România Liberă, mai 1986 (Anul 44, nr. 12904-12929)

1986-05-14 / nr. 12914

Pagina a 2-a — 14 mai 1986 Pregătirea şi perfecţionarea forţei de în cadrul industriei uşoare — ca şi in alte ramuri ale econo­miei naţionale — oamenilor muncii le revin sarcini impor­tante, îndeplinirea cu bune re­zultate a acestora, folosirea in­tensivă a bazei tehnico-materia­­le existente, valorificarea supe­rioară a materiilor prime şi a materialelor recuperabile, intro­ducerea de noi tehnologii şi ex­tinderea celor existente, creşte­rea mai accentuată a producti­vităţii muncii implică impor­tante răspunderi şi in domeniul pregătirii şi perfecţionării ca­drelor. O discuţie purtată la Mi­nisterul Industriei Uşoare cu to­varăşa ing. MARGARETA CUCU, director al Direcţiei de organi­zare, control, personal, învăţă­­mînt şi retribuire, ne relevă o serie de preocupări însemnate din acest domeniu. În concor­danţă cu cerinţele specifice de pregătire şi perfecţionare din cadrul fiecărei subramuri, pre­cum şi măsurile prevăzute pen­tru intensificarea acestei acti­vităţi. — Asigurarea, pregătirea şi perfecţionarea forţei de muncă din industria uşoară — ne pre­cizează interlocutoarea noastră —este orientată în următoarele direcţii : dimensionarea judici­oasă a necesarului de cadre pe structură de personal, în direc­tă corelare cu nivelele de pro­ducţie pe care trebuie să le atingă industria uşoară în dife­rite etape ; determinarea celor mai eficiente forme pentru pre­gătirea diferitelor categorii de personal, luîndu-se in conside­rare cerinţele tehnico-organiza­­torice din întreprinderi ; asigu­rarea unui conţinut al pregătirii care să răspundă cit mai bine nivelului tehnic şi condiţiilor specifice întreprinderilor unde îşi vor desfăşura activitatea vi­itorii absolvenţi ; utilizarea efi­cientă a tuturor categoriilor de absolvenţi; sprijinirea integrării lor in procesul de producţie ; perfecţionarea continuă a pregă­tirii profesionale a tuturor ca­tegoriilor de personal. In acest mod sistemul de formare a ca­drelor necesare industriei uşoa­re este structurat pe principii care permit asigurarea­ pregăti­rii in profil larg­ a cadrelor. În­tărirea legăturilor învăţământu­lui cu viaţa, integrarea sa or­ganică cu producţia, cu cerce­tarea ştiinţifică. — Cite cadre se pregătesc in acest an ? Cum s-a asigurat ba­za materială necesară ? — Pornindu-se de la experi­enţa, confirmată de viaţă, că forţa de muncă cea mai compe­tentă şi mai stabilă, capabilă să se integreze rapid la cerinţele producţiei, este cea pregătită prin şcoli, in industria uşoară s-a acţionat cu fermitate pentru sporirea efectivelor de munci­tori formaţi prin această formă de pregătire. In acest mod s-a ajuns ca astăzi peste 95 la sută din necesarul de muncitori să se pregătească prin licee indus­triale şi şcoli profesionale iar restul prin cursuri de calificare, în vederea realizării unei ju­dicioase repartizări teritoriale a forţei de muncă, Ministerul In­dustriei Uşoare a acţionat con­stant pentru extinderea şi mo­dernizarea reţelei şcolare pro­prii. In prezent dispunem de 38 de unităţi şcolare, amplasate în centrele unde industria uşoară este mai puterni­­c reprezenta­tă. In aceste unităţi şcolare, in care funcţionează laolaltă toate formele sie invăţămint — liceul industrial, şcoală profesională, şcoala de maiştri — sunt cu­prinşi astăzi peste 60 000 de elevi, din care 30 000 sunt viitori absolvenţi în anul 1986. Cerinţele de eficientizare şi modernizare continuă a tehno­logiei didactice au impus lărgi­rea sferei preocupărilor şi in domeniul dezvoltării bazei ma­teriale a unităţilor şcolare, ca o premisă sigură pentru asigu­rarea unui invăţămint de cali­tate. Dispunem in prezent de o bază materială didactică moder­nă, cuprinzind 750 săli de învă­­ţămint, din care peste 400 sunt amenajate ca laboratoare şi­ cabinete şcolare, precum şi de 15 200 locuri in internate şi 8 400 locuri în cantine. Pentru lega­rea mai strinsă a învăţămîntu­­lui cu producţia, s-au asigurat 7 000 locuri de practică în ate­liere şcolare, unde se realizează o producţie in valoare de peste 100 milioane lei anual, precum şi peste 2 000 locuri de practică amenajate in întreprinderi ca ateliere sau zone-şcoală. In asigurarea şi pregătirea ca­drelor sunt implicate nemijlocit şi întreprinderile din sectoarele respective, beneficiarii direcţi ai forţei de muncă pregătite prin şcoli. Astfel, unităţile, in­dustriale sprijină şcolile in ac­ţiunile de dotare, de asigurare a funcţionării, întreţinerii şi re­parării utilajelor din atelierele şcolare, in aprovizionarea tehni­­co-materială a acestora. — O cerinţă imperioasă o constituie policalificarea cadre­lor. Ce se întreprinde in acest sens ? — Intr-adevăr, în procesul de producţie, cerinţele de pregă­tire complexă a cadrelor, de policalificare, sunt sporite, iar noi am căutat să le facem faţă încă din şcoli. Una­ din preo­cupări o constituie asigurarea însuşirii de cunoştinţe şi de­prinderi de către elevi, pentru lărgirea pregătirii, profilului de bază. De pildă, filatorii, ţesăto­rii, finisorii de produse textile, tricoteurii şi confecţionerii, sunt pregătiţi şi în a doua meserie, ca mecanici de întreţinere. Este important de arătat, de asemenea, că sunt meserii cu un profil larg, care solicită execu­ţia unui însemnat număr de operaţii. Spre exemplu, confec­­ţionerul de încălţăminte este pregătit să execute până la 80— 100 de operaţii. Un număr si­milar de operaţii execută şi marochinerul — blănar, care de altfel este pregătit in două me­serii. Pentru policalificarea cadrelor există preocupări şi în produc­ţie, în acest mod prevăzindu-se să se pregătească în acest an circa 2 400 de cadre. Este vor­ba de calificarea filatorilor şi ca ţesători, sau invers a ţesăto­rilor ca filatori,­­a tricoteurilor în meseria de confecţioneri, a confecţionerilor de încălţămin­te ca marochineri etc. In acest mod, muncitorii vor putea fi trecuţi de la un loc de muncă la altul, in funcţie de necesită­ţile producţiei. — Ce se întreprinde pe linia perfecţionării cadrelor ? — în această acţiune este cu­prins, în diferite forme de per­fecţionare, întregul personal muncitor. Se are in vedere, in primul rînd, cuprinderea in cursurile de perfecţionare a ca­drelor tinere, a muncitorilor în­cadraţi in primele categorii, pentru a-şi desăvârşi pregătirea şi a executa produse şi lucrări de­­ calitate corespunzătoare, a muncitorilor care nu-şi reali­zează norma, precum şi a mun­citorilor care vor lucra la noi obiective, sau la noi maşini şi utilaje. In cadrul cursurilor de per­fecţionare se acordă o atenţie deosebită problemelor legate de creşterea substanţială a produc­tivităţii muncii, economisirea de materii prime şi materiale, res­pectarea strictă a disciplinei tehnologice, repararea şi între­ţinerea — în perfectă stare de funcţionare­­ a utilajelor, a dispozitivelor şi mecanismelor de automatizare şi control etc. Se are in vedere, de asemenea, analizarea şi adoptarea de so­luţii tehnico-economice, pentru rezolvarea unor probleme cu care se confruntă unităţile pro­ductive. Este elocvent de arătat, în acest sens, măsura luată ca încheierea acestui cic­lu de per­fecţionare profesională, să fie marcată prin elaborarea şi sus­ţinerea unei lucrări practice, pe o temă concretă, de stringentă actualitate, desprinsă din com­plexul de preocupări al unităţii respective. Prin asemenea acţiuni, prin urmărirea îndeaproape a mo­dului de desfăşurare a proce­sului de invăţămint, prin spri­jinirea temeinică a elevilor atit in timpul stagiului de practică, cit şi in perioada de integrare în procesul de producţie din unităţi, precum şi prin acorda­rea — în continuare — a unei atenţii sporite policalificării cadrelor, perfecţionării întregu­lui personal muncitor, se va putea contribui la ridicarea ca­lităţii muncii în întreprinderi, la îndeplinirea — cu tot mai bune rezultate — a sarcinilor din industria uşoară. Mircea Scripcă Bl Peste 95 la sută din cadrele industriei uşoare se pregătesc prin unităţi de invăţămint ■ Extinderea reţelei de şcoli in profil teritorial ■Le­garea strinsă a conţinutului invâţâmintului cu producţia B Sprijinirea integrării mai rapide a absolvenţilor în procesul de producţie ■ Preocu­pări pentru policalificarea cadrelor ■ Forme di­verse de perfecţionare a întregului personal mun­citor ■ Susţinerea de lucrări practice la înche­ierea ciclului de perfecţionare. „România liberă" ÎNALTĂ RĂSPUNDERE, MOBILIZARE EXEMPLARĂ PENTRU REALIZAREA INTEGRALĂ A PLANULUI C.E.T. „Progresul“ «— Bucureşti Montorii sporesc Furnizorii trebuie să­ Revenirea pe şantierul Cen­tralei electrice şi de termofica­­re „Progresul“, la un interval de timp relativ scurt, este ur­marea firească a dorinţei de a ţine la curent cititorul cu modul în care înaintează montajul la primul grup energetic de 50 MW. Citeva informaţii culese din sectorul energetic ne relevă că, în momentul de faţă, mai multe grupuri electrogene — cum sunt, de exem­plu cele de la Govora şi Drobeta Turnu-Se­­verin — se află în probele pre­mergătoare primului „paralel“. Acest fapt ne bucură, avînd în vedere nevoia tot mai acută a Sistemului energetic naţional de a dispune o putere instalată su­ficient de mare, pentru a prelua în bune condiţiuni orice solici­tare suplimentară. Iată de ce vom stărui şi în continuare asu­pra acestei importante probleme de care depinde bunul mers al Întregii activităţi economico-so­­ciale. Indiferent că ne referim la grupuri energetice cu puteri mai mici sau mai mari, cu funcţionare pe lignit, ori care se sprijină direct pe energia apei, fiecare deţine o poziţie bine definită şi deosebit de im­portantă în contextul actual, po­ziţie care trebuie pusă­ în va­loare prin respectarea grafice­lor de execuţie de către toate colectivele participante la rea­lizarea investiţiilor planificate în acest an. Pentru că, iată, ne aflăm în mai şi, până în prezent, nici un turboagre­­gat, programat pentru a­­ceastă perioadă, nu a primit încă semnalul „verde“ pentru a intra în producţie. Mai ales că multe dintre ele au avut terme­ne iniţiale de finalizare în anul trecut. Iar dacă punem în cal­cul efortul material, financiar şi uman pentru construcţia unor astfel de obiective, nu ar trebui să existe motive care să deter­mine reprogramări de la un an la altul în ceea ce priveşte in­trarea în funcţiune a o serie de termocentrale. Referindu-ne la C.E.T. „Pro­gresul" Bucureşti, intenţia noas­tră este de a oferi cititorului alte imagini din această, efectiv, uriaşă muncă ce se întreprinde entru încheierea lucrărilor la locul energetic nr. 1, primul din seria celor patru cit se pre­conizează a fi construite aici. Este firesc să fie aşa, finind seama că pînă la data cînd este programat întîiul „paralel“ au rămas citeva luni, timp relativ scurt, timp in care se cere o amplificare a eforturilor atit din partea celor prezenţi pe şantier, cit și din partea unită­ţilor care mai au încă de livrat (!) furnitura contractată de be­neficiar. Pentru început să notăm un element inedit : turboagregatul a fost livrat în mare parte de către întreprinderea de maşini grele, montorii lucrînd deja în sala maşinilor la montajul pri­melor piese ale acestuia. Un sector in care, după cum ara aflat, se poate acţiona fără pro­bleme, cu randamente sporite, pe măsura unei organizări su­perioare a specialiştilor pregă­tiţi pentru astfel de operaţii. Cert este că punerea pe poziţie a unui asemenea utilaj com­plex solicită din partea mento­­rilor o mare atenţie şi precizie pentru respectarea normelor ce­rute de tehnologie. Pentru o imagine mai clară a activităţii desfăşurate de montori solici­tăm sprijinul tovarăşului Gheor­­ghe Naftali, adjunct al şefului de brigadă „Energomontaj", care ne-a declarat: „Ne aflăm cu lu­crările în grafic, fapt ce creea­ză o perspectivă bună pentru perioada viitoare. Avem progra­me de acţiune pentru fiecare obiect, cu termene de finali­zare bine calculate, unele din­tre acestea fiind foarte apro­piate. Un exemplu il constituie proba hidraulică a cazanului, planificată la sfirşitul lunii mai. In prezent lucrăm la partea spate-cazan, unde vor fi montate ventilatoarele de aer şi preincălzitorul de aer relativ. Şi in sala maşinilor se acţio­nează cu bune rezultate la mon­tajul carcasei inferioare a tur­­boagregatului. Un semn de în­trebare apare, totuşi, in activi­tatea viitoare. Este vorba de cele 500 tone ţeavă de înaltă presiune, rămasă restantă“. Nu este singurul semn de În­trebare al montorilor de la C.E.T. „Progresul“. Interlocuto­rul s-a referit doar la ţeava de­ înaltă presiune, pentru că la montarea ei este necesar un mare volum de muncă şi o ma­re atenţie în­­executarea opera­ţiilor de sudură. şi nu numai atit. De operativitatea în care soseşte furnitura depinde chiar punerea in funcţiune a grupului energetic nr.11. Şi cum interesul tuturor este ca acest grup să producă energie la data planifi­cată, credem că orice demons­traţie suplimentară cu privire la ritmul de ■i sprijine aprovizionarea, în cel mai scurt timp, cu ţeava amintită, nu îşi mai are rostul. In sfirşit, spu­neam că nu este singurul semn de întrebare. Asta deoarece se înregistrează restanţe şi din partea altor unităţi economice, cum este, de exemplu, între­prinderea „Electroputere“ — Craiova, cu transformatorul de 80 MVA și patru transforma­toare de 630 kWA. Este ade­vărat că in seama constructori­lor craioveni stă o sarcină deo­sebită, respectiv realizarea unui nou tip de transformator, care trebuie să aibă o mare sigu­ranță in exploatare, dar o acce­lerare a execuţiei lui ar fi abso­lut necesară şi scopul livrării acestuia pe adresa beneficiaru­lui. După cum am văzut la faţa locului, la termocentrala bucu­­reşteană se acţionează şi în alte puncte ale şantierului pentru terminarea unor lucrări specifi­ce primei etape. Este situaţia estacadelor tehnologice, a con­ductelor de termoficare, a staţiei de epurare chimică etc. Montorul ar putea lucra şi la staţia de păcură, dacă brigada de construcţii ar crea frontul de lucru necesar. Mai ales că pentru obiectivul amintit sunt venite­ toate echipamentele. Din discuţia avută cu tovarăşul ing. Eugen Gheorghe, adjunct al şe­fului de brigadă „Energocon­­strucţia“, am înţeles că există preocupări susţinute pentru a preda la montaj părţile rămase restante, la acest capitol intrind şi staţia electrică de servicii. De menţionat că, de curînd, con­structorul a terminat fundaţia turbinei nr. 2, respectînd întoc­mai tehnologia de execuţie a acestui important obiect. Cit priveşte situaţia staţiei de epu­rare chimică, aceasta se află in faza finisajului, constructorul angajîndu-se ca in luna iunie să încheie toate operaţiile pla­nificate. Faţă de cele arătate în prece­dentul reportaj de pe acest şan­tier, să consemnăm că la tur­nul de răcire de 400 mc, struc­­tura de rezistenţă a fost reali­zată în totalitate, urmînd ca in perioada următoare să se treacă lucru, mai mult şi la execuţia sistemului inte­rior de distribuţie. Fără îndoială că un prim-plan trebuie să stea blocul energetic nr. 1. Firesc, atîta vreme cit termenul de intrare în producţie este destul de aproape. Insă nu putem trece cu vederea un alt aspect, respectiv, lucrările la al doilea grup, în special la cazan. De ce ? Pentru că montorul în­­timpină greutăţi , mai exact spus, îi lipseşte tamburul. S-a ridicat structura meta­lică a cazanului, însă lu­crările nu pot avansa deoarece piesele următoare depind de utilajul mai sus-amintit. Multe dintre acestea sunt de-acum pre­­asamblate pe platforma special amenajată, dar aşteaptă la­... sol. Problema nu este nouă, ase­menea tambur fiind necesar atit la C.E.T. „Progresul“, cit şi la alte termocentrale din ţară, respectiv Drobeta Turnu-Seve­­rin, Iaşi-2 (Holboca) şi Suceava. Toate cu termen de intrare in producţie chiar în acest an. Mo­tiv ce trebuie să dea de gîndit furnizorului (I.M.G.B.) in direc­ţia soluţionării, în următorul in­terval de timp, a problemei la care ne referim. Mai ales că pe şantiere există forţă de muncă suficientă pentru ca lucrările să cunoască o evoluţie superioară. Aşadar, la C.E.T. „Progresul“ activitatea de montaj la primul grup de 50 de MW a intrat „în linie dreaptă“. Tovarăşul inginer Emil Broun, şeful serviciului investiţii din cadrul întreprin­derii „Electrocentrale“ — Bucu­reşti, ne spunea că „în peri­metrul­­ centralei se constată o mărire a capacităţii de execuţie In vederea respectării termenu­lui planificat, însă, adaugă in­terlocutorul.­­cazanul este pe drumul critic. Deoarece lipseşte ţeava de înaltă presiune. Fa­cem, cu această ocazie, un apel călduros către toate unităţile care mai au de livrat furnitura aferentă blocului energetic nr. 1, inclusiv întreprinderii de ce­lule din prefabricate Băileşti, restantă cu celulele electrice de 6 kV, să urgenteze expedierea materialelor contractate cu be­neficiarul bucureştean“. La rindul nostru facem apel la întreprinderea „Vulcan“, dar mai ales la unităţile producă­toare de ţeavă de înaltă presiu­ne, în speţă I.T. Republica şi I.T. Roman, să asigure cantită­ţile necesare la termocentrala „Progresul“, în aşa fel încît montorii să poată executa şi fi­naliza la timp toate operaţiile cerute de tehnologia de montaj. Este în interesul economiei na­ţionale — şi este şi în int­eres social — ca noul grup energe­tic din Bucureşti să pulseze un sistem, la data stabilită, energie electrică şi agent termic. B. Eliade Succesul, în continuare, al­­campaniei din această ultimă lună a primăverii depinde de operativitatea cu care se exe­cută lucrările agricole pe ogoare. Nu este vorba doar de praşile, ci şi de combaterea dăunătorilor, de asigurarea apei pentru culturi. Chiar dacă semănatul s-a efectuat pe cea mai mare parte a suprafeţelor în limitele perioadelor optime, acesta a fost doar un prim pas pentru realizarea unor recolte mari. Acum (evident şi în pe­rioada următoare) totul de­pinde de modul în care sunt mobilizate şi organizate for­ţele în direcţia efectuării ra­pide a lucrărilor amintite. Din punct de vedere al evo­luţiei vremii nu sunt impedi­mente pentru trecerea masivă la lucrările de întreţinere. Acolo unde munca a fost bine făcută praşilele la sfecla de zahăr şi floarea soarelui au fost terminate, iar la porumb sunt într-un stadiu avansat, comparativ cu media realiză­rilor pe ţară. Este cazul ju­deţelor Olt, Giurgiu, Brăila, Timiş, Braşov etc. Mai slabă mobilizare se constată în ju­deţele Ialomiţa, Buzău, Me­hedinţi, Satu Mare, Prahova, Dîmboviţa unde praşilele la porumb sunt rămase în urmă. La sfecla de zahăr restanţele se înregistrează în Ialomiţa, Sălaj, Galaţi, Harghita, Neamţ, iar la floarea soarelui în Tul­­cea, Mehedinţi, Bihor şi Gorj. Se impune ca şi în aceste zone să se acţioneze cu mai multe forţe astfel încît în cel mai scurt timp prima praşilă me­canică, ca şi cea manuală, să fie terminate. Nu de alta, dar buruienile cresc din nou, fapt ce obligă la declanşarea celei de a doua praşile şi chiar la a treia pentru că, se ştie, lu­crările de întreţinere trebuie­­ efectuate de cîte ori este ne­voie. Aceasta pentru a asigura recolte bune. Altfel, ceea ce s-a cheltuit pînă acum nu se va regăsi în nivelul unor ase­menea producţii care să per­mită recuperarea sumelor in­vestite şi realizarea unui be­neficiu. Odată cu executarea lucrărilor de întreţinere există obligaţia celor ce le efectuează să treacă şi la completarea eventualelor goluri în vederea asigurării densităţilor optime. Cum obligatoriu este şi faptul de a executa praşilele în aşa fel încît să nu se diminueze numărul plantelor la hectar. Cîteva cuvinte despre o altă lucrare importantă : irigarea culturilor, mai ales a legume­lor, orezului, furajelor şi a cerealelor păioase. Faptul că într-o serie de zone nu a plouat de mult, că a bătut şi vîntul, că o serie de culturi au ajuns aproape de consumul maxim de apă, a făcut ca, mai ales în sudul ţării, rezervele de apă din sol să scadă, înre­­gistrîndu-se deficite serioase. Acolo unde există sisteme de irigaţii este necesar ca, zi şi noapte, să se asigure culturi­lor normele de udare stabilite în funcţie de factorii amintiţi. Se impune, aşadar, ca pe toate canalele să fie introdusă apa, iar unităţile agricole să scoată echipamentul de udare pe cîmp, să-l monteze şi să asi­gure echipele de udători. Ex­perienţa anilor trecuţi a de­monstrat eficacitatea udărilor făcute la timp şi de calitate, recoltele mari datorîndu-se în bună măsură şi acestui factor, încă o subliniere : se întîmplă — nu de puţine ori — ca ime­diat cum încep să cadă cîţiva stropi irigaţiile să fie între­rupte. Nu trebuie să se pro­cedeze aşa. Cantităţile ce au căzut sunt extrem de mici în comparaţie cu nevoia de apă a plantelor. Numai atunci cînd se constată precipitaţii foarte mari se pot întrerupe udările. Pentru că, să nu se uite, o repornire a sistemelor durea­ză. La care se adaugă consu­mul mare de energie. Energia — problemă vitală a economiei naţionale, a noastră, a tuturor ACTUALITATEA ÎN AGRICULTURĂ Ce trebuie întreprins în aceste zile pentru a obţine recolte ridicate • Nivelul recoltelor depinde de executarea neîntîrziată a lucrărilor de întreţinere • In toa­te zonele se cer mobilizate forţe mai mari pen­tru executarea praşilelor • în paralel, acolo unde este nevoie, se va trece şi la completarea golurilor pe rîndurile de plante • Pentru a asigura apa necesară culturilor, sistemele de irigaţii trebuie să funcţioneze mai ales în sudul ţării zi şi noapte. / Urmărirea permanentă a producţiei fizice (Urmare din pag. 1) milioane lei. Şi asta chiar în condiţii de muncă nu tocmai favorabile, cînd temperatura în luna februarie a coborît cu mult sub minima cerută de teh­nologie. Deci, privit din acest unghi, sporul de producţie ob­ţinut capătă adevărata dimen­siune. Afirmaţia se sprijină pe faptul că operaţiilor de beto­­nare, în special, le sunt nece­sare anumite condiţii climatice, fără să mai punem în calcul că trebuie vehiculaţi zeci de mii de metri cubi de materiale pe distanţe mari, că, totuşi, pro­ducţia destinată unor lucrări „in foc continuu“ — cum e metroul — trebuie livrată la termen, indiferent de condiţiile atmosferice. In faţa unei microexpoziţii unde sunt expuse produsele pe care le fabrică întreprinderea, tovarăşul Constantin Manuc, secretarul comitetului de partid, imi­­ vorbeşte despre strădania colectivului de a răspunde cu operativitate la cerinţele tot mai mari venite din partea şantierelor. „Ţinînd seama de volumul investiţiilor, arată in­terlocutorul, s-a întocmit, la ni­velul C.O.M., un program com­plex de activitate, cu sarcini concrete pentru fiecare secţie de producţie, program al cărui stadiu de îndeplinire se anali­zează periodic, în aşa fel incit să nu apară momente de repa­us pe şantiere. Avem un colec­tiv puternic, unii dintre munci­torii noştri avînd peste 25 de ani vechime în unitate. Ne-am situat mereu pe locuri fruntaşe in întrecerea socialistă pe cen­trală şi chiar pe tură. Semnifi­cativ din acest punct de vedere este momentul cînd, în anul 1982, am fost distinşi cu „Ordi­nul Muncii“ clasa a lIl-a. Do­rim ca şi în acest an, marcat de glorioasa aniversare a făuri­rii Partidului Comunist Român, să obţinem rezultate deosebite in producţie, angajamentul nostru exprimîndu-se sintetic in realizarea unei producţii su­plimentare in valoare de peste 9 milioane lei“. Un lucru perfect posibil, atîta timp cit există serioase preocu­pări pe linia modernizării actu­alelor tehnologii de fabricaţie, orientate îndeosebi spre creşte­rea productivităţii muncii şi sporirea calităţii elementelor de prefabricare. In acest sens dem­ne de notat sunt noua tehnolo­gie folosită la execuţia tuburi­lor de presiune din beton, unde se constată o îmbunătă­ţire a calităţii acestor repere, precum şi acţiunea ce se între­prinde pentru a fi puse în po­ziţie de lucru maşinile de sudat prin puncte, sector în care se prevede o creştere a producti­vităţii muncii cu 62 la sută. Ceea ce înseamnă că atunci cînd problemele impuse de pro­gresul tehnic sunt analizate cu mare atenţie, cu toate posibili­tăţile economice de indeplinire, rezultatele bune nu întîrzie să apară. O dovadă a spiritului de înaltă răspundere ,în care se munceşte o constituie şi faptul că, în intervalul trecut din acest an, nu s-a înregistrat nici un rebut în producţie, indiferent că ne referim la panourile pentru locuinţe sau la bolţarii destinaţi magistralelor subte­rane ale metroului bucureştean. In secţia panouri mari, tova­răşul Victor Chiţu, coordonato­rul acestui colectiv, participa direct la operaţiile de încărcare a elementelor de prefabricare. Nu vrea să-i scape nimic, con­sidered toate operaţiile inclu­se în fluxul de fabricaţie la fel de importante. Totodată, susţine că panourile trebuie să ajungă pe şantiere în cea mai bună stare. Firesc, atîta vreme cit acestea se află gata finisate de furnizor. Nu pierd însă ocazia să-l întreb pe şeful secţiei amintite : — Aşteaptă, sau nu, şantie­­riştii elementele pe care le re­alizaţi ? — Ne străduim să asigurăm beneficiarilor noştri materialele necesare în vederea respectării graficelor de montaj la obiecti­vele respective. Stăm foarte bine cu livrările la planşee, însă la panourile pentru faţadă trebuie să mărim viteza de lu­cru. Evident, paralel cu obţine­rea unor parametri superiori in privinţa calităţii fiecărui pro­dus. Legat de acest aspect, am reuşit să asigurăm o izolaţie perfectă la tîmplăria de la pa­nourile mari, ceea ce înseam­nă foarte mult pentru sporirea gradului de confort al­­ locuin­ţei. Că oamenii muncii de la în­treprinderea de prefabricate „Progresul“ şi-au organizat munca în mod corespunzător o demonstrează şi felul cum fiinţează spiritul gospodăresc în perimetrul unităţii. Chiar dacă ne referim la o întreprin­dere unde se vehiculează pro­duse cu volume şi greutăţi foarte mari (cantităţi uriaşe de balast, ciment şi metal), cu­răţenia se află „la ea acasă“. Iar faptul că în colectiv există zidari, macaragii, fierari-beto­­nişti în a căror carte de mun­că se specifică o vechime de peste un sfert de veac nu con­stituie o surpriză pentru ni­meni, atit timp cit aici au fost create condiţii de muncă şi viaţă dintre cele mai bune. Din cele relatate de tovarăşul Ni­­colae Dumitraşcu, preşedintele comitetului, sindicatului, reiese că pînă in prezent au fost puse la dispoziţia muncitorilor un cămin de nefamilişti cu 300 locuri, o cantină modernă unde pot servi masa peste 400 de oameni, bibliotecă, o bază spor­tivă şi altele. Revenind la activitatea pen­tru îndeplinirea ritmică a sar­cinilor de plan la producţia fizică vom spune in concluzie că aici se acţionează cu spirit de răs­pundere la fiecare loc de mun­că pentru realizarea tuturor sortimentelor de produse plani­ficate, urmarindu-se permanent reducerea consumurilor mate­riale şi energetice. Acţiune la care este necesar să participe mai activ şi furnizorii care au contracte cu întreprinderea „Progresul“,­ în ideea livrării ritmice, la termenele prevăzute, a cantităţilor de materiale ce­rute de beneficiari. Cu atit mai mult cu cit vremea oferă con­diţii prielnice pentru desfăşu­rarea normală a activităţii pe şantierele de investiţii, şantiere care trebuie aprovizionate per­manent cu elementele de pre­fabricate necesare.

Next