România Liberă, martie 1987 (Anul 45, nr. 13162-13187)

1987-03-02 / nr. 13162

/ Unitatea tuturor fiilor patriei, fără deosebire de naţionalitate, cucerire istorică a poporului român, impresionantă realitate a societăţii noastre socialiste 0 CONCEPŢIE ŞTIINŢIFICĂ, PROFUND UMANISTĂ PRIVIND ASIGURAREA DEPLINEI EGALITĂŢI IN DREPTURI A TUTUROR CETĂŢENILOR ŢĂRII 7­7 forum reprezentativ de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, preşedintele ţării, şi care işi trag seva nu numai din conşti­inţa apartenenţei la un popor cu un pronunţat simţ al dreptăţii sale istorice, ci şi din convin­gerea nestrămutată că, în desfă­şurarea construcţiei socialiste, care se înfăţişează, simultan, ca un proces de edificare econo­­mico-socială şi de construcţie umană, partidul nostru comu­nist s-a călăuzit şi se va călăuzi după principiile socialismului ştiinţific aplicate creator la rea­lităţile ce ne sunt proprii, după ei, faptul că, aducînd în prim plan adevărurile esenţiale ale evoluţiei noastre, ca neam şi ca popor, ale făuririi noii orinduiri în România, lasă realităţile să vorbească în graiul lor ce nu poate fi nici eludat şi nici răs­tălmăcit. Eminentul gînditor şi om po­litic care este secretarul general al partidului, preşedintele ţării, subliniază înainte de toate că, fiind investit de popor să-i slu­jească interesele supreme, parti­dul nostru comunist şi-a con­ceput şi pus în operă strategia, îndeosebi după Congresul al IX-lea, într-o viziune larg transformatoare şi funciarmente umanistă. El a militat neabătut pentru lichidarea cit mai grab­nică a unei situaţii care făcea ca ţara să intîrzie in antica­mera dezvoltării, rămînînd la condiţia de stat eminamente agricol­e iar in etapele urmă­toare a găsit căi şi soluţii pen­tru a reduce treptat distanţele ce ne separau de statele cu un nivel mai ridicat. Datele care reflectă acest urcuş neîntrerupt sunt de o mare relevanţă alcă­tuind, laolaltă, un tablou cu care, pe bună dreptate, ne pu­tem mindri. între 1944 şi 1986, producţia industrială a crescut de 115 ori, iar cea agricolă de mai bine de 5 ori. A sporit, pe această bază, avuţia naţională, s-au dezvoltat puternic învăţă­­mîntul, ştiinţa, arta şi cultura. O caracteristică fundamentală a mutaţiilor care s-au produs in structurile noastre economice constă în faptul că ele au ope­rat in profunzimea profilului teritorial, angajind toate jude­ţele, trezindu-le la viaţă, schim­­bindu-le radical fizionomia, în repartizarea armonioasă, echiili­­brată, a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul patriei, care s-a accentuat după reorganizarea teritorial-administrativă din 1968, s-a stabilit, intr-o primă instan­ţă, ca fiecare judeţ să-şi creeze capacităţile necesare pentru a obţine o producţie industrială în valoare de cel puţin 10 miliarde lei anual, pentru ca în perioa­da următoare să se facă un pas mai departe şi să­­se stabilească drept indicatori realizarea pe fiecare locuitor a unei producţii in valoare de 70 000 lei, iar in cincinalul actual, de 80 000 lei. Beneficiare au fost, cu precă­dere, zonele rămase odinioară la periferia dezvoltării şi, printre acestea, şi unele judeţe în care locuiesc oameni ai muncii apar­­ţinind naţionalităţilor conlocui­toare. Ritmurile înregistrate în aceste părţi ale ţării s-au si­tuat constant peste media exis­tentă pe întreaga ţară. Perse­­verindu-se pe acest drum s-a lichidat pentru totdeauna vidul care separa capitala de ceea ce se numea în trecut „provincie“, dintre cen­trele cu tradiţie industrială şi cele care nu aveau un aseme­nea profil. Toate acestea au de­terminat, logic, optimizarea flu­turilor demografice, stabiliza­rea populaţiei, crearea pentru toţi fiii patriei, fără deosebire d­e naţionalitate a unor condiţii egale de muncă, de calificare, de afirmare ca oameni cu un statut şi cu un orizont modern. Aşa cum a subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, creşterea ca­lităţii vieţii şi a nivelului de trai al tuturor oamenilor mun­cii, fără deosebire de vîrstă, sex sau naţionalitate, constituind însăşi raţiunea de a fi a noii orinduiri pe care o edificăm cu braţele şi cu minţile noastre, îmbrăţişează nu aspectele mar­ginale ci pe cele esenţiale care privesc împlinirea personalităţii umane : munca, învăţătura, ha­bitatul, statutul civic. Avîntul impetuos al economiei a avut drept rezultat crearea a milioane de noi locuri de muncă. Uriaşa reţea de şcoli care s-a creat, inclusiv pentru oamenii muncii aparţinînd naţionalităţilor con­locuitoare, asigură accesul ge­neral la învăţătură, la valorile ştiinţei şi culturii. Volumul me­reu crescind de investiţii, acti­vitatea plină de fervoare ce se­ desfăşoară în plan edilitar s-au soldat cu reconstrucţia generală a oraşelor şi cu integrarea pe o scară din ce în ce,mai latiţă în acest proces de reaşezare şi a satelor. Partidul nostru a înţeles de timpuriu, iar tovarăşul Nicolae Ceauşescu a convertit această orientare intr-un sistem coerent şi ramificat — fapt care se des­prinde şi din cuvintarea la care ne referim — că o activitate de asemenea proporţii nu poate fi concepută şi dusă la bun sfir­­şit fără participarea largă, a maselor, ridicate la un înalt nivel de conştientizare, în toate fazele care-i marchează desfă­şurarea,­­ de la elaborarea şi adoptarea deciziilor pînă la de­plina lor înfăptuire. Sistemul democraţiei muncitoreşti-revolu­­ţionare, original prin structură şi eficient prin finalitate, dă Ion Pavelescu legităţile materialismului dialec­tic şi istoric integral validate de viaţă. Ne aflăm în faţa unui document magistral care îmbo­găţeşte cu teze noi, de excep­ţională însemnătate, doctrina ce poartă cu strălucire numele marelui strateg al civilizaţiei materiale şi spirituale româneşti moderne, in faţa unui corpus de idei ce luminează din diferite unghiuri condiţia omului in ra­porturile sale cu societatea şi cu mediul în care trăieşte, ac­­centuînd­­ superioritatea, sub acest raport, a orînduirii socia­liste care înlătură sursele de alienare şi conferă destinului uman multiple posibilităţi de a Viaţa noastră social-politică a fost marcată, in această peri­oadă de început a anului 1987, de o serie de manifestări de majoră semnificaţie, fiecare în parte şi toate la un loc demon­­strind funcţionarea fără greş a mecanismului complex al demo­craţiei muncitoreşti-revoluţio­­nare investit cu facultatea de a dinamiza energiile poporului şi de a le concentra în direcţia îndeplinirii obiectivelor ce vi­zează accentuarea dezvoltării intensiv-calitative a economiei naţionale, a întregii societăţi româneşti. Rind pe rînd au fost analizate, cu participarea celor mai avizaţi factori de răspun­dere, modul în care se traduc in viaţă programele care au ca obiect ridicarea pe un plan su­perior a activităţii diverselor compartimente ale industriei, acţiunile consacrate accelerării progreselor pe care le înregis­trează agricultura aflată sub impactul celei mai puternice re­voluţii pe care a cunoscut-o vreodată această ramură. In rindul acestor momente care dau măsura îndeplinirii cu înaltă răspundere de către parti­dul nostru a rolului său de cen­tru vital al naţiunii şi care di­mensionează impresionant pre­ocupările sale privind perfecţio­narea relaţiilor de producţie şi sociale, în concordanţă cu avîn­­tul pe care-l cunosc forţele de frunte plenarele consiliilor oa­menilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană — care s-au întrunit, ulterior, în Şe­dinţă comună — dezbătind şi aprofundînd o problematică vas­tă, de cea mai stringentă actua­litate şi adoptînd hotărîri me­nite să intensifice aportul lor specific la dezvoltarea econo­­mico-socială a ţării, la creşterea calităţii vieţii, să-şi amplifice contribuţia la întărirea unităţii de monolit a tuturor fiilor pa­triei, fără deosebire de graiul în care se rostesc, în jurul şi sub conducerea partidului, unitate care reprezintă o forţă motrice de prim ordin a progresului ge­neral şi multilateral al societăţii româneşti contemporane. . , . , ^ „ , , urma o traiectorie ascensionala. In conştiinţa noastră, a tutu- ceea ce sporeşte frumuseţea rora, vor reverbera multă vre- etică a acestei cuvîntări memo­­roa ideile formulate in acest rabile este demnitatea rostirii poate să constate ,,Oricine vizitează ţara noastră marile realizări ale oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, ale întregului popor care, sub con­ducerea partidului nostru comunist, işi făureşte in mod conştient propriul său viitor, liber, independent, socialist şi comunist“. NICOLAE CEAUŞESCU ­­ XPRESDD ELOCVENTE ALE IREZOLVĂM JUST TDONŢIJEN­CE A­DÂRMĂ Istoriei care ne uneşte îi răspundem prin unitatea noastră Roadele muncii unite — temelie trainică a coeziunii şi frăţiei Acces neîngrădit la ştiinţă şi afirmare profesională Ca om care m-am născut, am crescut şi mi-am plămă­dit fiinţa spirituală pe melea­guri transilvănene, împletin­­du-mi destinul cu al priete­nilor din rîndul naţionalităţi­lor conlocuitoare, am urmărit cu deosebit interes lucrările şedinţei comune a consiliilor oamenilor muncii de naţiona­litate maghiară şi germană, în cadrul căreia secretarul ge­neral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a ţinut o cuvintare istorică, în care vibrează mîndria atît de jus­tificată a marilor împliniri so­cialiste, demnitatea întregu­lui nostru popor, înţelepciu­nea, fermitatea şi omenia pro­verbiale ale acestui popor, hotărîrea nestrămutată de a fi stăpin la el acasă. Ca oricărui cetăţean al ţă­rii, mi-au umplut­ sufletul de mindrie realizările epopeice obţinute de oamenii muncii, fără deosebire de naţionali­tate, în anii socialismului, ani de glorie care au înfăptuit visuri neîmplinite de veacuri şi au vindecat rănile unei frămîntate istorii de pe trupul, nu o dată samavolnic frînt, al patriei. Cu inteli­genţă şi pricepere, cu eforturi unite, sub conducerea înţe­leaptă a partidului, muncito­rii, ţăranii, intelectualii au făcut să crească între 1950 şi 1986 de 14 ori avuţia naţio­nală. S-au dezvoltat în chip armonios toate ramurile in­dustriei pe tot cuprinsul ţării, agricultura socialistă, învăţă­mântul, ştiinţa şi cultura, re­ţeaua sanitară, s-a rezolvat principial şi umanist proble­ma naţională, s-a adîncit con­tinuu democraţia noastră so­cialistă. ,,Toatea acestea — spunea tovară­ş­u­l Nicolae Ceauşescu — vorbesc cu pu­tere de justeţea politicii pro­fund ştiinţifice, realiste şi umanitare a partidului­ nostru care porneşte de la interesele poporului privind asigurarea condiţiilor materiale pentru ridicarea nivelului de civili­zaţie şi de trai al poporului, pentru realizarea adevăratei egalităţi in drepturi intre toţi oamenii muncii, fără deose­bire, de naţionalitate“. Sunt realizări grandioase, de măreaţă epopee, pe care le apreciază oamenii politici de bine, presa obiectivă, po­poarele de pretutindeni. Sunt înfăptuiri care confirmă apli­carea creatoare la condiţiile noastre specifice a socialis­mului ştiinţific, a materialis­ton Dodu Bălan (Continuare în pag. a 3-a) Comuna noastră — Pecica, din judeţul Arad — este si­tuată în Cîmpia de vest a ţă­­ rii, dar această aşezare peri­ferică nu inseamnă nicidecum marginalizarea ei, a vieţii, a existenţei locuitorilor — ro­mâni sau cetăţeni români de naţionalitate maghiară şi de alte naţionalităţi — care vieţuiesc aici de secole impreună, în ceea ce ne place să o numim ..familia Pecicanilor“, o fa­milie in care frăţia este lian­tul, tăria şi morala supremă. Ne mîndrim cu această rea­litate care se află la temelia tuturor înfăptuirilor noastre — personale şi colective — realizări care au făcut cunos­cută comuna noastră ţării în­tregi, ca o comună de agri­cultori vrednici, o adevărată vatră a pîinii, cu patru coo­perative agricole de produc­ţie, toate fruntaşe, într-un consiliu agroindustrial care a livrat în 1986 la fondul de stat aproape 4 500 t de grîu peste plan. In cei 25 de ani de cînd sint preşedinte al C.A.P. „Avîntul“ — Pecica am trăit alături de ceilalţi cooperatori tot proce­sul devenirii socialiste a agri­culturii noastre, etapă de etapă. Am pornit de la pro­ducţii de 2 000 kg grîu la hec­tar şi 3 000 kg de porumb ; în anii ’70 am atins producţii de 6 000 kg de grîu şi respectiv 7100 kg la porumb, pentru ca in perioada dezvoltării in­tensive din anii ’80 să depă­şim producţii de peste patru ori mai mari faţă de începu­turi, realizări pentru care­ am fost răsplătiţi de-a lungul a­­nilor cu înalte distincţii ca : Ordinul Muncii cl. I — de două ori — şi Meritul Agricol cl. I — de patru ori —, cu înaltul titlu de Erou al Mun­cii Socialiste — în 1974 —, dis­tincţii care, în anul trecut, au fost încununate cu două titluri de Erou al Noii Revo­luţii Agrare, pentru produc­ţiile de peste 8 000 kg de griu la hectar şi peste 24 000 kg de porumb-ştiuleţi la hectar. Am obţinut, de asemenea, pro­ducţii frumoase şi la alte culturi ca : sfecla de zahăr — 51 t/ha, orzul — 7 200 kg/ha, precum şi la producţia de lap­te, de 3 200 t/vacă furajată. Toate acestea ne-au permis Antoniu Romives Preşedintele C.A.P. „Avîntul“ — Pecica Erou al Muncii Socialiste, membru al Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară (Continuare in pag. a 3-a) Prin profesia mea — medic — mă aflu într-o permanentă legătură cu oameni de dife­rite virste şi profesii,,de dife­rite naţionalităţi şi funcţii. De cele mai multe ori dialoguri­le noastre, depăşesc pragul indicaţiilor terapeutice de specialitate, medicul impreună cu pacientul sau colaborato­rul său încercind . Să se apro­pie, să discute probleme de interes general, de viaţă, fa­milie, societate. Şi sunt atitea lucruri de spus şi de făcut in­tr-un oraş ca Braşovul, în­tr-un cartier muncitoresc cu peste 160 000 locuitori precum cel al constructorilor de auto­camioane, deservit de spitalul nostru. Oamenii îşi împărtă­şesc deschis bucuriile şi ne­cazurile lor, îşi exprimă do­rinţa de a munci înfrăţiţi, cu eforturi sporite, pentru a con­tribui mai mult la consolida­rea şi dezvoltarea dinamică a economiei naţionale, mai ales în domeniul energetic, pentru a obţine noi realizări în sfera edilitar-gospodărească locală. Pentru că,­­aşa cum a su­bliniat cu atîta limpezime şi dreptate secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae­­Ceauşescu la recenta şedinţă comună a Consiliilor oamenilor muncii de naţiona­litate maghiară şi germană, într-o cuvintare magistrală, care se înscrie deopotrivă in istorie ca şi în conştiinţele noastre — indiferent de limba în care ne exprimăm, faptele noastre, acţiunile noastre tre­buie să aibă un consens o­­rientat spre mai binele ţării, ceea ce înseamnă, de fapt, mai binele fiecăruia dintre noi. Ştim că ţara are acum nevoie, mai mult ca oricînd, de con­tribuţia sporită a tuturor oa­menilor muncii, a întregului popor, pentru înfăptuirea pro­gramelor măreţe, a perspecti­velor propuse de Partidul Co­munist Român privind urca­rea României socialiste pe noi trepte de progres şi civi­lizaţie. Ştim, ne cunoaştem drepturile, dar şi îndatoririle, egale pentru toţi. De aceea eu consider — şi ca mine gîndesc şi colaboratorii mei — că nu este cazul să ne înveţe ni­­meni din afara ţării cum tre­buie să muncim şi să acţio­năm noi aici, unde trăim şi unde suntem­ părtaşi cu toţii la făurirea destinului nostru socialist. Stă în puterea noas- Incze Alexandru medic primar, Doctor în ştiinţe medicale, director al Spitalului ■ „Steagul roşu“ Braşov (Continuare în pag. a 3-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE 1 Anul XLV fir. 13162 Luni 2 martie 1987 6 pagini 50 bani | (Continuare în pag. a 3-a) Preşedintele Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu va efectua o vizită oficială de prietenie în Regatul Nepal Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, I efectua o vizită oficială de prie- I Birendra Bir Bikram Shah De­ preşedintele Republicii Socra­­terne in Regatul Nepal, in a I şi a reginei Aishwarya Rajj liste România, impreună cu tot doua decadă a lunii martie 1987, varăsa Elena Ceauşescu, va I la invitaţia regelui Nepalului, I Laxmi Devi Shah. A mm mmm im omum mmwRn, \ immi societăţi ROMANESTI _» In istoria milenară a poporu­lui român nu puţine au fost momentele care au marcat con­comitent nu numai încheierea unui proces revoluţionar, ci şi trecerea — pe această bază — la o nouă calitate in dezvolta­rea social-economică şi politică a ţării. Un astfel de moment este şi cel al încheierii coope­rativizării agriculturii în pri­măvara anului 1962, de care ne desparte, iată, un sfert de secol de agricultură socialistă. Ea a reprezentat cea de a doua mare revoluţie în agricultură (prima fiind reforma agrară din 1945 care, lichidind moşierimea ca clasă, a desăvîrşit revoluţia burghezo-democratică în Româ­nia­ înfăptuită în cei peste 49 de ani de la victoria din august 1944. Ca şi în prima revoluţie agrară, şi în cea de a doua predominant a fost caracterul ei social şi economic, însă avind in vedere obiectivul atins, — crearea marii producţii socia­liste în agricultura României — ea este, în acelaşi timp, prima revoluţie agrară socialistă în­făptuită în ţara noastră, din iniţiativa şi sub conducerea Partidului Comunist Român. Proces revoluţionar început în primăvara anului 1948 (după li­chidarea ultimelor rămăşiţe ale moşierimii şi odată cu crearea primelor întreprinderi agricole de stat şi staţiuni pentru me­canizarea agriculturii) coopera­tivizarea gospodăriilor ţără­neşti s-a încheiat în primăvara anului 1962, prin instituirea cooperativei agricole de produc­ţie ca formă socială de organi­zare a producţiei şi a muncii, cea mai corespunzătoare inte­reselor ţărănimii şi dezvoltării economiei socialiste în Româ­nia. Subliniind importanţa istori­că deosebită pentru dezvolta­rea economică şi socială a României, a procesului de în­cheiere a cooperativizării agri­culturii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, , u. i. „ . a---- i x _- .„ i. ~ iUAivwyu victorie a marcat crearea eco­nomiei socialiste unitare, trium­ful relaţiilor noi, socialiste, atît la oraşe, cît şi la sate, izbînda definitivă a socialismului in România, în toate sectoarele de activitate“. Astăzi, cînd facem bilanţul a 25 de ani de activitate de la în­cheierea cooperativizării agri­culturii, putem afirma că viaţa, realitatea demonstrează cu pu­terea faptelor de netăgăduit justeţea politicii partidului nos­tru de cooperativizare şi dez­voltare socialistă a agriculturii, justeţea politicii , generale a partidului nostru, care aplică in mod creator legităţile gene­rale la realităţile şi­ necesităţile ţării noastre, asigurînd mersul ferm al României pe calea so­cialismului. Fărâ înfăptuirea primei revoluţii agrare socia­liste nu puteau fi obţinute, realizările în dezvoltarea celor­lalte sectoare ale economiei na­ţionale, inclusiv in dezvoltarea industriei. Prin rolul pe care il are agricultura, cooperativiza­rea, dezvoltarea şi moder­nizarea ei ocupă un loc central în procesul făuririi socialismului, iar promovarea­ unei politici agrare juste con­stituie o condiţie esenţială a dezvoltării armonioase a econo­miei româneşti, îndeosebi în dezvoltarea proporțională a in­dustriei și a agriculturii. 1962 - 1987: Un sfert de veac de la încheierea cooperativizării agriculturii Importanţa istorică a încheie­rii cooperativizării în România are o semnificaţie nu numai naţionala, ci şi internaţională. Experienţa teoretică şi practică a ţării noastre (ca, de altfel, şi a altor ţări socialiste) în po­litica agrară­ are o importanţă deosebită deoarece pune în evi­denţă necesitatea acordării unui rol deosebit acestei ramuri, pentru dezvoltarea armonioasă a economiei naţionale şi ridica­rea nivelului de trai al poporu­lui, pentni consolidarea inde­nstionalp îr, f 11 n­i­c* de condiţiile istorice, naţionale şi sociale dintr-o ţară sau alta, dintr-o etapă sau alta a dez­voltării, formele concrete ale proprietăţii socialiste asupra mijloacelor de producţie pot fi diferite. Dar la baza acestei di­versităţi de forme este necesar să se afle proprietatea socia­listă — de stat şi cooperatistă — asupra principalelor mijloa­ce de producţie. Tocmai ca re­zultat al dezvoltării şi moder­nizării agriculturii socialiste cooperatiste, Congresul al XIII- lea al Partidului Comunist Ro­mân, subliniind rolul agricul­turii ca a doua ramură de bază a economiei româneşti, a sta­bilit creşterea contribuţiei aces­teia la sporirea avuţiei naţio­nale şi, îndeosebi , venitul­ naţional, in vederea trupei României la un nou stadiu ( dezvoltare social-economică, încheierea cooperativizării a­griculturii a dus la transforma­rea radicală a satului româ­nesc, a structurii sociale a popu­laţiei rurale., Au­­ dispărut cli­pele exploatatoare de la sate, fost lichidată proprietatea cap­talistă asupra pămintului şi uneltelor de producţie, a fo înlăturată orice formă de ex­ploatare a omului de către ei creîndu-se proprietatea socia­listă de stat şi cooperat­istă, strinsă alianţă cu clasa mun­citoare, ţărănimea cooperatis contribuie din plin la transfo­marea României intr-o ţară s­oialistă cu nivel mediu de de­voltare economică. Ca factor de importanţă de­osebită pentru progresul intr­gii economii naţionale (inclus pentru dezvoltarea industrie pentru crearea unei econom­i naţionale unitare, independe­te, organizarea pe baze coop­ratiste a agriculturii constitu calea­ cea mai sigură de lich­dare a înapoierii economic sociale, de dezvoltare rapidă satului, a întregii societăţi. O operativizare a agriculturii­­ numai că a deschis calea tr­cerii într-o nouă etapă, sup­rioară, a soluţionării problem agrare, ci şi a unui progres ra­pid al producţiei agricole. La sfîrşitul anului 1985, ce 3 745 cooperative agricole ( producţie, in care lucrau 2 045 mii cooperatori sub îndrumare­a 28 001 specialişti agricoli, cooperare cu 573 S.U.A. (ca dispuneau de 143 402 tractoa agricole fizice şi 53 416 comu­ne autopropulsate pentru reco­lat cereale), dispuneau de o su­prafaţă agricolă de 9 133,2 r1 ha, de fonduri fixe în valoar de 70 288 mii lei (faţă de num 8 000 mii lei in 1962), efectui­ investiţii de 8 221 mii lei (fa de 2 964 mii lei în 1962). In condiţiile in care vând, montul Tiv nnmn'irvaliP­T** ctTÎri • agricole s-a dublat, cooperat vele agricole de producţie şi-a sporit contribuţia la forma­ produsului global agricol. As­fel, ele produc peste jumăte din producţia de cereale a ţ­rii (din care participarea producţia de grîu este de aproa­pe 4/5), circa o treime din pro­ducţia de cartofi şi legum aproape patru cincimi din oi de floarea-soarelui şi aproa întreaga producţie de sfeclă - zahăr. Progresul general al produ­ţiei agricole in cooperative Prof. univ. dr. O. Parpala (Continuare in pag a 2-a) Muncă susţinută, angajare revoluţionară pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor economice B Teleorman : Acţiuni ferme pentru com­baterea excesului de umiditate U Investiţii '87 : Ultimele lucrări înaintea intrării în funcţi­une a primului grup, pot fi grăbite U O solu­ţie eficientă de reducere a consumului de cocs în turnătorii. (Pagina a 2-a)

Next