soluţionarea acestor probleme in cadrul unornegocieri reale intre ţările dezvoltate şi cele in curs de dezvoltare corespunde intereselor generale ale depăşirii crizei economice, ale dezvoltării armonioase a tuturor statelor, politicii generale de colaborare şi de pace în lume. ÎNTREBARE : „ Cum vedeţi dumneavoastră viitoarea dezvoltare economică şi tehnologică a României ? Care este situaţia balanţei comerciale, a datoriei externe şi cum se gindeşte să acţioneze România pentru a face faţă ratelor înalte ale dobinzii ? RĂSPUNS : România este o ţară socialistă în curs de dezvoltare. Criza economică şi situaţia generală — la care m-am referit — au afectat, intr-o anumită măsură, şi România, ca, de altfel, şi alte state. Aceasta a necesitat măsuri deosebite din partea României pentru depăşirea situaţiei economice care s-a creat. Doresc să menţionez că, chiar în aceste condiţii, România a putut să realizeze an de an noi progrese in dezvoltarea sa economică, iar în 1984 să obţină o creştere a producţiei industriale de aproape 7 la sută. Aceasta ne-a permis să realizăm, în ultimii ani, o balanţă comercială activă, să reducem in mod substanţial, cu aproape 40 la sută, datoria externă. Pe această bază, la Congresul al XIII-lea al partidului am elaborat programul de dezvoltare în cel de-al optulea cincinal, 1986—1990, şi, în perspectivă, până în 2000, în care punem pe primul plan, accentuarea dezvoltării intensive a economiei, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al producţiei şi realizarea noii revoluţii tehnice, pe baza automatizării şi robotizării activităţii de producţie. Ne-am propus, de asemenea, să realizăm o dezvoltare puternică, intensivă a producţiei agricole. Pe această bază avem in vedere să asigurăm ridicarea in continuare a nivelului de trai material şi spiritual al poporului. Aş dori să menţionez că, în cincinalul 1981—1985, vom realiza o creştere de circa 8 la sută a veniturilor reale ale tuturor categoriilor de oameni ai muncii. Aceasta arată că în România, nu numai că nu a avut loc o scădere a nivelului de trai, dar s-a realizat, pe această bază, o creştere a veniturilor şi a condiţiilor da viaţă ale poporului. De asemenea, ne-am propus ca, in următorii cîţiva ani, să lichidăm complet datoria externă a ţării şi să nu mai apelăm in nici un fel la credite — aceasta avînd în vedere faptul că dobinzile excesiv de mari fac inacceptabile şi neeconomice creditele. De fapt, s-ar putea spune că dobinzile excesiv de mari constituie o frină in calea progresului economic şi social al ţărilor în curs de dezvoltare. Deci, în întreaga noastră dezvoltare vom pune accentul pe folosirea resurselor proprii, atit financiare cit şi materiale şi umane. ÎNTREBARE : La al XIII- lea Congres al partidului, dumneavoastră aţi arătat că ar fi necesar să aibă loc o abordare nouă a problemelor legate de restituirea unor credite acordate unor ţări in curs de dezvoltare. Cum consideraţi că s-ar putea soluţiona această problemă avînd in vedere situaţia grea pe care o au ţările în curs de dezvoltare pe piaţa financiară ? RĂSPUNS : România a prezentat o serie de propuneri cu privire la problemele subdezvoltării şi noii ordini economice internaţionale, inclusiv în ce priveşte o rezolvare globală a datoriilor externe. în acest cadru ne-am referit la anularea completă a unor datorii pentru ţările cele mai sărace, la reducerea acestor datorii pentru alte categorii de ţări in curs de dezvoltare, precum şi la o scădere substanţială a dobînzilor. Fără o soluţionare globală şi într-un timp scurt a acestor probleme, situaţia economică a ţărilor în curs de dezvoltare şi, ca atare, a economiei mondiale se va înrăutăţi şi mai mult. Cred că o asemenea măsură este şi raţională şi etică — ca să spun aşa. De altfel, se poate spune că, de fapt, ţările in curs de dezvoltare au achitat aceste datorii prin dobinzile excesiv de mari pe care le-au plătit. Deci, nu este vorba să se facă un act de caritate faţă de aceste ţări, ci de a se lua o măsură economică. Desigur, ţările dezvoltate ar putea suporta o anumită parte din acestea sprijinind unele bănci mai mici, pentru că băncile mari pot să suporte ele insele aceste măsuri. In acelaşi timp, ţara noastră a propus să se găsească noi mijloace financiare pentru acordarea unor credite de dezvoltare pentru ţările sărace. Aceasta ar fi posibil de realizat pe seama reducerii cheltuielilor pentru înarmare — care au de(Continuare in pag. a 5-a)