România Liberă, martie 1987 (Anul 45, nr. 13162-13187)

1987-03-05 / nr. 13165

i în spiritul orientărilor şi indicaţiilor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu RESPONSABILITATE, ÎNALTĂ CALITATE, EFICIENŢĂ MAXIMĂ IN ÎNFĂPTUIREA SARCINILOR ECONOMICE In cuvîntarea pe probleme de agricultură rostită recent, tova­răşul Nicolae Ceauşescu a sub­liniat necesitatea ca sectorul zootehnic să se bucure de o atenţie deosebită, urmarindu-se lichidarea rămînerilor în urmă existente in ceea ce priveşte efectivele de bovine şi ovine. „Consider că toate consiliile unice agroindustriale — a spus secretarul general al partidului­­— trebuie să se implice cu mai multă hotărîre în realizarea programelor zootehnice urmă­rind atit pe consiliu, dar şi pe unităţi şi comune, respectarea măsurilor privind realizarea efectivelor şi creşterea produc­ţiei animaliere. In mod cores­punzător, in conformitate cu programele stabilite trebuie să se acorde o atenţie sporită asi­gurării bazei necesare unei bune furajări a tuturor animalelor“. Odată cu stabilizarea vremii se creează condiţii prielnice pentru a se trece, cu toate for­ţele la realizarea măsurilor pre­văzute pentru asigurarea efec­tivelor de animale cu furaje de bună calitate şi in cantităţi care să cuprindă şi o anumită re­zervă, în primul rind paralel cu eforturile ce se fac pentru creşterea producţiei de furaje (mai precis a numărului de unităţi nutritive) la hectar, s-au luat măsuri pentru creşterea suprafeţei rezervate plantelor de nutreţ, suprafaţă care în a­­cest an se ridică la 1,2 milioa­ne hectare. De reţinut că circa 200 000 hectare din această su­prafaţă provine din acţiunile ce se întreprind pentru valorifica­rea superioară a pajiştilor na­turale. Potrivit calculelor fă­cute la Ministerul Agriculturii, producţia culturilor furajere in teren arabil şi pajişti naturale, va putea acoperi mai mult­ de jumătate din balanţa furajeră. Aflăm că, in vederea folosirii eficiente a terenurilor arabile, s-au luat măsuri pentru culti­varea acestor terenuri cu plan­te furajere valoroase în cadrul unei structuri îmbunătăţite, în care trifolienele vor avea o pondere de 59 la sută, pajiş­tile cultivate constituite din amestecuri valoroase de trifo­­liene şi graminee perene (am­plasate in jurul adăposturilor zootehnice) — 11 la sută, rădă­­cinoasele — 10 la sută şi­ cul­turile anuale, în principal po­rumbul siloz — 20 la sută. Prin aplicarea celor mai co­respunzătoare tehnologii in funcţie de zona de cultură, se vor putea realiza, pe cele un milion de hectare in arabil, cir­ca 38 milioane tone masă ver­de, ceea ce echivalează cu o producţie medie de cel puţin 6 000 unităţi nutritive la hec­tar. Experienţa multor unităţi agricole de stat şi cooperatiste demonstrează că, printr-o pre­ocupare st­orită pentru aplica­rea tehnologiilor, aceste nivele pot­ fi depăşite. Anul trecut, unităţile trusturilor judeţene I.A.S. Arad, Giurgiu, Teleor­man şi Alba au obţinut in me­die 7 396 şi 9 728 unităţi nutri­tive la hectar pe suprafeţele cultivate destinate bazei fura­jere. La rezolvarea definitivă, incepind cu acest an, a proble­mei bazei furajere contribuie faptul că se vor cultiva 500 000 hectare cu soia, cu aproape 200 000 ha mai mult faţă de 1036. Aşa cum s-a stabilit la ple­nara lărgită a Consiliului Na­ţional al Agriculturii, Indus­triei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor din decem­brie 1986, circa 200 000 hectare de pajişti naturale vor fi luate in cultură in această primăva­ră, suprafaţă ce va creşte sim­ţitor în anul următor. Specia­liştii consideră necesar ca rein­­săminţarea să se aplice pe pa­jiştile aflate în stare avansată de degradare, situaţie care im­pune desfiinţarea­­ culturilor vechi şi aplicarea uinor lucrări tehnologice corespunzătoare de pregătire a terenului. De ur­genţă trebuie să se treacă la identificarea suprafeţelor de pajişti naturale care se vor re­­însăminţa, inclusiv celor din sectorul silvic, operaţie ce a de­marat greu in unele judeţe. Ţinind seama că viitoarele recolte depind mult de opera­tivitatea cu care se face semă­natul este necesar ca pregătiri­le să fie grăbite şi acolo unde este cazul să se treacă la scur­gerea apelor in exces. Pentru ca pe terenurile respective să se obţină în primul an cel pu­ţin 4 000 unităţi nutritive la hectar, se vor lua măsuri pen­tru creşterea fertilităţii solului. Pe terenurile foarte acide se vor administra cel puţin 4—5 tone de agrocalciu, iar pe celte sărăturate — între 6 şi­ 8 tone de fosfogips. Fertilitatea, în ge­neral, redusă a acestor terenuri, obligă la incorporarea in sol a 40-60 tone de gunoi de grajd, la hectar, avînd prioritate cele destinate sfeclei furajere şi po­rumbului masă verde. De ase­menea este bine ca din cotele de îngrăşăminte chimice repar­tizate să se reţină cele fosfati­­ce (pentru culturile perene şi plantele anuale), potasice (in special pentru sfecla furajeră), azotoase (pentru trifoliene, bor­­ceaguri, porumb masă verde şi sfeclă furajeră). Cum trebuie lucrate asemenea terenuri ? Pentru a se obţine o lucrare de bună calitate, înainte de a se ara ţelina, solul se va lucra cu grapa cu discuri in două faze, trecerea a doua fă­­cindu-se perpendicular cu pri­ma. După desţelenire, este bine să se execute o lucrare de ni­velare, pe diagonala parcelei cu care prilej se vor aduna pie­trele, astfel pentru a se inlesni accesul in teren al maşinilor şi deci mecanizarea cit mai am­plă­ a lucrărilor. Se ştie că ase­menea terenuri lucrate pentru prima dată în cultură, sunt, in general, foarte imburuienate. Ce recomandă specialiştii ? In primul an este bine să se se­mene sfecla furajeră sau po­rumbul masă verde, culturi care lasă terenul curat de buruieni, cu condiţia să se execute, ori de câte ori este nevoie, lucră­rile de întreţinere sau comba­tere chimică. Pe terenuri cu in­festare slabă este suficientă co­­sirea repetată pentru a preveni înăbuşirea plantelor şi pro­ducerea seminţelor de buruieni. Din calculele efectuate la Mi­nisterul Agriculturii reiese că pajiştile naturale pot asigura cel puţin 25 la sută din nece­sarul de furaje al efectivelor de animale, cu condiţia ca po­tenţialul lor de producţie să fie sporit continuu. Este vorba de îmbunătăţirea pajiştilor na­turale prin efectuarea diferite­lor lucrări, precum şi de folo­sirea raţională şi eficientă a acestor resurse. Din programul întocmit in acest sens, reţinem că in acest an se vor executa lucrări de întreţinere pe 3,3 mi­lioane hectare, eliminarea exce­sului de umiditate de pe 27 000 hectare, combaterea eroziunii solului pe 53 000 hectare, apli­carea amendamentelor pe solu­rile acide pe 46 000 hectare, fer­tilizarea cu îngrăşăminte natu­rale şi chimice a unor suprafeţe de aproape 2,2 milioane hectare. Cercetarea ştiinţifică şi prac­tica au demonstrat eficienţa deosebită asupra îmbunătăţirii compoziţiei floristice a pajişti­lor naturale, şi deci a creşterii simţitoare a producţiei medii de masă verde la hectar, prin supraînsăminţarea cu legumi­noase şi graminee perene. Anul trecut, de pildă, ca urmare a măsurilor de îmbunătăţire a pa­jiştilor naturale, la întreprin­derile agricole de stat Făgăraş, Roman, precum şi la unele co­operative agricole, producţia medie realizată pe pajişti a tre­cut de 20 000 kg masă verde la hectar. Sintetizînd experienţa unităţilor agricole fruntaşe in această direcţie, am reţinut mo­dul cum trebuie să se acţioneze pentru supraînsăminţarea in 1987 a unui milion hectare de pajişti : a) supraînsăminţarea se execută in condiţiile men­ţinerii covorului vegetal exis­tent şi se recomandă pe pajişti cu o compoziţie floristică neco­respunzătoare ; b) se vor alege acele suprafeţe pe care s-au efectuat îndepărtarea vegetaţiei lemnoase, împrăştierea muşu­roaielor, precum şi cele t­rlite ; c) pregătirea terenului se va executa cu grapa cu colţi sau grapa cu discuri in funcţie de gradul de tasare a solului şi panta terenului ; d) înainte de a începe lucrările de suprain­­săminţare şi pentru a asigura condiţiile optime pentru viitoa­rele plante, se recomandă să se facă in prealabil un „păşunat ras“ cu o încărcătură mare de animale pentru reducerea capa­cităţii de ocupare a vegetaţiei ierboase existente ; e) în scopul realizării unei structuri îmbu­nătăţire a compoziţiei coloristi­­ce, in acţiunea de suprainsă­­minţare a pajiştilor naturale, se vor utiliza amestecuri de seminţe constituite din 60—70 la sută graminee perene şi 30— 40 la sută leguminoase perene, din care o pondere importantă va fi ocupată de lucerna, trifoi roşu, ghizdei şi trifoi alb ; f) amestecurile care se vor utiliza vor fi diferenţiate în funcţie de zona ecologică şi de structura covorului vegetal existent pe pajiştile ce se îmbunătăţesc ; g) cantitatea de seminţe ce se recomandă la hectar diferă in funcţie de gradul de acoperire al solului cu ierboasă existentă; h) supraînsăminţarea este bine să se execute (in special cu maşina MCR-2.5) primăvara cit mai devreme, cind in sol există o rezervă bună de umiditate şi vegetaţie existentă nu împie­dică instalarea noilor plante. Din cele prezentate, se des­prinde clar ideea că, în prezent, ne aflăm in perioada de virf in asigurarea animalelor cu furaje in cantităţi suficiente şi de bună calitate. „Hotăritor este acum — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — să se ia toate măsurile pentru a cultiva şi obţine producţii corespunză­toare, pentru a pune o bază te­meinică asigurării furajării şi înfăptuirii programelor privind dezvoltarea sectorului zooteh­nic“. Se împung mobilizarea amplă a forţelor de la sate, a tuturor crescătorilor de animale pentru efectuarea lucrărilor de îmbunătăţire a pajiştilor natu­rale, identificarea şi inventa­rierea suprafeţelor ce urmează să fie supraînsămînţate, pre­cum şi a celor ce se vor reîn­­sămînţa. Ing. Th. Marcarov ■ In fiecare unitate agricola, în fiecare consiliu unic se vor întocmi programe pentru rezolvarea definitivă a problemei furajelor ne­cesare sectorului zootehnic S3 Se creează con­diţii pentru semănatul plantelor furajere cit mai devreme posibil B Ce ne spune expe­rienţa unităţilor agricole fruntaşe în domeniul producţiei de furaje B De pe fiecare hectar cultivat cu plante furajere cel puţin 6 000 uni­tăţi nutritive la hectar B Cum se va proceda pentru reînsămînţarea a circa 200 000 hectare de pajişti B Ample acţiuni pentru îmbunătă­ţirea păşunilor naturale fl Prin supraînsămîn­­ţare, producţia de iarbă la hectar poate de­păşi 20 000 kg. ACŢIUNILE PENTRU ASIGURAREA UNEI BAZE FURAJERE PUTERNICE SE CER DECLANŞATE DIN TIMP CHIAR ŞI LA BUNII GOSPODARI MAI SUNT REZERVE DE ECONOMISIRE ACTUALITATEA ÎN AGRICULTURĂ. Economisirea severă a ener­giei electrice şi a gazelor na­turale continuă să stea în aten­ţia colectivelor de oameni ai muncii din unităţile economice. Este o condiţie sine qua non pentru realizarea in bune con­diţii a sarcinilor de plan afe­rente primului trimestru al anului în curs. Realitatea noas­tră industrială oferă numeroase exemple de încadrare sigură în repartiţiile de energie electrică stabilite în conformitate cu pre­vederile recentului Decret. Unul dintre aceste exemple îl consti­tuie întreprinderea mecanică de material rulant „Grivița Roşie“ — Bucureşti, unitate specializată pe reparaţii vagoane călători. Specificul său implică şi un consum ridicat de energie elec­trică. Varietatea tehnologiilor de lucru impuse de complexitatea şi diversitatea acestor mijloace de transport necesită folo­sirea în permanenţă a ma­­şinilor-unelte, compresoarelor, pompelor, cuptoarelor ter­mice şi de turnătorie, a băilor de galvanizare, cromare şi ni­­chelare, a mijloacelor de trans­port ş.a., toate avind ca forţă­­motrice energia electrică. Ţi­­nînd seama de aceste conside­rente este firesc ca atenţia să ne fie îndreptată şi­­spre acest consumator, căutînd să dăm răs­puns întrebării dacă întreprin­derea se încadrează în cotele de energie. Considerăm însă că ar fi necesar să lărgim puţin aria investigaţiei noastre urmă­rind şi cadrul general în care se desfăşoară acţiunea de gos­podărire a energiei electrice şi termice. O facem pentru că avem un obiectiv un colectiv pentru care realizarea planului de producţie nu reprezintă doar o simplă sarcină de serviciu, ci mult mai mult. Acest adevăr, de care trebuie să ţinem absolut seama când ne referim la uzina din Calea Griviţei,­­ vom ar­gumenta prin faptul că sarcinile de plan de luna ianuarie au fost îndeplinite în întregime, pentru luna februarie calculele preli­minare estimînd roade pe mă­sura efortului depus. Succesele capătă alte semnificaţii dacă vom spune că îndeplinirea pla­nului de producţie s-a realizat în condiţiile încadrării în repar­tiţiile de energie electrică. Stăm de vorbă cu tovarăşul ing. Corneliu Poenaru, respon­sabil cu probleme de energie pe vn u­­eu­rina­­re. înî se expută fap­­tul că analitia Decretului Con­siliului de Stat privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de gaze naturale şi energie electrică nu a găsit co­lectivul de la I.­­.M.R. nepregă­tit. Aceasta deoarece întreprin­derea și-a gospodărit întotdea­una cu mare grijă fiecare kilo­­watt-oră, eliminînd la timp ca­nalele de risipă. „Avind in ve­dere diminuarea cotelor de ener­gie electrică — ne spune inter­locutorul — am hotărît ca marii consumatori, respectiv cuptoa­rele de tratamente termice, să fie scoşi din procesul de pro­ducţie. O problemă aparte au constituit-o compresoarele, uti­laje cu­ putere de absorbţie mă­rită, unde s-a stabilit ca staţia centralizată să fie înlocuită, funcţia ei fiind, preluată de compresoarele mobile de mică putere. Intr-un mod asemănător s-a acţionat şi la atelierul forjă, unde se foloseşte cu succes me­toda forjării in matriţe in scopul reducerii adaosului de prelu­crare a diferitelor repere teh­nologie ce contribuie la dimi­nuarea consumului energetic cu 5 MWh pe lună.“ După cum se vede, preocupa­rea de a respecta cu maximă grijă cotele de energie a vizat punctele cu greutate în balanţa energetică a întreprinderii. Cinstit vorbind, soluţiile aparţin oamenilor din sectorul energe­tic, aflaţi într-o permanentă le­gătură cu conducerea uzinei, cu comitetele de partid pe secţii şi întreprindere. De altfel, comisia energetică şi-a stabilit un­­ plan de muncă concretizat printr-o urmărire atentă a consumului energetic pe fiecare zi şi oră, în fiecare secţie şi atelier în parte, atenţia fiind mărită în schimburile de dimineaţa şi noaptea, adică în orele cinci se lucrează din plin. Ceea ce în­seamnă că vîrful de seară al sistemului energetic este evitat din punct de vedere al consu­mului energetic. Minute în şir l-am ascultat pe inginerul Gheorghe Olaru, şeful secţiei prelucrări meca­nice. Ni se spune că este una dintre cele mai mari secţii din unitate, in structura sa intrînd şi consumatori de felul cuptoa­relor de tratamente termice şi turnătorie, maşini de prelucrare a maselor plastice şi cauciucă­­rie, maşini unelte etc., multe dintre ele cu puteri instalate de ordinul zecilor şi chiar sutelor de kilowaţi. „Punctul de plecare in aplicarea măsurilor recentu­lui Decret, arăta la un moment dat tovarăşul ing. Olaru, l-a constituit informarea oamenilor in legătură cu importanţa exactă a actului emis. Rezultatele po­zitive sunt indisolubil legate de comportamentul muncitorilor, al maiştrilor, al celorlalţi specia­lişti, de respectarea întocmai a disciplinei tehnologice şi de pro­ducţie. N-am scăpat din vedere nici reprogramarea oamenilor pe schimburi in funcţie de ener­gia alocată pe paliere, evitind activitatea cu consumuri ridicate între orele 17—23. Acolo unde situaţia a cerut-o, am hotărît să înlăturăm utilajele cu putere instalată mare, funcţia lor fiind preluată de maşini-unelte uni­versale, mici consumatoare de energie electrică. Fac menţiu­nea că la acestea au fost mon­tate limitatoare de mers in gol, inclusiv la aparatele de sudură.“ Din motive lesne de înţeles, nu vom dezvolta cele menţio­nate pînă acum. Concluzia care se desprinde în urma celor spuse de interlocutori este că situaţia energetică la I.M.M.R. este una pozitivă, că producţia (cu sarcinile de plan îndepli­nite) merge pe cotele alocate de întreprinderea furnizoare. însă cum observaţia îndelungată te apropie de esenţă, am încercat să ne convingem de adevărata faţă a lucrurilor umblînd prin cîteva sectoare, înregistrînd lu­cruri bune şi... mai puţin bune. Tf* 'toilor— Rpr*— ţia prelucrări mecanice, am în­­tîlnit un fapt cu semnificaţii aparte. Pe o serie de maşini­­unelte, în special pe cele cu pondere la consumul de ener­gie electrică, erau aşezate plă­cuţe în care se specifica cu li­tere mari consumul pe oră al fiecărui utilaj în parte. Este o iniţiativă care vine să confirme cele spuse de şeful secţiei pri­vind instruirea personalului muncitor. Ceea ce nu se con­firmă este situaţia limitatoare­­lor de mers în gol, despre care ni s-a spus că sunt montate la maşinile-unelte. Am ales, la în­­tîmplare, mai multe strunguri şi rezultatele sint aceleaşi, adică limitatoarele ori lipsesc, ori sunt defecte. Nu intenţionăm să mi­nimalizăm cu nimic efortul a­­cestor oameni de a realiza pla­nul de producţie cu consumuri energetice cit mai mici, dar un semnal de avertizare pentru electricienii uzinei ar fi bine­venit. Din drumul care ne duce In alte sectoare de producţie ne abatem printr-un atelier (mai bine zis magazie) la intrarea căruia stă scris „distribuţie scule“. In interior, mai multe tuburi fluorescente de 60 W fiecare ardeau chiar şi în pauza de masă. Că nu există iluminat natural este adevărat, insă func­ţionarea acestor lămpi fără scop rămîne de neînţeles. Soluţii da rezolvare ar fi destule, una din­tre ele fiind montarea întreru­pătoarelor pe fiecare tub în parte, însă este nevoie de mai mult interes şi spirit gospodă­resc din partea personalului muncitor din acest loc. Şi fiind­că veni vorba de iluminat, să notăm că în multe spaţii de producţie am întîlnit becuri clasice de mare putere — este adevărat nu funcţionau la acea oră — în loc de tuburi fluores­cente despre care se ştie că au un consum de energie de cîteva ori mai mic. Poate că întreprin­derea producătoare de astfel de corpuri de iluminat va deveni receptivă la satisfacerea dolean­țelor venite din partea uzinei bucureștene pe linia aprovizio­nării cu astfel de produse. Repetăm, nu vrem să căutăm nod în papură în activitatea oa-­­ menilor muncii de la I.M.M.R., însă asemenea aspecte, privite in spiritul cel mai exigent, nu ne dau dreptul să le trecem cu vederea. Cum atent se cere pri­vită şi munca de la atelierul forjă, unde trebuie să sporească atenţia la operaţiile de încăr­care şi descărcare a cuptoarelor termice, eliminîndu-se aşa nu­miţii timpi morţi dintre aces­tea. Tovarăşul Gheorghe_ Banu, preşedintele comitetului sindica­tului pe întreprindere, arăta că „este nevoie de o intensificare a muncii de educaţie la fiecare loc de muncă, de o impulsionare ni uCilvîiă*— .•"■?'» 3- -- ihrinfiyt muncitoreşti de economisire a energiei electrice, in aşa fel in­cit minusurile care mai există in prezent să fie înlăturate in cel mai scurt timp“. Lucru per­fect posibil, ţinind seama de potenţialul prezent în întreprin­derea bucureşteană. Mai ales că in materie de energie nici o economie nu este prea mică. Eliade Bălan EMERGIA -problemă vitală a economiei naţionale, a noastră, a tuturor ■■ Imagini de la I.M.M.R. „Griviţa Roşie“ Románia libera" . In etapa actuală o cerinţă de prim ordin o constituie asigura­rea, pregătirea temeinică a ca­drelor, precum şi ridicarea ca­lificării celor existente. în le­gătură cu sarcinile din acest domeniu şi cu măsurile adopta­te pentru transpunerea lor în fapt, am purtat recent o con­vorbire cu tovarăşul MIHAI TANASE, director adjunct în Comitetul de Stat al Planifi­cării. — In cuvintările rostite la re­centele şedinţe ale Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, a subliniat din nou necesitatea acordării unei aten­ţii deosebite realizării progra­melor de ridicare a calificării profesionale, tehnice a munci­torilor, a pregătirii specialiştilor din toate sectoarele de activi­tate. „Avem nevoie —­ a pre­cizat secretarul general al par­tidului — de o ridicare mai pu­ternică a nivelului de cunoştin­ţe, pentru înfăptuirea moderni­zării, pentru realizarea obiecti­velor revoluţiei tehnico-ştiinţi­­fice şi ale noii revoluţii agrare“. Orientările şi indicaţiile date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu constituie un preţios sprijin în îmbunătăţirea activităţii de pre­gătire şi perfecţionare a cadre­lor, în prezent acţionăm — îm­­­preună cu organele de resort în­vestite cu atribuţii in acest do­meniu — pentru transpunerea acestor sarcini în fapt, pentru realizarea în tot mai bune con­diţii a programelor de asigurare a forţei de muncă, dezvoltare a invăţămîntului şi perfecţionare continuă a pregătirii cadelor. — Ce măsuri au, fost luate in acest scop ? — In acest an se pregătesc circa 350 000 de muncitori califi­caţi, aproape în totalitate prin şcoli profesionale şi licee. La asigurarea forţei de muncă s-a acordat o însemnată atenţie a­­coperirii necesarului de cadre din ramurile de bază ale eco­nomiei naţionale şi anume : ramurile care asigură dezvolta­rea bazei energetice şi de ma­terii prime — industria minieră, industria petrolieră, exploatările geologice , ramurile prelucră­toare de bază — industria me­talurgică, industria constructoa­re de maşini, construcţiile in­dustriale, îndeosebi construcţiile hidroenergetice. Concomitent, transpunerea în fapt a noii re­voluţii agrare a impus necesi­tatea pregătirii temeinice a ca­drelor în meseriile specifice din agricultură — mecanizator, zootehnist, horticultor etc.) pre­cum şi a specialiştilor din acest domeniu. Tot în acest an aproa­pe 12 000 de cadre vor absolvi cursurile şcolilor de maiştri.­­— Ce sarcini revin organelor de resort pe linia asigurării, pregătirii şi utilizării raţionale a forţei de muncă ? — Intrucit în primul semestru din acest an sunt programate acţiuni de orientare profesiona­lă în şcoli, precum şi în între­prinderi ar fi indicat ca elevii să fie îndrumaţi să-şi continue pregătirea în meseriile din ra­murile de bază ale economiei naţionale. Asigurarea în acest fel a cadrelor pe plan local, pregătirea lor adecvată, vor de­termina acoperirea în mai bune condiţii a necesarului de mun­citori calificaţi pentru sectoa­­rele-cheie ale producţiei, vor conduce la stabilitatea acestora. In acest mod, s-ar putea evita cazurile înregistrate anterior, cind o serie de opţiuni s-au în­dreptat spre pregătirea în alte meserii decit cele prioritare. Ţinind seama de faptul că numeroşi absolvenţi de şcoli profesionale şi licee vor lucra direct in producţie, pe maşini, utilaje şi instalaţii automatiza­te, conducerile unităţilor pro­ductive vor trebui să acorde o mai mare atenţie organizării în bune condiţii a practicii în pro­ducţie, precum şi a stagiului de practică pentru absolvenţii trep­tei I şi a II-a de liceu. De asemenea, la încadrarea noii promoţii de absolvenţi, va tre­bui să se manifeste o grijă de­osebită pentru asigurarea utili­zării lor în meseriile în care au fost pregătiţi şi nu în altele, aşa cum s-a mai întîmplat în anumite cazuri. Concomitent cu încadrarea în producţie, vor tre­bui asigurate din timp spaţiile necesare cazării tinerilor absol­venţi, astfel incit să se reali­zeze o mai mare stabilitate a cadrelor în unităţi. — Dar pe linia perfecţionării cadrelor, ce se întreprinde ? — Perfecţionarea pregătirii profesionale a tuturor oameni­lor muncii constituie o cerinţă fundamentală impusă de progre­sul economiei, al întregii socie­tăţi. Necesitatea perfecţionării cunoştinţelor profesionale şi tehnice, a aplicării mai ferme a cunoştinţelor ştiinţei şi tehnicii în toate domeniile de activitate, pe baza unui program special, a fost reliefată in mod preg­nant de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului. „Trebuie să organizăm mai bine perfecţio­narea continuă a cunoştinţelor — a subliniat secretarul gene­ral al partidului — pentru că ceea ce am invăţat acum doi­ ­ ani, de multe ori nu mai cores­punde cerinţelor puse de minui­­rea maşinilor noi, pe care le avem in dotare“. Potrivit programului de per­fecţionare elaborat, în acest an se prevede cuprinderea — în diferite forme de perfecţionare — a peste 3 milioane de oa­meni ai muncii. Perfecţionarea pregătirii profesionale va fi efectuată în mod diferenţiat, pe toate categoriile de personal, în funcţie de nivelul de pregătire al cursanţilor, de gradul de do­tare a unităţilor, de sarcinile impuse de cerinţele producţiei. — Ce amănunte ne puteţi fur­niza in acest sens ? — O pregătire temeinică se va asigura muncitorilor care urmează să lucreze la capaci­tăţi noi de producţie, cu utilaje noi, perfecţionate, precum şi celor care vor aplica în produc­ţie tehnologii noi, moderne. Pentru alte categorii de munci­tori — specialişti, muncitori din categorii superioare de înca­drare — perfecţionarea va tre­bui să urmărească însuşirea unor cunoştinţe tehnice supe­rioare, în concordanţă cu pro­gramele de modernizare a pro­ducţiei. In cadrul acestei acţiuni, se va avea în vedere, de aseme­nea, ridicarea calificării munci­torilor care nu-şi realizează nor­mele de muncă sau care dau produse de slabă calitate, dar şi a celor din primele categorii de încadrare, în scopul însuşi­rii cunoştinţelor şi a deprinde­rilor necesare pentru mînuirea maşinilor şi utilajelor. O însemnată atenţie se va acorda acţiunii de policalificare a cadrelor. Avînd în vedere că utilizarea raţională a forţei de muncă impune trecerea — după necesităţi — a muncitorilor de la un loc de muncă la altul, precum şi cunoaşterea meserii­lor specifice acestor locuri de muncă, se va extinde policali­ficarea cadrelor în diferite sec­toare productive. In acest an vor fi policalificaţi peste 170 000 de muncitori. In ce priveşte maiştrii, tehni­cienii şi inginerii care organi­zează şi conduc nemijlocit pro­cesul de producţie, aceştia vor fi cuprinşi în forme diferenţia­te de perfecţionare, organizate în concordanţă cu nivelul lor de pregătire, cu cerinţele progra­melor de modernizare a produc­ţiei, ale realizării de sortimente noi, la parametri tehnici şi ca­litativi superiori, ale economi­sirii de materii prime, materia­le, combustibili şi energie. De asemenea, in cadrul obiective­lor programului de perfecţiona­re a cadrelor, un loc important îl vor ocupa sporirea eficienţei economice, aplicarea noului me­canism economico-financiar, in­clusiv a acordului global. Aceeaşi atenţie se va acorda ridicării nivelului de pregătire profesională a cadrelor din agri­cultură, pentru însuşirea celor mai noi cunoştinţe din acest domeniu, cerute de înfăptuirea importantelor obiective ale re­voluţiei agrare. In această acţiune, vor trebui asigurate — de către organele de resort — un sprijin mai susţinut şi o participare nemij­locită în unităţi, în scopul de­terminării riguroase a nevoilor de perfecţionare profesională, a problemelor care urmează să facă obiectul activităţii de per­fecţionare, a categoriilor de personal care va trebui reciclat, precum şi a modalităţilor con­crete de perfecţionare a cadre­lor. Totodată, va trebui pus un accent mai însemnat pe selec­ţionarea de cadre dintre cei mai buni specialişti, cu experienţă îndelungată în producţie, în cercetare şi proiectare, care să asigure predarea cunoştinţelor teoretice şi practice la toate formele de perfecţionare. Aces­te cadre vor trebui — la rîn­­dul lor — să se documenteze temeinic asupra noilor realizări din domeniul ştiinţei şi tehnicii, a tipurilor noi de maşini, uti­laje şi instalaţii, asupra noilor tehnologii şi să informeze cursanţii despre acestea. Orga­nizarea în mai bune condiţii a activităţii de perfecţionare a cadrelor, îmbunătăţirea conţinu­tului lecţiilor şi instruirilor practice, înlăturarea formalis­mului manifestat în această privinţă la unele cursuri de perfecţionare, sunt de asemenea cerinţe însemnate. Comitetul de Stat al Planifi­cării — împreună cu Ministerul Muncii, Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului şi cu ministerele economice — ne-a spus, în fi­nal, interlocutorul nostru — vor acţiona pentru transpunerea în fapt a sarcinilor prevăzute în programele elaborate, pentru urmărirea sistematică a înde­plinirii acestora în unităţile productive, în­ vederea asigură­rii pregătirii temeinice a noilor cadre, a încadrării in muncă a tuturor absolvenţilor de şcoli profesionale şi licee, a folosirii mai eficiente a personalului muncitor, precum şi a ridicării continue a nivelului de pregă­tire profesională şi tehnico-şti­­inţifică a oamenilor muncii. Mircea Scripcă PRIORITĂŢI IR ASIGURAREA, PREGĂTIREA ŞI PERFECŢIONAREA FORŢEI DE MURGĂ Pagina a 3-a — 1 martie 1987

Next