România Liberă, mai 1986 (Anul 44, nr. 12904-12929)
1986-05-01 / nr. 12904
I Proletari din toate tarile, uniţi-vă !1 COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLIV Nr. 12904 Joi 1 Mai 1986 6 pagini 50 bani ~ UNIT IN jurul partidului, al tovarăşului CEAUŞESCU. POPORUL ROMÂN FĂUREŞTE VIITORUL LUMINOS IN PREZENŢA TOVARAŞULUI ŞI A TOVARĂŞEI ELENA CEAUŞESCU ieri a avut loc în Capitală ADUNAREA FESTIVĂ CU PRILEJUL SĂRBĂTORIRII ZILEI DE 1 MAI Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşa Elena Ceauşescu, ceilalţi tovarăşi din conducerea partidului şi statului, au participat, miercuri dupăamiază, la adunarea festivă organizată de Comitetul municipal Bucureşti al P.C.R., cu prilejul sărbătoririi zilei de 1 Mai, Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc. Cinstirea întîiului de Mai a dobîndit, în această primăvară, o semnificaţie deosebită, avînd loc în preajma aniversării unui eveniment de însemnătate crucială în istoria ţării, cu vii rezonanţe în conştiinţa naţiunii noastre : crearea în urmă cu şase decenii şi jumătate a Partidului Comunist Român, organizatorul şi conducătorul luptelor politice şi sociale desfăşurate de masele largi populare pentru libertate şi progres, pentru socialism, pentru înălţarea patriei în demnitate şi măreţie. In semn de profundă recunoştinţă, pentru viaţa liberă şi fericită ce o trăiesc, toţi fiii ţării aduc, în această zi a muncii, zi de sărbătoare a tuturor celor ce muncesc un fierbinte omagiu gloriosului nostru partid comunist, care s-a afirmat de la început ca exponentul cel mai înaintat al naţiunii române, forţa politică în stare sa conducă la victorie lupta clasei muncitoare, a întregului popor, împotriva exploatării şi asupririi, pentru transformarea revoluţionară a societăţii, pentru creşterea bunăstării celor ce muncesc, pentru edificarea socialismului şi comunismului pe pămintul patriei. Intr-o impresionantă unitate de cuget şi simţire, întregul popor reafirmă şi în acest moment sărbătoresc neţărmurita dragoste şi preţuire faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, conducătorul iubit, care, de peste o jumătate de secol, şi-a legat numele de marile bătălii şi momente hotărîtoare din existenţa eroică a partidului nostru comunist, acţionînd cu exemplară fermitate revoluţionară şi strălucită dăruire patriotică împotriva asupririi, nedreptăţii şi exploatării, a pericolului fascist, pentru consolidarea unităţii şi independenţei României, pentru triumful revoluţiei socialiste şi împlinirea aspiraţiilor fundamentale, de libertate, progres şi pace, ale poporului român. Aceste simţăminte şi-au găsit o pregnantă expresie în atmosfera entuziastă ce domnea în marea sală a Palatului Sporturilor şi Culturii, undes-a desfăşurat adunarea festivă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu, ceilalţi tovarăşi din conducerea partidului şi statului au fost salutaţi, la sosire, de participanţi cu vii şi îndelungi aplauze, urale şi ovaţii. Cei prezenţi au aclamat cu înflăcărare pentru eroicul nostru partid comunist, pentru secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care călăuzeşte cu înţelepciune şi cutezanţă revoluţionară ţara şi poporul spre orizonturi tot mai luminoase de progres şi prosperitate. S-a scandat cu putere „Ceauşescu—P.C.R.“, „Ceauşescu şi poporul“, „Stima noastră şi mîndria, Ceauşescu — România, „Ceauşescu — Pace !“ In această ambianţă sărbătorească, însufleţită, în prezidiul adunării, alături de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu, au luat loc membri şi membri supleanţi ai Comitetului Politic Executiv, secretari ai C.C. al P.C.R., membri de partid cu stagiu din ilegalitate, conducători ai organi- (Continuare in pag. a 4-a) Sărbătorim Ziua Muncii in pragul unei aniversări spre care işi indreaptă gîndurile, animaţi de nobile sentimente de dragoste şi recunoştinţă, toţi oamenii ţării şi a cărei înaltă semnificaţie patriotică şi revoluţionară mobilizează elanul şi energia întregului nostru popor . 65 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român. Din chiar anul cind a început să fie celebrată, actualitatea social-politică a momentului, condiţiile istorice specifice, au conferit fiecărei zile de 1 Mai un profil inconfundabil, făcînd din ea, în anii construcţiei noastre socialiste, o zi de bilanţ însufleţitor şi — aşa cum remarca secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, intr-o cuvîntare rostită cu" prilejul acestei zile — „o nouă treaptă pe care poporul nostru liber şi stăpin pe destinele sale o urcă pe drumul progresului, al bunăstării şi fericirii“. Anul acesta efigia tutelară a întiiului de Mai este conferită deopotrivă de marile imperative ale momentului istoric pe care il trăim şi de aniversarea gloriosului nostru partid, această împrejurare îndemnîndu-ne să reliefăm simbolica apropiere dintre tradiţionala sărbătoare muncitorească şi făurirea partidului nostru comunist, eveniment de uriaşă însemnătate în viaţa poporului român, pe care o fericită coincidenţă îl situează la 8 mai 1921, când ecourile zilei muncii din acel an nu se vor fi stins încă. Continuator al viguroaselor tradiţii ale mişcării muncitoreşti din ţara noastră, căreia i-a ridicat pe o nouă treaptă conţinutul revoluţionar, Partidul Comunist Român s-a afirmat în decursul existenţei sale ca exponent fidel al intereselor clasei muncitoare, ale tuturor oamenilor muncii, ca un conducător încercat al poporului nostru în construirea socialismului, implicarea sa organică, tot mai activă în viaţa ţării învederindu-se astăzi într-o nouă calitate : cea de centru vital al întregii naţiuni. Intre Ziua Muncii şi ,,Ziua Partidului“ pe care ne pregătim să o marcăm în chip deosebit fiinţează o relaţie osmotică, incit rememorînd întîiul de Mai in succesiunea sa istorică evocăm momentele de cardinală semnificaţie ale luptei revoluţionare duse de clasa noastră muncitoare, de partidul sâu, pentru triumful măreţelor idealuri de dreptate socială, pentru libertatea şi independenţa patriei, pentru edificarea României Socialiste. Faptul că la 1 Mai 1890 muncitorimea din România sărbătorea Ziua Muncii — printre primele din lume — demonstrează nu numai aderenţa poporului nostru la o iniţiativă menită să instituţionalizeze omagierea sărbătorească a efortului creator consacrat producerii de bunuri materiale şi spirituale (încă înainte de această dată , poetul naţional scria : „munca este legea lumii moderne“) dar şi vitalitatea mişcării noastre muncitoreşti, începînd din a doua jumătate şi mai cu seamă din ultimele decenii ale secolului trecut numeroasele cercuri socialiste, presa şi literatura de aceeaşi orientare au răspîndit în mase idealurile nobile ale dreptăţii şi libertăţii pregătind condiţiile pentru formarea primului partid al clasei muncitoare în martie 1893. Momentul avea să inaugureze era organizării politice a clasei muncitoare la scară naţională, să afirme puternic rolul acesteia ca forţa socială cea mai înaintată a naţiunii noastre. I-a urmat, într-o altă etapă a dezvoltării istorice, făurirea Partidului Comunist Român, partidul revoluţionar care a organizat şi condus lupta pentru drepturi economice şi libertăţi democratice, pentru înfăptuirea unor profunde schimbări în însăşi structura social-politică şi economică a ţării, luptă încununată cu Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă in august 1944. Urcînd pe firul istoriei eroicului nostru partid, ziua de 1 Mai ne reaminteşte o pagină nepieritoare înscrisă în lupta forţelor democratice din România, mobilizate şi conduse de partid împotriva fascismului, în ultimii ani ai perioadei interbelice, care a culminat cu marea demonstraţie de la 1 Mai 1939. In organizarea şi desfăşurarea acestei acţiuni memorabile, de profundă semnificaţie şi larg răsunet intern şi internaţional, una dintre primele cu acest caracter şi de o asemenea amploare din Europa, un rol hotărîtor a avut tovarăşul Nicolae Ceauşescu, alături de care s-a aflat, evidenţiindu-se printr-o contribuţie deosebită tovarăşa Elena Ceauşescu. Sărbătorirea întâiului de Mai îşi afirmă prin însăşi tradiţia care a consacrat-o dimensiuni şi semnificaţii multiple. Rememorînd istoria mai veche sau mai nouă a zilei, acest Intîi Mai desfăşurat în primăvara sărbătorească a aniversării celor 65 de ani de la făurirea partidului, ne îndeamnă să stăruim mai mult asupra prezentului şi mai cu seamă a viitorului , dimensiunea evocatoare cheamă cu necesitate dimensiunea prospectiv-anticipatoare. Omagiul pe care îl aducem astăzi muncii ne reaminteşte că ea nu este o noţiune abstractă, imuabilă, că, altminteri spus, înţelesul pe care îl atribuiam cu numai cîţiva ani în urmă, muncii în genere, şi muncii ca simbol al acestei zile, noi înşine şi cu atit mai mult predecesorii noştri impune o reconsiderare de substanţă. In perspectiva anului în care ne aflăm an deschizător de noi orizonturi luminoase dar şi de exigenţe sporite, anul care B. Buzila (Continuare in pag. a 5-a) ZIUA , sub semnul gloriosului jubileu al partidului . PRIN MUNCA NOASTRĂ DIR2, UNIT POPOR E Unu Mai, e timp de flori alese, Cind larg azurul flamura-şi desface Iar patria cu hărnicie-şi fese Măiastră ie ,de-mpliniri şi pace. Răsună zvon sub bolţile senine, A năzuinţei stea mereu ne-mbie, Vibrind de sensul slovelor depline Poemul muncii suie in tărie. Căci munca e al firii noastre nimic, Neistovita sete de-a clădi, Prin ea ne-adeverim semeţi prin timp Cu tot ce-am fost, ce suntem, ce vom fi. Avem un vis, un ţel cutezător, Partidul Ceauşescu ni-s tăria; Prin munca noastră - dirz, unit popor ■ Se-nalţă astăzi, demnă, România. Ne este vrerea legămint de faptă, De cuget şi lumină laolaltă, De-a fine cumpăna vieţii dreaptă Sub veghea tricolorului, înaltă. Intri de Mai, în semn de bărbăţie, Lumină peste sufletele noastre, Columnă de cinstire şi mîndrie Urcind sub limpezile zări albastre... Ion Segârceanu Efigioni nu mai e greu de spus de ce, atunci cind zicem primăvară, în bogata şi frumoasa limbă română, cuvîntul acesta capătă multiple şi semnificative conotaţii, dintre care cele dintîi sînt acelea de renaştere a naturii, de viaţă, de tinereţe şi vigoare, de încredere şi de muncă rodnică. Poate pentru că, veacuri de-a rîndul, strămoşii noştri l-au legănat in doine, cerîndu-i filial: „Primăvară, muma noastră / Suflă bruma din fereastră / Şi , zăpada de pe coastă... Poate pentru că în acest anotimp „toate plugurile ară , la ogor de primăvară“, colţul ierbii ţîşneşte din pămînt, mugurii plesnesc de viaţă, pe ramuri, cerul se umple de păsările călătoare care se întorc acasă şi „prin livezi albinele işi pornesc colinda“. Poate pentru că seminţele aruncate în pămînt au încolţit cu o tulburătoare vitalitate, revărsînd în sufletele noastre sentimente tonice, de robust optimism. Poate, pentru toate acestea la un loc şi pentru faptul că istoria noastră naţională a adunat spre sfîrşitul primăverii nenumărate evenimente pe care le-am trecut cu roşu sărbătoresc în calendare: 1 Mai, ziua Muncii, 1 Mai 1939, memorabila acţiune de luptă antifascistă în organizarea căreia au avut o contribuţie hotărîtoare tinerii Nicolae Ceauşescu şi Elena Petrescu (Ceauşescu), 8 Mai 1921, întemeierea Partidului Comunist Român, 9 Mai 1877 şi 1945, Ziua cuceririi deplinei independenţe de Stat a României şi Ziua Victoriei. In toate aceste conotaţii şi în multe altele care suprapun sfera semantică a primăverii cu aceea a vieţii, apare frecvent, mai mult sau mai puţin sesizabil la prima vedere, ideea de muncă, subliniind cultul românului pentru această virtute care leagă omul cu pămîntul — cum zice poetul — face omul — om şi-l înnobilează, educă şi modelează conştiinţele, asigură producerea bunurilor materiale şi spirituale ale umanităţii. Munca a făcut mina să gîndească şi gîndirea să lucreze, realizînd marile minuni ale lumii, dintre care cea dinţii: Omul. Munca l-a creat pe om şi omul, a creat prin muncă civilizaţia şi cultura umanităţii. Prin muncă, omul şi-a făurit istoria, şi a supus natura prin cunoaşterea legilor ei. Munca stabileşte valoarea lucrurilor şi a omului. Ea e măsura personalităţii sale, căci o virtute înnăscută, necultivată prin muncă rugineşte, se degradează, devenind completamente ineficientă. în cultul pentru muncă, paremiologia poporului român a stabilit clar şi hotărît că „toţi muncăm, toţi trebuie să lucrăm“, ceea ce in formularea socialiştilor de la sfîrşitul veacului trecut însemna nici piine fără muncă, nici muncă fără piine. Natura, in generozitatea ei, poate să-ţi ofere ceva, dar, sigur, nu-ţi bagă în traistă ne spun categoric proverbele româneşti. Ion Dodu Bălan (Continuare in pag. a 5-a)