România Liberă, aprilie 1987 (Anul 45, nr. 13188-13213)

1987-04-01 / nr. 13188

„Románia libera" Pagina a 3-a - 7 aprilie 1987 VIZITA OFICIALA DE PRIETENIE A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, ÎMPREUNĂ CU TOVARĂŞA ELENA CEAUŞESCU, IN REPUBLICA ZAIR Dineu oficial oferit în onoarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu şii a tovarăşei Elena Ceauşescu die preşedintele Mobutu Sese Seko şi doamna Bobi Ladawa TOASTUL PREŞEDINTELUI TOASTUL PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU MOBUTU SESE SEKO (Urmare din pag. 1) realizări cit mai însemnate in toate domeniile de activitate ! Aţi vizitat România şi cu­noaşteţi unele preocupări şi re­alizări ale poporului nostru. De la ultima dumneavoastră vizită, poporul român a obţinut o serie de realizări importante — depă­şind unele din greutăţile provo­cate de criza economică mon­dială — şi a asigurat progresul continuu pe calea înfăptuirii unei orinduiri sociale mai drepte şi mai bune. Acum po­porul român se află angajat în­­tr-un program complex de dez­voltare, de făurire a unui sta­diu superior al socialismului şi de avînt puternic al ştiinţei, ca factor hotărîtor în întreaga dez­voltare. Ştim bine însă că, pentru a realiza planurile noastre, avem nevoie — ca şi alte popoare pentru a-şi realiza planurile de dezvoltare economico-socială , de pace, de colaborare pe prin­cipiile deplinei egalităţi între toate naţiunile lumii. Am dezvoltat şi acţionăm pentru dezvoltarea continuă a relaţiilor cu toate statele lumii, fără deosebire de orânduire so­cială. Considerăm că la baza relaţiilor dintre state trebuie să stea deplina egalitate în drep­turi, respectul independenţei şi suveranităţii naţionale, neames­tecul în treburile interne, re­nunţarea cu desăvîrşire la forţă şi la ameninţarea cu forţa. Sfidind dorinţa de pace a po­poarelor, a maselor populare de pretutindeni, cercurile imperia­liste şi reacţionare mondiale continuă o politică antipopulară. Asistăm la o înrăutăţire, în con­tinuare, a situaţiei internaţio­nale. Continuă cursa înarmări­lor nucleare, precum şi a înar­mărilor convenţionale. Cele două mari puteri nucleare dis­pun astăzi de atîtea arme nu­cleare incit pot să distrugă, fiecare, de cel puţin de cite 10 ori întreaga omenire. Iată de ce problema fundamentală a epocii contemporane este aceea a de­zarmării şi, în primul rind, a dezarmării nucleare, a elimină­rii complete a armelor nucleare de pe planeta noastră. Se poate spune că omenirea se află intr-un moment hotărî­tor pentru viitorul său, că acum trebuie făcut totul pentru a im­pune o politică nouă de pace, de colaborare internaţională. Mai mult ca oricînd, sint nece­sare unirea eforturilor şi conlu­crarea strinsă a tuturor popoa­relor, a forţelor iubitoare de pace de pretutindeni pentru schimbarea cursului periculos al evenimentelor, pentru apărarea dreptului fundamental al oame­nilor, al naţiunilor , la viaţă, la pace, la dezvoltare liberă şi demnă. România susţine propunerile pentru lichidarea armelor nu­cleare, în mai multe etape, pină In anul 2000. Ne-am pronunţat, şi ne pronunţăm pentru soluţio­narea diferitelor probleme şi faze ale dezarmării nucleare şi generale, in mod independent, fără a fi condiţionate unele de altele. De aceea, România a sa­lutat şi sprijină propunerile Uniunii Sovietice privind reali­zarea unui acord cu S.U.A. în problemele armelor nucleare cu rază medie de acţiune, în ve­derea eliminării complete a acestora din Europa, şi limitarea­­ numărului total la cel mult 100 de rachete, urmînd ca, în con­tinuare, să se acţioneze pentru înlăturarea completă a tuturor rachetelor cu rază medie de acţiune şi a altor arme nu­cleare. Considerăm, de aseme­nea, că propunerile făcute în această direcţie şi de S.U.A. deschid perspectiva pentru a se ajunge, in scurt timp, la un acord corespunzător între cele două ţări in această problemă. Noi considerăm însă că pro­blema armelor nucleare priveşte toate statele şi, îndeosebi, cele din Europa, unde se află cea mai mare cantitate de arme nu­cleare, dar şi alte state ale lu­mii. De aceea pentru lichidarea armelor nucleare sunt necesare intensificarea eforturilor, conlu­crarea strinsă a tuturor state­lor. In acelaşi timp ne pronunţăm pentru trecerea la reducerea ar­mamentelor convenţionale, cla­sice. Pornind de la aceasta, România a hotărît — în cadrul unui referendum naţional la care a participat întregul popor­­ să reducă în mod unilateral, începînd din anul trecut, cu 5 la sută armamentele, efectivele şi cheltuielile sale militare. Cheltuielile militare, este bine cunoscut, au depăşit 1 trilion de dolari. Multe din greutăţile ac­tuale sunt legate nemijlocit de uriaşele cheltuieli pentru înar­mare. De aceea se impun mă­suri hotărite, concrete, pentru reducerea cheltuielilor militare şi alocarea mijloacelor econo­misite atît pentru soluţionarea unor probleme din fiecare ţară, dar şi pentru sprijinul ţărilor în curs de dezvoltare. Dacă s-ar reduce cu numai 10 la sută chel­tuielile militare, ar deveni dis­ponibile 100 miliarde dolari anual. Dar țările socialiste din Europa au propus o reducere de 25 la sută a cheltuielilor mili­tare — aceasta ar însemna anual o disponibilizare a circa 250 miliarde dolari. Este singura cale care ar putea contribui la soluţionarea problemelor grave ale subdezvoltării şi la relan­sarea dezvoltării economiei mondiale ! In diferite zone ale lumii con­tinuă o serie de conflicte şi chiar s-au agravat. România se pronunţă pentru încetarea con­flictelor militare şi soluţionarea tuturor problemelor dintre state numai şi numai prin tratative. Sunt multe conflicte în lume — nu doresc să mă refer la fiecare. Aş dori să menţionez însă ne­cesitatea unei conferinţe inter­naţionale privind soluţionarea problemelor din Orientul Mijlo­ciu. Am susţinut şi susţinem ferm dreptul poporului palesti­nian la autodeterminare, inclu­siv la un stat propriu. Ne pro­nunţăm pentru încetarea războ­iului dintre Irak şi Iran. Con­siderăm că este necesar să se înceteze sprijinirea diferitelor grupări şi forţe antiguverna­mentale in America Centrală, să înceteze orice amestec in Re­publica Nicaragua. Condamnăm ferm politica de apartheid din Africa de Sud. Susţinem şi acordăm întregul nostru sprijin SWAPO, in lupta pentru independenta Namibiei. Ne exprimăm deplina solidari­tate cu ţările din Africa aus­trală în lupta lor împotriva in­tervenţiei din partea Africii de Sud. In general, considerăm că este necesar să se aplice rezo­luţiile O.N.U., atît in ce pri­veşte Namibia, cit şi in ce pri­veşte condamnarea şi măsurile împotriva Africii de Sud. Ţările africane au reuşit, printr-o luptă îndelungată, să-şi cucerească independenţa politică. Trebuie spus insă că, datorită politicii imperialiste, neocolonialiste, a monopolurilor internaţionale, inclusiv a capi­talului financiar, situaţia eco­nomică a celor mai multe ţări africane este foarte gravă. Se poate spune că problema fun­damentală pentru ţările afri­cane — ca şi pentru toate ţările în curs de dezvoltare — este aceea a lichidării subdezvol­tării. Este necesară o dezvol­tare economico-socială inde­pendentă a fiecărui popor. Fără aceasta nici independenţa politică nu se poate asigura ! In general, trebuie spus că în ultimii 5-6 ani situaţia ţărilor în curs de dezvoltare s-a agra­vat şi mai mult. Ţările dezvol­tate, bogate, au acumulat, an de an, zeci de miliarde de do­lari, in dauna ţărilor în curs de dezvoltare, în timp ce ţările în curs de dezvoltare au sărăcit şi mai mult, veniturile lor redu­­cîndu-se cu zeci de miliarde de dolari anual. Aceste date sunt susţinute de organisme inter­naţionale oficiale, care recu­nosc injusteţea actualelor rapor­­turi economice internaţionale. Este evident că o asemenea si­tuaţie nu mai poate continua. Alături de problemele dezar­mării, problemele subdezvoltă­rii ocupă un loc de importanţă deosebită în viaţa internaţio­nală. Noi ne pronunţăm pentru so­luţionarea globală d­in cadrul unor tratative intre ţările dez­voltate şi cele în curs de dez­voltare — a acestor probleme. Se ştie însă că toate tratativele Nord-Sud de pină acum, sub diferite forme, nu au dus la nici un rezultat. De aceea cre­dem că ar fi necesară o confe­rinţă internaţională în cadrul O.N.U., la care să participe şi ţările in curs de dezvoltare şi ţările dezvoltate. în acest ca­dru ar trebui soluţionate toate problemele, inclusiv problema datoriilor externe ale ţărilor în curs de dezvoltare. Este şi în interesul ţărilor dezvoltate să se ajungă la o soluţionare a acestor probleme, care să des­chidă calea unui progres eco­­nomico-social al ţărilor în curs de dezvoltare. Considerăm că ţările în curs de dezvoltare trebuie să-şi în­tărească mai mult solidaritatea şi unitatea. Ele reprezintă peste două treimi din omenire şi dacă vor acţiona intr-o uni­tate mai mare vor putea să determine ţările dezvoltate să meargă la rezolvarea mai justă a problemelor. Este, fără îndoială, necesară o restructurare a sistemului monetar internaţional. Actua­lele organisme trebuie să aibă o atitudine nouă, de sprijin nu pentru tarile bogate, ci de a sprijini ţările in curs de dez­voltare. Trebuie, intr-adevăr, să se aibă în vedere că pro­cesul de dezvoltare economico­­socială şi asigurarea ridicării nivelului de trai al popoarelor din ţările în curs de dezvoltare, noua ordine economică mon­dială presupun relaţii echita­bile, pe principiile egalităţii şi avantajului reciproc,­in toate domeniile. . Noi considerăm că în solu­ţionarea gravelor probleme in­ternaţionale se impune partici­parea, cu drepturi depline, a tuturor statelor, fără deosebire de mărime şi de orlnduire so­cială. In mod deosebit este necesară participarea tuturor ţărilor mici şi mijlocii, a ţări­lor in curs de dezvoltare, a ţă­rilor nealiniate, care reprezintă majoritatea omenirii şi sunt vi­tal interesate intr-o politică nouă, democratică. Considerăm că Organizaţia Naţiunilor Unite, alte organisme internaţionale trebuie să aibă un rol mai activ in soluţio­narea problemelor mondiale. Deşi problemele sunt grave, avem ferma convingere că po­poarele, acţionind unite, pot să schimbe actuala situaţie, să asigure o politică de pace, de colaborare, de dezvoltare eco­­nomico-socială a fiecărei na­ţiuni. îmi este plăcut să menţionez conlucrarea activă dintre Româ­nia şi Zair, in cadrul O.N.U., al mişcării de nealiniere — unde România participă ca in­vitată — al grupului ţărilor în curs de dezvoltare şi în alte or­ganisme internaţionale. Doresc, încă o dată, să ex­prim convingerea că vizita noastră, convorbirile pe care le vom avea împreună, domnule preşedinte, vor da o nouă pers­pectivă colaborării bilaterale, cit şi pe plan internaţional, in­tre ţările noastre. Cu această convingere, doresc să toastez : — în sănătatea dumneavoas­tră, domnule preşedinte, şi a doamnei Mobutu, — pentru po­porul zairez prieten, — pentru progresul şi prospe­ritatea sa, — pentru întărirea prieteniei şi colaborării dintre România şi Zair, — pentru pace şi colaborare în întreaga lume, — în sănătatea dumneavoas­tră, a tuturor . (Vii aplauze) (Urmare din pag. 1) zait ca urmare a deciziilor de stat ale Comitetului Central al Mişcării Populare a Revoluţiei cu ocazia celei de-a Xll-a Se­siuni ordinare, trasează un cadru în care se pot înscrie şi evalua anumite proiecte ale cooperării intre cele două ţări ale noastre. Dorinţa noastră de a dezvolta această cooperare a fost deja exprimată în 1967 cu ocazia semnării unui important acord comercial care a fost completat prin alte acorduri în domeniile economic, tehnic, ştiinţific, cul­tural şi chiar nuclear, potrivit convenţiei semnate intre cele două ţări ale noastre, la Bucu­reşti, în septembrie 1971. Nu aş dori să citez in această seară numeroasele proiecte de acorduri care sunt in curs de ne­gociere, sau de finalizare între ţările noastre, fie că este vorba de­­agricultură şi de dezvoltare rurală, de invăţămint, de ştiin­ţă şi cultură, de proiectul con­ductei între Matadi şi Kinshasa sau de proiectul de producere a manganului electrolitic de la Kisenge şi multe altele. Republica Zair se bucură să numere ţara dumneavoastră printre partenerii privilegiaţi cu care ea înţelege să promoveze o cooperare dinamică, sub multi­ple forme şi care să garanteze avantaje reciproce. Dorinţa noastră fierbinte este de a diversifica schimburile in­tr-o interdependenţă bine înţe­leasă, care să respecte suverani­tatea tuturor. Ataşamentul nos­tru la acest principiu face ca Zairul, ţara mea, să se arate întotdeauna dispus să coopere­ze, chiar cu state ale căror ideo­logii sunt diferite d­e a noastră. Efectuaţi această vizită intr-o perioadă în care lumea este confruntată cu numeroase pro­bleme. Pacea, care este esenţia­lă pentru viitorul planetei noas­tre, apare mai precară ca ori­cînd. Totul se petrece ca şi cum noi am trăi intr-o lume a sur­zilor ; pentru a ne convinge este suficient să observăm ce se petrece în lume. Zairul, ţara mea — a continuat preşedintele Mobutu Sese Seko — a ales o cale politică ce îi este proprie, în afara luptelor ideologice străine. Noi am acţio­nat întotdeauna pentru a men­ţine şi întări neutralismul nos­tru pozitiv in cadrul Mişcării de nealiniere. Diplomaţia noastră este ani­mată de idealuri de pace. Noi credem mai mult în virtuţile dialogului decit în folosirea for­ţei, dar din nefericire în zilele noastre aceste bune intenţii nu sunt suficiente pentru garanta­rea păcii. Este îngrijorător că astăzi re­laţiile internaţionale continuă să se caracterizeze prin politica de forţă şi echilibru al terorii. Principala­ ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale o constituie arsenalele nucleare deţinute de marile puteri. Nu se poate instaura o nouă ordine mondială atita timp cit aceste naţiuni vor acumula arme tot mai distrugătoare şi sofisticate. Este momentul să fie accele­rate negocierile internaţionale pentru dezarmare. Intilnirea de la Reykjavik, de anul trecut, şi recentele propuneri asupra ra­chetelor cu rază medie de ac­ţiune constituie un pas pe calea cea bună, chiar dacă sfera lor de aplicare este strict limi­tată. Este absolut necesar ca marile puteri să poată adopta măsuri concrete pentru a se ajunge la o dezarmare reală, la reducerea bugetelor militare, astfel ca mijloacele destinate înarmării să poată fi utilizate pentru dezvol­tarea economico-socială a state­lor şi în acelaşi timp, pentru apărarea umanităţii de pericolul unui nou război distructiv. Instaurarea unei noi ordini economice internaţionale a de­venit o necesitate imperativă, aşa cum a arătat Sesiunea spe­cială a Adunării Generale a Naţiunilor Unite privind situa­ţia economică critică a Africii, care a avut loc la New York, între 27 şi 31 mai anul trecut. Cu toate că statele noastre şi-au reînnoit dorinţa de a con­lucra, în continuare, pentru sta­bilirea unei noi ordini econo­mice­­ internaţionale, dialogul nord-sud bate nasul pe loc şi se găseşte în impas. Politica economică a statelor în curs de dezvoltare se loveşte de refu­zul tenace al marilor puteri in­dustriale şi financiare de a ac­cepta instaurarea unei noi or­dini economice internaţionale, factor esenţial pentru regulari­zarea pieţei capitalurilor şi a materiilor prime. Noi nu am încetat niciodată să declarăm, de fiecare dată cînd am avut ocazia, că sistemul economic actual este inechitabil şi că trebuie înlocuit printr-o ordine economică mai dreaptă, mai echitabilă şi mai bine adap­tată la noile date ale lumii în permanentă schimbare. în faţa acestei grave situaţii noi trebuie să intensificăm efor­turile pentru a ieşi din starea de subdezvoltare, contînd in pri­mul rînd pe propriile noastre mijloace. Astăzi, noi trebuie să luăm in considerare soluţii con­crete, fiindcă masele noastre muncitoare sunt obosite de rezo­luţii abstracte şi de programe de acţiuni adoptate, dar fără viitor. Ţările în curs de dezvoltare trebuie să-şi stringă rîndurile în cadrul negocierilor cu ţările industrializate pentru a-şi atin­ge obiectivele lor. Este vorba in special de re­structurarea comerţului interna­tional printr-o stabilire de pre­turi corespunzătoare pentru ma­teriile prime, printr-o revizuire a sistemului monetar interna­ţional şi soluţionarea problemei datoriei publice, în special pen­tru ţările cel mai puţin dezvol­tate. Reducerea datoriei externe a ţărilor în curs de dezvoltare constituie o necesitate urgentă. Problema nivelului exorbitant al datoriei externe publice şi particulare şi problema dobîn­­zilor grevează în mod deosebit economiile ţărilor în curs de dezvoltare. Ţinînd seama de experienţa noastră cu Fondul Monetar In­ternaţional — a continuat preşe­dintele Mobutu Sese Seko —, po­litica de redresare economică trebuie să răspundă în mai mare măsură imperativelor dezvoltă­rii economice şi sociale a ţărilor noastre. Mai mult, rambursarea datoriilor nu trebuie să se rea­lizeze în detrimentul nivelului de trai al popoarelor noastre şi al programelor noastre de dez­voltare. In acest spirit, Zairul, ţara mea, a luat hotărîrea de a li­mita plata datoriei sale externe într-o măsură compatibilă cu capacitatea sa bugetară şi cu nivelul balanţei sale de plăţi. Lumea contemporană este marcată de focare de tensiune şi tulburări. Situaţia în anumite continente nu conduce deloc la optimism. Pe continentul asiatic, proble­ma reunificării celor două Co­rei, situaţia din Afganistan, precum şi cea din Orientul Mij­lociu nu oferă deloc motive de bucurie comunităţii internaţio­nale. Războiul fratricid continuă să afecteze Libanul, în timp ce israelienii şi­ palestinienii sunt departe de a vedea conturîndu­­se, la orizont, pacea. Iranul şi Irakul s-au angajat de peste şapte ani într-o con­fruntare distrugătoare al cărei sfirşit riscă să aibă ca probabili învingători mizeria şi dezolarea, iar ca învinse — cele două po­poare frăţeşti. Situaţia nu este mai bună nici in America Centrală, unde Gru­pul de la Contadora îşi vede zădărnicite eforturile pentru instaurarea unei păci mereu repuse în discuţie. Africa, continentul nostru, nu este nici ea cruţată. Credem că problema care opune Marocul şi Polisario se află pe o cale bună din momentul in care cele două parti în cauză au acceptat me­dierea secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite in vederea organizării unui refe­rendum liber si democratic asu­pra autodeterminării. Referindu-se la conflictul din Ciad preşedintele Zairului a ex­primat satisfacţia faţă de efor­turile preşedintelui Hissene Habre, care este gata să încheie procesul de reconciliere naţio­nală, în Africa de Sud lupta popu­laţiei de culoare pentru instau­rarea unei societăţi mai demo­cratice şi mai demne se loveşte de intransigenţa regimului ra­sist de la Pretoria. Acesta din urmă persistă să ocupe in continuare, în mod ile­gal, teritoriul namibian. Singu­ra soluţie rămine acordarea imediată a independenţei Na­mibiei, sub conducerea SWAPO, pe baza Rezoluţiei 435 a Consi­liului de Securitate şi a altor re­zoluţii ale Consiliului de Secu­ritate şi Adunării Generale a Naţiunilor Unite. Fac apel la conştiinţa şi la solidaritatea comunităţii inter­naţionale pentru aplicarea împo­triva Africii de Sud a sancţiuni­­lor obligatorii decretate de Na­ţiunile Unite şi de ultima con­ferinţă de la Paris, din iunie 1986. Fac apel, de asemenea, la so­lidaritatea tuturor ţărilor neali­niate şi altor ţări de bună cre­dinţă să contribuie la fondul de solidaritate pentru Africa Aus­trală creat la Harare, cu prile­jul ultimei întîlniri la nivel înalt a ţărilor nealiniate, în septem­brie 1986, cu scopul de a ajuta ţările din Africa Australă să facă faţă şantajului economic al Pretoriei. Mă bucur să constat, domnule preşedinte, că poporul român a fost totdeauna solidar cu lupta popoarelor din Africa Australă pentru realizarea aspiraţiilor lor legitime la independenţă. Ţara dumneavoastră militea­ză pentru egalitate între state, pentru respectul independenţei şi al suveranităţii naţionale. Subscriem la toate aceste obiec­tive, deoarece Zairul militează pentru o societate mai umană şi mai dreaptă. în încheiere vă invit, domni­lor miniştri, cetăţeni comisari de stat, domnilor ambasadori şi şefi de misiuni diplomatice, doamnelor, domnilor, cetăţene, cetăţeni, ca după tradiţia noas­tră să ridicaţi paharul in onoa­rea domnului preşedinte al Re­publicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a Doamnei Elena Ceauşescu, cărora Ie reîn­noiesc omagiile mele cele mai alese, ca şi a oficialităţilor care îi însoţesc şi a întregului popor român, cu urarea să trăiască in veci prietenia şi cooperarea ro­­mâno-zaireză ! România — Oyee ! (Trăiască) Zair — Oyee ! Vă mulţumesc. (Vii aplauze).

Next