România Liberă, noiembrie 1985 (Anul 43, nr. 12751-12776)
1985-11-01 / nr. 12751
Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE TM 1999 Anul XLIII Nr. 12 751 Vineri 1 noiembrie 1985 6 pagini 50 bani | Energia, problemă vitală a economiei naţionale, a noastră, a tuturor PRIORITAR, INTERMOCENTRALE, ASIGURAREA FUNCŢIONARII NORMALE A GRUPURILOR ENERGETICE Continuăm să aducem in atenţia opiniei publice din ţara noastră problemele — deloc simple, la ora actuală — cu care se confruntă energeticienii şi toţi cei ce cooperează cu ei pentru asigurarea energiei electrice necesare economiei naţionale, consumului casnic şi public. Minerii din sectorul carbofilfer, petroliştii, constructorii de utilaje energetice, laminoriştii din uzinele de ţevi, montorii, formaţiunile specializate în reparaţii energetice, feroviarii, puternice eşaloane muncitoreşti sunt angajate, aşadar, intr-un amplu efort colectiv de aplicare a măsurilor stabilite de Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al partidului, a indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în vederea creşterii capacităţii de producţie şi îmbunătăţirii exploatării blocurilor energetice din termocentrale. Cauze care au fost analizate în profunzime de conducerea partidului nostru — şi care se regăsesc aproape in fiecare dintre marile unităţi producătoare de electricitate — au determinat întîrzieri atit în aplicarea programelor de întreţinere, reparaţii capitale şi pregătiri pentru iarnă, cit şi în intrarea in producţie a noilor capacităţi însumînd o importantă putere instalată. Acum — aşa cum relevă şi dezbaterile din adunările generale ale oamenilor muncii, care se desfăşoară în această perioadă şi în unităţile energetice, — este absolut necesar să se facă totul pentru ca iarna să găsească sistemul naţional pregătit cu o cît mai mare putere disponibilă in centralele electrotermice, inclusiv prin grăbirea intrării în funcţiune a grupurilor a căror finalizare este aproape. Calitatea reparaţiilor capitale şi a celor curente, concomitent cu mai buna organizare a lucrului, pentru a cîştiga timp ; aprovizionarea cu piese şi subansamble de schimb ; formarea stocurilor de cărbune la beneficiari, la limita maximă prevăzută şi la calitatea prescrisă ; ritmicitatea transportului pe calea ferată şi asigurarea condiţiilor tehnice în vederea evitării staţionării navetelor de cărbune ; încheierea lucrărilor la tunelurile de dezgheţ; supravegherea continuă a funcţionării agregatelor din uzinele de combustibil — benzi transportoare, concasoare, mori, ventilatoare, pompe; respectarea riguroasă a regimului tehnologic de lucru stabilit pentru fiecare grup energetic — iată doar cîţiva dintre „parametrii“ unei activităţi care impune organizare perfectă, ordine, disciplină şi, nu în ultimul rînd, competenţă profesională de prim rang. După cum, probabil, cititorul a observat din cele publicate in perioada trecută de la şedinţa din 17 octombrie a Comitetului Politic Executiv, precum şi din cele mai sus-scrise, accentul se pune cu precădere pe funcţionarea termocentralelor. Chestiunea devine, astfel, valabilă in sine si pentru dumneavoastră, stimate cititor, ca şi pentru fiecare cetăţean consumator de curent electric din reţeaua de distribuţie. Condiţiile atmosferice, total neprielnice în acest an care a debutat cu o iarnă severă şi a continuat cu o secetă prelungită pe întregul teritoriu, au redus în mod drastic posibilităţile hidrocentralelor de a prelua vîrfurile de sarcină de seara şi dimineaţa, vîrfuri determinante în proporţie covirşitoare, după cum bine este ştiut, de consumul casnic şi iluminatul general. Ziua s-a micşorat sensibil, astfel că, în momentul de faţă, în jurul orei 17, peste 6 milioane de gospodării cer aproape simultan energie electrică. Consumul casnic de energie nu e mare, dar puterea solicitată în numai 10—15 minute devine enormă, in situaţia in care hidrocentralele — ce pot porni printr-o simplă deschidere de vană — nu sunt în stare să răspundă comenzii. Ne trebuie cel puţin 1,2—1,3 milioane de kilowaţi la ora înserării, putere pe care, în condiţii normale, cei circa 4 milioane kW din hidrocentrale ar fi putut-o acoperi cu prisosinţă. Dar acum — repetăm, acum —, nu ii avem. Iar virful de seară nu durează 20 de minute, ci 5—6 ore ! Este de la sine inţeles că in asemenea împrejurări, precum şi dimineaţa, când pornesc şi fabricile, întreg sistemul — ce se bizuie pe grupuri a căror putere nu poate creşte instantaneu — intră, cum se spune, „în presiune“. A fost nevoie de reorganizarea muncii în întreprinderi, mai intervin şi descărcătoarele automate de sarcină, şi totuşi sistemul energetic face cu greu faţă solicitărilor bruşte de putere. * De aceea, chemarea de a gospodări cu grijă maximă energia „la locul de muncă şi acasă“ nu-i o simplă lozincă. Problema ne privește pe Ing. Artur loan (Continuare in pag. a 3-a) ______v ,-' ' : O' • -' sik i i. f i;'1 ^ ' #»** •v . ' '■ - Relatări de la termocentralele Rovinari, Doiceşti şi Oneşti 2 (Pagina a 3-a) Consiliile populare şi personalitatea localităţilor Dintre semnificaţiile privind dezvoltarea noastră viitoare ale cuvintării tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, la cel de-al III-lea Congres al consiliilor populare, dr. Antonie Iorgovan, lector universitar de drept administrativ, subliniază, într-o convorbire, importanţa creşterii rolului consiliilor populare în domeniul conturării personalităţii moderne a localităţilor noastre. — Un studiu atent al acestei magistrale cuvântări — ne spune — desprinde ca trăsătură dominantă, atotcuprinzătoare, concepţia profund umanistă a secretarului general al partidului cu privire la faptul că acum, în perspectiva acestui sflrşit de secol şi de mileniu, ■ calitatea muncii şi a vieţii locuitorilor României socialiste — acest ţel fundamental al politicii partidului şi statului nostru — depinde de cursul ascendent al creşterii civilizaţiei fiecăreia dintre aşezările noastre, care vor trebui să-şi aducă partea lor de contribuţie la destinul înfloritor al întregii ţări. Iată ce subliniază in acest sens secretarul general al partidului : „Fiecare localitate trebuie să devină o adevărată cetate economico-socială, în care oamenii muncii, cetăţenii, să poată să găsească tot ce au nevoie pentru o viaţă civilizată, demnă !“ „Fiecare localitate, fiecare comună, trebuie să devină comună-oraş, un centru puternic şi civilizat al construcţiei socialiste şi comuniste“, în acest fel conducătorul partidului şi statului nostru stabileşte direcţia strategică hotăritoare pentru întreaga activitate viitoare a consiliilor populare, axul principal al tuturor acţiunilor lor ca organe locale ale puterii şi administraţiei de stat. — Şi, in această lumină, care trebuie să fie acum dominanta actului puterii exercitate de către consiliile populare 7 — în lumina acestei cuvintări, exercitarea puterii de către consiliile populare trebuie să fie subordonată, în principal, aplicării energice, atente, eficiente, în perimetrul teritorial-administrativ pe care acţionează, a uneia dintre cele mai generoase idei cuprinse in Programul partidului, în documentele Congresului al XIII-lea al partidului, şi anume : ştergerea treptată a diferenţelor dintre mediul rural şi cel urban. Ştim, din documentele partidului, că, în prezent, în societatea noastră, printre contradicţiile ce se mai manifestă sunt şi cele referitoare la diferenţele ce există între viaţa in mediul rural şi cea din mediul urban, între veniturile, oamenilor muncii de la sate şi cele ale celor de la oraş. Or, una dintre semnificaţiile majore, ale cuvintării secretarului general al partidului se referă la faptul că rolul consiliilor populare in societatea românească contemporană este tocmai să acţioneze cu hotărire şi eficienţă pentru înlăturarea acestor contradicţii, prin faptul că lor le revine sarcina prioritară de a asigura dezvoltarea armonioasă a localităţilor, în care oamenii muncii să trăiască o viaţă calitativ superioară, la parametrii înalţi ai civilizaţiei socialiste. Iar în esenţă, aceasta înseamnă pentru consiliile populare un adevărat salt calitativ in înseşi stilul şi metodele lor de muncă. — E vorba şi de o anumită viziune in concentrarea forţelor... — Sigur. Să ştii să munceşti pentru ridicarea comunelor, a tuturor localităţilor, la demnitatea unei vieţi civilizate, prospere, în care nivelul general al bunăstării să aibă caracteristicile atribuite, îndeobşte, mediului urban, este fără îndoială o chestiune de direcţionare a stilului şi metodelor de muncă în strategia dezvoltării. Aş spune , mai mult, o chestiune de conştiinţă. De aceea cred că pe această viziune trebuie să se întemeieze şi o amplă activitate cultural-educativă de masă coordonată de către consiliile populare, care ar fi bine să folosească puternica bază materială a învăţămîntului şi culturii pentru a face cunoscută strategia dezvoltării viitoare a localităţilor, mobilizîndu-se cetăţenii, alături de deputaţi, la acţiunile ce slujesc la înălţarea tuturor localităţilor pe treptele de demnitate ale unei vieţi civilizate. — Cum se înţelege, in acest context, contribuţia consiliilor populare la dezvoltarea economică intensivă a întregii ţări 7 . Personalitatea unei localităţi se conturează numai în condiţiile în care ea este o aşezare puternică din punct de vedere economic. Creşterea nivelului de trai, conturarea unei vieţi spirituale distincte, sunt imposibile în afara acestui comandament. La Congresul consiliilor populare au fost adoptate programe clare de acţiune care trebuie să Graziela Vântu (Continuare In pag. a 7-a) Fiecare localitate un puternic centru economicosocial bine gospodărit In mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu adresat ţărănimii cu prilejul „Zilei Recoltei“ se atrage, in mod deosebit, atenţia asupra necesităţii ca încă de pe acum să se pună baze trainice recoltei pe care o vom culege in primul an al viitorului cincinal. In primul rind, este necesar ca toate terenurile prevăzute să se insăminţeze in primăvară să fie arate pină la 15 noiembrie. Dacă unele județe termină executarea arăturilor chiar înainte de termenul fixat, in altele trebuie să se intervină urgent, deoarece se constată unele rămineri in urmă. Pentru ca efectul arăturilor asupra recoltei să fie mai mare este necesar ca peste tot să se respecte recomandarea ca această lucrare să se efectueze la cel puţin 30—32 cm adincime, iar alinarea, cu ajutorul scormonitorilor montaţi pe pluguri, pină la 40—45 cm. Odată cu arătura se vor , Incorpora mai ales îngrâşămintele naturale, al căror transport este recomandat să se facă in special cu atelajele. Terenurile eliberate de resturile vegetale vor fi bine curăţate pentru ca arătura să fie de bună calitate. Aceste zile — şi perioada imediat următoare — vor fi folosite intens pentru efectuarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, îndeosebi a amenajărilor pentru irigaţii. Vor trebui valorificate posibilităţile existente — prin desfiinţări de drumuri interioare inutile, curăţări de arborete şi mărăcinişuri şi altele — pentru mărirea suprafeţei arabile. De pe acum, trebuie să se acorde atenţie deosebită organizării teritoriului agricol in sensul de a se forma în sectorul culturilor de cîmp sole mai mici, pînă la 300—400 hectare, iar in legumicultura pină la 20—30 hectare. In cadrul pregătirilor pentru recolta anului viitor se vor rezolva, în această perioadă, şi alte probleme : asigurarea cu seminţe, repararea unor maşini şi instalaţii de irigat, procurarea îngrăşămintelor chimice şi a erbicidelor, ridicarea calificării personalului prin organizarea învăţămîntului agrozootehnic. M ACTUALITATEA ÎN AGRICULTURĂ • Acţionîndu-se zi şi noapte, executarea arăturilor adinei de toamnă se poate încheia la termenul fixat • Odată cu această lucrare se vor incorpora îngrâşămintele naturale pe terenurile prevăzute • Posibilităţile de sporire a suprafeţei arabile se cer valorificate integral • Organizarea teritoriului agricol pe sole de dimensiuni optime este necesar să se încheie cit mai repede • Ritm accelerat pe şantierele de îmbunătăţiri funciare şi mai ales la amenajările pentru irigaţii. expediem* mmm fsiimsE DOVEDEŞTE CĂ MMMTVRlLOR POM El ACCELERAT Faţă de anii trecuţi, in această toamnă lucrătorii ogoarelor braşovene au reuşit, printr-o organizare exemplară şi prin sprijinul acordat de alte sectoare, să strîngă şi să depoziteze intr-o perioadă mult mai mică recoltele de cartofi, sfeclă, porumb şi legume, adică principalele culturi agricole din judeţ. La ordinea zilei au rămas acum arăturile adinei de toamnă, care, se ştie, fac parte tot din această campanie cind se pun şi bazele recoltelor viitoare. In acest sens inginerul Ioan Enescu, directorul adjunct al Direcţiei agricole judeţene spune : „Avem de atat o suprafaţă mare, de peste 62 000 hectare, lucrare la care ne concentrăm în prezent forţe sporite, utilaje şi mecanizatori, ce nu cunosc nici un răgaz şi odihnă pînă cind nu se vor încheia la timp şi de bună calitate şi aceste acţiuni. Pînă acum s-a arat circa jumătate din această suprafaţă. Paralel cu generalizarea experienţei unităţilor fruntaşe în această direcţie, am luat o serie de măsuri pentru accelerarea ritmului la arat acolo unde se constată rămineri in urmă“. Intr-adevăr, şi în raidul nostru ne-am oprit in primul rind in unităţile agricole unde lucrările de arat sint organizatei exemplar. Aşa se lucrează in cooperativele agricole Bod, Budila, Făgăraş, Prejmer, Zărneşti, Sinpetru, Apaţa, Racoşi, Viscri şi în alte unităţi agricole unde au fost atinse viteze maxime şi s-a ajuns să se are acum pe ultimele hectare. In aceste unităţi preşedinţii, inginerii şefi, şefii de fermă au fost prezenţi pe ogoare in mijlocul mecanizatorilor, organizînd activitatea pe schimburi, urmărind ca tractoarele să fie folosite la întreaga capacitate, ca, peste tot calitatea lucrărilor efectuate să se situeze la nivel superior. Din păcate există, insă, şi unităţi rămase in urmă la această lucrare. Aceasta s-a datorat şi faptului că la respectivele unităţi nu s-a pus accentul şi nu s-a reuşit să se elibereze rapid terenurile de sfeclă, furaje şi resturi vegetale şi, deci, s-a întîrziat începerea arăturilor. Nici ritmul ulterior şi nici cel prezent nu este intensificat pe măsura cerinţelor şi a posibilităţilor. De pildă, la Asociaţia economică intercooperatistă Dumbrăviţa arăturile încă n-au demarat, iar la multe alte unităţi între care cooperativele agricole Drăguş, Rupea, Voila, Buneşti, Tirlungeni, Ghimbav, Dumitru Bujdoiu (Continuare în pag. a 5-a) ALBA IUDA - ARC RESTE TIMR Cetate de Scaun a Marii noastre Uniri, Alba Iulia te intîmpină ca o carte deschisă în care poţi citi intreaga istorie a neamului românesc, de la „începătura lui dinţii“, cum ar spune cronicarul, pină la epoca marilor Împliniri ale prezentului socialist. Urcăm spre Platoul romanilor învăluiţi într-o lumină de miere. înaintea noastră se deschid porţile bastionului medieval ridicat pe temeliile străvechiului Apullum, care, la rindul său, avea la bază intăriturile Apollonului, intre zidurile căruia, dacii îşi topeau aurul şi-şi făureau uneltele de fier cu care lucrau cimpiile mănoase de pe valea Mureşului. Dacă ne întoarcem cu faţa către miază-noapte, cit pot cuprinde privirile nu vedem decit o tălăzuire de blocuri dincolo de care se ghicesc ogoarele acum golite de încărcătura rodului. Tot spaţiul din jurul nostru este atit de intens evocator incit este de ajuns să rotim ochii ca sâ descoperim locurile ce păstrează nealterată memoria evenimentelor. Pe aici, pe unde păşim noi acum au urcat, cu 386 de ani in urmă, oştile lui Mihai Viteazul iar peste trei veacuri şi mai bine delegaţii din toate ţinuturile de peste munţi, avind asupra lor celebrele „Credenţionale“ s-au îndreptat spre palatul pe care-l ghicim printre castani în stingă, spre a pecetlui pentru totdeauna prin votul lor voinţa tuturor locuitorilor care trăiesc pe aceste plaiuri româneşti de „a se uni cu ţara". Două momente de răscruce şi intre ele un proces de nestăvilit, procesul creşterii conştiinţei de sine a poporului român, hotărit să-şi ia destinul în propriile sale mniini şi să ducă pină la capăt opera de reclădire a Daciei străbune. Punînd în evidenţă esenţa acestui efort deautodeterminare tovarăşul Nicolae Ceauşescu avea să sublinieze că „Istoria însăşi a confirmat justeţea şi necesitatea obiectivă“ a acţiunii îndrăzneţe iniţiate de Mihai „prin realizarea ulterioară a idealului său — ideal al tuturor românilor — prin înfăptuirea in epoca modernă a statului naţional român unitar". Să ne întoarcem insă către zilele în care, după secole de înstrăinare, în conştiinţa românilor a biruit pentru prima oară gindul Unirii. Sfîrşit de secol şi început de redeşteptare. După atîţia domni bicisnici, pe tronul Ţării Româneşti venea, în sfîrşit, o personalitate vrednică de acest nume — Mihai fiul lui Pătraşcu şi al Tudorei. Foarte bun gospodar şi foarte tenace diplomat. Dar mai presus de toate, un strateg fără pereche. Intr-un moment în care toate capetele se plecau, el a dat temerar semnalul de răzvrătire împotriva atotputerniciei otomane. Deşi redusă ca număr, oştirea lui, alcătuită cu precădere din oameni de ţară, a învins fără drept de apel pe invadatorii aduşi de peste Dunăre de către un vizir cu renume — Sinan — care era cit pe ce să-şi piardă viaţa în smîrcurile de la Călugăreni. Venind in solie la Tîrgovişte, silezianul Baltasar Walter a fost copleşit de calităţile de om de stat şi conducător de oşti pe care le-a constatat la voevodul muntean. „Acesta este — scria el — cel ce-şi pune capul in luptă cu puterile barbare ; acesta e zidul creştinătăţii şi răzbunătorul ei. Mic, dacă-l socoti după numărul oştilor, dar mare la suflet prin tăria braţelor“. După ce şi-a întărit domnia in interior şi s-a făcut ascultat în afară, Mihai şi-a trimis trupele prin trecătorile Carpaţilor spre a face ordine in Ardeal, unde un cardinal inconştient uneltea să-l piardă. Era şi o chemare a sîngelui, „o pohtă ■pohtită“, căci, cum spunea Bălcescu, In toată Transilvania iI aşteptau fraţii ca pe un eliberator. Bătălia de la Şelimbăr i-a pus in lumină, o dată mai mult, vrednicia ostăşească ; in cea mai grea clipă a confruntării, intervenţia lui directă în luptă a înclinat înspre sine balanţa victoriei. Şi astfel, la 1 noiembrie 1599, armata lui Mihai trecea biruitoare pe sub arcadele somptuos boltite ale porţilor cetăţii de la Alba Iulia. Demn de reţinut este insă faptul că, perfect conştient de mesajul al cărui purtător se investise, Mihai şi-a inaugurat opera unificatoare printr-o serie de măsuri luate in favoarea iobagilor români, greu apăsaţi de nemesime. Si ar fi continuat şi adîncit acest curs al preocupărilor după ce, un an mai tîrziu, a pus capat influenţei străine in cel de-al treilea principat românesc — Moldova, — emiţând de la Iaşi actele care marcau apogeul ascensiunii sale atit de plastic şi de cuprinzător exprimat in titulatura pe care şi-o alesese : „Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată ţara Moldovei“. Slăvită să fie In veci această clipă supremă. In ciuda tuturor vicisitudinilor prin care a trecut poporul român în secolele de zbucium ce au urmat, amintirea faptei lui Mihai a rămas pentru el steaua polară care l-a orientat necurmat lupta. După Ion Pavelescu (Continuare in pag. a 2-a) Sala Unirii din Alba Iulia