România Liberă, februarie 1988 (Anul 46, nr. 13447-13471)

1988-02-17 / nr. 13461

■Pagina a 2-a — 17 februarie 1988 ACTUALITATEA ÎN AGRICULTURĂ CALITATEA REPARAŢIILOR NEAMŢ, în perspectiva campaniei de primăvară. Pe prim- încheierea reparaţiilor la trac­toarele şi maşinile ce vor fi fo­losite In campania de primăvară este, fără îndoială, una din cele mai importante acţiuni la ordi­nea zilei. De modul in care se execută aceste reparaţii, de în­cadrarea lor in termen, de cali­tatea lor depinde finalizarea lu­crărilor agricole în perioadele optime. Este firesc, deci,, intere­sul care se acordă acum întregii acţiuni. Am urmărit cum se desfăşoară reparaţiile in mai multe unităţi din judeţul Neamţ. Din capul locului trebuie spus că demara­jul a fost ceva mai lent ca in alţi ani, dar că, pe parcurs, s-a ajuns la încadrarea in graficele stabilite pe fiecare secţie, staţi­une de mecanizare şi centru specializat. Una din cauzele în­­tirzierilor a fost Începerea repa­raţiilor mai tîrziu, ca urmare a prelungirii campaniei de toam­nă, încet, încet, însă, în luna ia­nuarie ritmurile de­ lucru au in­trat în normal, ba chiar au fost depăşite pentru a se recupera restanţele. Iar acum se poate afirma că pină la 20 februarie toate tractoarele, utilajele şi ma­şinile necesare efectuării lucră­rilor vor putea intra pe cîmp. De fapt, o parte din acestea se află încă de pe acum pe cîmp. Ne referim la maşinile de îm­prăştiat amendamente şi trac­toarele aferente lor. Dacă la mijlocul lunii ianuarie procen­tele de realizare a reparaţiilor se situau intre 15 şi 30 la sută, după numai două săptămîni s-a ajuns la 80—60 la sută. Acum ele sunt finalizate la grapele cu discuri, maşini de plantat car­tofi, semănători, maşini pentru amendamente, pentru împrăş­­tierea gunoiului etc. De la ingi­nerul şef al Trustului judeţean S.M.A., Gherasim Pavel, am re­ţinut cîteva acţiuni care au con­dus la ritmurile bune de repa­raţii. Pentru întocmirea planu­lui de reparaţii, de pildă, s-a controlat fiecare maşină şi trac­tor. Pe baza stării tehnice a vo­lumului de lucrări efectuat de la ultima reparaţie, a periodicităţii şi ciclurilor de întreţinere şi re­parării prevăzute în normative s-a stabilit pentru fiecare utilaj ce trebuie să i se facă. în acest fel toate S.M­ A.-urile au un plan fundamentat de reparaţii capi­tale, curente şi de revizie teh­nică, în funcţie de datele din planurile respective s-a stabilit necesarul de piese de schimb, flvînd In vedere piesele ce se pot recupera de la utilajele ca­sate în 1987 şi cele care se pot recondiţiona. Apoi, s-a calculat necesarul de forţă de muncă astfel Incit reparaţiile să fie ter­minate la timp. Se ştie, de exemplu, că pentru un tractor de 65 CP la o revizie tehnică sunt necesare 23 de ore. S-a în­mulţit cu numărul de tractoare ce necesită revizie şi a rezultat numărul de ore-om necesare. Se cunoaşte, totodată, cite ore sunt pină la­ 20 februarie cind acţiu­nea trebuie finalizată, în func­ţie de aceste elemente s-a fixat numărul de muncitori pe fiecare staţiune de mecanizare. Acelaşi lucru şi pentru reparaţiile cu­rente şi cele capitale, la fiecare utilaj. Deci, nimic la întimplare. Acestea ţin de modul de orga­nizare. Dar cum se desfăşoară efectiv reparaţiile ? Există în judeţ 4 centre specializate : la Roman, Podoleni, Tg. Neamţ şi Ştefan cel Mare. Fiecare ''este profilat pe diferite tipuri de mo­toare şi alte componente. Apoi, atelierele din S.M.A. sunt folo­site pentru revizii tehnice şi re­paraţii curente pentru tractoa­rele care nu necesită reparaţii capitale. In sfîrşit, în atelierele secţiilor de mecanizare se re­pară doar utilaje cu complexi­tate tehnică redusă : grape cu discuri, combinatoare, cultiva­toare etc. Să mai amintim că fiecare post de lucru a fost do­tat corespunzător, că există peste tot standuri de testare şi verifi­care a motoarelor de toate tipu­rile, standuri pentru testarea pompelor de injecţie şi injec­­toarelor, pentru verificarea com­ponentelor hidraulice, dispozi­tive de antrenare a batozei şi hederului la combine fără por­nirea motorului etc. „Există, aşa cum va afirma interlocuto­rul amintit, o bază materială bună. Avem şi piese de schimb. Ne vom încadra in timpul sta­bilit pentru reparaţii, fără nici o problemă“. Optimism exage­rat ? Nu. In atelierele mecani­zatorilor din Neamţ se recondi­ţionează anual circa 2 000 de re­pere în valoare de aproape 40 milioane lei. Piesele ce nu se pot recondiţiona nu sunt aştep­tate de la furnizori zile în şir. Trustul S.M.A. a pus la dispo­ziţia întreprinderii de transport specializat (cea care trebuie să asigure mijloace de transport pentru aprovizionare) 3 autoate­liere care bat drumurile după piese. Această măsură s-a luat intrucît respectiva întreprindere poate asigura pentru transport numai maşini mari, ceea ce nu este deloc economic... Centrul de reparaţii capitale Podoleni. Pe benzile atelierelor de aici se fac reparaţii capitale la tractoarele de 65 CP, se re­condiţionează piese de la şasiu, pompe şi distribuitoare hidrau­lice, se produc echipamente de strîns pleava. Şeful centrului, ing. Vasile Neagu, ne dă citeva amănunte din care înţelegem că anual se repară aici, din tot ju­deţul, 200 de tractoare. Pe ia­nuarie planul de reparaţii a fost de 46 de tractoare. Din judeţ au sosit 54, care au fost reparate. Acum se lucrează la alte trac­toare afinite din unităţi. Cei 70 de muncitori, 5 maiştri, un in­giner tehnolog îşi cunosc bine meseria. Altfel nu ar cădea in sarcina lor doar reparaţiile capi­tale, ci şi acordarea de asistenţă tehnică în tot judeţul pentru tractoarele pe care le repară, ca şi pentru utilajele noi care so­sesc de la diverşi furnizori. Tot în cadrul centrului se face şi dezmembrarea tractoarelor ca­sate şi se recondiţionează o serie de piese care rezultă de la ele şi de la tractoarele ce sunt aduse pentru reparaţii capitale. Şi încă ceva care ar putea apărea ca un lucru minor, dar care este foarte important: în ateliere se confecţionează suporţi pentru suspendarea tractoarelor şi ma­şinilor care au pneuri. în felul acesta se protejează foarte bine pneurile, li se măreşte durata de folosinţă. Lingă acest centru se găsesc şi atelierele S.M.A. Podoleni. Aici se execută revizii tehnice şi reparaţii curente la tractoare şi combine. Tocmai de aceea există şi două formaţii speciali­zate pe cele două tipuri de ma­şini. Inginerul şef al S.M.A., Dumitru­ Zidaru­, ne conduce prin ateliere. La bancul de tes­tare a motoarelor de la combine, mecanicul Ion Simion ne de­monstrează in ce constă o astfel de operaţie. La fel şi la bancul pentru pompele de injecţie. Aflăm că cele care corespund sunt montate din nou după mici remedieri. In cazul în care se dovedesc a fi defecte, sunt expe­diate la centrul specializat de la Roman. în campania de repara­ţii se practică o metodă foarte bună. De 3 ani se aduc din sec­ţiile aparţinînd respectivului S.M.A. cei mai buni mecanici. Mereu aceiaşi pentru a asigura calitatea. Sunt acum 27 de oa­meni care participă la repararea şi revizuirea celor 151 de trac­toare şi 54 de combine. Pentru fiecare utilaj există o fişă în care sunt înscrise o serie de date : modul în care s-au com­portat în campania de lucru, in­tervenţiile necesare atunci, pie­sele care­ s-au schimbat, cauzele defecţiunilor. Se cunoaşte aproa­pe exact ce are fiecare combină sau tractor, ceea ce face să nu se mai piardă vreme cu depista­rea cauzelor funcţionării nesa­­tisfăcătoare. Ritmul bun care se înregistrează la reparaţii este atestat de faptul că peste 80 la sută din tractoare pot intra a­­cum în lucru, iar la combine, al căror termen final este 1 aprilie, s-a ajuns la aproape 50 la sută. Nu este singurul loc unde activitatea de reparaţii s-a organizat bine, în cazul S.M.A. Moldoveni, de pildă, care deser­veşte 8 unităţi agricole, realiză­rile de pină acum dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că la 20 fe­bruarie campania poate începe. Procentele de realizare a repa­raţiilor sunt de 100 la sută la grapele cu discuri, maşinile pen­tru administrat amendamente, semănătorile pentru prăşitoare, cultivatoare şi peste 90 la sută la tractoare. Directorul S.M.A., ing. Valeriu Creţu şi inginerul şef, Mihai Răţoi, sunt în perma­nenţă în ateliere pentru a ur­mări direct modul in care se execută reparaţiile, pentru a cu­noaşte nevoile de piese, pentru a controla calitatea. „Dacă fa­cem acest lucru, spune unul din interlocutori, avem în vedere ca la recepţia reparaţiilor să nu se ivească surprize, in sensul de a mai fi nevoie de alte intervenţii care ar prelungi timpul necesar terminării lucrărilor.“ De altfel, la fiecare loc de muncă s-au stabilit minime tehnice ce sunt obligatoriu de îndeplinit. Dacă aceste minime nu sunt realizate, atunci respectivul Utilaj nu este recepţionat. Ca şi la alte ate­liere există o fişă a fiecărei combine şi tractor în care sunt semnalate deficienţele apărute in lucru. Se intervine, deci, di­rect acolo unde este nevoie, ceea ce face ca reparaţiile să se înca­dreze in costurile stabilite. Ca urmare a aplicării acestei me­tode numărul orelor de func­ţionare pină la intrarea in repa­raţii capitale poate fi depăşit, întreţinerea­ corectă şi la timp, reparaţiile curente bine făcute, iată ce se urmăreşte în perma­nenţă aici, la Moldoveni. Am prezentat citeva aspecte privind modul cum s-au organi­zat reparaţiile in judeţul Neamţ, felul in care se derulează aceas­tă acţiune, convinşi fiind de faptul că un asemenea mod de lucru poate şi trebuie să fie ex­tins in toate atelierele din ţară. O experienţă bună," cu­ rezultate notabile, dacă avem in vedere, a­şa cum ne-au declarat mai mulţi interlocutori, că anul tre­cut, în toate campaniile, dato­rită reparaţiilor de calitate, tractoarele şi utilajele s-au com­portat foarte bine. Eugen Sa­su Ividu­ • Instalaţii moderne pentru testarea diverselor componente ale utilajelor agricole se află in dotarea ■ tuturor S.M.A. din judeţul Neamţ. In imagine, mecanicul Ion Simion la standul pentru testarea pompelor de injecţie. Foto : M. POPESCU STOENEŞTI PROFILUL UNEI EPOCI EROICE Ampla şi elocventa antologie de texte consacrată măreţelor ctitorii ale României socialiste înfăptuite In cei peste douăzeci şi doi de ani, de cînd la cîrma partidului nostru se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu poartă un titlu semnificativ : „MAGISTRALELE LUMINII". (Ed. Eminescu). Prin acest vo­lum cuprinzînd mărturii ale fap­telor de eroism desfăşurate pe tot cuprinsul patriei, editura și-a propus să fixeze pentru contem­poraneitate, profilul creator al unei epoci inconfundabile , al Epocii Nicolae Ceauşescu. Cu atît mai mult cu cit la izvorul fiecărei realizări de anvergură — ce avea să schimbe nu numai înfăţişarea generală a ţării ci şi pe aceea a fiecărui colţ de ţară in parte şi, mai mult decit ant, pe a fiecărui om în parte, — se regăsesc întotdeauna gîndul şi iniţiativa celui pe care patria l-a sărbătorit de curînd cu prilejul aniversării zilei de naştere şi a celor peste 55 ani de eroică activitate revoluţionară : secre­tarul general al partidului, preşedintele Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Grupate pe citeva secţiuni, textele, reportajele şi mărturiile din acest volum omagial, adre­sat deopotrivă ţării şi conducă­torului ei, surprind şi înfăţi­şează cititorului secvenţe din înflăcărată luptă depusă pen­tru a conferi României acel chip nou, modern, pe care incepînd prin a-1 socoti spec­taculos am sfîrşit prin a-1 socoti firesc. Ne-am obişnuit astăzi să vedem şantierele mu­­tindu-şi cu repeziciune sediul dintr-un colt în altul al Capi­talei. Această mobilitate, însă, reprezintă o experienţă ciştigată in cele peste două decenii de necontenită lucrare. Acest stil dinamic, operativ şi îndrăzneţ, propus naţiunii noastre de în­suşi preşedintele ei, a devenit stilul acestei epoci ; a devenit simbolul acestei epoci. Este uşor de recunoscut în oricare locali­tate a ţării pe care ajunge să n-o vizitezi numai ciţiva ani pentru ca înfăţişarea ei să ţi se pară apoi cu totul alta. Capitala însăşi işi modifică înfăţişarea de la an la an, adeseori de la o lună la alta. In pieţele oraşului a înflorit, pe nebăgate de seamă, o salbă întreagă de cochete sta­ţii de metrou, au apărut nume­roase pasaje rutiere, cartiere în­tregi şi­ au cîştigat o personali­tate aparte. Dîmboviţa însăşi a fost transformată într-o „magis­trală albastră", zona centrală se află in plină construcţie, noul Palat destinat pionierilor şi şoi­milor patriei domină alături de Palatul Sporturilor şi Culturii, sudul oraşului. Intitulat „O metropolă pentru viitor“ capitolul dedicat recon­strucţiei Capitalei, surprinde imensul efort creator investit in realizarea acestor construcţii ce conferă Bucureştilor statutul de oraş modern. Cu „pasiune şi dăruire muncitorească“ echipele de constructori au lucrat necon­tenit in aceşti ani atît dedesub­tul oraşului cit şi deasupra lui, uneori în condiţii imposibile, pentru ca Înfăţişarea lui de azi să corespundă viselor locuitori­lor săi. Oraţie acestor eforturi Bucureştiul a devenit un oraş infinit mai „deschis“, mai „acce­sibil" : el poate fi traversat, graţie metroului, în numai cîteva zeci de minute, economi­sind astfel timpul care tre­buie folosit la ora­­ actuală din plin. Intitulat chiar „Magistralele luminii“, un alt capitol al cărţii are in vedere importantul sec­tor, vitalul sector al energeticii. Sunt evocate istoriile — şi ce Istorii ! — ale celor două şan­tiere hidroenergetice de la Por­ţile de Fier „un laborator al conlucrării dintre oameni, na­tură şi timp“ cum ii numeşte Mihai Caranfil, ale barajului de la Argeş, precum şi a centralei nuclearo-atomice de la Cerna­vodă. Ele reprezintă nu numai certitudinile sporirii potenţialu­lui energetic naţional, nu numai adevărate probe de înalt profe­sionalism ci, adesea, cele mai convingătoare şcoli ale muncii. Şantierele noastre hidroenerge­tice au adus fără îndoială lu­mina in toate casele ţării , dar e tot atît de neîndoielnic şi fap­tul că ele au „aprins lumina“ în nenumărate biografii tinere, inlesnindu-le descoperirea şi că­­lirea unor opţiuni profesionale, şansa de a deveni profesionişti de primă mină, oameni pe mă­sura epocii lor. La Lotru, de pildă, consemna cindva V. Hossu-Loghin — lucrarea hidroenergetică a fost gîndită „dincolo de baraj, centrală, tur­bine, galerii“. Creatorii ei, tine­rii ei creatori, şi-au propus, cu elanul specific virstei şi cu en­tuziasmul specific epocii, să rea­lizeze „un briliant“ care să stră­lucească peste veacuri. Şi au izbutit. Această „şcoală a cu­rajului“ profesional a devenit, pe măsură ce se acumula expe­rienţă şi se acumulau exemple, la îndemnul şi cu încurajarea stăruitoare a secretarului gene­ral al partidului, un capitol de istorie. Capitolul „Planeta căr­bunelui“ mărturiseşte despre eforturile, niciodată îndeajuns de cunoscute, ale minerilor, des­pre eroica lor muncă de zi cu zi, despre viaţa lor din subte­rane şi viaţa lor de la „supra­faţă“, în frumoasele oraşe de pe Valea Jiului, despre noul model de miner al zilelor noastre, des­pre mecanizarea şi moderniza­rea instalaţiilor, despre tradi­ţiile muncitoreşti ale celor ce de veacuri, scot la lumină bogăţiile din adîncuri ale acestui pămint. Aceste eforturi cărora le dato­răm condiţiile civilizate de trai, aceste eforturi uriaşe, demne odinioară doar de zei, sunt astăzi realizate de oamenii întregii ţări. „Anotimpul oamenilor“, o semnificativă secvenţă a cărţii, grupează mărturii despre ci , despre bogăţia cea mai de preţ a ţării, fără de care cele­lalte ar fi rămas nepuse în va­loare : oamenii. Ei au refăcut oraşul Alexandria din temelii ; ei au ridicat noi întreprinderi şi combinate în oraşe care altădată nici nu visau vreo industrie. Ei au desţelenit şi irigat pămînturi sterpe. Ei au construit peste un milion de tractoare. Ei au schimbat înfăţişarea Botoşanilor, a Buzăului, ei au întinerit Cluj- Napoca, ei au transformat Ma­ramureşul dintr-un ţinut pito­resc într-unul industrial, ei au conferit Bîrladului şansa unei afirmări spectaculoase în econo­mia ţării, ei au dat Năsăudului dreptul de a se mîndri nu numai cu preţioasele sale arhive cul­turale ci şi cu o prezenţă activă in dinamica producţiei. Oamenii sint cei care, mobilizaţi de in­­demnurile şi exemplul personal al preşedintelui ţârii, au cutezat să se înalţe la cotele propriilor lor aspiraţii. Intre Reşiţa de odinioară şi Reşiţa de as­tăzi se înregistrează diferenţe pe care numai scurgerea timpu­lui n-are cum să le justifice. Numai­­ „obiceiul performanţei“ pe care reporterul Ion Andreiţă il observă la dinastiile de oţelari reşiţeni pot argumenta saltul Reşiţei : „nu o dată am con­struit uzine întregi“ mărturiseşte un interlocutor. Dar oamenii au construit nu numai case, metrou, uzine, avioane şi nave de mare tonaj. Intrecîndu-se pe sine eroii anonimi ai acestui timp eroic s-au înfruntat adeseori cu im­posibilul. Ce înseamnă Trans­­făgărășanul dacă nu o asemenea victorie împotriva imposibilu­lui ? Ce „, , înseamnă Canalul Dunfti de­ Marea Neagră dacă nu o dovadă că oamenii fac nu numai istoria ci, uneori, şi geo­grafia unei ţări ? Ce a însemnat Transfăgărăşanul ? Romulus Lai notează exact : „două milioane cinci sute şaptezeci şi două zile-om“ de muncă. Oamenii au prins gustul per­formanţelor. Cei mai mulţi in­terlocutori chestionaţi în carte mărturisesc a fi nutrit dorinţa realizării unor lucrări de excep­ţie, „nemuritoare“. Aşa se face că mulţi dintre ei abia au ter­minat epopeea Transfăgărăşanu­­lui că s-au şi mutat în epopeea Canalului, adică pe marea „Ma­gistrală albastră“. La 26 mai 1984 Preşedintele ţării a tăiat panglica inaugurală a Canalului Dunăre-Marea Neagră, consfin­ţind in felul acesta o nouă — şi de durată — victorie împotriva imposibilului. Şi ceea ce atunci părea, pentru mulţi, un final fe­ricit s-a dovedit a fi doar un ince-put. Pe agenda de lucru a „şantieriştilor" s-au înscris noi obiective : Canalul Midia-Năvo­­dari, canalul Bucureşti-Dunăre... încit la întrebarea reporterului Victor Vântu : „Ce gîndeşte un­­ Erou al Muncii despre eroism“,­ un inginer prezent la Bicaz, ia­ Transfăgărăşan şi la Canal, va răspunde firesc : „Eroii sunt plă­mădiţi şi descoperiţi de epoca lor“. Ce a însemnat aşadar, o zi, o singură zi din viaţa Cana­lului­ ? Petre Mihai Bâcanu no­­­teazâ exact : „Intre 100.000 şi 150.000 m.c. excavaţii. Dragaje,­ in jur de 10.000 m.c. pe zi“. Dar epopeea nouă a ţării a cuprins şi agricultura. Conceptul „noii revoluţii agrare“ lansat de se-*­­cretarul general al partidului a solicitat lumea satului românesc­­ la o reevaluare a metodelor de lucru, la o mai bună şi atentă valorificare a pămintului, la ob­ţinerea unor recolte sporite, la transformarea recordurilor in obişnuinţă. Nu intimplator pri­ma vizită de lucru pe care, in urmă cu aproape douăzeci şi trei de ani, a făcut-o in calitatea sa de conducător al partidului,, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a­­fost intr-un sat, printre ţărani, încă de atunci secretarul gene­ral al partidului intenţiona să redea ţăranului un statut de primă mărime In viaţa şi eco­nomia ţârii. Ţăranul de astăzi, ţăranul noii revoluţii agrare, este, a devenit un adevărat spe­cialist al recoltelor, un gospodar „complet". Ei au transformat­ Insula Mare a Brăilei Intr-un adevărat hambar. Ei şi-au trans-,’­format satele in adevărate oră­şele ; ei asigură piinea întregii ţări. Şi ei, asemenea întregii ţări, privesc cu încredere „spre mileniul trei" — aşa cum măr­turiseşte un alt capitol al cărţii prezentate aici. Este vorba de noi realizări de prestigiu înre­gistrate intr-­in oraş sau in altul. Intr-un loc sau In altul, (Timişoara, Olteniţa, Cri­sturu Secuiesc, linia ferată Rîmnicu Vîlcea-Vilcele, noul pod de la Cernavoda, Călăraşi, Tulcea, Cimpulung-Muscel, platforma continentală a Mării Negre, Pi­teşti, Galaţi etc.). . Este vorba, cu alte cuvinte,­ despre un imn adresat ţării în­tregi, fiecărui colţ de ţară — nu-ai grijit şi descoperit propriei sale­­lumini, dăruit unui destin sem­nificativ. Este vorba de un imn­" adresat oamenilor acestei ţări, făuritori ai tuturor bucuriilor — materiale şi spirituale — ale ţării. Este vorba de un imn adresat Inteligenţei româneşti care şi-a afirmat din plin capa­citatea creatoare. Este vorba de un imn adresat talentelor, ne­cunoscute odinioară, şi pe care Festivalul naţional „­Cîntarea României‘le-a promovat necon­tenit. Este vorba de vocaţia de pace a acestei ţări, vocaţie atlt de Stăruitor afirmată prin de­mersurile Internaţionale ale preşedintelui ei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu Cel conside­rat, în chip recunoscut, un ade­vărat „erou al păcii“. Volumul „Magistralele lumi­nii“ exprimă astfel deopotrivă admiraţia pentru oamenii aces­tei ţâri şi admiraţia recunoştinţă — dragostea oamenilor acestei ţări pentru preşedintele lor. Tia Şerbănescu n­y— a T— LUMINII ’ faEt »iii , ij.., j**' tg§ 1 ; llIMfl Wm mm fife Ut editura eminescu Rezultate de excepţie intr-o unitate agricolă fruntaşă şi explicaţia lor Veritabilă unitate etalon a agriculturii socialiste româ­neşti, I.A.S. Prejmer, judeţul Braşov, nu are nevoie de prea multe prezentări. O impre­sionantă colecţie de distincţii, acordate acestei unităţi de către conducerea de partid şi de stat, stă mărturie calităţii muncii şi rezultatelor obţinute de colec­tivul întreprinderii. Nu multe unităţi din ţară se pot mîndri, cu 12 titluri „Ordinul Muncii“ clasa I, cu două titluri de „Erou al Muncii Socialiste“ şi două de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“, ultimele fiindu-i acor­date în anul 1988 pentru pro­ducţiile record de cartofi şi orz. Dr. inginer IO­AN TOMA munceşte de 28 de ani în această întreprindere, din care ca di­rector 28 ani. Admirabile sunt la acest om competenţa, vitali­tatea, energia cu care rezolvă operativ problemele pe care în mod firesc le ridică o unitate complexă cum este I.A.S. Prej­mer. Experienţa bogată acumu­lată pe parcursul atitor ani de­dicaţi sporirii rodniciei pămin­tului, li permite să găsească în­totdeauna cele mai bune solu­ţii de rezolvare a problemelor cu care se confruntă unitatea, să anticipeze şi să prevină si­tuaţiile dificile. Stăm de vorbă cu acest specialist de excep­ţie, rugîndu-1 să ne împărtă­şească din experienţa unităţii în fruntea căreia se află. — Tovarăşe director loan Toma, de peste 17 ani I.A.S. Prejmer se situează constant pe locuri fruntaşe in întrecerea socialistă obţinind rezultate dintre cele mai importante. Cum aţi ajuns aici ? — Rezultate bune cu care ne mîndrim în ultimii ani se con­cretizează în producţiile vege­tale şi animale obţinute. De la an la an, nivelul acestora a fost în continuă creştere, ele re­­flectînd saltul calitativ înregis­trat in întreaga noastră activi­tate. După cum ştiţi, la noi producţia vegetală de bază este asigurată de cultura cartofu­lui. Aceasta datorită faptului că se pretează cel mai bine la con­diţiile pedoclimatice ale zonei. Aceasta ne-a permis ca de la 30 tone cu 10 ani în urmă să ajungem la 53 000 kg la ha. La orzul de toamnă, de la 4 340 kg la hectar in 1975 am ajuns la 8 200 kg In 1936 şi 9 060 kg la hectar în 1987. Deci, in zece ani mai mult decit dublu. De fapt, cu aceste producţii candidăm la un nou titlu de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“. Cit priveşte sfecla de zahăr şi aici am rea­lizat aproape 60 tone la hectar în 1985, 58 tone în 1986, iar în 1987, an deosebit de dificil, am realizat tot atîtea tone la hec­tar. Reţineţi insă că toate pro­ducţiile noastre sunt realizate în condiţii de neirigare. Rezultate bune am obţinut şi în zootehnie, sector cu o pon­dere de peste 50 la sută în va­loarea producţiei marfă. De la fiecare din cele peste 4 000 de vaci cu lapte am reuşit să ob­ţinem până la 4 163 litri lapte de la întregul efectiv. Indicele natalităţii este de 85 la sută, dar sperăm ca în viitor să-l îmbu­nătăţim. Producţiile amintite ne permit să depăşim constant livrările la fondul de stat. Mai deţinem un complex de por­cine din care livrăm multor uni­tăţi din judeţ şi din ţară ma­terial de reproducţie. La acesta se mai adaugă un complex de creşterea animalelor de blană şi 4 ha luciu de apă păstrăvă­­rii, cu rezultate la nivelul ţă­rilor cu tradiţie in acest do­meniu. Datorită producţiilor bune obţinute, întreprinderea s-a înscris cu rezultate financiare favorabile.­­ Se spune că la Prejmer s-a instituit un sistem eficient de organizare şi conducere a pro­­cesului de producţie. Concret, in ce constă acest sistem ? — Nu aş putea spune că la ora actuală sistemul nostru de conducere şi organizare este singular in felul lui, intrucît, in­tre timp, el s-a generalizat în mai multe unităţi din ţară.­Ceea ce aş vrea să subliniez este faptul că noi ne-am numărat printre primii­ care l-am apli­cat, respectiv încă d­in anul 1973. Practic, el constă între altele şi în utilizarea metodei radio-con­­ferinţelor. Despre ce este vorba ? In fiecare zi dimineaţa la orele 7 şi seara la orele 18 avem ra­­d­ioteleconferinţă cu toate fer­mele întreprinderii. La ea parti­cipă conducerea tehnică a uni­tăţii, pe de o parte, şi şefii de fermă împreună cu alţi spe­cialişti cu atribuţii de răspun­dere în subunităţi pe de altă parte. Pe baza operativei zil­nice conducerea unităţii discută cu fiecare fermă in parte, pro­bleme pe care acestea le ridică şi care privesc în principal or­ganizarea activităţii de produc­ţie, mecanizarea lucrărilor, fu­rajarea animalelor, aproviziona­rea, livrarea produselor, etc. în cele mai multe cazuri con­ducerea unităţii reuşeşte să re­zolve­­in timp optim proble­mele pe care le ridică cu acest EXPERIENŢE PE CARE LE SUPUNEM ATENŢIEI prilej fermele astfel încât sunt evitate situaţiile în care aces­tea, prin acumulare, ar putea crea perturbaţii în buna des­făşurare a activităţii. La fel de eficiente se dovedesc şi ana­lizele la faţa locului, in ferme. A intrat în practica noastră curentă obiceiul de a ne de­plasa frecvent în ferme, unde analizăm întreaga activitate eco­­nomico-socială a subunităţilor respective, prilej cu care se iau pe loc măsuri de înlăturare a eventualelor disfuncţionali­­tăţi. Lipsită de formalism şi rutină şi bazată pe principiali­tate şi ajutor efectiv acordat fermelor şi această metodă de conducere se dovedeşte extrem de eficientă. Pe lingă cele amin­tite, săptâmînal, pe baza ordi­nului de lucru, întreprindem o analiză temeinică a activităţii de ansamblu a întreprinderii, a­­naliză la care participă toţi factorii de răspundere. Cu acest prilej, fiecare specialist este pus să raporteze asupra modu­lui în care şi-a îndeplinit sar­cinile trasate de conducerea co­lectivă. Astfel, nimeni nu se poate sustrage controlului, ni­meni nu poate eluda răspunde­rea personală. Responsabilitatea individuală şi colectivă găseşte şi la I.A.S. Prejmer cadrul optim de afirmare. Ca o parti­cularitate a activităţii noastre de conducere şi organizare a muncii, fac precizarea că şefii de fermă se ocupă nemijlocit de realizarea producţiei, fiind absolviţi de alte activităţi auxi­liare cum ar fi aprovizionarea tehnico-materială etc. — Cum explicaţi faptul că la Prejmer­ există o stabilitate a cadrelor ? — Simplu. Asigurăm oameni­lor noştri condiţii bune de muncă şi viaţă. Ei au la dispo­ziţie apartamente repartizate pe ferme situate aproape de locu­rile de muncă. La dispoziţia lor mai stau trei cantine şi două creşe cu program săptâmînal. Şi nu în ultimă instanţă, cîş cifeul mediu lunar care se încadrează între 2 500—3 500 lei pe om al muncii. Asigurind asemenea condiţii nu-i de mirare că ten­taţia oraşului, respectiv, a ma­rii citadele industriale care este Braşovul, dispare. De fapt, în general, nu există mari deosebiri între viaţa la oraş şi cea a lo­calităţilor unde îşi desfăşoară activitatea lucrătorii fermelor noastre. Aceste localităţi asigură şi ele cetăţenilor condiţiile unei vieţi civilizate : brutării, maga­zine, diverse servicii, cinemato­graf, posibilităţi de petrecere utilă şi plăcută a timpului liber. La acestea aş mai aminti faptul că pe lingă unitatea noastră funcţionează un liceu agroindus­trial de unde primim în fiecare an tineri bine pregătiţi, capabili să exercite meseria de agricul­tor conform cerinţelor noii re­voluţii agrare. — Deşi an de an obţineţi re­colte mari cum explicaţi faptul că potenţialul productiv al pă­mintului nu scade, ci creşte ? — Potenţialul productiv al pământului este în continuă creş­tere pentru că aplicăm cele mai moderne tehnologii puse la dis­poziţie de ştiinţa agricolă. Fer­tilizăm cu îngrăşăminte natu­rale 1 500 ha anual la care se adaugă fertilizarea cu îngrăşă­minte chimice. Aceasta se face pe baza cartării fiecărei parcele, în aceeaşi măsură ne preocupă creşterea suprafeţei arabile, combaterea risipei de teren şi alte măsuri care se referă la asigurarea unei bune pregătiri a terenului şi efectuarea lucră­rilor de însămînţări, întreţinere şi recoltare a culturilor pe baza regulilor agrotehnice moderne. Acordăm o importanţă deosebită executării tuturor lucrărilor nu­mai în perioadele optime, ca şi realizării unor densităţi optime pe unitatea de suprafaţă.­­ Este de presupus că, in pa­ralel cu sporirea producţiilor şi a beneficiilor, a crescut şi baza tehnico-materială a unităţii... — Da, în ultimii 10—12 ani am avut alocate pentru investiţii noi şi pentru modernizări in me­die cite 50 milioane lei anual. S-au modernizat mai multe fer­me zootehnice uimind ca în a­­cest an acestora să li se adauge încă două ferme. De asemenea au fost atacate lucrările viitoa-r rei staţii de biogaz. Ca urmare a investiţiilor de care am bene­ficiat valoarea fondurilor fixe şi a mijloacelor circulante a sporit an de an. — Neîndoielnic I.A.S. Prejmer a acumulat in decursul ultimi­lor 15—70 de ani o experienţă valoroasă. Ce consideraţi că poate fi preluat cu succes din această experienţă şi in alte unităţi agricole din judeţ şi din ţară ? — Cred că multe unităţi ar putea prelua din experienţa noastră unele metode privind sistemul de colaborare dintre fem­e, din stilul de muncă al organelor de conducere sau din modul­ de organizare a produc­ţiei şi a muncii. Avem de ase­menea tehnologii bune de lucru la toate culturile, în creşterea şi îngrijirea animalelor bovine şi porcine, inclusiv a animalelor de blană şi în sectorul păstrăvăriei. Vreau să menţionez că în între­prinderea noastră au loc frec­vent schimburi de experienţă la care participă specialişti şi alţi oameni ai muncii din unităţi agricole ale judeţului Braşov cit şi din alte judeţe. Se învaţă de la noi, dar şi noi avem de învă­ţat de la alţii. Pentru că trebuie spus, avem încă rezerve în a munci mai bine pămintul, în a ne organiza și mai eficient în­treaga noastră activitate. Ioan Pamparou e © oficiiIS Serbările zăpezii Intr-un splendid decor hiber­nal, cu zăpadă abundentă şi os­pitalitate deosebită, staţiunea turistică pentru tineret de la Iz­vorul Mureşului a găzduit cea de a X-a ediţie a „Serbărilor ză­pezii“, manifestare cultural-ar­­tistică, sportivă şi de agrement ce a intrat in tradiţia tinerilor din întreaga ţară. Şi de această dată, în faţa unei prezente re­cord s-au întrecut pe pirtiile a­­menajate in apropierea cunoscu­tei staţiuni harghitene echipaje­le tinerilor sportivi din judeţele Braşov, Cluj, Covasna, Iaşi, Mu­reş, Olt, Sibiu şi, bineînţeles, localnicii, oferind miilor de spectatori clipe de înaintare şi amuzament, posibilitatea de a-şi petrece timpul liber in mod ins­tructiv şi plăcut. La aceasta au mai contribuit şi spectacolele prezentate de artişti profesio­nişti şi amatori, discoteca staţi­unii, plimbările cu sănii cu zur­gălăi, jocurile de club şi de va­canţă, dansul şi cîntecul tine­resc. (D. BUJDOIU). Neglijenţă scump plătită Am mai relatat în această ru­brică despre fapte şi situaţii ca­re din cauza necunoaşterii, sau nerespectării normelor de preve­nire şi stingere a incendiilor, s-au soldat cu consecinţe dintre cele mai grave. O asemenea in­­timplare s-a petrecut recent şi in atelierul de dărăcit lină, apar­­ţinind familiei Opriş, din Sighe­­tu Marmaţiei. Intr-o zi, cînd se aflau de faţă mai mulţi clienţi şi in sobă ardea focul, s-a pro­dus o puternică explozie în ur­ma căreia două persoane şi-au pierdut viaţa şi alte cinci au fost rănite. Cauza ? Praful vegetal degajat din procesul de prelu­crare a Unii, un combustibil foarte fin, care, în combinaţie cu aerul, devine un puternic ex­ploziv şi intr-o anumită concen­traţie nu lipseşte decit scinteia pentru a declanşa explozia. Sim­ţul de prevedere al proprietari­lor ar fi putut evita o tragedie. (RADU FICIU). Oameni de ispravă Nu de mult, deschizind por­tiera autoturismului, un cetă­ţean din Bucureşti şi-a pierdut in plină stradă borseta cu acte. Tîrziu şi-a dat seama ce anume i se întimplase. A refăcut dru­mul parcurs, a căutat, a între­bat, insă fără rezultat. Supăra­rea păgubaşului era cu atît mai mare cu cit, in afară de o im­portantă sumă de bani, in bor­­setă se mai aflau toate actele maşinii, precum şi acte perso­nale. A mărit, omul se şi pregă­tea să se adreseze organelor în drept, pentru demersuri in ve­derea obţinerii altor acte. Mare i-a fost, desigur, bucuria, cind, sosind a doua zi la servi­ciu, a fost căutat de doi cetă­ţeni. După ce au confruntat chipul păgubaşului cu fotogra­fia din buletin, i-au inminat sa­tisfăcuţi borseta, cu tot ce con­ţinea ea. „Treceam prin locul cu pricina şi n-am avut în­cotro, a trebuit s-o ridicăm" —, au ţinut ei să explice. Cei doi — Zamfir Ştefan şi Mihai Ion Viorel — sunt muncitori la în­treprinderea de sere „30 Decem­brie“ şi locuiesc în comuna Adunaţii Copăceni. De bună seamă, or fi de aceeaşi ispravă şi la locul lor de muncă, şi, fi­reşte, in propria gospodărie. (N. PĂUN). O nouă staţiune balneară La Oglinzi, in imediata apro­piere a oraşului Tirgu Neamţ, au fost finalizate lucrările de construcţie şi instalaţiile la două pavilioane cu o capacitate de 88 de locuri de cazare. Darea in folosinţă a acestora va marca apariţia pe harta judeţului Neamţ a unei noi staţiuni bal­neare. Apele clorosodice exis­tente în această zonă au o va­loare terapeutică ridicată, ele fiind puse în evidenţă încă cu un secol in urmă. Cadrul natu­ral pitoresc in care este ampla­sată staţiunea face din Oglinzi şi un atrăgător loc de odihnă şi practicare a sporturilor de iar­nă. (CONST. AZOIŢII). Arheologie După cum ne informează dr. Sever Dumitraşcu, directorul Complexului muzeal Bihor, la Sinnicolaul Român, unde a fost pusă in evidenţă o staţiune ar­heologică inedită, cu multe stra­turi de locuinţe datină din pre­istorie pină in epoca medierlă, cercetările de pină acum au dus la descoperiri deosebit de im­portante pentru istoria noastră. Intre acestea se numără dezve­lirea unor locuinţe dacice din epoca romană şi mai multe ni­vele româneşti din secolele 7—13 e.n. De asemenea, s-a descoperit aici un atelier de lu­crat, modelat »­ ars vase, datat în secolele 8—9 e.n., a cârţii cercetare minuţioasă — ce se va face şi in viitorul sezon de să­pături — va duce sigur la des­coperirea unor piese şi date im­portante pentru arheologia ro­mânească. (VIRGIL LAZAR). Concerte — lecţie pentru elevi Dintr-o lăudabilă iniţiativă a Filarmonicii din Stat „Banatul“ din Timişoara, in colaborare pin Inspectoratul şcolar judeţean, la Timişoara a fost organizat un interesant ciclu de concerte-lec­­ţie pentru elevii dornici să -ş­i iniţieze în tainele muzicii. Des­făşurate duminica, in matineu, aceste concerte sunt realizate cu concursul unor reputaţi artişti de la filarmonica din locali­tate. Manifestarea ce va avea loc în următoarea duminică, bunăoară — pe Ungă obişnuita prezentare a lucrărilor ce ur­mează a fi audiate, susţinută de profesoara Rodica Giurgiu — va cuprinde un program muzical a­­decvat : scene din viaţa copii­lor, de A. C. Ionescu, Simfonia copiilor d­e J. Haydn şi „Polca pizzicato“ de J. Strauss. (X. MEV DOIA). Rubrică realizata de Georgeta Nae . ,Románia libera"■

Next