România Liberă, noiembrie 1985 (Anul 43, nr. 12751-12776)

1985-11-01 / nr. 12751

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE TM 1­9­9­9 Anul XLIII Nr. 12 751 Vineri 1 noiembrie 1985 6 pagini 50 bani | Energia, problemă vitală a economiei naţionale, a noastră, a tuturor PRIORITAR, IN­TERMOCENTRALE, ASIGURAREA FUNCŢIONARII NORMALE A GRUPURILOR ENERGETICE Continuăm să aducem in atenţia opiniei pu­blice din ţara noastră problemele — deloc simple, la ora actuală — cu care se confruntă energeti­­cienii şi toţi cei ce cooperează cu ei pentru asi­gurarea energiei electrice necesare economiei na­ţionale, consumului casnic şi public. Minerii din sectorul carbofilfer, petroliştii, constructorii de utilaje energetice, laminoriştii din uzinele de ţevi, montorii, formaţiunile specializate în repa­raţii energetice, feroviarii, puternice eşaloane muncitoreşti sunt angajate, aşadar, intr-un amplu efort colectiv de aplicare a măsurilor stabilite de Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al partidului, a indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în vederea creşterii capacităţii de producţie şi îmbunătăţirii exploatării blocurilor energetice din termocentrale. Cauze care au fost analizate în profunzime de conducerea partidului nostru — şi care se regăsesc aproape in fiecare dintre marile unităţi producătoare de electricitate — au determinat întîrzieri atit în aplicarea programelor de întreţinere, reparaţii capitale şi pregătiri pentru iarnă, cit şi în intra­rea in producţie a noilor capacităţi însumînd o importantă putere instalată. Acum — aşa cum relevă şi dezbaterile din adunările generale ale oamenilor muncii, care se desfăşoară în această perioadă şi în unităţile energetice, — este abso­lut necesar să se facă totul pentru ca iarna să găsească sistemul naţional pregătit cu o cît mai mare putere disponibilă in centralele electro­termice, inclusiv prin grăbirea intrării în func­ţiune a grupurilor a căror finalizare este aproa­pe. Calitatea reparaţiilor capitale şi a celor cu­rente, concomitent cu mai buna organizare a lucrului, pentru a cîştiga timp ; aprovizionarea cu piese şi subansamble de schimb ; formarea stocurilor de cărbune la beneficiari, la limi­ta maximă prevăzută şi la calitatea prescrisă ; rit­micitatea transportului pe calea ferată şi asi­gurarea condiţiilor tehnice în vederea evitării staţionării navetelor de cărbune ; încheierea lu­crărilor la tunelurile de dezgheţ; supravegherea continuă a funcţionării agregatelor din uzinele de combustibil — benzi transportoare, concasoa­­re, mori, ventilatoare, pompe; respectarea rigu­roasă a regimului tehnologic de lucru stabilit pentru fiecare grup energetic — iată doar cîţiva dintre „parametrii“ unei activităţi care impune organizare perfectă, ordine, disciplină şi, nu în ultimul rînd, competenţă profesională de prim rang. După cum, probabil, cititorul a observat din cele publicate in perioada trecută de la şedinţa din 17 octombrie a Comitetului Politic Executiv, precum şi din cele mai sus-scrise, accentul se pune cu precădere pe funcţionarea termocen­tralelor. Chestiunea devine, astfel, valabilă in sine si pentru dumneavoastră, stimate cititor, ca şi pentru fiecare cetăţean consumator de curent electric din reţeaua de distribuţie. Condiţiile atmosferice, total neprielnice în acest an care a debutat cu o iarnă severă şi a continuat cu o secetă prelungită pe întregul teritoriu, au re­dus în mod drastic posibilităţile hidrocentralelor de a prelua vîrfurile de sarcină de seara şi di­mineaţa, vîrfuri determinante în proporţie covir­­şitoare, după cum bine este ştiut, de consumul casnic şi iluminatul general. Ziua s-a micşorat sensibil, astfel că, în momentul de faţă, în jurul orei 17, peste 6 milioane de gospodării cer aproape simultan energie electrică. Consumul casnic de energie nu e mare, dar puterea soli­citată în numai 10—15 minute devine enormă, in situaţia in care hidrocentralele — ce pot porni printr-o simplă deschidere de vană — nu sunt în stare să răspundă comenzii. Ne trebuie cel pu­ţin 1,2—1,3 milioane de kilowaţi la ora înserării, putere pe care, în condiţii normale, cei circa 4 milioane kW din hidrocentrale ar fi putut-o aco­peri cu prisosinţă. Dar acum — repetăm, acum —, nu ii avem. Iar virful de seară nu durează 20 de minute, ci 5—6 ore ! Este de la sine inţe­­les că in asemenea împrejurări, precum şi di­mineaţa, când pornesc şi fabricile, întreg siste­mul — ce se bizuie pe grupuri a căror putere nu poate creşte instantaneu — intră, cum se spune, „în presiune“. A fost nevoie de reorganizarea muncii în întreprinderi, mai intervin şi descăr­­cătoarele automate de sarcină, şi totuşi sistemul energetic face cu greu faţă solicitărilor bruşte de putere. * De aceea, chemarea de a gospodări cu grijă maximă energia „la locul de muncă şi acasă“ nu-i o simplă lozincă. Problema ne privește pe Ing. Artur loan (Continuare in pag. a 3-a) ______v ,-' ' : O' • -' sik i i. f i;'1 ^ ' #»** •v . ' '■ - Relatări de la termocentralele Rovinari, Doiceşti şi Oneşti 2 (Pagina a 3-a) Consiliile populare şi personalitatea localităţilor Dintre semnificaţiile privind dezvoltarea noastră viitoare ale cuvintării tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, la cel de-al III-lea Congres al consiliilor populare, dr. Antonie Iorgovan, lector universitar de drept adminis­trativ, subliniază, într-o con­vorbire, importanţa creşterii rolului consiliilor populare în domeniul conturării personali­tăţii moderne a localităţilor noastre. — Un studiu atent al acestei magistrale cuvântări — ne spune — desprinde ca trăsătură do­minantă, atotcuprinzătoare, con­cepţia profund umanistă a se­cretarului general al partidului cu privire la faptul că acum, în perspectiva acestui sflrşit de secol şi de mileniu, ■ calitatea muncii şi a vieţii locuitorilor României socialiste — acest ţel fundamental al politicii partidu­lui şi statului nostru — depinde de cursul ascendent al creşterii civilizaţiei fiecăreia dintre aşe­zările noastre, care vor trebui să-şi aducă partea lor de contri­buţie la destinul înfloritor al întregii ţări. Iată ce subliniază in acest sens secretarul general al partidului : „Fiecare localita­te trebuie să devină o adevărată cetate economico-socială, în care oamenii muncii, cetăţenii, să poată să găsească tot ce au ne­voie pentru o viaţă civilizată, demnă !“ „Fiecare localitate, fiecare comună, trebuie să devi­nă comună-oraş, un centru pu­ternic şi civilizat al construc­ţiei socialiste şi comuniste“, în acest fel conducătorul parti­dului şi statului nostru stabi­leşte direcţia strategică hotări­­toare pentru întreaga activitate viitoare a consiliilor populare, axul principal al tuturor ac­ţiunilor lor ca organe locale ale puterii şi administraţiei de stat. — Şi, in această lumină, care trebuie să fie acum dominanta actului puterii exercitate de că­­tre consiliile populare 7 — în lumina acestei cuvintări, exercitarea puterii de către con­siliile populare trebuie să fie subordonată, în principal, apli­cării energice, atente, eficiente, în perimetrul teritorial-admi­­nistrativ pe care acţionează, a uneia dintre cele mai generoase idei cuprinse in Programul par­tidului, în documentele Con­gresului al XIII-lea al partidu­lui, şi anume : ştergerea trep­tată a diferenţelor dintre mediul rural şi cel urban. Ştim, din documentele partidului, că, în prezent, în societatea noastră, printre contradicţiile ce se mai manifestă sunt şi cele referi­toare la diferenţele ce există între viaţa in mediul rural şi cea din mediul urban, între veniturile, oamenilor muncii de la sate şi cele ale celor de la oraş. Or, una­­ dintre semnifi­caţiile majore, ale cuvintării secretarului general al partidu­lui se referă la faptul că rolul consiliilor populare in societatea românească contemporană este tocmai să acţioneze cu hotărire şi eficienţă pentru înlăturarea acestor contradicţii, prin faptul că lor le revine sarcina priori­tară de a asigura dezvoltarea armonioasă a localităţilor, în care oamenii muncii să trăiască o viaţă calitativ superioară, la parametrii înalţi ai civilizaţiei socialiste. Iar în esenţă, aceasta înseamnă pentru consiliile popu­lare un adevărat salt calitativ in înseşi stilul şi metodele lor de muncă. — E vorba şi de o anumită viziune in concentrarea forţe­lor... — Sigur. Să ştii să munceşti pentru ridicarea comunelor, a tuturor localităţilor, la demni­tatea unei vieţi civilizate, pros­pere, în care nivelul general al bunăstării să aibă caracteristicile atribuite, îndeobşte, mediului u­r­­ban, este fără îndoială o ches­tiune de direcţionare a stilului şi metodelor de muncă în stra­tegia dezvoltării. Aş spune , mai mult, o chestiune de con­ştiinţă. De aceea cred că pe a­­ceastă viziune trebuie să se întemeieze şi o amplă activitate cultural-educativă de masă co­ordonată de către consiliile populare, care ar fi bine să fo­losească puternica bază materia­lă a învăţămîntului şi culturii pentru a face cunoscută strategia dezvoltării viitoare a localită­ţilor, mobilizîndu-se cetăţenii, alături de deputaţi, la acţiunile ce slujesc la înălţarea tuturor localităţilor pe treptele de dem­nitate ale unei vieţi civilizate. — Cum se înţelege, in acest context, contribuţia consiliilor populare la dezvoltarea econo­mică intensivă a întregii ţări 7 . Personalitatea unei locali­tăţi se conturează numai în con­diţiile în care ea este o aşezare puternică din punct de vedere economic. Creşterea nivelului de trai, conturarea unei vieţi spi­rituale distincte, sunt imposibile în afara acestui comandament. La Congresul consiliilor populare au fost adoptate programe cla­re de acţiune care trebuie să Graziela Vântu (Continuare In pag. a 7-a) Fiecare localitate un puternic centru economico­­social bine gospodărit In mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu adresat ţărănimii cu prilejul „Zilei Recoltei“ se­ atrage, in mod deosebit, atenţia asupra necesi­tăţii ca încă de pe acum să se pună baze traini­ce recoltei pe care o vom culege in primul an al viitorului cincinal. In primul rind, este nece­sar ca toate terenurile prevăzute să se insămin­­ţeze in primăvară să fie arate pină la 15 noiem­brie. Dacă unele județe termină executarea ară­turilor chiar înainte de termenul fixat, in altele trebuie să se intervină urgent, deoarece se con­stată unele rămineri in urmă. Pentru ca efec­tul arăturilor asupra recoltei să fie mai mare este necesar ca peste tot să se respecte recoman­darea ca această lucrare să se efectueze la cel puţin 30—32 cm adincime, iar alinarea, cu aju­torul scormonitorilor montaţi pe pluguri, pină la 40—45 cm. Odată cu arătura se vor , Incorpora mai ales îngrâşămintele naturale, al căror transport este recomandat să se facă in special cu atelajele. Terenurile eliberate de resturile vegetale vor fi bine curăţate pentru ca arătura să fie de bună calitate. Aceste zile — şi perioada imediat ur­mătoare — vor fi folosite intens pentru efectua­rea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, îndeo­sebi a amenajărilor pentru irigaţii. Vor trebui valorificate posibilităţile existente — prin des­fiinţări de drumuri interioare inutile, curăţări de arborete şi mărăcinişuri şi altele — pentru mărirea suprafeţei arabile. De pe acum, trebuie să se acorde atenţie deosebită organizării terito­riului agricol in sensul de a se forma în secto­rul culturilor de cîmp sole mai mici, pînă la 300—400 hectare, iar in legumicultura pină la 20—30 hectare. In cadrul pregătirilor pentru recolta anului viitor se vor rezolva, în această perioadă, şi alte probleme : asigurarea cu seminţe, repararea unor maşini şi instalaţii de irigat, procurarea îngrăşămintelor chimice şi a erbicidelor, ridica­rea calificării personalului prin organizarea în­­văţămîntului agrozootehnic. M ACTUALITATEA ÎN AGRICULTURĂ • Acţionîndu-se zi şi noapte, executarea arăturilor adinei de toamnă se poate în­cheia la termenul fixat • Odată cu această lucrare se vor incorpora îngrâşămintele naturale pe terenurile prevăzute • Posibilităţile de sporire a suprafeţei arabile se cer valorificate integral • Organizarea teritoriului agricol pe sole de dimensiuni optime este necesar să se încheie cit mai repede • Ritm accelerat pe şantierele de îmbunătăţiri funciare şi mai ales la amenajările pentru irigaţii. expediem* mmm fsiimsE DOVEDEŞTE CĂ MM­MTVRlLOR POM El ACCELERAT Faţă de anii trecuţi, in a­­ceastă toamnă lucrătorii ogoa­relor braşovene au reuşit, prin­tr-o organizare exemplară şi prin sprijinul acordat de alte sectoare, să strîngă şi să de­poziteze intr-o perioadă mult mai mică recoltele de cartofi, sfeclă, porumb şi legume, adică principalele culturi agricole din judeţ. La ordinea zilei au ră­mas acum arăturile adinei de toamnă, care, se ştie, fac parte tot din această campanie cind se pun şi bazele recoltelor vii­toare. In acest sens inginerul Ioan Enescu, directorul adjunct al Direcţiei agricole judeţene spune : „Avem de atat o su­prafaţă mare, de peste 62 000 hectare, lucrare la care ne con­centrăm în prezent forţe spo­rite, utilaje şi mecanizatori, ce nu cunosc nici un răgaz şi odihnă pînă cind nu se vor în­cheia la timp şi de bună ca­litate şi aceste acţiuni. Pînă acum s-a arat circa jumătate din această suprafaţă. Paralel cu generalizarea experienţei uni­tăţilor fruntaşe în această di­recţie, am luat o serie de mă­suri pentru accelerarea ritmu­lui la arat acolo unde se con­stată rămineri in urmă“. Intr-adevăr, şi în raidul nos­tru ne-am oprit in primul rind in unităţile agricole unde lu­crările de arat sint organizatei exemplar. Aşa se lucrează in cooperativele agricole Bod, Bu­­dila, Făgăraş, Prejmer, Zărneşti, Sinpetru, Apaţa, Racoşi, Viscri şi în alte unităţi agricole unde au fost atinse viteze maxime şi s-a ajuns să se are acum pe ultimele hectare. In aceste uni­tăţi preşedinţii, inginerii şefi, şefii de fermă au fost pre­zenţi pe ogoare in mijlocul me­canizatorilor, organizînd activi­tatea pe schimburi, urmărind ca tractoarele să fie folosite la în­treaga capacitate, ca, peste tot calitatea lucrărilor efectuate să se situeze la nivel superior. Din păcate există, insă, şi unităţi rămase in urmă la a­­ceastă lucrare. Aceasta s-a da­torat şi faptului că la respec­tivele unităţi nu s-a pus ac­centul şi nu s-a reuşit să se elibereze rapid terenurile de sfeclă, furaje şi resturi vege­tale şi, deci, s-a întîrziat în­ceperea arăturilor. Nici rit­mul ulterior şi nici cel pre­zent nu este intensificat pe măsura cerinţelor şi a posibili­tăţilor. De pildă, la Asociaţia economică intercooperatistă Dumbrăviţa arăturile încă n-au demarat, iar la multe alte uni­tăţi între care cooperativele a­­gricole Drăguş, Rupea, Voila, Buneşti, Tirlungeni, Ghimbav, Dumitru Bujdoiu (Continuare în pag. a 5-a) ALBA IUDA - ARC RESTE TIMR Cetate de Scaun a Marii noastre Uniri, Alba Iulia te in­­tîmpină ca o carte deschisă în care poţi citi intreaga istorie a neamului românesc, de la „în­cepătura lui dinţii“, cum ar spune cronicarul, pină la epoca marilor Împliniri ale prezen­tului socialist. Urcăm spre Pla­toul romanilor învăluiţi într-o lumină de miere. înaintea noas­tră se deschid porţile bastionu­lui medieval ridicat pe temeliile străvechiului Apullum, care, la rindul său, avea la bază intări­­turile Apollonului, intre zidu­rile căruia, dacii îşi topeau au­rul şi-şi făureau uneltele de fier cu care lucrau cimpiile mănoase de pe valea Mureşu­lui. Dacă ne întoarcem cu faţa către miază-noapte, cit pot cu­prinde privirile nu vedem decit o tălăzuire de blocuri din­colo de care se ghicesc ogoa­rele acum golite de încărcătu­ra rodului. Tot spaţiul din jurul nostru este atit de intens evo­cator incit este de ajuns să rotim ochii ca sâ descoperim locurile ce păstrează nealterată memoria evenimentelor. Pe aici, pe unde păşim noi acum au urcat, cu 386 de ani in urmă, oştile lui Mihai Viteazul iar peste trei veacuri şi mai bine delegaţii din toate ţinutu­rile de peste munţi, avind asu­pra lor celebrele „Credenţio­­nale“ s-au îndreptat spre pa­latul pe care-l ghicim printre castani în stingă, spre a pecet­lui pentru totdeauna prin vo­tul lor voinţa tuturor locuito­rilor care trăiesc pe aceste plaiuri româneşti de „a se uni cu ţara". Două momente de răscruce şi intre ele un proces de nestăvi­lit, procesul creşterii conştiin­ţei de sine a poporului român, hotărit să-şi ia destinul în pro­priile sale mniini şi să ducă pină la capăt opera de reclădire a Daciei străbune. Punînd în evi­denţă esenţa acestui efort de­­autodeterminare tovarăşul Nicolae Ceauşescu avea să sub­linieze că „Istoria însăşi a con­firmat justeţea şi necesitatea obiectivă“ a acţiunii îndrăzneţe iniţiate de Mihai „prin reali­zarea ulterioară a idealului său — ideal al tuturor românilor — prin înfăptuirea in epoca mo­dernă a statului naţional ro­mân unitar". Să ne întoarcem insă către zilele în care, după secole de înstrăinare, în conştiinţa româ­nilor a biruit pentru prima oa­ră gindul Unirii. Sfîrşit de se­col şi început de redeşteptare. După atîţia domni bicisnici, pe tronul Ţării Româneşti venea, în sfîrşit, o personalitate vred­nică de acest nume — Mihai fiul lui Pătraşcu şi al Tudorei. Foarte bun gospodar şi foarte tenace diplomat. Dar mai pre­sus de toate, un strateg fără pereche. Intr-un moment în care toate capetele se plecau, el a dat temerar semnalul de răzvrătire împotriva atotputer­niciei otomane. Deşi redusă ca număr, oştirea lui, alcătuită cu precădere din oameni de ţară, a învins fără drept de apel pe invadatorii aduşi de peste Du­năre de către un vizir cu re­nume — Sinan — care era cit pe ce să-şi piardă viaţa în smîrcurile de la Călugăreni. Venind in solie la Tîrgovişte, silezianul Baltasar Walter a fost copleşit de calităţile de om de stat şi conducător de oşti pe care le-a constatat la voevodul muntean. „Acesta este — scria el — cel ce-şi pune capul in luptă cu puterile barbare ; acesta e zidul creşti­nătăţii şi răzbunătorul ei. Mic, dacă-l socoti după numărul oş­tilor, dar mare la suflet prin tăria braţelor“. După ce şi-a întărit domnia in interior şi s-a făcut ascultat în afară, Mihai şi-a trimis tru­pele prin trecătorile Carpaţilor spre a face ordine in Ardeal, unde­ un cardinal inconştient uneltea să-l piardă. Era şi o chemare a sîngelui, „o pohtă ■pohtită“, căci, cum spunea Băl­­cescu, In toată Transilvania iI aşteptau fraţii ca pe un elibe­rator. Bătălia de la Şelimbăr i-a pus in lumină, o dată mai mult, vrednicia ostăşească ; in cea mai grea clipă a confrun­tării, intervenţia lui directă în luptă a înclinat înspre sine ba­lanţa victoriei. Şi astfel, la 1 noiembrie 1599, armata lui Mi­hai trecea biruitoare pe sub arcadele somptuos boltite ale porţilor cetăţii de la Alba Iulia. Demn de reţinut este insă fap­tul că, perfect conştient de mesajul al cărui purtător se in­vestise, Mihai şi-a inaugurat opera unificatoare printr-o se­rie de măsuri luate in favoarea iobagilor români, greu apăsaţi de nemesime. Si ar fi continuat şi adîncit acest curs al preo­cupărilor după ce, un an mai tîrziu, a pus capat influenţei străine in cel de-al treilea principat românesc — Moldova, — emiţând de la Iaşi actele ca­re marcau apogeul ascensiunii sale atit de plastic şi de cu­prinzător exprimat in titulatu­ra pe care şi-o alesese : „Domn al Ţării Româneşti, al Ardealu­lui şi a toată ţara Moldovei“. Slăvită să fie In veci această clipă supremă. In ciuda tuturor vicisitudinilor prin care a tre­cut poporul român în secolele de zbucium ce au urmat, amin­tirea faptei lui Mihai a rămas pentru el steaua polară care l-a orientat necurmat lupta. După Ion Pavelescu (Continuare in pag. a 2-a) Sala Unirii din Alba Iulia­

Next