România Liberă, august 1987 (Anul 45, nr. 13292-13317)

1987-08-01 / nr. 13292

Intervalul de timp ce a mai râmas pînă la încheierea anului 1987 concentrează în datele sale sintetice, de plan, de pe o parte, sarcini de producţie importante iar, pe de altă parte, necesitatea suplimentării eforturilor pentru recuperarea unor restanţe în­registrate în primele şapte luni. Efort Întreprins pe fondul general al unei pu­ternice şi efervescente între­ceri socialiste avînd drept crite­rii de bază ritmul, calitatea şi eficienţa producţiei, realizarea integrală a sarcinilor de plan şi mai ales a exportului. Problema realizării integrale a planului în aceste 153 de zile care au mai rămas din 1987 tre­buie privită prin raportarea sa necondiţionată la cîteva ele­mente fundamentale ale strate­giei noastre economice. Este vorba de îndeplinirea ritmică a nivelelor planificate, fapt ce nu se referă doar la cantitatea pro­duselor realizate ci, în primul rînd, la valoarea lor de între­buinţare. Aşa cum sublinia, nu o dată, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, economia naţională are nevoie nu de valori în sine ci de valori de întrebuinţare certe. Caracterul normativ al planului de producţie priveşte, aşadar deopotrivă, cantitatea de produse, calitatea acestora, cali­tatea şi eficienţa actului produc­tiv prin raportarea sa la orga­nizarea ştiinţifică a, producţiei şi muncii, modernizarea tehno­logică­­ ce încheie la finele acestui an una din etapele sale de bază­­, reducerea consumu­rilor de materii prime, mate­riale, energie dar şi de muncă vie, ceea ce readuce în prim-pla­­nul atenţiei generale problema nivelului tehnico-ştiinţific al tehnicii şi tehnologiei din dotare, nivelul pregătirii cadrelor din economia naţională. Pe de altă parte prioritatea de bază a ac­tivităţii economice, exportul, confruntă calitatea actului pro­ductiv cu rigorile şi exigenţele pieţii externe, precizare ce im­plică nivelul de competitivitate în criteriile realizării planului de producţie. Şi toate împreună definesc, la nivelul activităţii concrete, conceptul trecerii can­tităţii intr-o nouă calitate. Este evident că, în momentul de faţă, competiţia economică mondială a devenit o adevărată cursă de urmărire în care ţările din „plutonul fruntaş“ adaugă dificultăţilor şi aşa foarte mari ale traseului, piedici noi, prac­tici protecţioniste în domeniul comerţului, discriminări şi in­terdicţii în accesul la noile teh­nologii, dobînzi exagerate pen­tru împrumuturile externe. Pen­tru a te menţine in această cursă trebuie in primul rînd să asi­guri produselor o înaltă cali­tate tehnică şi funcţională. Dar, criteriul calităţii nu poate defini suficient finalitatea şi folosul producţiei în confruntarea cu piaţa. Produse multe şi bune realizate cu consumuri mari de substanţă, energie, timp social, deci în absenţa tehnicii şi teh­nologiilor de înaltă performanţă nu-ţi pot asigura condiţia de competitor. Competitivita­tea produselor se leagă ast­fel de competitivitatea tehnolo­giilor iar aceasta de eficienţa demersului tehnico-ştiinţific, a cercetării fundamentale şi apli­cative, a ingineriei tehnologice şi proiectării, de eficienţa activită­ţii economice şi sociale în an­samblu. Judecate împreună, toa­te acestea capătă, in ceea ce ne priveşte, sens şi finalitate în măsura în care contribuie la ri­dicarea bunăstării materiale şi spirituale a tuturor membrilor societăţii noastre socialiste. Iată suficiente motive pentru ca pla­nul, în relaţia sa directă şi ne­mijlocită cu criteriile calităţii şi eficienţei să rămână instrumen­tul operaţional de bază în stra­tegia dezvoltării româneşti, atît în fundamentarea elementelor noului mecanism economico­­financiar, menit să­ aşeze în da­tele sale reale evaluarea rezul­tatelor producţiei cît şi în con­fruntarea cu economia şi piaţa mondială. Subliniem încă o dată importanţa deosebită a realizării unei balanţe comerciale active prin promovarea unui export activ, prompt şi de calitate, mai ales pentru că, începînd de astăzi, 1 august, intră în vi­goare prevederile decretului Consiliului de Stat al R.S.R. privind unele măsuri pentru creşterea cointeresării materiale a oamenilor muncii, a întreprin­derilor, în realizarea producţiei pentru export, care reflectă prin măsurile şi stimulentele mate­riale acordate, importanţa cu totul deosebită a activităţii le­gate de export, cuprinzînd pre­vederi de natură să dea un nou impuls activităţii de producţie şi să amplifice în acelaşi timp pon­derea unuia dintre criteriile de bază ale desfăşurării întrecerii socialiste. Din întreaga ţară ne sosesc veşti despre desfăşurarea între­cerii, despre succese deosebite ale colectivelor muncitoreşti in realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan. în urmă cu trei zile din judeţul Argeş ne parvenea ştirea că timpul cîştigat de un Anton Uncu Sub semnul orientărilor şi indicaţiilor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu UN NOU ŞI PUTERNIC AVÎNT ÎNTRECERII SOCIALISTE (Continuare in pag. a 5-a) Proletari din toate tarile, imîfi-vfif COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ȘI UNITĂȚII SOCIALISTE Anul XLV Nr. 13292 Sîmbată 1 august 1987 6 pagini 50 bani Imagine de muncă la întreprinderea de maşini grele din Bucureşti Importante succese ale colectivelor muncitoreşti vîlcene Colectivele muncitoreşti din 31 unităţi economice vîlcene printre care Între­prinderea electrocentrale, Antrepriza de construcţii hidroenergetice Olt-Superior, întreprinderea forestieră de exploatare şi transport, în­treprinderea minieră, între­prinderea antrepriză pentru construcţii-montaj din Rim­­nicu Vilcea. Combinatul de produce sodice din Govora, întreprinderea minieră din Horezu, şi-au onorat în de­­vans sarcinile revenite pe primele şapte luni la indica­torul producţie-marfă indus­trială. Avansurile de timp cîşti­­gate­ le vor­­ permite să con­semneze, în bilanţul realiză­rilor, un spor de producţie­­marfă, în valoare de 170 mi­lioane lei, ce se va regăsi, în expresie fizică, in 245 mi­lioane kWh energie electri­că, 29 000 tone calcar, pro­duse electrotehnice, evaluate la 1 milion lei, 12 tone piese din fontă şi alte importante cantităţi de bunuri mate­riale, destinate atît benefi­ciarilor interni, cit şi celor de peste hotare. , Petroliştii Schelei de foraj Com­anesti au predat pr­­ductiei, pînă la această dată, de pe structurile conţinînd zăcăminte de hidrocarburi de la Cimpeni, Vâsieşti, Toporu şi altele, cu 5 sonde mai mult decit prevederile de plan la zi. De subliniat că acest rezultat este întregit şi de execuţia, în avans, a forajului la alte 5 sonde de medie şi mare adîncime, ce vor fi predate la rîndul lor schelelor de producţie pină La 23 August. Depăşirile de plan menţionate sunt rodul or­ganizării superioare a muncii, al utilizării unor tehnologii moderne de lucru, cit şi al aplicării consecvente a acţiunii de recuperare, recondiţionare şi refolosire a numeroase re­pere de piese de schimb, agregate şi subansamble, a prăji­nilor de foraj. (Agerpres) Ud . Scăderea temperaturilor in urmă cu cîteva zile (acum sînt iarăşi în creştere) nu a de­terminat şi apariţia precipita­ţiilor decit pe areale restrînse. Aşa se face că nici acum nu putem vorbi de o­ bună apro­vizionare a solului cu apă. Ploile, moderate cantitativ, au determinat creşterea rezerve­lor din sol şi o anumită redre­sare a stării de vegetaţie a culturilor în zonele vestice şi nord-vestice ale ţării, in nor­dul şi estul Transilvaniei şi, local, în nordul Moldovei. Ca urmare, pe adincimea de 0— 100 cm, în Banat, Crişana, Ma­ramureş, nordul şi estul Transilvaniei şi pe suprafeţe mici în Aluntenia şi sudul Dobrogei rezerva de apă din sol se situează între 600— 1 000 mc la hectar. în celelal­te zone această rezervă este mai redusă, fapt ce impune irigarea zi şi noapte, cu toate forţele şi mijloacele existente. Avînd o suprafaţă amenajată pentru irigat de peste 3 mili­oane de hectare, din care o bună parte este ocupată acum de culturi, există posibilitatea ca­ pe aceste terenuri lipsa a­­pei din sol să fie suplinită prin irigaţii, deci să se obţină recolte mari. Numai că în această acţiune este necesar să fie angrenate toate forţele satelor, folosindu-se şi alte soluţii care pot determina creşterea suprafeţelor ce pri­mesc apă. Totodată, este ne­voie ca staţiile de pompare, derepompare etc. să funcţio­neze neîntrerupt pentru ca pe fiecare conductă, pe fiecare canal să se pompeze apă pină la nivelul care face posibilă exploatarea în condiţii norma­le. Am început cu irigaţiile, a­­ceasta fiind una din cele mai acute probleme şi care trebuie să stea in permanenţă în ve­derea conducerilor unităţilor agricole, ca şi a celorlalţi factori de care depinde asigu­rarea apei pentru culturi. Tot atît de importante sînt, însă, şi alte lucrări. Se cuvine a sublinia, în primul rînd, ne­cesitatea terminării grabnice a secerişului la grîu. Supra­faţa rămasă este mică, deci există posibilitatea ca griul să ajungă în totalitate în hamba­re într-o zi-două. în paralel, se cere continuată acţiunea de livrare a recoltei de grîu la fondul de stat. Sunt o serie de unităţi agricole in care se înregistrează restanţe la acest capitol, fapt ce obligă la ini­ţierea unor măsuri prin care să se asigure în cel mai scurt timp onorarea integrală a contractelor încheiate cu sta­tul. Grabă cere şi recoltarea produselor din grădinile de legume şi din livezile produ­cătoare de fructe. Datorită căldurilor excesive, in multe locuri, s-a ajuns la o coacere mai rapidă a acestora. Ca urmare, se impune ca, in grădini şi livezi, să se con­centreze mai multe forţe de­cit in alte perioade, astfel incit recolta să fie adunată şi ex­pediată beneficiarilor cît mai repede şi fără nici o pierdere. Fiecare tonă de recoltă livrată (Continuare in pag. a 2-a) Actualitatea în agricultură Concentrarea la toate lucrările de sezon M Precipitaţiile moderate din ultima vreme au determinat creşterea rezervelor de apă din sol în anumite zone H Acolo unde există sisteme de irigaţii este necesar ca udările să se facă ziua şi noaptea H Secerişul griului poate fi terminat în una-doua zile !3 Livrările la fondul de stat se cer onorate integral şi cît mai repede HI Supracoacerea legumelor şi fructelor poate determina pierderi dacă nu se recoltează la timp aceste produse H Fiecare unitate agricolă are datoria să asigure pentru animale întregul necesar de furaje pentru perioada de stabulaţie H Veşti despre stadiul de vegetaţie a culturilor proşitoare.­ ­ •V 4 Si' mm " Recentul Decret al Consiliului de Stat conține a . . ■­ IMPORTANTE IN DOI PREVEI INSUL­­­­ERI :xp STIMULATIVE ORTULUI (în pagina a 3-a) Oameni şi conştiinţe la nivelul exigenţelor epocii noastre A GlNDI ŞI A ACŢIONA DUPĂ RIGORILE NOII REVOLUŢII AGRARE Cum îşi concep misiunea şi cum acţionează ţăranii coopera­tori din lumina comandamentelor pe care le formulează astăzi so­cietatea ? Ancheta de opinie pe care, pornind de la această în­trebare, am întreprins-o în zo­na de mijloc a Dobrogei a sus­.' citat un mozaic de răspunsuri' care, ordonate, puse cap la cap, alcătuiesc o imagine relevantă a satului, aşa cum evoluează­ el in ultimele decenii, a­ locuito­rilor săi, așa cum îi recomandă profilul lor sensibil transformat. Această zonă, ca dealtfel, toate judeţele ţării, a beneficiat, de numeroasele vizite de lu­cru ale tovarăşului Nicolae Creauşescu, în dialogurile purtate de­ atîtea ori cu cooperatorii, cu mecani­zatorii, cu agronomii,­din unităţi, secretarul general ,al partidului a subliniat că mai mult decit în alte părţi, aie, statul a făcut mari investiţii cosind sisteme de irigaţii care acoperă, practic," întreaga suprafaţă cultivată, asi­­gurind condiţiile necesare pen­­­tru creşterea, mecanizării şi chi­mizării, pentru utilizarea unor soiuri de superelită, și a unor hibrizi de înaltă clasă. Cu aceste date în memorie ne-am apropiat de cooperativele agricole dobrogene incerctnd să ne edificăm asupra stadiului pe care l-au atins, asupra treptei către­ care se îndreaptă. Semni­­ficanVi.ni se pare consensul pe care l-am constatat la toţi cei cu care tw a discutat, indiferent de generaţia aparţin de a valorifica deplini.posibili­­tăţile existente. S-ar pute­­ spu­ne mai mult şi anume că îm*ce virste funcţionează un fel de ştafetă nevăzută, cei care au pus bazele agriculturii coopera­tiste şi dintre care mulţi se află încă in plină putere păstrînd viu suflul pionieratului, iar cei mai de curind angajaţi in com­petiţia marilor producţii adu­­cînd cu ei fireasca dorinţă de afirmare proprie anilor tineri. ANTON TIN­CU, un om mă­runţel, călcind sprinten, in ciuda celor 63 de ani pe care i-a­ Îm­plinit, este preşedinte al coope­rativei agricole de la Palazu Mare de aproape trei­­decenii. Vorbeşte rar şi-şi cintăreşte bine fiecare cuvint. „Ceea ce pot să spun — se destâinuie — este că învăţăm să stăpînirţi natura. Ul­timii trei ani, ca să vă dau cel mai izbitor exemplu, au fost cei mai secetoşi de cină mă ştiu. Vă puteţi imagina ce s-ar fi ales de munca noastră in alte condiţii. Nu uitaţi că, probabil, astfel de perioade, frecvente in partea locului, au inspirat zica­la : „Dobrogea, ţară săracă / Bate vini şi creşte piatră“. Ei bine, in aceşti trei ani la care mă refer am obţinut cele mai mari recolte din istoria unităţii: 9 000 kg de porumb, 4 600 kg de griu in medie la hectar. Facem parte din centura verde a Constanţei, întregind şiragul lo­calităţilor periurbane care fur­nizează oraşului legume proas­pete şi produse agroalimentare. Ne-am dezvoltat, deci, grădina constituind o fermă cu acest profil şi ne-am întărit sectorul zootehnic, dind prioritate vaci­lor pentru lapte. Anul acesta ambiţiile noastre merg mai de­parte, pentru că rezerve de creştere există in toate sectoa­rele. Ne aflăm în apropierea unui mare centru urban, dar sa­­tul nostru, extrem de sărac odi­­niofară, nu numai că n-a dispă­rut, dar îşi sporeşte continuu prosperitatea. De aceea imi in­­gădu­i sa formulez acest gind : meseria de ţăran nu se va de­­precia niciodată. Dragostea pen­tru pămintul care ne hrăneşte o transmitem ca pe un talisman din tată in fiu“. De acelaşi leat cu Anton Tin­­cu este VASILE MUŞAT, pre­şedinte al cooperativei, agricole de la Pecineaga, şi eu, cu mare vechime in funcţie. Se miră că l-am găsit la sediu.­­De obicei o pornesc de dimineaţa pe cimp şi nu mă intere decit in faptul serii la analiza ..de plan“, pen­tru noi un fel de consiliu ştiin­ţific in care derulăm succint­­munca de peste zi şi­ luăm mă­surile­ oportune“. Nu ne putem reprima dorinţa de a afla ori­ginea acestui inedit toponimic. „Ca să fiu sincer — spune cu umor — şi pe noi ne-a intrigat. Am sugerat muzeului de isto­rie constănţean să întreprindă cercetări. S-au deschis patru şantiere. Şi în loc de urme ale trecerii pe aici a cunoscuţilor nomazi, toate patru au scos la iveală dovezi sigure ale conti­nuităţii daco-romane“. Preşedin­tele are o rostire fluentă a idei­lor şi o remarcabilă precizie in argumentare. Trage un sertar şi scoate un volum cu coperţile albastre, tari, pe care-l­ deschide invitindu-ne să-l răsfoim. E cronica satului şi a cooperati­vei. „Un profesor inimos ne-a sugerat s-o iniţiem şi să tre­cem, în paginile ei, după acte, toate evenimentele vrednice de interes. Iată data înfiinţării, ca­ligrafiată cu grijă şi subliniată cu roşi­ : anul 1950. Mai de­parte sunt notate faptele care desemnează începutul: Numărul membrilor fondatori — 98 ; nu­mărul comuniştilor — 45 ; ave­rea iniţială — 600 ha pămint, 18 pluguri, 10 grape, 23 de că­ruţe, 4 clădiri cu 18 încăperi“. Trecem peste primii şapte ani — şi ajungem la momentul coo­perativizării depline. Om de mare probitate, Vasile Muşat îşi elogiază predecesorul. „Am avut parte de un preşedinte foarte destoinic in acea perioadă pli­nă de dificultăţi, Nicolae­ Vlă­­duţ. El mi-a lăsat o gestiune destul de bogată şi bine ţinută“. Ne dezvăluie cîteva dintre eta­pele care i-au marcat împlinirea. 13 ani a lucrat ca brigadier. Ales preşedinte, a înţeles că nic­i erau suficiente bunăvoinţa şi hărni­cia. Şi-a completat studiile prin cursuri la fără frecvenţă, îl în­trebăm care sunt direcţiile care-i concentrează preocupările. ,,Per­fecţionarea tehnologiilor“, răs­punde fără să ezite. Oamenii dispun de cuplarea la un sistem de irigaţii — în speţă ,,23 Au­gust“ — au maşini, primesc în­grăşăminte şi folosesc soiuri de­­ mare randament. Producţiile dobîndite d­in 1986 aproape 6 000 kg boabe porumb şi 4 200 kg grîu la hectar — fără să-i alarmeze sunt, totuşi, departe de a-i mulţumi. Sub conducerea inginerului şef Gheorghe Cap­­demai acţionează 11 specialişti. „Împreună ne străduim să îm­bunătăţim modul de a lucra, părţile noastre slabe fiind, de­ocamdată, neincadrarea în ter­mene, densitatea sub norme a plantelor, pierderile nepermis de mari la recoltare“. Realităţi­le sunt privite în faţă şi nu­mite fără menajamente. „Noua revoluţie agrară — spune — refuză jumătăţile de măsuri. O agricultură intensivă nu se poa­te mulţumi cu aproximaţii. Ea cere aceeaşi precizie ca şi in­dustria“. Un ţăran în etate, dar cu un spirit tinăr, entuziast, re­ceptivitatea lui la nou consti­ Ion Pavelescu ANCHETA DI­SPENIS (Continuare in pag. a 2-a) Poezia şi pacea Prezenţa poetului, a artistu­lui in general în largul front al păcii pe care l-a deschis cu speranţă şi încredere con­temporaneitatea îşi revendică autoritatea din chiar tradiţiile puternice, militant-antirăzboi­­nice ale literaturii dintotdeau­­na. Umanitatea şi-a avut me­reu, în clipele senine sau dra­matice ale istoriei sale acele conştiinţe active care nu in­­timplător poartă numele ma­rilor creatori ai lumii. „Indus­tria războiului ascunde lăco­mie şi nepăsare“ — aceste cu­vinte nu aparţin unui moralist al anilor noştri, cutremurat de proporţiile uria­şe ale producr­ţiei contempora­ne de armament ci au fost scrise demult, la înce­putul veacului de G. B. Sham in „Om şi supraom“. Sunt cu­­­­vinte scrise intr-un moment in care cursa înarmări­lor era departe de a fi ceea ce este ea azi. Lungul război troian, pentru a ne re­feri la primul mare conflict descris de epopeea homerică ar putea părea o bagatelă. Probabil că trudnicii ani de beligeranţă de lingă tlion n-au costat vistieriile ahee şi troiene luate laolaltă mai mult decit costă la ora de faţă un conflict local de două-trei zile într-unul sau altul dintre col­ţurile lumii. Conflict ce nu va avea niciodată şansa de a-şi găsi un cintăreţ orb care să îi asigure nemurirea ; el s-ar mulţumi şi cu o jumătate de coloană in pagina trecătoare a unei gazete. Propensiunea spre pace, spre înţelegere şi colaborare a cre­atorului român face parte din ampla structură morală a po­porului pe care îl reprezintă. Artistul contemporan­ îşi în­scrie firesc viaţa şi opera in generoasa strategie a păcii, pe care România socialistă o ilustrează cu atita putere în faţa popoarelor lumii intr-un context istoric planetar tulbu­rat de conflicte ce pot pune in joc cauza însăşi a liniştii mondiale. Numeroase sunt ini­ţiativele­­ de pace şi înţelegere pornite de aici, de pe pămint românesc,­­iniţiative menite sa lumineze drumul spre armo­nie şi colaborare intre ţări şi popoare. Artistul de azi nu poate nicicum să nu-şi închi­ne toate forţele creatoare a­­cestui proces ideatic de anver­gură. O ilustrare o constituie in acest sens Festivalul şi Sim­pozionul „Poezia şi Pacea“ or­ganizate periodic de Uniunea Scriitorilor din Republica So­cialistă România. Scriitori din diverse colţuri de lume fini oaspeţi ai colegilor lor din această ţară mult preţuită în lume, vin la Bucureşti sau pe litoralul Mă­rii Negre pentru a-şi vorbi unul altuia ca de la om la om, ei, cei care de obi­cei preferă scri­sul să spună to­tul. De data a­ceasta laborato­rul de creaţie este lăsat a­casă, în împărăţia filelor albe, care, desigur, la înapoiere se vor umple păstrînd şi imagi­nea unor zile de vară petre­cute in capitala românească ori la mirificul Pont Euxin. Şi, pentru citeva zile, ei poeţii abandonează cadenţa versului, vorbindu-şi cu simplitate des­pre această problemă cardina­lă a lumii de azi, care-i fră­­mintă şi pe ei, deopotrivă ca şi pe toţi semenii lor de pe pămint. Oameni de virste diferite, de orientări şi credinţe diferite, ilustrind parcă largul spectru biologic şi spiritual al omenirii dovedesc un ataşament copleşi­tor față de capacitatea artelor de a se implica tot mai profund în eşafodajul de con­ştiinţă menit să înlăture pri­mejdiile războiului şi ale ane­­antizării. Unii dintre ei au mai fost in România, ne-au mai vizitat ţara şi cu alte prile­juri. Alţii au poposit aici pentru­ intiia dată. Cu toţii ştiau insă enorm de multe lu­cruri despre­ această ţară stră­veche, devenită in timp un a­­devărat simbol — poetic, in primul rină, dar nu numai atît Titus Vîjeu (Continuare în pag. a 2-a) FILE DE CARNET

Next