România Liberă, octombrie 1987 (Anul 45, nr. 13346-13370)

1987-10-03 / nr. 13346

,azi, despre u­ loile capacităţi, cit mai grabnic in funcţiune! Prin programele stabilite, se revedea ca in anii 1985—1986 ă fie predate exploatării e­­fective energetice cu o putere otală instalată de peste 3 300 M­W, dintre care 2100 MW la termocentrale. Practica de­monstrează insă că nivelul rea­­izării .D­in acest domeniu de lini­a­te se află mult sub po­sibilităţi, numărul punerilor în funcţiune cunoscând un proces da scădere dacă ţinem seama de ceea c s-a raportat. Aşa cum se prezintă realitatea la sfîr­­şitul fiecărui an nu s-a înre­gistrat o putere nou-instalată mai mare de 750 MW. Puţin, dacă ţinem seama de fonduri­le financiara destiate secto­rului in caiză, de capacitatea cadrelor pure să aganijeze, să îndrume şi să printeze siste­matic această activitate După cum sa cunoaşte, in anul 1987 au fost planificate sa intre în producţia­­ incluiv restanţele — un numir de ii­rea 50 gru­puri termo şi hidroelectrice, cu puteri unitarei cuprinse in­tre 5-330 M.V. Despre necesitatea realizării la timp a acestor capacităţi, secretarul general al partidului a atras in repetate rînduri a­­tenţia refeitor­­( spiritul de angajare şi răspundere de care trebuie să dea dovadă Minis­terul Energiei Electrice, în ca­litate de titular de investiţie, precum şi celelalte sectoare cu răspunderi pe linia înfăptuirii programului energetic, în ve­derea obţinerii unui salt cali­tativ pe şantierele de investiţii. Ne aflăm in ultimul trimestru al anului cind, practic, conform Hotăririi Plenarei C.C. al P.C.R., din martie 1987, trebuia să avem problemele in linii mari soluţionate, măsura mo­dului in care s-a lucrat in lu­nile de vară fiind una singură: punerile în funcţiune. Recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a scos la iveală lipsurile mari care se manifestă şi in­activi­tatea de pe şantierele energeti­ce. O asemenea stare de lu­cruri are influenţe nefaste asu­pra balanţei energetice a ţării, asupra mersului normal al pro­ducţiei. Căci ce pot să însem­ne, faţă de cerinţele economiei naţionale doar cei aproximativ 460 MW puşi, pină la această dată, la dispoziţia Sistemului energetic naţional ? Răsfoim încă o dată progra­mul de intrări în producţie sta­bilit pe acest an şi ne dăm seama că, dacă era respectat, puteam avea la această oră o putere nouă în sistem de cel puţin 900 MW numai în termo­centrale, nu de 380 megawaţi, ci­ s-au realizat pină in pre­zent. Nu mai puţin de şapte grupuri energetice cu puteri cuprinse între 50 şi 330 MW erau planificate pentru produc­ţie în prima jumătate a anului. Dintre acestea, doar la două s-a respectat acest termen, res­tul prezentind şi la această dată incertitudini în privinţa finalizării pină la sfirşitul anu­lui în curs. O delimitare exac­tă a situaţiei ne arată că au trecut la producţie cite un grup energetic de la CET Dro­­beta Turnu-Severin, Bucureşti- Progresul, Suceava şi Craiova- 2, fiecare avînd însă intimert, faţă de termenul iniţial, de circa o jumătate de an. Desi­gur că ne interesează ultimul moment, respectiv faptul că au fost puse în funcţiune, dar nu putem trece cu vederea modul în care s-a acţionat pe aceste Eliade Bălan (Continuare in pag. a 31a) RITMICITATEAI­condiţie esenţială a realizării planului la producţia firică Investiţii ’87: Cînd furnizorii de utilaje nu respectă teme­nele p­e urmele artcole­­, publicate (­ pagina a 3-a) Ii tyy^îx » Colectivele a 42 unităţi economice cu activitate indus­trială din Mehedinţi au­ realizat de la începutul anului o producţie marfă suplimentară în valoare de peste 140 mili­oane lei. Printre fruntaşi se află colectivele de la între­prinderea electrocentrale „Porţile de Fier“, care au reuşit ca, prin folosirea mai bună a capacităţilor instalate la cele două hidrocentrale româneşti de pe Dunăre, să­ producă in plus o cantitate de energie electrică pentru care in ter­mocentrale s-ar fi consumat mai mult de 1,5 milioane tone de lignit, ca şi cele de la întreprinderile de construcţii na­vale şi prelucrări la cald, de aparate de măsură şi control şi mecanică Drobeta-Turnu Severin, minieră Orşova care prin sporurile de producţie înregistrate peste plan şi-au onorat mai devreme angajamentele asumate în întrecerea socialistă pe întregul an. (Agerpres). Proletari din toate ţările, uniți-vâ COTIDIANUL CONSILIULUI NAJIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAȚIEI Șl UNITĂȚII SOCIALISTE |^^Anul^XLVI^13^346^^^|^^ Im Mumm comwEi­­ PROGRAMUL ÎNFĂPTUIT ENERGETIC EXEMPLAR! Este binecunoscut faptul că una dintre problemele cardinale ale mersului nostru înainte o reprezintă dezvoltarea bazei ener­getice. Sensul unei atari afirmaţii derivă din faptul că aproape nici un domeniu de activitate nu se poate sustrage impactului sau influenţei energiei electrice. Ceea ce înseamnă că sporirea producţiei de ener­gie se înscrie ca o necesitate obiectivă a perioadei actuale şi de perspectivă, în­făptuirea programelor economice fiind în­­tr-o relaţie directă cu nivelul de dezvol­tare al acestui indicator. Unor asean­enea exigenţe conducerea partidului Ie-a acord­i­it permanent atenţia corespunzătoare, în planul naţional unic de dezvoltare econo­­mico-socială energeticii fiiulu­i acordat un loc pe măsura importanţei. O even­tuală clarificare a problemei presupune o subliniere, aceea că în cincinalul trecut, ca să dăm numai un exemplu, s-au alo­cat pentru dezvoltarea acestui sector fon­duri materiale și financiare ins­um­ind 109,5 miliarde Iei. Țînînd seama de acest lucru, era normal ca în prezent să avem un sistem energetic în măsură să aprovi­zioneze corespunzător sectorul industrial şi casnic. Se înţelege că pentru satisface­rea unor asemenea nevoi, întregul sistem energetic trebuie să funcţioneze irepro­şabil. In primul rind, se cererea munca din ratele electrice aflate în producţie să cunoască un nivel superior de organizare in vederea asigurării tuturor condiţiilor de exploatare eficientă a utilajelor şi in­stalaţiilor energetice. Este de la sine în­ţeles că saltul lilitativ pe care-l dorim cu toţii nu se­ poate i­nregistra fără o creş­tere mai putenică a producţiei realizată de uzinele elecrice, în special de cele cu funcţionare pe cărbune. Obiectivele aces­tea sunt la îndemina energeticienilor, ele trebuind să fie atinse in fiecare termo­centrală şi hidocerrtrală, in aşa fel incit balanţa energeîcă să cunoască in cel mai scurt timp o­mbunătăţire radicală. Ex­perienţa unor colective care reuşesc să menţină la un nivel superior randamen­tul instalaţiilor din dotare este îndeobşte cunoscută, însă exemplele de acest fel sunt puţine în aport cu potenţialul exis­tent în Sistem­ energetic naţional. Fără îndoială că bunul mers al centra­lelor, mai ales al celor termoelectrice, depinde in mac măsură şi de modul in care au fost efctuate pregătirile la gru­­perile energetic, de calitatea reparaţiilor executate. In rpetate rînduri s-a atras a­­tenţia în legătură cu efectuarea tuturor acestor lucrări, la forurile tutelare stabi­­lin­du-se măsur adecvate, insă practica a demonstrat că reparaţiile capitale, cu­rm­­e şi revizii­ tehnice nu se fac in fo­untain cu răspunderea şi atenţia cuve­­nite. Un asemenea mod de lucru a adus serioase prejudicii producţiei, întrucît utilajele cu pricina au ieşit in scurt timp din funcţiune, lăsînd sistemul fără frec­venţa şi puterea necesare. Echipele de reparatori s-au mulţumit doar să consem­neze realizări, mai ales din punct de ve­dere cantitativ, calităţii fiindu-i rezervat, de multe ori, un loc neînsemnat. Cele in­­timplate la marile termocentrale pot con­stitui un argument în acest sens. La îmbunătăţirea radicală a activităţii din sectorul energetic este normal să par­ticipe partea de investiţii. Numărul mare al obiectivelor planificate prin plan a se realiza ne bucură evident, asta dovedind politica înţeleaptă a partidului cu privire ■ la dezvoltarea bazei energetice a ţării. Cu 1 700—2 000 MW programaţi să intre în producţie in fiecare dintre ultimii 2—3 ani, am fi putut satisface fără probleme necesarul industriei şi celorlalte sectoare, creîndu-se in acest fel premisa unei deru­lări corespunzătoare a proceselor econo­mice. Realizările sunt, după cum vom ve­dea, departe de posibilităţile existente, ceea ce înseamnă că in tot acest inter­val de timp pe şantiere s-a acţionat in­­tr-un ritm nesatisfăcător. Despre acestea vom face referiri în articolul care urmea­ză — primul dintr-o nouă serie de inves­tigaţii ale ziarului in sectorul energiei electrice. m Pentru finaliz­­rea la timp a lucrăi­­lor agricole se ct concentrate şi mai multe forţe fl Un co­cul arată că zilnic re­colta de porumb tre­buie strînsâ de pi circă 100 mii hectare U. Conducerile uni­tăţilor agricole, pri­măriile au datoria să acţioneze mai efici­ent pentru respecta­rea programelor de campanie . Ce vitee de lucru trebuie realizate în cî­­teva judeţe pentru a încheia la timp insâminţarea­­rîului . La executarea arâturilor şi la pregătirea patului ger­minativ este nevoie sâ se lu­creze în două schimburi. ACUM, ZI ŞI NOAPTE, EFORT MAXIM PENTRU ÎNCHEIEREA CULESULUI ŞI SEMĂNATULUI Deşi în ultimele zile vitezele de lucru au înregistrat unele creşteri, totuşi acestea sunt încă mici, comparativ cu baza teh­nică din dotare, ca şi cu volu­mul de muncă rămas de excu­­tat in actuala campanie. Tre­buie, deci, o mai puternică mo­bilizare a tuturor forţelor sate­lor pentru ca in următoarele zile, printr-un efort mai sub­stanţial, să crească şi mai mult ritmurile la diferitele lucrări, să ne apropiem mai mult de fina­lizarea recoltării porumbului şi a semănatului. Dacă avem in vedere că şi timpul a devenit ceva mai prielnic, este cit se poate de clar că numai și numai da oameni depinde ca toate lu­crările să fie încheiate Ia ter­menele prevăzute. Spuneam­ că mai sânt foarte multe de făcut. Sâ trecem in revistă lucrările rămase de efec­tuat. Ne vom referi mai Sntîi la cules. Avînd In vedere faptul că porumbul trebuie strins pină la 10 octombrie şi că în cultură a mai rămas circa un milion de hectare, este nevoie ca zilnic să se adune producţia de pe mai bine de 100 mii hectare. O ase­menea viteză nu poate fi atinsă fără ca toate mijloacele meca­­nic de recoltare, fără ca toată stflarea satelor să fie prezentă pe cîmp, să lucreze efectiv pe înreaga durată a Zilei lumină. Aest lucru este posibil, dovada fiind făcută la această oră de 9 judeţe în care realizările la cu­les depăşesc 70 la sută. In schmb, există 19 judeţe care se situează sub media pe ţară. Este do datoria primăriilor şi a con­­duceilor unităţilor agricole să întreprindă măsuri urgente pen­tru respectarea întocmai a pro­gramelor de campanie, să fie în permanenţă la locurile fierbinţi, acolo unde se cer mobilizate şi organizate forţele. Problema este valabilă şi cînd vorbim de strângerea soiei (au rămas in cultură 86 mii hectare), a carto­filor (18 mii hectare), a legume­lor, fructelor, strugurilor, dar şi a sfeclei de zahăr, cultură deo­sebit de importantă pentru eco­nomia noastră şi la care ritmul de lucru este lent. Urmare a acestui ritm sunt suprafeţele mari de pe care nu s-a strins Încă recolta (168 mii hectare), ceea ce solicită o mai mare aten­ţie din partea producătorilor la cules şi livrarea producţiei, la fabrici. Cit priveşte semănatul griului, realizările sunt de numai 41 la sata. Sunt unele judeţe mai a­­vansate, Suceava fiind zona in care lucrarea se va încheia as­tăzi sau mîine. La polul opus se află, insă, judeţele mari culti­vatoare — Dolj, Constanţa, Ia­lomiţa, Călăraşi, Tulcea, Brăila, Arad etc. — unde restanţele nu vor putea fi lichidate fără o preocupare susţinută pentru spo­rirea substanţială a vitezelor de semănat. Aşa, de pildă, pentru a termina insaminţarea griului pină la 10 octombrie, în Dolj trebuie să se însămînţeze zilnic 10 700 ha, in Ialomiţa — 7 000 ha, în Călăraşi — 8 500 ha, în Constanţa — 11 000 ha etc. Si­gur, nu este imposibil de atins astfel de ritmuri. Campaniile de semănat din alte toamne au de­monstrat-o. Dar, așa cum spu­neam, este nevoie de mai multă muncă, de organizare, de ordine și disciplină. Fără aceste ele­mente, chiar dacă pe cîmp vor exista suficiente semănători, nu se va ajunge la rezultatul dorit. Accentul trebuie pus in primul rind pe terminarea arăturilor (mai sunt 177 mii hectare care aşteaptă plugurile), soluţia cea mai eficientă fiind organizarea muncii in două schimburi. Apoi, este necesar ca la pregătirea te­renului pentru semănat să se fo­losească mai multe mijloace me­canice,, să se utilizeze agregate complexe pentru a grăbi lucra­rea. Și, desigur, acolo unde este nevoie — și credem că în multe locuri se simte această nevoie — să se lucreze tot în două schimburi. Numai în felul acesta se creează front de lucru pentru toate semănătorile din dotare. Numai astfel mașinile de semănat vor putea fi folosite pe întreaga durată a zilei lu­mină. . Termenele prevăzute pentru­­încheierea tuturor lucrărilor din această toamnă trebuie respec­tate. Este singura modalitate de a evita pierderile de recoltă şi de a crea baze temeinice pen­tru producţia viitoare de grîu. Acestui scop trebuie să-i fie subordonate toate­­ forţele, toata măsurile care se iau la fiecare loc de muncă. U Tulcea : DE CE SINt DIFERENTE MARI IA CULE­SUL PORUMBULUI. # Hunedoara : INSA­­MINTARILE NU POT AVAN­SA RAPID... CU JUSTIFI­CĂRI • INIŢIATIVE, ACŢIUNI SOLUŢII, (în pagina a 2-a) T­I­MSI­UM CEAUŞESCU a primit pe preşedintele Concernului J.A.N.­­ G.H.H.“ din R.F. Germania Preşedintele Republicii Socia­liste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, vi­neri, pe Klaus Götte, preşedin­tele Concernului „M.A.N. “ din R.F. Germania, care a­ efectuat o vizită in ţara noas­tră. în timpul întrevederii au fost abordate probleme privind dez­voltarea în continuare a cola­borării între întreprinderi ro­mâneşti şi concernul vest-ger­­man în diverse domenii, în con­textul general al relaţiilor din­tre România şi R.F. Germania In acest cadru s-a relevat În­semnătatea promovării unor for­me avansate de cooperare, de lungă durată, care să asigure o eficienţă sporită conlucrării bi­laterale. La primire a participat Şerban Teodorescu­, ministrul industriei construcţiilor de maşini. OAMENI AI MUNCII DIN AGRICULTURĂ! Acţionaţi cu toate forţele şi mijloacele pentru stringerea la timp şi fără pierderi a recoltei! Folosiţi la întreaga capacitate baza tehnico- materială de care dispuneţi in vederea executării insămînţării pr­in limitele perioadei optime! Conştiinţă minerească Sala de apel a unei mine este o parte din casa minerului, din viaţa sa. Aici se adună ei înain­tea fiecărei intrări în sut, pre­­gătindu-se pentru coborirea in adincuri ; aci revin după fiecare ieşire din sut. Aici se fac co­municări importante în legătură cu activitatea curentă ; aici se povestesc şi se comentează in­­timplările mai deosebite ale a­­cestei activităţi. De aici se iau lămpaşele care, fixate in frunte, pe cască, le va lumina truda in noaptea minerală ; aici­ sunt aduse, apoi, minusculele făclii, spre odihnă. Aici îşi împărtăşesc bucuriile şi necazurile zilnice ; de aici prind din nou in privire raza de soare ori sclipătul lu­minii, pe drumul de întoarcere spre casă. Aici se trăieşte la in­tensitatea puternică a emoţiei spefidice acestei meserii, acestor oameni. Iar dacă sala de apel se întîmplă să fie cea a minei Lu­­peni, atunci trăirea este cu atît mai puternică, mai intensă, cu cit ea este luminată şi­­de o tra­diţie de luptă şi jertfă în numele dreptăţii, libertăţii, demnităţii. De altfel, înainte de a descinde în sala de apel, minerii fac, de fiecare dată, un popas in curtea minei, in faţa monumentului ce aminteşte de evenimentele din august 1929. Am poposit, în acest timp lu­minat de omenie, in chiar sala de apel a minei Lupeni. Apa­rent — o sală ca oricare alta, avind un aspect deopotrivă de lucru şi sărbătoare. In fundal, peretele este ocupat de o frescă multicoloră, solară , mai mulţi pionieri, cu obrajii îmbujoraţi de emoţie şi cravatele fluturind în vînt, oferă flori minerilor la ie­şirea din sat. Două lozinci stră­juiesc, lateral, atmosfera : „Muncă ! Cinste ! Omenie !“ şi „Mineri, să dăm zilnic ţării cu­ mai mult cărbune !“. Dincolo de aceste aripi de sărbătorească emoţie, sala păstrează un aer sobru, de lucru. Cind i-am tre­cut pragul era o linişte mută, nezgiriată de nici un foşnet. Apoi am avut sentimentul că aud şoapte : una, două, mai multe — înfrunzind încăperea, ca nişte cupe clătinate de su­nete. Erau ecourile celor ce tre­cuseră, cu puţin timp înainte, pe aici. Treptat, am început să disting vocile, gindurile, oame­nii — aşa cum ii cunoscusem cu citeva ceasuri mai devreme. Il văd, recompus de imagina­ţie, pe minerul Ion Goia, şef de schimb în brigada lui Aurel Manda, sectorul patru — cel­­mai mare sector al minei. Este de fel din Roşiorii de Vede, dar s-a nimerit să facă armata în Valea Jiului şi să-şi descopere astfel vocaţia şi împlinirea. De 21 de ani lucrează la mină — şi de cel puţin şase sute de ori pe an s-a aflat în sala de apel. Tocmai asta le spunea, astăzi, ortacilor Ştefan Dragoi şi Va­sile Saghin, măi ortaci, noi ne-am petrecut viaţa prin sala de apel şi, uite, dacă privesc in aer parcă văd sculptate aici toate momentele mele mai mari din viaţă. Afară de unul, deo­camdată gind, pe care nu l-a mărturisit încă la nimeni : mo­mentul in care fiul său Florin, elev la liceul minier, îi va fi tovarăş de muncă şi ortac în formaţie — şi cînd se gindeşte astfel, îl năpădeşte o bucurie fără margini, o mîndrie abia strunită. ■ Gheorghe Murăraşu este tot şef în schimb d­in brigada a patra, condusă de Eroul Muncii Socialiste Constantin Popa. Are 40 de ani — şi lucrează la mină de la virsta de 23 de ani. Un anunţ in ziarul local (din Ar­geşul natal) l-a adus aici — şi tot aici şi-a adus şi soţia. Adică la mină, în chiar sala de apel , ea lucrează la lămpărie. Împarte lămpaşe minerilor — şi nu ştiu cum se face, dar aproape de­ fiecare dată, cînd trebuie să in­tre in şut, Gheorghe primeşte lămpaşul din mina nevestei sale Ana. Acolo, în adincuri, potri­­vindu-şi, lămpaşul din frunte are impresia că întirneşte min­­giierea caldă, ocrotitoare a ne­vestei — şi munca i se pare astfel mai spornică, aşteptarea mai uşoară. Lui Gheorghe Cristea, stră­­bătînd sala de apel, îi vin în minte imagini din Bîrlad şi Ga­laţi, unde a lucrat, pină acum vreo zece ani, ca fierar-betonist la construcţia noilor centre ci­vice. Dar tot în sala de apel se afla şi cind a fost învestit cu răspunderea de şef de schimb, şi cind a raportat cea dinţii de­păşire de plan, in noua funcţie — o sută de tone de cărbune, peste cele cinci sute scoase in medie pe schimb — fapt pen­tru care ortacii Costică Anton, Mircea Gombciuc, Lorincz Bela, Aurel Abondăriţei l-au privit Ion Andreiţă (Continuare în pag. a 5-a) 1­0 ZILE HOTĂRÎTOARE ÎN BĂTĂLIA

Next