România Liberă, octombrie 1987 (Anul 45, nr. 13346-13370)
1987-10-03 / nr. 13346
,azi, despre u loile capacităţi, cit mai grabnic in funcţiune! Prin programele stabilite, se revedea ca in anii 1985—1986 ă fie predate exploatării efective energetice cu o putere otală instalată de peste 3 300 MW, dintre care 2100 MW la termocentrale. Practica demonstrează insă că nivelul reaizării .Din acest domeniu de liniate se află mult sub posibilităţi, numărul punerilor în funcţiune cunoscând un proces da scădere dacă ţinem seama de ceea c s-a raportat. Aşa cum se prezintă realitatea la sfîrşitul fiecărui an nu s-a înregistrat o putere nou-instalată mai mare de 750 MW. Puţin, dacă ţinem seama de fondurile financiara destiate sectorului in caiză, de capacitatea cadrelor pure să aganijeze, să îndrume şi să printeze sistematic această activitate După cum sa cunoaşte, in anul 1987 au fost planificate sa intre în producţia incluiv restanţele — un numir de iirea 50 grupuri termo şi hidroelectrice, cu puteri unitarei cuprinse intre 5-330 M.V. Despre necesitatea realizării la timp a acestor capacităţi, secretarul general al partidului a atras in repetate rînduri atenţia refeitor( spiritul de angajare şi răspundere de care trebuie să dea dovadă Ministerul Energiei Electrice, în calitate de titular de investiţie, precum şi celelalte sectoare cu răspunderi pe linia înfăptuirii programului energetic, în vederea obţinerii unui salt calitativ pe şantierele de investiţii. Ne aflăm in ultimul trimestru al anului cind, practic, conform Hotăririi Plenarei C.C. al P.C.R., din martie 1987, trebuia să avem problemele in linii mari soluţionate, măsura modului in care s-a lucrat in lunile de vară fiind una singură: punerile în funcţiune. Recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a scos la iveală lipsurile mari care se manifestă şi inactivitatea de pe şantierele energetice. O asemenea stare de lucruri are influenţe nefaste asupra balanţei energetice a ţării, asupra mersului normal al producţiei. Căci ce pot să însemne, faţă de cerinţele economiei naţionale doar cei aproximativ 460 MW puşi, pină la această dată, la dispoziţia Sistemului energetic naţional ? Răsfoim încă o dată programul de intrări în producţie stabilit pe acest an şi ne dăm seama că, dacă era respectat, puteam avea la această oră o putere nouă în sistem de cel puţin 900 MW numai în termocentrale, nu de 380 megawaţi, ci s-au realizat pină in prezent. Nu mai puţin de şapte grupuri energetice cu puteri cuprinse între 50 şi 330 MW erau planificate pentru producţie în prima jumătate a anului. Dintre acestea, doar la două s-a respectat acest termen, restul prezentind şi la această dată incertitudini în privinţa finalizării pină la sfirşitul anului în curs. O delimitare exactă a situaţiei ne arată că au trecut la producţie cite un grup energetic de la CET Drobeta Turnu-Severin, Bucureşti- Progresul, Suceava şi Craiova- 2, fiecare avînd însă intimert, faţă de termenul iniţial, de circa o jumătate de an. Desigur că ne interesează ultimul moment, respectiv faptul că au fost puse în funcţiune, dar nu putem trece cu vederea modul în care s-a acţionat pe aceste Eliade Bălan (Continuare in pag. a 31a) RITMICITATEAIcondiţie esenţială a realizării planului la producţia firică Investiţii ’87: Cînd furnizorii de utilaje nu respectă temenele pe urmele artcole, publicate ( pagina a 3-a) Ii tyy^îx » Colectivele a 42 unităţi economice cu activitate industrială din Mehedinţi au realizat de la începutul anului o producţie marfă suplimentară în valoare de peste 140 milioane lei. Printre fruntaşi se află colectivele de la întreprinderea electrocentrale „Porţile de Fier“, care au reuşit ca, prin folosirea mai bună a capacităţilor instalate la cele două hidrocentrale româneşti de pe Dunăre, să producă in plus o cantitate de energie electrică pentru care in termocentrale s-ar fi consumat mai mult de 1,5 milioane tone de lignit, ca şi cele de la întreprinderile de construcţii navale şi prelucrări la cald, de aparate de măsură şi control şi mecanică Drobeta-Turnu Severin, minieră Orşova care prin sporurile de producţie înregistrate peste plan şi-au onorat mai devreme angajamentele asumate în întrecerea socialistă pe întregul an. (Agerpres). Proletari din toate ţările, uniți-vâ COTIDIANUL CONSILIULUI NAJIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAȚIEI Șl UNITĂȚII SOCIALISTE |^^Anul^XLVI^13^346^^^|^^ Im Mumm comwEi PROGRAMUL ÎNFĂPTUIT ENERGETIC EXEMPLAR! Este binecunoscut faptul că una dintre problemele cardinale ale mersului nostru înainte o reprezintă dezvoltarea bazei energetice. Sensul unei atari afirmaţii derivă din faptul că aproape nici un domeniu de activitate nu se poate sustrage impactului sau influenţei energiei electrice. Ceea ce înseamnă că sporirea producţiei de energie se înscrie ca o necesitate obiectivă a perioadei actuale şi de perspectivă, înfăptuirea programelor economice fiind într-o relaţie directă cu nivelul de dezvoltare al acestui indicator. Unor aseanenea exigenţe conducerea partidului Ie-a acordiit permanent atenţia corespunzătoare, în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială energeticii fiiului acordat un loc pe măsura importanţei. O eventuală clarificare a problemei presupune o subliniere, aceea că în cincinalul trecut, ca să dăm numai un exemplu, s-au alocat pentru dezvoltarea acestui sector fonduri materiale și financiare insumind 109,5 miliarde Iei. Țînînd seama de acest lucru, era normal ca în prezent să avem un sistem energetic în măsură să aprovizioneze corespunzător sectorul industrial şi casnic. Se înţelege că pentru satisfacerea unor asemenea nevoi, întregul sistem energetic trebuie să funcţioneze ireproşabil. In primul rind, se cererea munca din ratele electrice aflate în producţie să cunoască un nivel superior de organizare in vederea asigurării tuturor condiţiilor de exploatare eficientă a utilajelor şi instalaţiilor energetice. Este de la sine înţeles că saltul lilitativ pe care-l dorim cu toţii nu se poate inregistra fără o creştere mai putenică a producţiei realizată de uzinele elecrice, în special de cele cu funcţionare pe cărbune. Obiectivele acestea sunt la îndemina energeticienilor, ele trebuind să fie atinse in fiecare termocentrală şi hidocerrtrală, in aşa fel incit balanţa energeîcă să cunoască in cel mai scurt timp ombunătăţire radicală. Experienţa unor colective care reuşesc să menţină la un nivel superior randamentul instalaţiilor din dotare este îndeobşte cunoscută, însă exemplele de acest fel sunt puţine în aport cu potenţialul existent în Sistem energetic naţional. Fără îndoială că bunul mers al centralelor, mai ales al celor termoelectrice, depinde in mac măsură şi de modul in care au fost efctuate pregătirile la gruperile energetic, de calitatea reparaţiilor executate. In rpetate rînduri s-a atras atenţia în legătură cu efectuarea tuturor acestor lucrări, la forurile tutelare stabilindu-se măsur adecvate, insă practica a demonstrat că reparaţiile capitale, curme şi revizii tehnice nu se fac in fountain cu răspunderea şi atenţia cuvenite. Un asemenea mod de lucru a adus serioase prejudicii producţiei, întrucît utilajele cu pricina au ieşit in scurt timp din funcţiune, lăsînd sistemul fără frecvenţa şi puterea necesare. Echipele de reparatori s-au mulţumit doar să consemneze realizări, mai ales din punct de vedere cantitativ, calităţii fiindu-i rezervat, de multe ori, un loc neînsemnat. Cele intimplate la marile termocentrale pot constitui un argument în acest sens. La îmbunătăţirea radicală a activităţii din sectorul energetic este normal să participe partea de investiţii. Numărul mare al obiectivelor planificate prin plan a se realiza ne bucură evident, asta dovedind politica înţeleaptă a partidului cu privire ■ la dezvoltarea bazei energetice a ţării. Cu 1 700—2 000 MW programaţi să intre în producţie in fiecare dintre ultimii 2—3 ani, am fi putut satisface fără probleme necesarul industriei şi celorlalte sectoare, creîndu-se in acest fel premisa unei derulări corespunzătoare a proceselor economice. Realizările sunt, după cum vom vedea, departe de posibilităţile existente, ceea ce înseamnă că in tot acest interval de timp pe şantiere s-a acţionat intr-un ritm nesatisfăcător. Despre acestea vom face referiri în articolul care urmează — primul dintr-o nouă serie de investigaţii ale ziarului in sectorul energiei electrice. m Pentru finalizrea la timp a lucrăilor agricole se ct concentrate şi mai multe forţe fl Un cocul arată că zilnic recolta de porumb trebuie strînsâ de pi circă 100 mii hectare U. Conducerile unităţilor agricole, primăriile au datoria să acţioneze mai eficient pentru respectarea programelor de campanie . Ce vitee de lucru trebuie realizate în cîteva judeţe pentru a încheia la timp insâminţarearîului . La executarea arâturilor şi la pregătirea patului germinativ este nevoie sâ se lucreze în două schimburi. ACUM, ZI ŞI NOAPTE, EFORT MAXIM PENTRU ÎNCHEIEREA CULESULUI ŞI SEMĂNATULUI Deşi în ultimele zile vitezele de lucru au înregistrat unele creşteri, totuşi acestea sunt încă mici, comparativ cu baza tehnică din dotare, ca şi cu volumul de muncă rămas de excutat in actuala campanie. Trebuie, deci, o mai puternică mobilizare a tuturor forţelor satelor pentru ca in următoarele zile, printr-un efort mai substanţial, să crească şi mai mult ritmurile la diferitele lucrări, să ne apropiem mai mult de finalizarea recoltării porumbului şi a semănatului. Dacă avem in vedere că şi timpul a devenit ceva mai prielnic, este cit se poate de clar că numai și numai da oameni depinde ca toate lucrările să fie încheiate Ia termenele prevăzute. Spuneam că mai sânt foarte multe de făcut. Sâ trecem in revistă lucrările rămase de efectuat. Ne vom referi mai Sntîi la cules. Avînd In vedere faptul că porumbul trebuie strins pină la 10 octombrie şi că în cultură a mai rămas circa un milion de hectare, este nevoie ca zilnic să se adune producţia de pe mai bine de 100 mii hectare. O asemenea viteză nu poate fi atinsă fără ca toate mijloacele mecanic de recoltare, fără ca toată stflarea satelor să fie prezentă pe cîmp, să lucreze efectiv pe înreaga durată a Zilei lumină. Aest lucru este posibil, dovada fiind făcută la această oră de 9 judeţe în care realizările la cules depăşesc 70 la sută. In schmb, există 19 judeţe care se situează sub media pe ţară. Este do datoria primăriilor şi a conduceilor unităţilor agricole să întreprindă măsuri urgente pentru respectarea întocmai a programelor de campanie, să fie în permanenţă la locurile fierbinţi, acolo unde se cer mobilizate şi organizate forţele. Problema este valabilă şi cînd vorbim de strângerea soiei (au rămas in cultură 86 mii hectare), a cartofilor (18 mii hectare), a legumelor, fructelor, strugurilor, dar şi a sfeclei de zahăr, cultură deosebit de importantă pentru economia noastră şi la care ritmul de lucru este lent. Urmare a acestui ritm sunt suprafeţele mari de pe care nu s-a strins Încă recolta (168 mii hectare), ceea ce solicită o mai mare atenţie din partea producătorilor la cules şi livrarea producţiei, la fabrici. Cit priveşte semănatul griului, realizările sunt de numai 41 la sata. Sunt unele judeţe mai avansate, Suceava fiind zona in care lucrarea se va încheia astăzi sau mîine. La polul opus se află, insă, judeţele mari cultivatoare — Dolj, Constanţa, Ialomiţa, Călăraşi, Tulcea, Brăila, Arad etc. — unde restanţele nu vor putea fi lichidate fără o preocupare susţinută pentru sporirea substanţială a vitezelor de semănat. Aşa, de pildă, pentru a termina insaminţarea griului pină la 10 octombrie, în Dolj trebuie să se însămînţeze zilnic 10 700 ha, in Ialomiţa — 7 000 ha, în Călăraşi — 8 500 ha, în Constanţa — 11 000 ha etc. Sigur, nu este imposibil de atins astfel de ritmuri. Campaniile de semănat din alte toamne au demonstrat-o. Dar, așa cum spuneam, este nevoie de mai multă muncă, de organizare, de ordine și disciplină. Fără aceste elemente, chiar dacă pe cîmp vor exista suficiente semănători, nu se va ajunge la rezultatul dorit. Accentul trebuie pus in primul rind pe terminarea arăturilor (mai sunt 177 mii hectare care aşteaptă plugurile), soluţia cea mai eficientă fiind organizarea muncii in două schimburi. Apoi, este necesar ca la pregătirea terenului pentru semănat să se folosească mai multe mijloace mecanice,, să se utilizeze agregate complexe pentru a grăbi lucrarea. Și, desigur, acolo unde este nevoie — și credem că în multe locuri se simte această nevoie — să se lucreze tot în două schimburi. Numai în felul acesta se creează front de lucru pentru toate semănătorile din dotare. Numai astfel mașinile de semănat vor putea fi folosite pe întreaga durată a zilei lumină. . Termenele prevăzute pentruîncheierea tuturor lucrărilor din această toamnă trebuie respectate. Este singura modalitate de a evita pierderile de recoltă şi de a crea baze temeinice pentru producţia viitoare de grîu. Acestui scop trebuie să-i fie subordonate toate forţele, toata măsurile care se iau la fiecare loc de muncă. U Tulcea : DE CE SINt DIFERENTE MARI IA CULESUL PORUMBULUI. # Hunedoara : INSAMINTARILE NU POT AVANSA RAPID... CU JUSTIFICĂRI • INIŢIATIVE, ACŢIUNI SOLUŢII, (în pagina a 2-a) TIMSIUM CEAUŞESCU a primit pe preşedintele Concernului J.A.N. G.H.H.“ din R.F. Germania Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, vineri, pe Klaus Götte, preşedintele Concernului „M.A.N. “ din R.F. Germania, care a efectuat o vizită in ţara noastră. în timpul întrevederii au fost abordate probleme privind dezvoltarea în continuare a colaborării între întreprinderi româneşti şi concernul vest-german în diverse domenii, în contextul general al relaţiilor dintre România şi R.F. Germania In acest cadru s-a relevat Însemnătatea promovării unor forme avansate de cooperare, de lungă durată, care să asigure o eficienţă sporită conlucrării bilaterale. La primire a participat Şerban Teodorescu, ministrul industriei construcţiilor de maşini. OAMENI AI MUNCII DIN AGRICULTURĂ! Acţionaţi cu toate forţele şi mijloacele pentru stringerea la timp şi fără pierderi a recoltei! Folosiţi la întreaga capacitate baza tehnico- materială de care dispuneţi in vederea executării insămînţării prin limitele perioadei optime! Conştiinţă minerească Sala de apel a unei mine este o parte din casa minerului, din viaţa sa. Aici se adună ei înaintea fiecărei intrări în sut, pregătindu-se pentru coborirea in adincuri ; aci revin după fiecare ieşire din sut. Aici se fac comunicări importante în legătură cu activitatea curentă ; aici se povestesc şi se comentează intimplările mai deosebite ale acestei activităţi. De aici se iau lămpaşele care, fixate in frunte, pe cască, le va lumina truda in noaptea minerală ; aici sunt aduse, apoi, minusculele făclii, spre odihnă. Aici îşi împărtăşesc bucuriile şi necazurile zilnice ; de aici prind din nou in privire raza de soare ori sclipătul luminii, pe drumul de întoarcere spre casă. Aici se trăieşte la intensitatea puternică a emoţiei spefidice acestei meserii, acestor oameni. Iar dacă sala de apel se întîmplă să fie cea a minei Lupeni, atunci trăirea este cu atît mai puternică, mai intensă, cu cit ea este luminată şide o tradiţie de luptă şi jertfă în numele dreptăţii, libertăţii, demnităţii. De altfel, înainte de a descinde în sala de apel, minerii fac, de fiecare dată, un popas in curtea minei, in faţa monumentului ce aminteşte de evenimentele din august 1929. Am poposit, în acest timp luminat de omenie, in chiar sala de apel a minei Lupeni. Aparent — o sală ca oricare alta, avind un aspect deopotrivă de lucru şi sărbătoare. In fundal, peretele este ocupat de o frescă multicoloră, solară , mai mulţi pionieri, cu obrajii îmbujoraţi de emoţie şi cravatele fluturind în vînt, oferă flori minerilor la ieşirea din sat. Două lozinci străjuiesc, lateral, atmosfera : „Muncă ! Cinste ! Omenie !“ şi „Mineri, să dăm zilnic ţării cu mai mult cărbune !“. Dincolo de aceste aripi de sărbătorească emoţie, sala păstrează un aer sobru, de lucru. Cind i-am trecut pragul era o linişte mută, nezgiriată de nici un foşnet. Apoi am avut sentimentul că aud şoapte : una, două, mai multe — înfrunzind încăperea, ca nişte cupe clătinate de sunete. Erau ecourile celor ce trecuseră, cu puţin timp înainte, pe aici. Treptat, am început să disting vocile, gindurile, oamenii — aşa cum ii cunoscusem cu citeva ceasuri mai devreme. Il văd, recompus de imaginaţie, pe minerul Ion Goia, şef de schimb în brigada lui Aurel Manda, sectorul patru — celmai mare sector al minei. Este de fel din Roşiorii de Vede, dar s-a nimerit să facă armata în Valea Jiului şi să-şi descopere astfel vocaţia şi împlinirea. De 21 de ani lucrează la mină — şi de cel puţin şase sute de ori pe an s-a aflat în sala de apel. Tocmai asta le spunea, astăzi, ortacilor Ştefan Dragoi şi Vasile Saghin, măi ortaci, noi ne-am petrecut viaţa prin sala de apel şi, uite, dacă privesc in aer parcă văd sculptate aici toate momentele mele mai mari din viaţă. Afară de unul, deocamdată gind, pe care nu l-a mărturisit încă la nimeni : momentul in care fiul său Florin, elev la liceul minier, îi va fi tovarăş de muncă şi ortac în formaţie — şi cînd se gindeşte astfel, îl năpădeşte o bucurie fără margini, o mîndrie abia strunită. ■ Gheorghe Murăraşu este tot şef în schimb din brigada a patra, condusă de Eroul Muncii Socialiste Constantin Popa. Are 40 de ani — şi lucrează la mină de la virsta de 23 de ani. Un anunţ in ziarul local (din Argeşul natal) l-a adus aici — şi tot aici şi-a adus şi soţia. Adică la mină, în chiar sala de apel , ea lucrează la lămpărie. Împarte lămpaşe minerilor — şi nu ştiu cum se face, dar aproape de fiecare dată, cînd trebuie să intre in şut, Gheorghe primeşte lămpaşul din mina nevestei sale Ana. Acolo, în adincuri, potrivindu-şi, lămpaşul din frunte are impresia că întirneşte mingiierea caldă, ocrotitoare a nevestei — şi munca i se pare astfel mai spornică, aşteptarea mai uşoară. Lui Gheorghe Cristea, străbătînd sala de apel, îi vin în minte imagini din Bîrlad şi Galaţi, unde a lucrat, pină acum vreo zece ani, ca fierar-betonist la construcţia noilor centre civice. Dar tot în sala de apel se afla şi cind a fost învestit cu răspunderea de şef de schimb, şi cind a raportat cea dinţii depăşire de plan, in noua funcţie — o sută de tone de cărbune, peste cele cinci sute scoase in medie pe schimb — fapt pentru care ortacii Costică Anton, Mircea Gombciuc, Lorincz Bela, Aurel Abondăriţei l-au privit Ion Andreiţă (Continuare în pag. a 5-a) 10 ZILE HOTĂRÎTOARE ÎN BĂTĂLIA