România Liberă, decembrie 1987 (Anul 45, nr. 13397-13422)

1987-12-12 / nr. 13406

*“ Pagina a 2-a — 12 decembrie 1987 In cinstea marelui remarcabile Ne aflăm in pragul unui eveniment major in viaţa întreg­i noastre naţiuni — Conferinţa Naţională a partidului. Comuniştii, toţi oamenii muncii de la oraşe şi sate, angajaţi plenar in înfăptuirea exemplare a sarcinilor specifice unei largi multitudini de domenii d­in industrie, in agricultură, pe şantierele de investiţii, în cer­cetare, in sectoarele extractive, in transporturi şi în circulaţia mărfurilor - aduc în aceste zile salutul lor de muncă marelui forum pe care îl aşteptăm, in acest context, de profundă vibraţie patrio­tică şi de fapte exemplare, concluziile vizitei de lucru efectuate joi de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în unităţi economice reprezentative din Capitală, găsesc un teren dintre cele mai fertile, evenimentul constituindu-se intr-un mo­ment de importanţă majoră, specific stilului de muncă al secretarului general al partidului. Se poate afirma că fiecare colectiv muncitoresc din economia naţională se simte vizat direct, pe coordonatele acestei noi întîlniri cu condu­cătorul partidului şi statului urmînd a se struc­tura întreaga activitate menită întăririi sub mul­tiple aspecte a eficienţei, a randamentului mun­cii de zi cu zi. Noul dialog de lucru s-a înscris organic ana­lizelor pe care secretarul general al partidului le efectuează cu organele de conducere din mi­nistere, centrale şi întreprinderi, cu colectivele de oameni ai muncii in vederea stabilirii măsurilor ce se impun pentru îndeplinirea integrală a sar­cinilor prevăzute pe 1987 şi pregătirea producţiei anului viitor, punîndu-se astfel o bază temei­nică înfăptuirii planului pe 1988, pe întregul cincinal, care asigură trecerea ţării noastre într-o etapă superioară de dezvoltare econo­­mico-socială, realizarea unei noi calităţi a muncii şi vieţii întregului popor. Valoarea deosebită a indicaţiilor formulate şi cu acest prilej stă, desigur, în puternica lor forţă gene­ralizatoare, precum şi în modalitatea profund democratică prin care au fost desprinse con­cluziile cu privire la viaţa şi la munca din co­lectivele vizitate. Este vorba despre discuţiile purtate nu doar cu cei întîlniţi la lucru, în secţii şi ateliere, ci şi în cadrul întîlnirilor cu consiliile oamenilor muncii în întregul lor, pu­­tîndu-se astfel contura cu maximă exactitate o gamă diversă de probleme, de situaţii, pre­cum şi cele mai eficiente căi de rezolvare operativă a lor, vizîndu-se întreaga multitu­dine de aspecte specifice colectivelor de oa­meni ai muncii, de la măsurile pentru înlătu­rarea neajunsurilor care mai există, la orga­nizarea superioară a producţiei şi a muncii, cu efect direct, neîntîrziat, în creşterea nive­lului tehnic al produselor şi a competitivităţii lor mai accentuate, în înfăptuirea exemplară a tuturor obiectivelor din plan. Stilul de mun­că specific secretarului general al partidului este, firește, de natură să mobilizeze mai pu­ternic oamenii din toate sectoarele de activi­tate, să catalizeze energiile creatoare, să fertilizeze ideile novatoare pe drumul larg al înfăptuirii programului partidului, de ascen­siune pe noi trepte de progres şi civilizaţie. al comuniştilor .NAŢIONALA Ad­em­unca CONFERINŢA CONFERINŢA NAŢIONALA A PARTIDULUI . C.E. T. Holboca — Iaşi AL DOILEA GRUP ENERGETIC IN PREAJMA PRIMULUI PARALEL După ce in august 1986­­« CET n­oAboca-Iaşi se anunţa o premieră energetică — punerea în funcţiune a primului grup — acum, la finele acestui an, cină pretutindeni oamenii mun­cii intimpină cu realizări re­marcabile Conferinţa naţională a partidului, şi pe această plat­formă se fac intense pregătiri pentru punerea in paralel la SMsitsmul energetic naţional a celui de al doilea grup. Acum, in zilele premergătoare acestei premiere, in complexa uzină, eforturile constructorilor, mon­turilor, instalatorilor, beneficia­rilor, acţionind toţi în echipe complexe, ating tensiuni înal­te. S-a lucrat nonstop, după programe în care fiecare fază de acţiune a fost în­cadrată pe ore, programe dezbătute operativ în co­mandamente, de cite două-trei ori pe zi, comandamente — ne spunea directorul CET-ului, in­ginerul Dan Grecu — ce nu ţin mai mult de 15—20 de mi­nute, „în picioare", ce au loc în Instalaţii. Sigur, s-au făcut schimburi, relata şi inginerul şef loan Itusu, dar coordonato­rii colectivelor n-au Închis o­­ch­ii decit 3—4 ore în douăzeci şi patru. Experienţa celor mai mulţi dintre realizatorii acestei centrale — calitatea funcţio­nării primului grup, randamen­tul acestuia — acumulată pe şantierele energetice ale ţării şi-a spus şi acum cuvîntul greu. De pildă, inginerul*­Dan Grecu participă, în cei 26 de ani de activitate, la punerea în exploa­tare a celui de al 14-lea grup. Primul — şi-l aminteşte exact — a fost la Roznov-Neamţ, in 1961. Sau inginerii Adrian Ti­­ron şi Nicolae Miron, Remus Rusu, de la „Energomontaj“, cu şcoala Borzeştiului, sau specia­liştii in instalaţii Ioan Gogu, Silvius Anisie, sau inginerii de la „Electrocentrale“ Iaşi Geor­­geta Dragomir, Nicolae Parasca, subinginerul Vasile Rusu, ingi­nerii Gheorghe Ţendrea şi Dan Iordache, şi meseriaşii ce le-au fost mereu alături, cu fapta­­concretă şi ideea rezultată din vocaţie, toţi au devansat ter­mene şi au finalizat încă un important obiectiv energetic. Despre toţi aceşti oameni s-ar putea scrie pagini Întregi de re­portaj. Dar să derulăm faptele pre­mergătoare viitorului debut cu inginerii Ioan Mihai, Pe­tru Miler, Grigore Gheorghiu, din conducerea întreprinderii ,,Electrocentrale“-Iaşi, Dan Gre­cu şi Ioan Rusu, prezenţi toţi in aceste zile în CET Holboca, în zilele de 7, 8 şi 9 decem­brie s-au făcut interconexiunile celor două grupuri. Desigur, după ce primul grup a fost oprit. Racordurile de apă, abur şi ce­lelalte instalaţii s-au verificat şi s-au pus la punct, la fel cir­cuitele de ulei, sistemul de re­glaj electrohidraulic al turbi­nei, care apoi a fost rotită cu ajutorul viforului, s-a procedat la excitaţia statică a generato­rului — sistem­­modern şi efica­ce. Faze deosebit de delicate şi cu rol decisiv în buna funcţio­nare a grupului au fost şi pro­bele de etanşeitate a generato­rului, care este răcit, in con­diţii de exploatare, cu hidro­gen şi a spaţiului sub vid al turbinei. Pe 10 decembrie s-au umplut circuitele şi s-a pus în lucru primul grup — turbina şi cazanul — după care a doua turbină a fost lansată progresiv către nivelul de 3 000 de rotaţii pe minut. S-a aşteptat uscarea izolaţiilor. De noitat, ca fapt foarte important, că s-a efec­tuat o probă de supraturaţie pentru a se şti cu certitudine dacă echipamentele de protecţie ale turbinei sunt perfect fiabile. In ziua de 11 s-au executat pro­bele electrice la generator, făcîndu-se pregătiri pentru primul paralel la sistemul energetic naţional. In flux, se operează la ultimele verificări la cazanul nr. 2 care este şi el gata de a furniza energie termică. In afară de rodajul utilităţilor auxiliare (ventila­toarele de aer, exhaustoarele de gaze, preîncălzitoarele de aer, morile de cărbune și sistemul de alimentare a acestora, con­­casoarele de zgură, benzile „Redler“ etc.) spălarea mecani­că și chimică a fost trecută cu succes. Cînd interiorul zecilor de kilometri de conducte a fost lucios ca oglinda — şi chiar cu oglinzi s-a şi realizat verifi­carea — atunci poţi spune că ai terminat treaba în acest com­partiment al centralei. Şi, iată, acum cîteva performanţe de muncă, la CET Holboca, cea mai scurtă spălare chimică din ţară la un cazan de 420 tone de abur pe oră­­ de 7 zile, in loc de 15; suflarea cazanului şi a conductelor în numai trei zile faţă de un termen normat de pină la 6 zile; scurtarea pro­gramului de verificare a circui­telor de ulei şi curăţare a tur­­bogeneratorului de la 14 zile planificate la numai 7 zile; exe­cuţia tuturor probelor şi mă­surătorilor, cu turbina în func­ţiune, deci, „pe viu“ în numai 20 de ore, în loc de 36 de ore. După efectuarea primului para­lel vor urma, în continuare, pre­gătirea probei de 72 de ore, in­trarea efectivă în acest examen de foc a turbogeneratorului — dud se vor pulsa şi primii ki­lowaţi in sistemul naţional, opri­rea pentru reglajele de rigoare şi pornirea din nou a celui de al doilea grup pentru exploa­tarea de lungă durată. Etape care se vor consuma pină la finele anului, graţie tenacităţii şi competenţei profesionale a tuturor celor care edifică acest obiectiv energetic al ţării. O ultimă şi revelatoare ştire: cărbunele, pentru o bună bu­cată de vreme din sezonul rece, este asigurat şi pus la adăpost cum se cuvine. Există însă şi o cerinţă expresă, un apel că­tre minerii de la mina Bodoc: cărbunele livrat trebuie să fie de calitate corespunzătoare. O consemnăm, așadar în finalul acestui reportaj. Vasile lancu . p i iy&A '/'/s' • A',/'/,■ ■ . I .- WiiVSI:­If ' 'll: I 1 §■ wMMMi. . • . 1 Premieră tehnică la Baia­ Mare: ROBOTUL MANIPULATOR SINCRON „Manipulator sincron de 500 de kilograme“ acesta este numele complet al unui nou utilaj de mare complexitate, realizat la întreprinderea mecanică de ma­şini şi utilaj minier din Baia Mare, in fapt o premieră teh­nică pentru industria naţională. Născut dintr-o mai veche şi rodnică colaborare a proiectan­ţilor întreprinderii cu specialiş­tii Institutului politehnic „Tra­­ian Vuia“ din Timişoara, acest adevărat robot ce amplifică de sute de ori forţa mîinii omului aflat în scaunul de comandă este destinat în primă instanţă mecanizării lucrărilor grele din sectoarele calde ale întreprinde­rilor constructoare de maşini dar, aşa cum ne-au încredin­ţat autorii săi, aria de folosinţă este mult mai largă. „Practic u­na spunea inginerul Constantin Damian, şeful pregătirii fabri­caţiei de la I.M.M.U.M. — acest manipulator care este primul dintr-o familie compusă din trei mărimi, 250,500 şi 1000 de kilo­grame, poate fi utilizat in egală măsur­ă şi in metalurgie, side­rurgie şi in toate locurile de muncă ce presupun deplasarea unor sarcini grele sau acolo unde se lucrează in mediu no­civ. Spre exemplu, prin dotarea cu o serie de accesorii, interven­ţia directă a omului poate fi preluată de maşină in turnăto­riile de oţel, la manipularea pieselor calde, la curăţirea şi pozitarea pieselor turnate, debi­tarea maselotelor şi reţelelor de turnare , în forje, la introdu­cerea şi scoaterea pieselor calde din cuptoare, in alte secţii de producţie. In această variantă, robotul se roteşte in jurul unui punct fix dar, odată prevăzut cu o cale de rulare, el poate fi fo­losit in nenumărate alte dome­nii, de la industria minieră pină la depozite, scutind de fiecare dată efortul omului“. Făcînd cunoscută această rea­lizare de prestigiu a constructo­rilor de maşini băimăreni, care probează pe deplin înalta capa­citate tehnică şi profesională a acestui colectiv de muncă, nu ne facem decit datoria amintind şi pe cîţiva dintre cei care au participat in mod direct la pro­iectarea şi execuţia prototipu­lui : inginerii Dan Belea, Vasile Richter şi colegii lor din atelie­rul de proiectare nr. 3, condus de inginerul Mihai Vijdeliuc, muncitorul şef de echipă Ludo­vic Roman, prin mîinile căruia au trecut aproape toate noutăţi­le lansate în producţie în ulti­mii ani de întreprinderea băi­­măreană, inginerul tehnolog Aurel Jentea şi, desigur, şeful secţiei sculărie, inginerul Cornel Roman, care a purtat toată gri­ja ca manipulatorul să­ fie rea­lizat intr-un termen record — numai două luni de la proiect la execuţie. „Realizarea în premieră a a­­cestui produs — ne spunea ing. Cornel Roman — care intră in producţia de serie atît pentru nevoile proprii cit şi pentru terţi, notaţi că avem deja co­menzi de la mai mulţi benefi­ciari din ţară, — se înscrie în­tre măsurile şi faptele între­prinse de noi pentru transpu­nerea în viaţă a sarcinilor tra­sate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu cu ocazia vizitei din mai 1986 efectuată în întreprin­derea noastră, cu privire la mo­dernizarea produselor, mecani­zarea şi robotizarea utilajelor inclusiv ale celor care le produ­cem pentru beneficiarul nostru cel mai important, industria mi­nieră. Iată de ce, în aceste zile fierbinţi ce preced marelui eve­niment care este Conferinţa na­ţională a partidului, ne pregă­tim pentru testarea acestui uti­laj şi în subteran, îndeplinind în acest fel un angajament asu­mat.“ Radu Piciu (Urmare din pag. I) nu numai specialiştii care lu­crează în compartimentul de specialitate, dar şi muncitori şi maiştri din diferite secţii şi ate­liere. Despre cadrul de desfă­şurare a activităţii propriu-zise am putut afla amănunte din discuţia avută cu tovarăşul ing. Hristu Hristov, din comparti­mentul de pregătire a fabrica­ţiei,­ responsabilul programului de perfecţionare a organizării şi modernizarea proceselor de pro­ducţie. După cum o dovedeşte şi denumirea, programul se a­­xează pe două elemente princi­pale, unul dintre ele fiind, după cum se observă, modernizarea. Precizări sunt necesare, evident, pentru a putea ordona caracte­risticile definitorii ale acestui program, inclusiv eficienţa sa în practică. „In urmă cu aproape doi ani — spunea interlocutorul, — s-a întocmit programul de modernizare a producţiei ca ur­mare a indicaţiilor secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Acesta cu­prinde două etape distincte, pri­ma incheindu-se in luna iulie a anului 1987, cealaltă avind termen de finalizare sfîr­­şitul anului următor. Liniile di­rectoare ale programului au ur­mărit şi urmăresc, totodată, va­lorificarea deplină a potenţialu­lui tehnic, material şi uman in vederea dublării productivităţii muncii, a eficienţei economice in general. Împreună cu colabo­ratorii noştri, respectiv Institu­tul de cercetări metalurgice, Ins­titutul de sudură şi încer­cări materiale din Timişoara, I.C.S.I.T.S.C.M. şi Institutul Po­litehnic Bucureşti,­­ la care se a­­daugă centrala de resort, am a­­nalizat posibilităţile cit şi mo­dul in care se pot aplica obiec­tivele cuprinse in program. Ca elemente distincte se are in ve­dere integrarea întreprinderii cu o fabrică pentru prese de vul­­canizat şi reşapat anvelope şi dezvoltarea şi modernizarea sec­toarelor calde“. In cele spuse de interlocutor se vădeşte ideea potrivit căreia în întreprinderea de utilaj chi­mic „Griviţa Roşie“ au fost in­ventariate toate resursele care ar putea ridica performanţele tehnice şi economice ale fabri­caţiei la un nivel superior. Tre­buie însă să subliniem că mo­dernizarea a vizat şi alte di­recţii, printre care introducerea unor linii mecanizate de lucru şi a maşinilor universale, în sco­pul înlocuirii muncii manuale, Înlocuirea pe scară largă a su­durii manuale cu procedee mo­derne de sudare automată, op­timizarea proceselor de produc­ţie prin urmărirea şi dirijarea lor pe calculator. Dacă ne refe­rim concret la eficiența unuia dintre aceste exemple, respectiv la cel care implică folosirea cal­culatorului electronic, vom ob­serva că saltul făcut este demn de semnalat. La produsele de­numite răcitoare cu aer — pro­duse unicat — inclusiv lansarea se face cu ajutorul calculatoru­lui, durata­­ acestei operaţii fiind de patru ori mai mică. „Dacă un utilaj avea 400 de repere, unui tehnolog îi trebuiau, pen­tru întocmirea tehnologiei circa 40 de zile, la care se adăugau incă 10 zile pentru lansarea în fabricaţie, deci in total 50 de zi­le. Prin metodele moderne, — calculatorul, in cazul de faţă, — s-a ajuns ca întreaga durată a celor două operaţii să nu depă­şească 10—12 , zile“, a ţinut să precizeze ing. H. Hristov. Răminind tot la prezentarea programului, să mai notăm, în continuare, cîteva dintre reali­zările obţinute în perioada an­terioară, cu menţiunea că fieca­re din aceste impliniri este o consecinţă firească a muncii depuse de membrii comparti­mentelor specializate pentru a transpune in practică măsurile luate. Din acest punct de vede­re, ni se par semnificative rea­lizările cuprinse in prevederile legate de modernizarea fluxuri­lor tehnologice de fabricaţie, îndeosebi ne referim la elabo­rarea tehnologiei şi instalaţiei de confecţionat ţevi cu aripioare cand­ate din cadrul atelierului de microproducţie şi autoutila­je. Discutînd cu tovarăşul ing. Nicolae Dobre, şeful atelierului, am înţeles că eficienţa este de­osebită, căci în primul rind se înlătură importul. „Primele ti­puri de ţevi cu aripioare, arăta şeful atelierului, erau cu bandă elicoidală din aluminiu, acest material fiind înlocuit astăzi cu oţel, la noile produse. Se obţi­ne, în acest fel, pe lingă o im­portantă economie de metal ne­­feros, şi o creştere a coefici­entului de transfer termic. Acest atelier are şi o activitate de mi­croproducţie, sarcină noastră principală fiind aceea de a realiza ceea ce se proiec­tează. Avem un colectiv bin­e pregătit, bine organizat, ca­pabil să producă instalaţii complexe, cu părţi meca­nice electrice şi electronice. Dintre ultimele realizări pot să exemplific instalaţia de mandri­­nat hidraulic ţevi în placa tubu­lar­ă, instalaţia de sudat ţevi pla­ca tubulară, dispozitivul de pre­lucrat suprafeţe la flanşe direct pe utilaje. Conştienţi de sarci­nile actuale, sîntem mobilizaţi pentru a îmbunătăţi performan­ţele ţevilor longitudinale cu ca­­neluri la nivelul cerinţelor pre­zente pe plan mondial“. Aplicarea în practică a unor soluţii tehnice concomitent cu o perfecţionare a organizării mun­cii, a contribuit direct la obţi­nerea unor efecte la capitolul economiei de materiale şi ener­gie. Bunăoară, avem in vedere tehnologia şi instalaţia de rea­lizat ţevi cu aripioare longitu­dinale drepte şi în „U“, sudate, necesare în construcţia hacitoa­­relor cu aer. Este o premieră la nivel naţional, calculele arătînd un spor la producţia marfă de 24 milioane Iei pe an şi econo­mii de materiale la bandă de 6 tone, la care se adaugă o redu­cere a cheltuielilor totale de 1,2 milioane lei. Totodată, un inte­res aparte îl reprezintă acţiuni­le întreprinse pe tema raţionali­zării d­ebitării şi pregătirii mate­rialelor cu accent pe generaliza­rea debitării tablelor cu ajuto­rul celulei fotoelectrice, după desen, din care rezultă o redu­cere a consumului de materiale cu circa 25 tone pe an. Aspecte demne de interes solicită şi pre­ocupările pe linia modernizării şi organizării superioare a con­trolului de calitate şi a mijloace­lor de control tehnic, conducerii producţiei şi a muncii, aplicării acordului global şi celui direct in funcţie de specificul fiecărui a­­telier şi secţie, ca să nu mai vorbim de atenţia ce s-a acor­dat pregătirii şi perfecţionării forţei de muncă, la cursurile de policalificare iniţiate participînd, în anul 1987, circa 1200 de oa­meni. La început am amintit că programul de perfecţionare a organizării şi modernizarea pro­ducţiei au în componenţă două etape distincte, una dintre ele incheindu-se, cum am specificat, la jumătatea anului în curs. Ţinînd seama, de acest lucru, orice om îşi­­ poate pune întrebarea ce eficienţă au avut măsurile cuprinse în pro­gram, căci fiecare sfîrşit de ac­tivitate este un prilej de analiză şi bilanţ. Această întrebare am adresat-o tovarăşului ing. Hris­tu Hristov, de la care am pri­mit următorul răspuns : — Aşa cum am mai precizat, realizarea întregului program are ca punct final sfirşitul anu­lui 1988, cu toate că unele obi­ective ţintesc şi o perspectivă mai îndepărtată. Totuşi, putem arăta că prima etapă s-a concre­tizat cu rezultate conform cal­culelor iniţiale. Raportind reali­zările la nivelul anului 1985, se poate aprecia că sporul la pro­ducţia marfă este de 112,6 mili­oane lei, la productivitatea muncii de 32 400 lei pe persoană, in timp ce cheltuielile totale au fost diminuate cu 11,6 milioane lei iar cheltuielile materiale cu 8,3 milioane lei, la energie elec­trică estimindu-se o economie de 360 MWh. Vă informez că la această dată suntem­ axaţi pe îndeplinirea prevederilor din etapa a doua, al cărei program cuprinde 69 de măsuri, până la această dată fiind realizate 10 obiective. Pe baza celor arătate se poate aprecia că la întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa Roşie“ există o atmosferă specifică ma­rilor colective muncitoreşti în vederea desfăşurării şi îndepli­nirii programelor elaborate, rea­lizările de pină acum dovedind cu putere că in această unitate există o bună experienţă pe li­nia perfecţionării şi moderniză­rii proceselor de producţie. Un exemplu şi pentru alte unităţi economice în înfăptuirea programului de perfecţionare a organizării muncii şi modernizare WSSBKm "­­mmm­r" Vr Maşina de sudat ţevi cu aripioare longitudinale din a­er carbon Foto : MIRCEA C­ARAR­AT „România libera" * O importantă realizare a constructorilor feroviari vi A IERI A FOST DATA IM F010SINTA CAFEA FERATĂ DEVA Ieri, 11 decembrie 1987, me­­gafoanele din staţia C.F.R. Deva au anunţat plecarea pri­mului tren cu pasageri pe noul drum de fier construit între lo­calităţile: Deva şi Brad. La acest important eveniment au parti­cipat reprezentanţi ai unor or­gane locale şi ai unor unităţi centrale, lucrători de la căile ferate şi o serie de alţi cetă­ţeni care au ţinut să vadă ple­carea primului tren pe noul traseu. Mecanicul , Emilian Căta, împreună cu ajutorul său Gh. Morar au verificat din vreme, cu atenţie, locomotiva pregătită pentru drum. Şi alţii s-au pregătit temeinic­­ pentru această zi de decembrie. De fapt, erau necesare astfel de măsuri. Linia ferată Deva— Brad completează marile noas­tre înfăptuiri din perioada pe care poporul român o numeşte cu mîndrie „Epoca Nicolae Ceauşescu“. Această linie are o lungime de 36 kilometri şi va fi o punte de legătură dintr-o întinsă arteră de circulaţie fe­roviară a ţării. Să amintim nu­mai cîteva aspecte. Prin darea in folosinţă a liniei amintite circulaţia trenurilor între Deva şi Brad se reduce cu peste 250 de kilometri deoarece garnitu­rile feroviare nu mai trebuie să ocolească prin Arad. Specia­liştii au calculat că se econo­misesc anual sute de milioane lei şi că intr-o perioadă nu prea îndelungată investiţia va fi amortizată. Ieri, 11 decembrie impiegaţii din staţiile construite pe traseu au ridicat, pe rind, paletele dînd cale liberă primului tren de călători. Pină la acest mo­ment inaugural s-a depus insă multă muncă, au fost verificate valorile unor idei şi soluţii tehnice. Pe cei 36 de kilometri s-au construit 77 de poduri şi podeţe, 10 viaducte şi 4 tunele. Numai în zonele in care au lu­crat, în ultimii ani, colectivele de la Antrepriza pentru con­strucţii căi ferate Timişoara s-au excavat circa 2 milioane m.c. pămint şi piatră şi s-au tur­­nat 0,5 milioane m.c. betoane. Nu a fost o lucrare obişnuită. Pe parcurs au apărut dificultăţi topografice şi geologice care au impus soluţii ingenioase şi efor­turi. Dar oamenii, Însufleţiţi de chemarea partidului, le-au Învins rind pe rind. Pe o por­ţiune de circa 80 la sută din lungimea noii căi ferate s-au executat consolidări serioase, dintre care unele au fost rea­lizate pe bază de soluţii teh­nice proprii, curajoase. Pentru amatorii de statistici să mai amintim şi alte amănunte. Cel mai lung viaduct de pe traseu se află la Vălişoara şi are 186 metri. Cel mai lung tunel are 350 metri şi a fost săpat in zona denumită Dealu Mare. Prin el vor trece trenuri către Ţara Moţilor iar­ din Ţara Mo­ţilor către cetatea Devei şi Valea Mureşului. Unele infor­maţii cuprinse in aceste rin­­duri ni le-au furnizat Liviu Corfaru, şeful brigăzii nr. 4 de la Antrepriză de construcţii căi ferate Timişoara şi Gheorghe Niţă, şeful staţiei C.F.R. Deva. Primul şi-a exprimat şi dorin­ţa să amintim un ziar numele unor oameni care au fost me­reu la datorie atunci cînd a plouat torenţial sau a nins, atunci cînd a dogorit soarele sau au „crăpat“ pietrele de ger. Este vorba de Pavel Hevelka, Ion Ciorbă, Alexandru Herbei, Nicolae Suciu, Alexandru Ciur­­tea, Constantin Cismaş, Ioan Sándor, Dorin Cimpeanu, Ioan Giuglea, Vasile Grozea, fraţii Ursache, fraţii Curcă şi alţii. Unii sunt muncitori, alţii coor­donatori de formaţii. Acum toţi au dreptul să spună cu justi­ficată mîndrie „şi eu am mun­cit la construirea căii ferata Deva—Brad.“ Ieri, la orele 12:23 locomotiva trenului inaugural a şuierat prelung şi a pornit spre Ţara Moţilor. Cu dragoste şi recu­noştinţă faţă de partid, faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, numeroşi cetăţeni au venit in gările de pa traseu exprimin­­du-şi satisfacţia faţă de noua realizare dedicată apropiatei Conferinţa Naţionala a parti­dului. I. Cojocarui

Next