România Liberă, martie 1985 (Anul 43, nr. 12542-12567)

1985-03-01 / nr. 12542

PUTERNICA AFIRMARE pace, Înţelegere şi INTERNAŢIONALĂ A SOCIALISTE A VOINŢEI DE COLABORARE ROMÂNIEI Votind pentru candidaţii Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, votaţi pentru înfăptuirea neabătută a politicii externe de pace şi colaborare a partidului şi statului nos­tru, pentru creşterea contribuţiei României socialiste la soluţionarea constructivă a marilor şi complexelor probleme ale lumii de azi, pentru dezarmare şi înlăturarea pericolului de război, pentru apărarea dreptului fundamental al oamenilor, al popoarelor la libertate şi indepen­denţă, la viaţă, la pace şi progres ! (Din Manifestul Frontului Democraţiei al Unităţii Socialiste) Votul de la 17 martie reprezintă un important act politic prin care întreaga naţiune, strins unită în jurul partidului comunist, în frunte cu secretarul său ge­neral, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, îşi reafirmă adeziunea deplină la politica in­ternă şi externă a României socialiste. Adeziune care, manifestîndu-se în cadrul sistemului democratic al societăţii noastre socialiste, întemeiat pe concepţia origi­nală a partidului nostru, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, se materializează în participarea efectivă la conducerea ţării a întregului popor. Toate marile izbînzi dobîndite in opera grandioasă de construcţie a noii societăţi, întreaga activitate internaţională a ţării noastre, pusă în solujba marilor cauze ale omenirii, supt rodul participării directe a întregului popor la elaborarea şi trans­punerea in viaţă a politicii interne şi externe a României socialiste, o politică exprimînd năzuinţele şi interesele funda­mentale ale naţiunii şi care, în acelaşi timp, se întîlneşte, în coordonatele sale esenţiale, cu năzuinţele şi interesele ge­nerale ale omenirii contemporane. Manifestul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, documentul electoral ce sintetizează liniile de forţă ale evolu­ţiei societăţii româneşti de astăzi, ca şi sarcinile şi obiectivele de perspectivă ale devenirii sale, in temeiul hotăririlor Con­gresului al XIII-lea al partidului, reali­zează o imagine cuprinzătoare a actualu­lui moment de istorie românească, mo­ment de o Însemnătate fără precedent, pe care, cu mindrie şi recunoştinţă, po­porul 11 numeşte „Epoca Ceauşescu"1. Epocă definită de cele mai mari Împli­niri din întreaga istorie a patriei, epocă definită de cotele cele mai înalte ale sti­mei şi preţuirii de care se bucură ţara şi conducătorul ei, pretutindeni in lume. Manifest al muncii paşnice şi al păcii In Întregul său, Manifestul Frontului Democraţiei şl Unităţii Socialiste este un document care, prezentînd bilanţul mari­lor realizări ale poporului român in con­strucţia paşnică, se constituie intr-o ple­doarie vibrantă, temeinică, a virtuţilor păcii. Numai Intr-un climat de pace ţara noastră a ajuns ca, prin munca încordată, îngemănată cu spiritul patriotic şi elanul revoluţionar al oamenilor ei, să realizeze o producţie industrială de peste 100 de ori mai mare­ decit în primul­­an al pe­rioadei postbelice. Numai intr-un climat de pace s-a putut obţine, in 1984, cea mai mare recoltă cerealieră din Întreaga isto­rie a ţării. Numai Intr-un climat de pace s-au putut crea condiţiile care au făcut ca astăzi durata medie a vieţii să fie de circa 70 de ani, faţă de numai 42 de ani în 1932. Iată doar citeva repere — dar Corneliu Vlad (Continuare In pap. a 6-a) O femeie erau străveche vatră Locuitorii comunei Pecica din judeţul Arad cultivă din moşi-strămoşi grîu, cu rivnă şi pasiune, cum ii stă bine ţăra­nului, dar niciodată plinea de aici nu s-a bucurat de atita faimă ca în zilele noastre. Ea n-a venit intimplător, aşa cum nici bunul renume al făuritorilor ei nu s-a născut peste noapte. Despre acest „cult“ al pîinii de Pecica vorbeşte însăşi sărbătoarea tra­diţională — praznicul de pită nouă — ce are loc aici în fina­lul fiecărei campanii de seceriş. Atunci cind bobul de grîu curat ca soarele, se transformă, spre satisfacţia celor care au trudit pentru el un an întreg, în pîine rumenă şi pufoasă, cum numai cei din Pecica ştiu s-o facă. Iar aici la Pecica, pămîntul ro­deşte pe măsura hărniciei oa­menilor. I-a răsplătit din plin, mai ales in ultimii ani cind Pe­cica s-a impus cu notorietate ca un veritabil simbol al pîinii, al producţiilor ridicate de grîu. Dar să ne explicăm : în 1983 cele mai mari recolte de grîu la hectar pe plan naţional le-au obţinut cooperativele agricole de producţie „Ogorul“ şi „Avin­­tul“ din Pecica, iar anul trecut, pe locul I s-a situat din nou „Ogorul“ iar pe locul II, de data aceasta „Steagul Roşu“. Aşadar, toate trei din aceeaşi comună, toate trei unităţile cit şi preşedinţii lor au fost deco­raţi cu titlul de Erou al Mun­cii Socialiste. Mai mult, C.A.P. „Ogorul“ a avut cinstea să ob­ţină intr-un singur an, in 1984, două asemenea înalte titluri îN PREAJMA CONFERINŢEI NAŢIONALE A FEMEILOR atit la producţia de griu cit şi la cea de porumb : primul, in­­mînat chiar aici la Pecica, per­sonal de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, iar al doilea , la Slatina cu prilejul sărbătorii „Zilei recoltei“. Prilejuri de satisfacţie deplină atît pentru cooperatori, mecanizatori cit şi pentru specialişti, in frunte cu inginera Doina Vasilescu, pre­şedinta unităţii­­ într-o A 1­0­0 a prin Cit 5 ani în urmă cind a ve­nit la conducerea unităţii, mai exact la 10 ianuarie 1980, C.A.P. „Ogorul“ era o unitate anonimă, situindu-sa cind pe ultimul, cind pe penultimul loc intre cele 4 cooperative agri­cole din comună. Inginera Doina Vasilescu n-avea pe atunci decit 32 de ani dar obştea hotărise să o aleagă președintă. Nu-i prea suridea ideea, este adevărat, știind că valoarea normei convenţionale nu ajunsese decit la 37 de lei (de aproape trei ori mai mică decit în prezent), iar unii co­operatori plecaseră la oraş sau îşi căutau de lucru în altă par­te. Nu putea refuza insă încre­derea oamenilor, mai ales că găsise un aliat serios şi un sus­ţinător convins în persoana lui... Nicolae Vasilescu, soţul ei, actualul inginer şef al co­operativei. O familie de ingi­neri inimoşi din părţile Beiu­­şului, absolvenţi ai Institutului agronomic bucureştean, ambi­ţioşi şi porniţi pe fapte mari Încă de la absolvirea facultăţii. Aveau toate motivele să spere in reuşită după ce şi-au făcut ucenicia ca „fermieri" tocmai I. Medoia (Continuare in pag. a 2-a) . AGRICULTURA SUB SMIUL TRANSFORMĂRILOR (Pagina a 3-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLIII Nr. 12542 Vineri 1 martie 1985 6 pagini 50 bani ! In spiritul indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu PLANUL ÎNDEPLINIT LA TOŢI INDICATORII! Producţia trebuie realizată cu consumuri de energie cît mai reduse • Un imperativ în atenţia tuturor colectivelor de muncă : economisirea strictă a energiei in procesele industriale • Utilajele şi instalaţiile trebuie încărcate la capacitate maximă • E necesar un aport tot mai însemnat al resurselor energetice refolosibile în balanţa energiei. Scriem din nou despre nece­sitatea imperioasă de economi­sire a energiei în industrie cu sentimentul că batem la o uşă deschisă dar şi cu convingerea că oricît de mult am trata a­­ceastă problemă tot n-am face-o in măsura în care ea se im­pune. Am spus „uşă deschisă“ pentru că avem convingerea că nu există astăzi măcar o sin­gură întreprindere în care să nu se acţioneze in vederea raţio­nalizării consumurilor energe­tice, a realizării producţiei cu minimum posibil de energie electrică sau termică. Am con­statat, de altfel, în zeci şi zeci de unităţi că, odată cu sarcinile speciale, organizatorice şi de raţionalizare stabilite recent de conducerea partidului şi statu­lui, se aplică o serie de măsuri tehnice şi tehnologice care vi­zează reduceri substanţiale, de lungă durată, a consumurilor specifice. Am aflat, centralizate la forurile tutelare, rezultatele obţinute in îndeplinirea planu­lui pe aceste două luni ale anu­lui, rezultate care, comparate cu Consumurile energetice cu care au fost realizate, demonstrează convingător că mai mult ca ori­­cind clasa­ muncitoare s-a mo­bilizat puternic pentru a depăşi dificultăţile impuse de această iarnă neobişnuit de aspră. Rezultatele obţinute in reduce­rea consumurilor specifice de energie In aceste două luni sint cu atit mai preţioase cu cit. au fost obţinute In condiţii grele — funcţionarea cu intermitenţă a utilajelor şi instalaţiilor, difi­cultăţile In aprovizionare, trans­portul personalului ş.a., care, de regulă, conduc la creşterea consumului specific da electri­citate şi căldură. La aceste lucruri ne gindeam cind vorbeam la începutul ar­ticolului nostru de „uşa deschi­să", care este de fapt marea inimă fierbinte a poporului nostru, a eroicei noastre clase muncitoare, care Inţelegînd im­perativul momentului, a răspuns chemării secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu tin elan şi o voinţă de nezdruncinat, deviza colectivelor de muncă fiind aceea de a realiza toate preve­derile planului, cu volumul de energie mai redus ce le este repartizat. De unde, totuşi convin­gerea că mai trebuie să ne ocupăm acum de aceas­tă problemă ? Răspunsul ii vom găsi tot în cadrul acestor unităţi economice ca şi în men­ţinerea aceloraşi condiţii grele de producţie şi livrare a ener­giei. Am fost la Centrala Industrială care coordonează şi conduce activitatea centralelor electrice şi termice şi ne-am convins că, deşi ne aflăm atit de aproape de primăvară, deşi minerii şi energeticienii conti­nuă să lucreze cu acelaşi admi­rabil devotament, producţia de energie intîmpină încă dificul­tăţi foarte mari. Mai întîi pen­tru că situaţia în bazinul Gor­­jului, dar şi în alte bazine, con­tinuă să fie foarte grea, ligni­tul continuă să fie îngheţat sau să îngheţe în vagoane, iar rezervele de cărbune de la une­le centrale electrice precum sunt cele din depozitele de la Işalniţa, Oradea şi altele au scă­zut pînă la limita de unde e greu să se mai coboare, ajun­­gîndu-se în situaţia de a se lu­cra numai cu lignit trimis în centrală direct din vagoane ceea ce nu poate acoperi capacitatea de producţie a tuturor grupu­rilor capabile să producă ener­gie în acest moment. La care se adaugă desigur cunoscutele slă­biciuni din funcţionarea grupu­rilor energetice, mai ales a ce­lor de la Rovinari şi Turceni care continuă să lucreze în sin­cope, cu multe opriri şi care nu oferă certitudinile necesare unei activităţi şi livrări de e­­nergie în volumul şi constanţa la care ar trebui să o facă. La fel, termocentralele care funcţionează pe hidrocarburi continuă să intîmpine greutăţi in aprovizionare, produse de ge­rurile care se menţin la nive­ M. Radian (Continuare in pag. a 5-a) Colectivul de oameni ai muncii de la întreprinderea de utilaj greu „Progresul“ Brăila depun eforturi sus­ţinute pentru a intîmpină alegerile de deputaţi de la 17 martie cu realizări din­tre cele mai însemnate. Un loc aparte îl ocupă în preo­cupările lor executarea la un înalt nivel calitativ a utila­jelor destinate exportului. Astfel, în aceste zile se pre­găteşte să fie expediat in R.P. Polonă, de la întreprin­derea brăileană un nou lot de 10 excavatoare hidraulice de tip S-1202. în, perioada imediat următoare vor fi li­vrate la export circa 300 tone utilaje pentru industria metalurgică către benefici-,­ari din R.S. Cehoslovacă, U.R.S.S., R.D. Germană şi alte ţări. Menţionăm că, in ianuarie, constructorii de la „Progresul“ au mai expe­diat beneficiarilor externi un lot de 132 tone diverse uti­laje. (Viorel Chiurtu). MINERII DE LA HOREZU DEPĂŞESC PLANUL Minerii întreprinderii Horezu, judeţul Vilcea, au încheiat pri­mele două luni ale anului — cele mai aspre, din punct de vedere meteorologic, din istoria mineritului din acest bazin — cu un spor de producţie de 15 tone faţă de planul însumat pe ianuarie şi februarie. Printre măsurile care au condus la aceste realizări se numără punerea în valoare a unor noi surse de cărbune — cum este microcariera Cernişoara — sporirea dotării tehnice, cu încă trei complexe de mecanizare in noile abataje de la Bărbăteşti, Aluna şi Cerna şi trei excavatoare în carierele Berbeşti şi Punga, precum şi intensificarea transpor­tului cărbunelui extras. In fruntea întrecerii socialiste se află după aceste două luni minele Berbeşti II şi Cerna şi carierele Panga, Berbeşti-est şi Berbeşti-Vest (MARIN IONIŢA). Acţionînd cu toate forţele In spiritul Indicaţiilor secre­tarului general al partidului, al programului stabilit de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. numeroase colective muncitoreşti din unităţi cu pondere In econo­mia judeţului Cluj au În­registrat succese de sea­mă. Astfel, minerii de la Exploatarea Băişoara, prin­­tr-o organizare riguroasă a activităţii, prin Întărirea spiritului de ordine şi­ dis­ciplină au reuşit să extragă suplimentar aproape 450 tone minereu de fier. La rindul lor, muncitorii, ingi­nerii şi tehnicienii marelui Combinat metalurgic din Cîmpia Turzii — de unde prezentăm imaginea de mai sus — utilizînd raţional re­sursele energetice reparti­zate şi instalaţiile tehnolo­gice din dotare, au realizat peste plan 65 tone oţeluri Înalt aliate, 315 produse fi­nite pline din oţel şi peste 400 tone oţel-beton. INTERVIUL TOVARĂŞ NICOLAE CEAUŞESCU acordat ziarului „The Jerusalem Post" După cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Repu­blicii Socialiste România, a primit, la 25 februarie a.c., pe David Landau, corespon­dent diplomatic al ziarului israelian „The Jerusalem Post“, căruia i-a acordat urmă­torul interviu ÎNTREBARE : Domnule preşedinte, este bine cunos­cută poziţia Excelentei Voas­tre conform căreia statele mici şi mijlocii trebuie să aibă un rol major in mode­larea relaţiilor mondiale. Apreciaţi că acest principiu este in mod adecvat tran­spus in practică ! Sunteti sa­tisfăcut de modul cum evo­luează relaţiile dintre ţă­rile dezvoltate şi cele in curs de dezvoltare ? RĂSPUNS : In situaţia inter­naţională s-a ajuns la o încor­dare deosebit de gravă, care afectează, practic, toate statele lumii. Pentru soluţionarea pro­blemelor mondiale complexe în interesul dezvoltării economico­­sociale a fiecărui popor, al pă­cii, se impune, ca o necesitate obiectivă, participarea tuturor statelor lumii, fără deosebire de orinduire socială sau mă­rime, la rezolvarea lor. In acest cadru, România con­sideră că un rol important trebuie să-l aibă ţările mici şi mijlocii, ţările în curs de dez­voltare, ţările nealiniate — care reprezintă, dealtfel, şi marea majoritate a statelor lumii. Nu­mai pe această cale este po­sibil ca soluţionarea diferite­lor probleme să nu afecteze in­teresele acestor state, să se asi­gure aplicarea fermă a princi­piilor egalităţii, respectului in­dependenţei şi suveranităţii na­ţionale, ale neamestecului in treburile interne. S-ar putea spune că, în mul­te domenii, aceste principii în­cep să se aplice — că acolo unde se acţionează pe această bază şi rezultatele sunt pozitive. Dar trebuie să spunem că mai sunt multe de făcut pentru ca relaţiile internaţionale să se bazeze pe aceste principii, pen­tru ca la soluţionarea proble­melor să participe, cu drepturi egale, toate statele lumii. Aceasta impune ca ţările mici şi mijlocii, celelalte­ state, la care m-am referit, să-şi întă­rească colaborarea şi solidari­tatea, să acţioneze cu mai mul­tă hotărîre, atît în cadrul Or­ganizaţiei Naţiunilor Unite, cit şi în alte organisme interna­ţionale, pentru a contribui la soluţionarea tuturor probleme­lor în interesul păcii şi co­laborării In ce priveşte evoluţia relaţi­ilor dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, do­resc să declar de la început că, în ultimii ani, aceste relaţii s-au înrăutăţit. Aceasta reiese din faptul că decalajul dintre ţările sărace şi ţările bogate s-a mărit foarte mult. A cres­cut mult datoria externă a ţă­rilor in curs de dezvoltare, iar măsurile protecţioniste, dobîn­­zile excesiv de mari, politica de preţuri în domeniul materi­ilor prime au făcut ca, de fapt, ţările bogate să obţină o serie de avantaje cu totul nejusti­ficate, pe seama ţărilor in curs de dezvoltare. Avînd in vedere această situ­aţie, precum şi faptul că pînă acum toate tratativele desfă­şurate sub denumirea Nord-Sud nu au dus la nici un rezultat, apare necesitatea de a se face totul pentru întărirea colabo­rării şi solidarităţii ţărilor in curs de dezvoltare, pentru or­ganizarea unor tratative reale,­in cadrul O.N.U., între ţările în curs de dezvoltare şi ţările dez­voltate, pentru a se ajunge la soluţionarea în cel mai scurt timp a problemelor subdezvol­tării, inclusiv a problemei da­toriei externe, a dobînzilor, la realizarea unei noi ordini eco­nomice internaţionale. Soluţio­narea acestor probleme in ca­drul unor­­negocieri reale intre ţările dezvoltate şi cele in curs de dezvoltare corespunde inte­reselor generale ale depăşirii crizei economice, ale dezvoltă­rii armonioase a tuturor state­lor, politicii generale de cola­borare şi de pace în lume. ÎNTREBARE : „ Cum ve­deţi dumneavoastră viitoa­rea dezvoltare economică şi tehnologică a României ? Care este situaţia balanţei comerciale, a datoriei exter­ne şi cum se gindeşte să ac­ţioneze România pentru a face faţă ratelor înalte ale dobinzii ? RĂSPUNS : România este o ţară socialistă în curs de dez­voltare. Criza economică şi si­tuaţia generală — la care m-am referit — au afectat, intr-o anu­mită măsură, şi România, ca, de altfel, şi alte state. Aceasta a necesitat măsuri deosebite din partea României pentru de­păşirea situaţiei economice care s-a creat. Doresc să menţionez că, chiar în aceste condiţii, România a putut să realizeze an de an noi progrese in dez­voltarea sa economică, iar în 1984 să obţină o creştere a pro­ducţiei industriale de aproape 7 la sută. Aceasta ne-a permis să realizăm, în ultimii ani, o balanţă comercială activă, să reducem in mod substanţial, cu aproape 40 la sută, datoria externă. Pe această bază, la Congre­sul al XIII-lea al partidului am elaborat programul de dezvol­tare în cel de-al optulea cinci­nal, 1986—1990, şi, în perspec­tivă, până în 2000, în care pu­nem pe primul plan, accentua­rea dezvoltării­ intensive a eco­nomiei, ridicarea nivelului teh­nic şi calitativ al producţiei şi realizarea noii revoluţii teh­nice, pe baza automatizării şi robotizării activităţii de pro­ducţie. Ne-am propus, de asemenea, să realizăm o dezvoltare pu­ternică, intensivă a producţiei agricole. Pe această bază avem in vedere să asigurăm ridicarea in continuare a nivelului de trai material şi spiritual al po­porului. Aş dori să menţionez că, în cincinalul 1981—1985, vom realiza o creştere de circa 8 la sută a veniturilor reale ale tu­turor categoriilor de oameni ai muncii. Aceasta arată că în România, nu numai că nu a avut loc o scădere a nivelului de trai, dar s-a realizat, pe această bază, o creştere a ve­niturilor şi a condiţiilor da viaţă ale poporului. De asemenea, ne-am propus ca, in următorii cîţiva ani, să lichidăm complet datoria exter­nă a ţării şi să nu mai apelăm in nici un fel la credite — aceasta avînd în vedere faptul că dobinzile excesiv de mari fac inacceptabile şi neecono­mice creditele. De­ fapt, s-ar putea spune că dobinzile exce­siv de mari constituie o frină in calea progresului economic şi social al ţărilor în curs de dez­voltare. Deci, în întreaga noas­tră dezvoltare vom pune ac­centul pe folosirea resurselor proprii, atit financiare cit şi materiale şi umane. ÎNTREBARE : La al XIII- lea Congres al partidului, dumneavoastră aţi arătat că ar fi necesar să aibă loc o a­­bordare nouă a problemelor legate de restituirea unor credite acordate unor ţări in curs de dezvoltare. Cum con­sideraţi că s-ar putea solu­ţiona această problemă avînd in vedere situaţia grea pe care o au ţările în curs de dezvoltare pe piaţa finan­ciară ? RĂSPUNS : România a pre­zentat o serie de propuneri cu privire la­ problemele subdez­voltării şi noii ordini economice internaţionale, inclusiv în ce priveşte o rezolvare globală a datoriilor externe. în acest ca­dru ne-am referit la anularea completă a unor datorii pentru ţările cele mai sărace, la redu­cerea acestor datorii pentru alte categorii de ţări in curs de dezvoltare, precum şi la o scă­dere substanţială a dobînzilor. Fără o soluţionare globală şi într-un timp scurt a acestor probleme, situaţia economică a ţărilor în curs de dezvoltare şi, ca atare, a economiei mondiale se va înrăutăţi şi mai mult. Cred că o asemenea măsură este şi raţională şi etică — ca să spun aşa. De altfel, se poa­te spune că, de fapt, ţările in curs de dezvoltare au achitat aceste datorii prin dobinzile ex­cesiv de mari pe care le-au plătit. Deci, nu este vorba să se facă un act de caritate faţă de aceste ţări, ci de a se lua o măsură economică. Desigur, ţările dezvoltate ar putea su­porta o anumită parte din aces­tea sprijinind unele bănci mai mici, pentru că băncile mari pot să suporte ele insele aceste măsuri. In acelaşi timp, ţara noastră a propus să se găsească noi mijloace financiare pentru acor­darea unor credite de dezvol­tare pentru ţările sărace. Aceas­ta ar fi posibil de realizat pe seama reducerii cheltuielilor pentru înarmare — care au de­(Continuare in pag. a 5-a)

Next