România Liberă, aprilie 1987 (Anul 45, nr. 13188-13213)
1987-04-01 / nr. 13188
„Románia libera" Pagina a 3-a - 7 aprilie 1987 VIZITA OFICIALA DE PRIETENIE A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, ÎMPREUNĂ CU TOVARĂŞA ELENA CEAUŞESCU, IN REPUBLICA ZAIR Dineu oficial oferit în onoarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu şii a tovarăşei Elena Ceauşescu die preşedintele Mobutu Sese Seko şi doamna Bobi Ladawa TOASTUL PREŞEDINTELUI TOASTUL PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU MOBUTU SESE SEKO (Urmare din pag. 1) realizări cit mai însemnate in toate domeniile de activitate ! Aţi vizitat România şi cunoaşteţi unele preocupări şi realizări ale poporului nostru. De la ultima dumneavoastră vizită, poporul român a obţinut o serie de realizări importante — depăşind unele din greutăţile provocate de criza economică mondială — şi a asigurat progresul continuu pe calea înfăptuirii unei orinduiri sociale mai drepte şi mai bune. Acum poporul român se află angajat într-un program complex de dezvoltare, de făurire a unui stadiu superior al socialismului şi de avînt puternic al ştiinţei, ca factor hotărîtor în întreaga dezvoltare. Ştim bine însă că, pentru a realiza planurile noastre, avem nevoie — ca şi alte popoare pentru a-şi realiza planurile de dezvoltare economico-socială , de pace, de colaborare pe principiile deplinei egalităţi între toate naţiunile lumii. Am dezvoltat şi acţionăm pentru dezvoltarea continuă a relaţiilor cu toate statele lumii, fără deosebire de orânduire socială. Considerăm că la baza relaţiilor dintre state trebuie să stea deplina egalitate în drepturi, respectul independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecul în treburile interne, renunţarea cu desăvîrşire la forţă şi la ameninţarea cu forţa. Sfidind dorinţa de pace a popoarelor, a maselor populare de pretutindeni, cercurile imperialiste şi reacţionare mondiale continuă o politică antipopulară. Asistăm la o înrăutăţire, în continuare, a situaţiei internaţionale. Continuă cursa înarmărilor nucleare, precum şi a înarmărilor convenţionale. Cele două mari puteri nucleare dispun astăzi de atîtea arme nucleare incit pot să distrugă, fiecare, de cel puţin de cite 10 ori întreaga omenire. Iată de ce problema fundamentală a epocii contemporane este aceea a dezarmării şi, în primul rind, a dezarmării nucleare, a eliminării complete a armelor nucleare de pe planeta noastră. Se poate spune că omenirea se află intr-un moment hotărîtor pentru viitorul său, că acum trebuie făcut totul pentru a impune o politică nouă de pace, de colaborare internaţională. Mai mult ca oricînd, sint necesare unirea eforturilor şi conlucrarea strinsă a tuturor popoarelor, a forţelor iubitoare de pace de pretutindeni pentru schimbarea cursului periculos al evenimentelor, pentru apărarea dreptului fundamental al oamenilor, al naţiunilor , la viaţă, la pace, la dezvoltare liberă şi demnă. România susţine propunerile pentru lichidarea armelor nucleare, în mai multe etape, pină In anul 2000. Ne-am pronunţat, şi ne pronunţăm pentru soluţionarea diferitelor probleme şi faze ale dezarmării nucleare şi generale, in mod independent, fără a fi condiţionate unele de altele. De aceea, România a salutat şi sprijină propunerile Uniunii Sovietice privind realizarea unui acord cu S.U.A. în problemele armelor nucleare cu rază medie de acţiune, în vederea eliminării complete a acestora din Europa, şi limitarea numărului total la cel mult 100 de rachete, urmînd ca, în continuare, să se acţioneze pentru înlăturarea completă a tuturor rachetelor cu rază medie de acţiune şi a altor arme nucleare. Considerăm, de asemenea, că propunerile făcute în această direcţie şi de S.U.A. deschid perspectiva pentru a se ajunge, in scurt timp, la un acord corespunzător între cele două ţări in această problemă. Noi considerăm însă că problema armelor nucleare priveşte toate statele şi, îndeosebi, cele din Europa, unde se află cea mai mare cantitate de arme nucleare, dar şi alte state ale lumii. De aceea pentru lichidarea armelor nucleare sunt necesare intensificarea eforturilor, conlucrarea strinsă a tuturor statelor. In acelaşi timp ne pronunţăm pentru trecerea la reducerea armamentelor convenţionale, clasice. Pornind de la aceasta, România a hotărît — în cadrul unui referendum naţional la care a participat întregul popor să reducă în mod unilateral, începînd din anul trecut, cu 5 la sută armamentele, efectivele şi cheltuielile sale militare. Cheltuielile militare, este bine cunoscut, au depăşit 1 trilion de dolari. Multe din greutăţile actuale sunt legate nemijlocit de uriaşele cheltuieli pentru înarmare. De aceea se impun măsuri hotărite, concrete, pentru reducerea cheltuielilor militare şi alocarea mijloacelor economisite atît pentru soluţionarea unor probleme din fiecare ţară, dar şi pentru sprijinul ţărilor în curs de dezvoltare. Dacă s-ar reduce cu numai 10 la sută cheltuielile militare, ar deveni disponibile 100 miliarde dolari anual. Dar țările socialiste din Europa au propus o reducere de 25 la sută a cheltuielilor militare — aceasta ar însemna anual o disponibilizare a circa 250 miliarde dolari. Este singura cale care ar putea contribui la soluţionarea problemelor grave ale subdezvoltării şi la relansarea dezvoltării economiei mondiale ! In diferite zone ale lumii continuă o serie de conflicte şi chiar s-au agravat. România se pronunţă pentru încetarea conflictelor militare şi soluţionarea tuturor problemelor dintre state numai şi numai prin tratative. Sunt multe conflicte în lume — nu doresc să mă refer la fiecare. Aş dori să menţionez însă necesitatea unei conferinţe internaţionale privind soluţionarea problemelor din Orientul Mijlociu. Am susţinut şi susţinem ferm dreptul poporului palestinian la autodeterminare, inclusiv la un stat propriu. Ne pronunţăm pentru încetarea războiului dintre Irak şi Iran. Considerăm că este necesar să se înceteze sprijinirea diferitelor grupări şi forţe antiguvernamentale in America Centrală, să înceteze orice amestec in Republica Nicaragua. Condamnăm ferm politica de apartheid din Africa de Sud. Susţinem şi acordăm întregul nostru sprijin SWAPO, in lupta pentru independenta Namibiei. Ne exprimăm deplina solidaritate cu ţările din Africa australă în lupta lor împotriva intervenţiei din partea Africii de Sud. In general, considerăm că este necesar să se aplice rezoluţiile O.N.U., atît in ce priveşte Namibia, cit şi in ce priveşte condamnarea şi măsurile împotriva Africii de Sud. Ţările africane au reuşit, printr-o luptă îndelungată, să-şi cucerească independenţa politică. Trebuie spus insă că, datorită politicii imperialiste, neocolonialiste, a monopolurilor internaţionale, inclusiv a capitalului financiar, situaţia economică a celor mai multe ţări africane este foarte gravă. Se poate spune că problema fundamentală pentru ţările africane — ca şi pentru toate ţările în curs de dezvoltare — este aceea a lichidării subdezvoltării. Este necesară o dezvoltare economico-socială independentă a fiecărui popor. Fără aceasta nici independenţa politică nu se poate asigura ! In general, trebuie spus că în ultimii 5-6 ani situaţia ţărilor în curs de dezvoltare s-a agravat şi mai mult. Ţările dezvoltate, bogate, au acumulat, an de an, zeci de miliarde de dolari, in dauna ţărilor în curs de dezvoltare, în timp ce ţările în curs de dezvoltare au sărăcit şi mai mult, veniturile lor reducîndu-se cu zeci de miliarde de dolari anual. Aceste date sunt susţinute de organisme internaţionale oficiale, care recunosc injusteţea actualelor raporturi economice internaţionale. Este evident că o asemenea situaţie nu mai poate continua. Alături de problemele dezarmării, problemele subdezvoltării ocupă un loc de importanţă deosebită în viaţa internaţională. Noi ne pronunţăm pentru soluţionarea globală din cadrul unor tratative intre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare — a acestor probleme. Se ştie însă că toate tratativele Nord-Sud de pină acum, sub diferite forme, nu au dus la nici un rezultat. De aceea credem că ar fi necesară o conferinţă internaţională în cadrul O.N.U., la care să participe şi ţările in curs de dezvoltare şi ţările dezvoltate. în acest cadru ar trebui soluţionate toate problemele, inclusiv problema datoriilor externe ale ţărilor în curs de dezvoltare. Este şi în interesul ţărilor dezvoltate să se ajungă la o soluţionare a acestor probleme, care să deschidă calea unui progres economico-social al ţărilor în curs de dezvoltare. Considerăm că ţările în curs de dezvoltare trebuie să-şi întărească mai mult solidaritatea şi unitatea. Ele reprezintă peste două treimi din omenire şi dacă vor acţiona intr-o unitate mai mare vor putea să determine ţările dezvoltate să meargă la rezolvarea mai justă a problemelor. Este, fără îndoială, necesară o restructurare a sistemului monetar internaţional. Actualele organisme trebuie să aibă o atitudine nouă, de sprijin nu pentru tarile bogate, ci de a sprijini ţările in curs de dezvoltare. Trebuie, intr-adevăr, să se aibă în vedere că procesul de dezvoltare economicosocială şi asigurarea ridicării nivelului de trai al popoarelor din ţările în curs de dezvoltare, noua ordine economică mondială presupun relaţii echitabile, pe principiile egalităţii şi avantajului reciproc,in toate domeniile. . Noi considerăm că în soluţionarea gravelor probleme internaţionale se impune participarea, cu drepturi depline, a tuturor statelor, fără deosebire de mărime şi de orlnduire socială. In mod deosebit este necesară participarea tuturor ţărilor mici şi mijlocii, a ţărilor in curs de dezvoltare, a ţărilor nealiniate, care reprezintă majoritatea omenirii şi sunt vital interesate intr-o politică nouă, democratică. Considerăm că Organizaţia Naţiunilor Unite, alte organisme internaţionale trebuie să aibă un rol mai activ in soluţionarea problemelor mondiale. Deşi problemele sunt grave, avem ferma convingere că popoarele, acţionind unite, pot să schimbe actuala situaţie, să asigure o politică de pace, de colaborare, de dezvoltare economico-socială a fiecărei naţiuni. îmi este plăcut să menţionez conlucrarea activă dintre România şi Zair, in cadrul O.N.U., al mişcării de nealiniere — unde România participă ca invitată — al grupului ţărilor în curs de dezvoltare şi în alte organisme internaţionale. Doresc, încă o dată, să exprim convingerea că vizita noastră, convorbirile pe care le vom avea împreună, domnule preşedinte, vor da o nouă perspectivă colaborării bilaterale, cit şi pe plan internaţional, intre ţările noastre. Cu această convingere, doresc să toastez : — în sănătatea dumneavoastră, domnule preşedinte, şi a doamnei Mobutu, — pentru poporul zairez prieten, — pentru progresul şi prosperitatea sa, — pentru întărirea prieteniei şi colaborării dintre România şi Zair, — pentru pace şi colaborare în întreaga lume, — în sănătatea dumneavoastră, a tuturor . (Vii aplauze) (Urmare din pag. 1) zait ca urmare a deciziilor de stat ale Comitetului Central al Mişcării Populare a Revoluţiei cu ocazia celei de-a Xll-a Sesiuni ordinare, trasează un cadru în care se pot înscrie şi evalua anumite proiecte ale cooperării intre cele două ţări ale noastre. Dorinţa noastră de a dezvolta această cooperare a fost deja exprimată în 1967 cu ocazia semnării unui important acord comercial care a fost completat prin alte acorduri în domeniile economic, tehnic, ştiinţific, cultural şi chiar nuclear, potrivit convenţiei semnate intre cele două ţări ale noastre, la Bucureşti, în septembrie 1971. Nu aş dori să citez in această seară numeroasele proiecte de acorduri care sunt in curs de negociere, sau de finalizare între ţările noastre, fie că este vorba deagricultură şi de dezvoltare rurală, de invăţămint, de ştiinţă şi cultură, de proiectul conductei între Matadi şi Kinshasa sau de proiectul de producere a manganului electrolitic de la Kisenge şi multe altele. Republica Zair se bucură să numere ţara dumneavoastră printre partenerii privilegiaţi cu care ea înţelege să promoveze o cooperare dinamică, sub multiple forme şi care să garanteze avantaje reciproce. Dorinţa noastră fierbinte este de a diversifica schimburile intr-o interdependenţă bine înţeleasă, care să respecte suveranitatea tuturor. Ataşamentul nostru la acest principiu face ca Zairul, ţara mea, să se arate întotdeauna dispus să coopereze, chiar cu state ale căror ideologii sunt diferite de a noastră. Efectuaţi această vizită intr-o perioadă în care lumea este confruntată cu numeroase probleme. Pacea, care este esenţială pentru viitorul planetei noastre, apare mai precară ca oricînd. Totul se petrece ca şi cum noi am trăi intr-o lume a surzilor ; pentru a ne convinge este suficient să observăm ce se petrece în lume. Zairul, ţara mea — a continuat preşedintele Mobutu Sese Seko — a ales o cale politică ce îi este proprie, în afara luptelor ideologice străine. Noi am acţionat întotdeauna pentru a menţine şi întări neutralismul nostru pozitiv in cadrul Mişcării de nealiniere. Diplomaţia noastră este animată de idealuri de pace. Noi credem mai mult în virtuţile dialogului decit în folosirea forţei, dar din nefericire în zilele noastre aceste bune intenţii nu sunt suficiente pentru garantarea păcii. Este îngrijorător că astăzi relaţiile internaţionale continuă să se caracterizeze prin politica de forţă şi echilibru al terorii. Principala ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale o constituie arsenalele nucleare deţinute de marile puteri. Nu se poate instaura o nouă ordine mondială atita timp cit aceste naţiuni vor acumula arme tot mai distrugătoare şi sofisticate. Este momentul să fie accelerate negocierile internaţionale pentru dezarmare. Intilnirea de la Reykjavik, de anul trecut, şi recentele propuneri asupra rachetelor cu rază medie de acţiune constituie un pas pe calea cea bună, chiar dacă sfera lor de aplicare este strict limitată. Este absolut necesar ca marile puteri să poată adopta măsuri concrete pentru a se ajunge la o dezarmare reală, la reducerea bugetelor militare, astfel ca mijloacele destinate înarmării să poată fi utilizate pentru dezvoltarea economico-socială a statelor şi în acelaşi timp, pentru apărarea umanităţii de pericolul unui nou război distructiv. Instaurarea unei noi ordini economice internaţionale a devenit o necesitate imperativă, aşa cum a arătat Sesiunea specială a Adunării Generale a Naţiunilor Unite privind situaţia economică critică a Africii, care a avut loc la New York, între 27 şi 31 mai anul trecut. Cu toate că statele noastre şi-au reînnoit dorinţa de a conlucra, în continuare, pentru stabilirea unei noi ordini economice internaţionale, dialogul nord-sud bate nasul pe loc şi se găseşte în impas. Politica economică a statelor în curs de dezvoltare se loveşte de refuzul tenace al marilor puteri industriale şi financiare de a accepta instaurarea unei noi ordini economice internaţionale, factor esenţial pentru regularizarea pieţei capitalurilor şi a materiilor prime. Noi nu am încetat niciodată să declarăm, de fiecare dată cînd am avut ocazia, că sistemul economic actual este inechitabil şi că trebuie înlocuit printr-o ordine economică mai dreaptă, mai echitabilă şi mai bine adaptată la noile date ale lumii în permanentă schimbare. în faţa acestei grave situaţii noi trebuie să intensificăm eforturile pentru a ieşi din starea de subdezvoltare, contînd in primul rînd pe propriile noastre mijloace. Astăzi, noi trebuie să luăm in considerare soluţii concrete, fiindcă masele noastre muncitoare sunt obosite de rezoluţii abstracte şi de programe de acţiuni adoptate, dar fără viitor. Ţările în curs de dezvoltare trebuie să-şi stringă rîndurile în cadrul negocierilor cu ţările industrializate pentru a-şi atinge obiectivele lor. Este vorba in special de restructurarea comerţului international printr-o stabilire de preturi corespunzătoare pentru materiile prime, printr-o revizuire a sistemului monetar internaţional şi soluţionarea problemei datoriei publice, în special pentru ţările cel mai puţin dezvoltate. Reducerea datoriei externe a ţărilor în curs de dezvoltare constituie o necesitate urgentă. Problema nivelului exorbitant al datoriei externe publice şi particulare şi problema dobînzilor grevează în mod deosebit economiile ţărilor în curs de dezvoltare. Ţinînd seama de experienţa noastră cu Fondul Monetar Internaţional — a continuat preşedintele Mobutu Sese Seko —, politica de redresare economică trebuie să răspundă în mai mare măsură imperativelor dezvoltării economice şi sociale a ţărilor noastre. Mai mult, rambursarea datoriilor nu trebuie să se realizeze în detrimentul nivelului de trai al popoarelor noastre şi al programelor noastre de dezvoltare. In acest spirit, Zairul, ţara mea, a luat hotărîrea de a limita plata datoriei sale externe într-o măsură compatibilă cu capacitatea sa bugetară şi cu nivelul balanţei sale de plăţi. Lumea contemporană este marcată de focare de tensiune şi tulburări. Situaţia în anumite continente nu conduce deloc la optimism. Pe continentul asiatic, problema reunificării celor două Corei, situaţia din Afganistan, precum şi cea din Orientul Mijlociu nu oferă deloc motive de bucurie comunităţii internaţionale. Războiul fratricid continuă să afecteze Libanul, în timp ce israelienii şi palestinienii sunt departe de a vedea conturînduse, la orizont, pacea. Iranul şi Irakul s-au angajat de peste şapte ani într-o confruntare distrugătoare al cărei sfirşit riscă să aibă ca probabili învingători mizeria şi dezolarea, iar ca învinse — cele două popoare frăţeşti. Situaţia nu este mai bună nici in America Centrală, unde Grupul de la Contadora îşi vede zădărnicite eforturile pentru instaurarea unei păci mereu repuse în discuţie. Africa, continentul nostru, nu este nici ea cruţată. Credem că problema care opune Marocul şi Polisario se află pe o cale bună din momentul in care cele două parti în cauză au acceptat medierea secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite in vederea organizării unui referendum liber si democratic asupra autodeterminării. Referindu-se la conflictul din Ciad preşedintele Zairului a exprimat satisfacţia faţă de eforturile preşedintelui Hissene Habre, care este gata să încheie procesul de reconciliere naţională, în Africa de Sud lupta populaţiei de culoare pentru instaurarea unei societăţi mai democratice şi mai demne se loveşte de intransigenţa regimului rasist de la Pretoria. Acesta din urmă persistă să ocupe in continuare, în mod ilegal, teritoriul namibian. Singura soluţie rămine acordarea imediată a independenţei Namibiei, sub conducerea SWAPO, pe baza Rezoluţiei 435 a Consiliului de Securitate şi a altor rezoluţii ale Consiliului de Securitate şi Adunării Generale a Naţiunilor Unite. Fac apel la conştiinţa şi la solidaritatea comunităţii internaţionale pentru aplicarea împotriva Africii de Sud a sancţiunilor obligatorii decretate de Naţiunile Unite şi de ultima conferinţă de la Paris, din iunie 1986. Fac apel, de asemenea, la solidaritatea tuturor ţărilor nealiniate şi altor ţări de bună credinţă să contribuie la fondul de solidaritate pentru Africa Australă creat la Harare, cu prilejul ultimei întîlniri la nivel înalt a ţărilor nealiniate, în septembrie 1986, cu scopul de a ajuta ţările din Africa Australă să facă faţă şantajului economic al Pretoriei. Mă bucur să constat, domnule preşedinte, că poporul român a fost totdeauna solidar cu lupta popoarelor din Africa Australă pentru realizarea aspiraţiilor lor legitime la independenţă. Ţara dumneavoastră militează pentru egalitate între state, pentru respectul independenţei şi al suveranităţii naţionale. Subscriem la toate aceste obiective, deoarece Zairul militează pentru o societate mai umană şi mai dreaptă. în încheiere vă invit, domnilor miniştri, cetăţeni comisari de stat, domnilor ambasadori şi şefi de misiuni diplomatice, doamnelor, domnilor, cetăţene, cetăţeni, ca după tradiţia noastră să ridicaţi paharul in onoarea domnului preşedinte al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a Doamnei Elena Ceauşescu, cărora Ie reînnoiesc omagiile mele cele mai alese, ca şi a oficialităţilor care îi însoţesc şi a întregului popor român, cu urarea să trăiască in veci prietenia şi cooperarea româno-zaireză ! România — Oyee ! (Trăiască) Zair — Oyee ! Vă mulţumesc. (Vii aplauze).