România Liberă, iunie 1986 (Anul 44, nr. 12931-12954)

1986-06-03 / nr. 12931

Pagina a 2-a — 3 iunie 1986 50 de ani de la procesul luptătorilor comunişti şi antifascişti de la Braşov O PAGINĂ NEPIERITOARE IN­ ISTORIA PARTIDULUI,­­ CRONICA LUPTEI FORŢELOR PATRIOTICE, REVOLUŢIONARE­A­IA ÎMPOTRIVA FASCISMULUI ŞI A RĂZBOIU­LUI, APĂRAREA DEMOCRATEI, INTEPENDENŢEI SI INTEGRITĂŢII ţării -†­i ! — Simpozioane dedicate acestui act revoluţionar de profundă rezonanţă în conştiinţa oamenilor muncii, a tuturor cetăţenilor patriei — Telegrame adresate tovarăşului Ncolae Ceauşescu Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la procesul luptătorilor comunişti şi antifas­cişti care a avut loc la Braşov — moment ce reprezintă o pagină nepieritoare în istoria partidului, în cronica luptei for­ţelor patriotice, revoluţionare din Româ­nia împotriva fascismului şi războiului, pentru apărarea democraţiei, indepen­denţei şi integrităţii ţării , comuniştii, întregul popor omagiază acest memora­bil eveniment.­in organizarea comitetelor judeţene de partid Arad, Argeş, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Buzău, Covasna, Hunedoara, Neamţ, Olt, Satu Mare şi Vrancea s-au desfăşurat în aceste zile simpozioane de­dicate cinstirii acestei aniversări de profundă rezonanţă în conştiinţa oame­nilor muncii, a tuturor cetăţenilor patriei noastre. Simpozioanele au pus în lumină rolul hotăritor al tovarăşului Nicolae Ceauşescu în acest proces, care, devenind din acuzat acuzator, a demascat inechităţi­le sociale, opresiunile politice, pericolul fascismului şi al războiului, chemînd la unirea forţelor democratice şi patriotice pe o platformă comună de luptă anti­fascistă şi antirăzboinică, pentru drepturi democratice, pentru îmbunătăţirea stării materiale şi spirituale a poporului. Comunicările au evidenţiat eforturile Partidului Comunist Român de a trans­forma procesul într-un mijloc activ de luptă, de demascare a primejdiei fascis­te şi de afirmare a necesităţii coalizării tuturor forţelor patriotice şi antifasciste, admirabil slujite de atitudinea curajoasă, intransigentă şi principială pe care au avut-o luptătorii comunişti şi antifascişti, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe tot parcursul procesului de la Braşov. In condiţiile grele ale procesului, s-au vădit înaltele trăsături politice - prin­cipialitatea comunistă, patriotismul înflă­cărat, dîrzenia şi neînfricarea în luptă pentru cauza socialismului — ale tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, care şi-a dedicat viaţa, din cei mai tineri ani, luptei pen­tru libertatea şi fericirea poporului, în­făptuirii idealurilor sale de libertate, in­dependenţă şi progres. Comunicările au scos, totodată, in evi­denţă marile izbînzi obţinute de poporul român în anii socialismului, îndeosebi în :­ -ultimele două decenii de cînd in fruntea partidului şi statului se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care conduce cu strălucire şi clarviziune destinele Româ­niei pe calea progresului şi civilizaţiei socialiste, afirmării ei demne, libere şi independente, în rîndul noţiunilor lumii. Participanţii la simpozioane au dat o înaltă apreciere rolului determinant al secretarului general al partidului, pre­şedintele Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in fundamentarea şi promo­varea politicii externe a ţării noastre, de amplă deschidere internaţională, politică de pace, înţelegere şi colaborare cu toa­te popoarele lumii, care a adus şi aduce României un larg prestigiu pe toate me­ridianele. S-a subliniat că popoarele lu­mii văd în iniţiativele şi demersurile de pace ale României, ale preşedintelui Nicolae Ceauşescu, profundul umanism al unei politici consecvente pentru dezar­mare, în primul rind nucleară, pentru instaurarea în lume a unui climat de în­credere şi securitate, care să ducă la eliminarea pericolului de război, să asigure dreptul popoarelor la viaţă, la dezvoltare liberă şi independentă, in încheierea simpozioanelor. Intr-o atmosferă de puternică vibraţie patrioti­că, participanţii au adresat telegrame tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România. In telegrame se dă expresie sentimentelor de profundă sti­mă şi admiraţie faţă de curajul şi dîrzenia revoluţio­nară, clarviziunea şi maturi­tatea politică cu care tovară­şul Nicolae Ceauşescu a de­mascat inechităţile sociale, pericolul crescînd al fascismu­lui, faţă de activitatea titani­că desfăşurată de peste o ju­mătate de secol, ca eminent militant al Partidului Comu­nist Român, pentru libertatea socială şi naţională, pentru unitatea şi independenţa pa­triei, pentru triumful revolu­ţiei socialiste şi împlinirea aspiraţiilor vitale de progres şi pace ale întregii noastre na­ţiuni. Sîunt, totodată, reliefate înaltele virtuţi politice, re­voluţionare ale secretarului general al partidului, puse în lumină de cutezătoarea şi pil­­duitoarea atitudine, prin care, în momentele dramatice ale procesului, a făcut să răsune vibrant şi mobilizator­­— în sala procesului, ca şi dincolo de pereţii acesteia — chemări­le partidului la acţiune hotă­­rîtă împotriva fascismului, la Unitatea tuturor forţelor de­mocratice, progresiste şi pa­triotice într-un larg front an­tifascist, înscriind, astfel, o pagină glorioasă în cartea de aur a tradiţiilor mişcării mun­citoreşti şi comuniste din România. Sunt relevate, totodată, cu pregnanţă bogatele tradiţii de luptă ale clasei­ muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist Român, subliniin­­du-se eroismul cu care tova­răşul Nicolae Ceauşescu şi-a consacrat întreaga viaţă şi ac­tivitate revoluţionară de-a lun­gul a peste cinci decenii, slu­jirii cu înflăcărat patriotism a înaltelor idealuri ale po­porului, pentru triumful cau­zei socialismului şi comunis­mului pe pămînt românesc. Telegramele pun în eviden­ţă marile prefaceri înnoitoare din anii construcţiei socialis­te, îndeosebi măreţele reali­zări, fără precedent, din pe­rioada de după Congresul al IX-lea, cînd, prin voinţa una­nimă a întregului partid, a tuturor fiilor ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ales să conducă destinele patriei şi poporului, perioadă înscrisă cu litere de aur în istoria na­ţiunii noastre, pe care cu aleasă cinstire şi mîndrie pa­triotică o numim „Epoca Nicolae Ceauşescu“. In telegrame se subliniază cu putere că toate marile în­făptuiri revoluţionare din so­cietatea românească poartă pecetea gîndirii creatoare, a participării directe, perma­nente şi hotărîtoare a secreta­rului general al partidului la dezvoltarea impetuoasă a eco­nomiei naţionale, la afirmarea progresului tehnico-ştiinţific, înflorirea culturii şi învăţă­­mîntului, instituirea in întrea­ga viaţă economico-socială a unui larg democratism revo­luţionar, unic în felul său, la ridicarea necontenită a nivelu­lui de trai material şi spiri­tual al poporului. Şi­ în acest moment aniver­sar în telegrame se dă expre­sie sentimentelor de aleasă stimă şi profundă preţuire faţă de tovarăşa Elena Ceauşescu, eminent militant politic şi om de ştiinţă de largă recunoaştere interna­ţională pentru remarcabila şi pilduitoarea activitate revolu­ţionară desfăşurată in anii grei ai ilegalităţii, pentru ro­lul hotăritor pe care l-a avut alături de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în organizarea şi conducerea unor istorice bă­tălii de clasă, pentru excep­ţionalul aport la opera de edi­ficare a societăţii noastre so­cialiste, la dezvoltarea tot mai puternică a ştiinţei, învăţă­­mîntului şi culturii româneşti. In telegrame se subliniază contribuţia determinantă a secretarului general al parti­dului la elaborarea şi înfăp­tuirea politicii externe a partidului şi statului nostru, dîndu-se cea m­ai înaltă apre­ciere iniţiativelor şi demersu­rilor de amplu ecou interna­ţional dedicate apărării bunu­lui celui mai de preţ al ome­nirii — pacea, pentru înfăp­tuirea dezarmării şi în primul rind a dezarmării nucleare, pentru stabilirea unor relaţii de colaborare şi înţelegere între toate statele lumii. Această politică înţeleaptă, realistă, se bucură de o largă adeziune şi apreciere pe plan internaţional, conferind ţării noastre, preşedintelui Nicolae Ceauşescu un înalt şi bineme­ritat prestigiu în întreaga lume. în încheierea telegramelor se dă glas hotărîrii unanime a comuniştilor, a tuturor oa­menilor muncii de a acţiona cu energii sporite, cu întreaga răspundere în spirit revolu­ţionar, cu devotament, strîns uniţi în jurul partidului, al secretarului său general, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, pen­tru îndeplinirea în cele mai bune condiţii a planului pe acest an şi pe întregul cinci­nal, pentru a-şi spori contri­buţia la înfăptuirea exem­plară a obiectivelor stabilite de Congresul al XIII-lea al partidului, la ridicarea scum­pei noastre patrii, Republica Socialistă România, pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Problemele cardinale ale pă­cii, ale securităţii şi colaborării internaţionale, instaurarea de noi raporturi democratice între state sunt preocupările con­stante ale fiecărui om conştient al Planetei, ale fiecărui popor. Omenirea se află intr-o astfel de situaţie, de echilibru insta­bil, incit continuarea cursei înarmărilor constituie cea mai gravă ameninţare de anihilare a civilizaţiei umane. Cursa înarmărilor apasă mereu mai greu pe umerii popoarelor şi poartă­­în sine germenii agra­vării contradicţiilor internaţio­nale. Opinia publică din Româ­nia consideră unanim că in­teresele păcii şi progresului tu­turor popoarelor impun ca echilibrul necesar securităţii tu­turor statelor să nu fie asigu­rat prin escaladarea cursei înarmărilor, ci, dimpotrivă, prin reducerea armamentelor şi a efectivelor militare, prin dimi­nuarea treptată a bugetelor mi­litare, prin măsuri de dezar­mare şi în primul rind de dezarmare nucleară, sub un control internaţional adecvat­­şi eficace. Abordînd problemele păcii şi dezarmării, opinia publică din patria noastră pleacă de la fap­tul că situaţia­ militară ,existen­tă în Europa constituie amenin­ţarea cea mai gravă la adresa securităţii mondiale, a păcii şi a cooperării internaţionale. In Europa se cheltuiesc două tre­imi din totalul fondurilor mon­diale destinate înarmării. întărirea păcii şi a securită­ţii internaţionale impune abso­lut necesar, realizarea de mă­suri eficace de interzicere a utilizării armelor nucleare, opri­rea producţiei şi a perfecţionă­rii acestor arme, reducerea treptată a stocurilor de arme nucleare şi a mijloacelor de transport la ţintă, înainte de li­chidarea lor, negocierea unui acord de interdicţie totală a armelor atomice şi a unui tra­tat prin care statele care po­sedă arme nucleare să-şi asu­me angajamentul de a nu re­curge sub nici o formă, in nici o împrejurare şi sub nici un pretext, la utilizarea lor şi la ameninţarea cu forţa împotriva statelor care nu posedă arme nucleare,, au renunţat să le pro­ducă sau să-şi procure, sau au renunţat la amplasarea acestor arme pe teritoriile lor. Măsurile de dezarmare nu trebuie să atingă, în nici un fel, accesul nelimitat al tuturor sta­telor la utilizarea energiei nu­cleare şi a tehnologiei nucleare in scopuri paşnice. Opinia publică din ţara noas­tră sprijină de asemenea, adop­tarea de măsuri care să per­mită eliminarea armelor chi­mice, biologice, radiologice şi a oricărei alte arme de distrugere in masă. Realităţile lumii contempo­rane au relevat cu claritate de­plină, pe de o parte necesita­tea de a rezolva pe cale poli­tică, prin negocieri, toate con­flictele şi litigiile între state, iar pe de altă parte, marile pri­mejdii pe care le implică uti­lizarea forţei, încercările de a rezolva problemele între state pe calea acţiunilor armate. Opinia publică din România pleacă in judecata sa asupra situaţiei prezentului umanităţii, de la convingerea fermă că numai eliminind întrebuinţarea forţei in relaţiile internaţionale se poate asigura promovarea cauzei destinderii, a păcii şi a securităţii popoarelor. Fiecare locuitor din România împărtăşeşte pe deplin concep­ţia Preşedintelui Ţării, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, îndem­nul rostit recent la marele fo­rum ,al agriculturii noastre so­cialiste, că opinia publică tre­buie să fie dinamizată perma­nent pentru a fi integral con­ştientă de dramatismul situaţiei internaţionale actuale, pentru a fi conştientă de responsabilita­tea sa faţă de destinele Păcii, faţă de primejdia absolută a conflagraţiei universale. Toata forţele societăţii, fiecare mona­dă a imensului organism al co­lectivităţii umane trebuie să intre hotărît in imensul front al celor care consideră Pacea suprema raţiune a existenţei şi a activităţii benefice, din orice zonă a creaţiei de valori, ma­teriale ori spirituale. Lupta pentru Pace nu este o campa­nie temporară, ci o permanenţă de acţiune şi de conştiinţă a fiecărui om, a tuturor popoare­lor. De atitea ori, în fiecare din cuvîntările sale, de un profund şi generos umanism, preşedin­tele României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a vorbit despre apă­rarea dreptului fundamental al oamenilor, de a trăi in liber­tate şi pace. De atitea ori, in cuvinturile sale, conducătorul destinelor poporului român a subliniat că în epoca noastră nu există problemă mai impor­­tantă decit înlăturarea unui nou război mondial, a catastrofei nucleare. De aceea opinia publică din România consideră că lupta pentru om, pentru apărarea drepturilor sale, presupune, în primul rind, eforturi­ perma­nente pentru oprirea cursei înarmărilor. In apărarea Păcii, acest deziderat suprem al uma­nităţii, acest drept primordial al omului, se ridică cu atîta vi­goare şi fermitate glasul României socialiste, al Pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu, a­ întregului nostru popor care, in cadrul atîtor vaste manifestări şi-a făcut, cunoscută voinţa sa nestrămutată de pace, hotărirea de­­a acţiona, alături de celelal­te popoare, pentru salvgardarea dreptului lor fundamental la viaţă, la existenţă liberă şi cre­atoare. Alexandru Bălăci Voinţa popoarelor ,Români­a libera“ Iniţiativă şi competenţă în promovarea noului (Urmare din pag. 1) strategii a dezvoltării economice şi sociale a României. Astăzi, la aproape două decenii de la con­stituirea judeţului, acest spaţiu a devenit, practic, de nerecu­noscut, Vasluiul distingindu-se nu numai prin prosperitatea tradiţionalei sale agriculturi, ci şi prin forţa şi complexita­tea industriei care l-a tre­zit la o nouă viaţă, prin mul­tiplele dovezi ale creşterii bunăstării materiale şi spiritua­le a oamenilor muncii din a­­ceste locuri. „Receptivitatea la nou pe care continuu o promo­vează conducerea partidului, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se regăseşte în fap­tele fiecărui colectiv — sublini­ază Grigore Munteanu, prima­rul municipiului Vaslui. Altfel, nici n-ar fi fost posibile marile mutaţii calitative din existenţa noastră, indiferent de domeniul şi chiar de locul in care ne des­făşurăm activitatea.“ O nuanţa­re in planul concretului, dintre multe altele, pe care nu putem să nu o consemnăm, se referă la întreprinderea mecanică din Vaslui, unul dintre cele 112 o­­biective industriale şi agrozoo­tehnice puse in funcţiune, în acest judeţ, numai in cursul cincinalului trecut. Este o în­treprindere redutabilă, speciali­zată in fabricarea unei game largi de servomecanisme, care, pină nu de mult, se importau. Astăzi, acestea se şi exportă. Pentru a ajunge aici, noul a trebuit promovat cu fer­mitate, în toate comparti­mentele de producţie, aşa explicindu-se asimilarea ra­pidă a produselor de înaltă per­formanţă, numărul mare de in­venţii, inovaţii şi raţionalizări, calitatea cu adevărat competiti­vă a rodului muncii celor de aici. Desigur, acest climat se regăseşte în toate unităţile e­­conomice ale judeţului, în care ponderea tinerilor muncitori şi specialişti, deci a celor avizi de înnoiri prin însăşi virsta lor, a­­tinge 80%. Un argument , in prezent, numărul muncitorilor şi specialiştilor care participă din plin la activitatea de crea­ţie termico-ştiinţifică depăşeşte 10 000. . Tînărul inginer Florin Bordache, şeful secţiei de maşini unelte speciale de la întreprin­derea de rulmenţi din Birlad, afirmă : „în ultimele două dece­nii, întreprinderea şi-a sporit producţia de 21 de ori. In ulti­ma vreme, însă, prin intrarea în funcţiune a secţiei noastre, profilul unităţii s-a lărgit spec­taculos, ieşind din matca celui tradiţional, de la care i se tra­ge numele. Astăzi mai produ­cem maşini şi utilaje speciale, între care maşini de rectificat interior cu comandă electronică, strunguri automate, maşini de superfinisat, echipamente auto­mate­ pentru montat rulmenţi ori echipamente complete de a­­limentare transfer. E de la sine înţeles că această mutaţie a ne­cesitat atingerea unei noi cali­tăţi în pregătirea şi în munca noastră, de fapt în însuşi profi­lul nostru profesional şi moral". Noua calitate, aşa cum a fost şi este ea statuată de orientă­rile şi indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului nostru, este şi coordonata definitorie a existenţei de astăzi a ţăranilor cooperatori din Girbovi, jude­ţul Ialomiţa. Marcel Dobra, Erou al Muncii Socialiste, preşedinte­le cooperativei agricole de pro­ducţie de aici, îşi aminteşte : „Pină în urmă cu vreo 15 ani, producţiile nu ne erau din ca­le afară de bogate. Ba, chiar, dimpotrivă. Nici cu gradul de va­lorificare efectiva a pămîntului nu ne puteam lăuda, pe atunci 2 700 de hectare din totalul a­­verii funciare de 8 000 hectare aflîndu-se aproape mereu sub ape. Am înţeles că pentru de­păşirea acestei situaţii trebuia să aducem ceva nou în felul nostru de a gîndi. Aşa am ini­ţiat un proiect de desecări cu caracter local, ajutîndu-ne, de bună seamă, şi faptul că fiul Ialomiţa se află cu 7 metri mai jos faţă de nivelul terenurilor noastre înm­lăştinate. Am săpat canale, cu participarea întregii suflări a satului, am nivelat, am terasat şi, in final, am introdus in circuitul agricol aproape 3 000 de hectare. Totodată, au fost a­­m­enajate 17 hectare de iazuri pentru piscicultura şi o plantaţie de răchită" destinată secţiei de împletituri a cooperativei". A­­ceastă pasiune pentru înnoiri de adîncime in viaţă şi în mun­că nu s-a oprit aici. Glrbovenii au devenit tot mai ambiţioşi, tot mai exigenţi cu ei înşişi. Altfel nici nu s-ar putea expli­ca distingerea cooperativei de două ori cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. Aşa se mai poate explica şi faptul că au devenit mari producători de sâmînţă,­ la griu, orz, orzoaică, porumb, soia, fasole, năut, in şi mazăre, că li se duce şi faima de constructori de case, prin cei 220 de membri ai unei bri­găzi speciale şi că, în acest cincinal, satul Girbovi va deveni un centru urban agroindustrial. „Aşa ne-a îndemnat în 1975 to­varăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretarul general al partidului, cînd ne-a vizitat intîia oară — mai spune Marcel Dobra. Am înţeles atunci că, înainte de toate, conducătorul ţării aşteap­tă de la noi îndrăzneală, mun­că bine gîndită şi bine făcută, spirit revoluţionar. Ne-am stră­duit să-i urmăm îndemnul şi, de bună seamă, ne vom strădui în continuare.“ Nicolae Moţea este şeful co­ordonator al secţiei de turnăto­rie de la cunoscuta întreprin­dere de maşini grele din Bucu­reşti. Aici, acţiunea de promo­vare a noului se confundă cu întreaga activitate de zi cu zi a colectivului, pentru simplul mo­tiv că la o unitate cu un ase­menea profil insăşi munca de la turnătorie presupune în per­manenţă ineditul, neobişnuitul, spectaculosul. „Ponderea o de­ţin produsele unicat — spune interlocutorul nostru. Aşadar, pentru turnarea fiecăruia dintre ele, trebuie să aducem ceva nou în practica meseriei, dar nu nu­mai în tehnologia specifică, ci şi în ansamblul pregătirii noas­tre profesionale. Cu atit mai mult se impune ridicarea conti­nuă a ştachetei, cu cît, iată, a­­vem de-a face cu piese agaba­­ritice, ieşite din comun. Tra­versele pentru presa de 12 000 tene/forţă sînt piese de 125 to­ne greutate brută, încorporînd 220 tone oţel lichid ; pintenul de cîrmă pentru mineralierul de 155 000 t.d.v. cintăreşte brut 150 de tone, încorporînd 230 tone de oţel lichid ; fundurile de fus pentru morile de ciment au la brut 100 tone, inelele de rulare pentru liniile de ciment 120 de tone iar cadrele de cafe pentru laminoare 140 de tone, încorporînd fiecare cantităţi cu mult mai mari de oţel lichid, care nu se toarnă oricum. Şi aşa mai departe, cu piesele pen­tru turbinele cu aburi, cu bu­tucii rotori şi paletele turbine­lor de la Porţile de Fier, cu componentele echipamentului nucelear pentru centrala atomo­­electrică de la Cernavodă, ca să nu amintesc decit o mică parte dintre reperele de accen­tuată valoare economică, căro­ra le dăm drum liber spre a­­tingerea unei inestimabile va­­­lori de întrebuinţare socială". Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşascu, secretarul general al partidului, în nume­roasele discuţii de lucru cu muncitorii şi specialiştii de aici, tehnica modernă ii obligă pe cei ce o minuiesc la o cunoaş­tere aprofundată a cuceririlor ştiinţei, la abordarea curajoasă a noului şi, totodată, la o pă­trundere adîncă a sensului tu­turor acestor eforturi, sens care, desigur, nu poate fi înţeles de­cit in lumina înaltelor aspiraţii care ne animă, în urcuşul spre culmile socialismului şi comu­nismului. Opinii asemănătoare notăm şi in discuţia cu părinţii utilaju­lui petrolier, de la Ploieşti. In­ginerul Victor Săvulescu, de la institutul de proiectări şi cer­cetări in acest domeniu priori­tar, precizează că utilajele res­pective, unanim apreciate în ţară şi peste hotare, sunt inte­gral de concepţie şi execuţie românească, distingîndu-se prin competitivitate, ceea ce spune totul, de la bun început, despre lărgimea frontului oamenilor de aici în lupta pentru promova­rea noului. Mai mult decit atît , specialiştii din institut, lucrînd cot la cot cu muncitorii şi cu cadrele tehnice din câteva uni­tăţi redutabile ale industriei construcţiilor de maşini, pre­cum şi cu universitari din in­stitute specializate de invăţă­­mint superior, au pus la punct proiectele instalaţiilor de pe platformele marine de foraj şi extracţie, însoţindu-le, nu numai cu gîndul, ci şi cu fap­ta, pină la ultimul moment al finalizării lor. Inginerul Aurel Ştefănescu, şef de proiect al unei instalaţii de ex­ploatare a zăcămintelor marine de ţiţei, apreciază : „Această unire a eforturilor cercetării, producţiei şi învăţămintului constituie însăşi chezăşia suc­ceselor, pe care, pornind la lu­cru, suntem­ dinainte încredin­ţaţi că le vom dobindi. Cu atît mai mult se impune această tri­adă într-un domeniu de pionie­rat, ca acela a­ construcţiei platformelor marine, deci al u­­nei noutăţi absolute în peisajul tehnicii româneşti. Am însoţit una dintre platforme, de la hîr­­tia de cale pină la amplasarea colosului de oţel în largul mării. In acest răstimp am trăit una din marile şi neuitatele revela­ţii ale vieţii; am constatat pe viu forţa colectivului, îndrăzneala, eroismul, încrederea nestrămu­tată nu izbindă a oamenilor de cele mai diverse profesii, de la proiectant sau lăcătuş, la sudor, şofer pe marile autotrailere sau la scafandru." Această încredere în izbindă este calitatea hotărîtoare a o­mului muncii, pătruns de im­portanţa promovării noului pen­tru asigurarea unui urcuş con­tinuu, viguros, propriu construc­ţiei socialiste. La întreprinde­rea „Electromotor“ din Timi­şoara, stăm de vorbă cu ingi­nerul Atanasie Costi, şeful a­­telierului de roboţi menit lărgi­rii spectaculoase a profilului unităţii, conform unei însufle­­ţitoare indicaţii a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului. Sînt de faţă inginerul Viorel Mihoc şi maistrul Aurel Coltaci, care, din cînd in cînd, intervin in discuţie cu elemente concrete din viaţa colectivului. Notăm : „Nu robotul e scopul final, ci, prin el, automatizarea unor sec­ţii, ateliere şi locuri de muncă. Aceasta conduce la uşurarea e­­fortului fizici la mărirea pro­ductivităţii muncii, în unele ca­zuri chiar şi de 10 ori, la îm­bunătăţirea calităţii produselor şi, fireşte, la asigurarea unei discipline tehnologice desăvârşi­­te. De fapt, toate acestea sunt ipostaze ale noului, la care nu poţi ajunge decit promovind ideea nouă, tehnica nouă şi maniera nouă de abordare a marilor şi micilor noastre pro­bleme“. Aceasta mai înseamnă, aşa cum ne învaţă secretarul gene­ral al partidului şi preşedintele ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, renunţarea fermă la tot ce este învechit şi perimat. Cu o nuanţă, însă, la care de atâtea ori­ ne-a îndemnat secre­tarul general al partidului să veghem , nu tot ce este vechi este şi învechit. Căci, desigur, pe parcursul anilor se pot im­pune experienţe valoroase, sti­luri şi metode de lucru care nu-şi slăbesc vigoarea, tehnici şi tehnologii la care nu se poa­te renunţa, constituindu-se, toate, într-un fond de aur, care, oricâtă vreme ar trece peste el, n-are cum se îndepărta de stringentele cerinţe ale zilei. Aceste accente nu neagă ne­voia de nou, de pildă prin ex­tinderea robotizării. Dimpotri­vă, ele o condiţionează, o po­tenţează, cum şi notam într-o convorbire cu prof. dr. Ing. Covacs Francisc, de la Insti­tutul politehnic din Timişoara. Referindu-se la tot mai ampla acţiune de robotizare a proce­selor industriale, interlocutorul nostru afirma : „Numai ţările care vor reuşi să introducă pro­cesele tehnologice flexibile vor fi cu adevărat competitive in producţia industrială. Noi, iată, le introducem curajos. Avem şi un program la nivel naţional In acest sens, izvorînd din Direc­tivele Congresului al XIII-lea al partidului, care stipulează generalizarea acestor tehnologii pină In anul 2000. Aşadar, con­cluzia se impune." Aşadar, concluzia s-a impus de mult. Mai precis, din acel an de epocală referinţă — 1965 — cînd, de la tribuna Congresului al IX-lea al partidului, tovară­şul Nicolae Ceauşescu a deschis larg noile orizonturi ale deve­nirii româneşti. In rîndul aces­tora, promovarea noului, sub toate aspectele, în toate dome­niile, se impune vital, noul fi­ind, prin însuşi sensul logic al evoluţiei societăţii coloana ver­tebrală care­­ asigură ascendenţă şi fermitate construcţiei socia­liste şi comuniste. Certitudinea că acesta este sensul unic spre viitorul către care năzuim, ne-o dau marile evenimente care ne jalonează cu strălucire calea — Congresele al IX-lea, al X-lea, al XI-lea, al XII-lea, şi al XIII-lea ale partidului — în cu­prinsul cărora lupta pentru nou, pentru înnoiri, a marcat o con­secventă verticalitate. Acestei stări de veghe în slujba noii calităţi a muncii, a vieţii şi a tot ce ne înconjoară, îi răspun­dem, neîntrerupt, cu faptele noastre. Verificarea calităţii la „Electromotor" Timişoara La Voivozi, bătălia pentru cărbune începe cu asigurarea calităţii {Urm­ate din pag. 1) un flux foarte bine modulat şi articulat aici, la Voivozi, ceea ce explică temeritatea obiec­tivului asumat în întrecere, adică de a obţine, faţă de 1985, o producţie fizică mai mare cu 23 de tone de fie­care miner. Obiectiv spre care se îndreaptă sigur. Ceea ce nu e uşor, dar — spun oamenii de aici — nici impasibil. Pentru că, iată, productivitatea, în unel­­e luni din anul curent, a cres­cut şi cu 24 la sută faţă de prevederile de plan, ca urmare a suitei de factori optimizaţi continuu. Dintre ei am reţinut cu deosebire unul, despre care ne-a povestit inginerul-şef Emil Pătruică,­ aplicarea unei meto­de folosită doar in puţine ţări din lume şi care, iată are şi aici, la Voivozi, un cîmp de a­­plicare eficient. Este vorba des­pre exploatarea panourilor de abataj prin rabatarea liniei de front, metodă cu­ ajutorul căreia se poate face o valorificare in­tegrală a rezervelor. între noutăţi mai adăugăm apoi montarea în subteran a pieselor pentru recondiţionarea armăturilor metalice, fapt de mare importanţă pentru facto­rul „timp“ ; s-a trecut la insta­larea de relee pe benzile trans­portoare, iar pentru ridicarea calităţii s-au montat staţii de sortare a cărbunelui. De rea­mintit în această ordine de idei că minerii din Voivozi livrează de regulă beneficiarilor cărbune cu o putere calorică mai mare decât cea programată iniţial, ceea ce se răsfrînge pozitiv atît asupra randamentelor in termo­centrale, cit și asupra benefi­ciului. Se cuvine să mai spunem și că Întreaga conducere a acestui harnic și priceput colectiv, con-­ siliul oamenilor muncii, comite­tul de partid, au în viziunea strategică obiective precise care determină pregătirea din timp a noilor abataje, astfel incit tre­cerea la exploatarea lor să se poată face din mers, fără goluri de producţie. Este un gen de translaţie continuă, de mare e­­ficienţă, care a dus şi anul a­­cesta : deschiderea şi trecerea în exploatare a altor patru a­­bataje —la Voivozi, Cuzap II, Budoi şi Suplac, alte două fiind intr-o fază finală de pregă­tire. Minuţios, temeinic, ele fiind înzestrate cu complexe de susţinere, tăiere şi transport complexe mecanizate care au transformat profesia­­ clasică de miner (cu perforatorul) în cea ele mecanici de Înaltă clasă care străbat adîncurile cu combinele lor puternice. In acest context al strategiei minereşti de la Voivozi, ne spu­ne directorul întreprinderii res­pective, ing. Mihai Iosub, şi ac­tivitatea de investiţii are aici rolul de avanpost acordindu-i-se cea mai mare atenţie. Aşa se explică faptul că­ De aceste „şantiere“ întîlneşti numai oameni de înaltă calificare pro­fesională şi cu o bogată expe­rienţă. Aşa se explică apoi, de­păşirile considerabile ale sarci­nilor de plan la investiţii şi la lucrările de pregătire. La Cuzap ÎI, bunăoară, la lucrările de pre­gătire minieră s-au înregistrat ■— în primele patru luni — de­păşiri de 540 metri, iar la Jur­­teana II de 280 metri, indici înalţi care spun multe despre hărnicia şi măiestria ortacilor de la poalele Plopişuluî. Reali­zarea în avans a abatajelor de rezervă este o tactică de mare preţ pentru că ea creează con­diţii pentru o mai bună organi­zare a activităţii de extracţie şi asigurarea ritmicităţii produc­ţiei. oferă posibilitatea desfăşu­rării unor grafice de întreţinere a utilajelor,­­ deci efectuarea unor lucrări temeinice, de cali­tate. Intr-un cuvint, ele elimină pripa, improvizaţia. Nu pot încheia aceste rinduri dedicate noului bilanţ atit de rodnic în realizări înscrise la Voivozi fără să spun doar câ toate înmănunchează faptele de muncă şi­ iniţiativele destoi­nicilor mineri de aici, ale bri­găzilor conduse de Gavrilă Pas­­cu, Gh. I. Roman si Miron Juca de la Cuzap II. Nicuşor Man­dea, de la Budoi, brigăzile lui loan Zelina si I. Dragan, de la Jurteanu II. ale celorlalţi care fac ca prin strădaniile lor, să plece în tară, de la Voivozi, zi de zi, peste 80 de vagoane de cărbune. Este mesajul lor, con­tribuţia lor la înfăptuirea pro­gramului energetic al patriei.­ ­

Next