România Liberă, februarie 1988 (Anul 46, nr. 13447-13471)
1988-02-17 / nr. 13461
■Pagina a 2-a — 17 februarie 1988 ACTUALITATEA ÎN AGRICULTURĂ CALITATEA REPARAŢIILOR NEAMŢ, în perspectiva campaniei de primăvară. Pe prim- încheierea reparaţiilor la tractoarele şi maşinile ce vor fi folosite In campania de primăvară este, fără îndoială, una din cele mai importante acţiuni la ordinea zilei. De modul in care se execută aceste reparaţii, de încadrarea lor in termen, de calitatea lor depinde finalizarea lucrărilor agricole în perioadele optime. Este firesc, deci,, interesul care se acordă acum întregii acţiuni. Am urmărit cum se desfăşoară reparaţiile in mai multe unităţi din judeţul Neamţ. Din capul locului trebuie spus că demarajul a fost ceva mai lent ca in alţi ani, dar că, pe parcurs, s-a ajuns la încadrarea in graficele stabilite pe fiecare secţie, staţiune de mecanizare şi centru specializat. Una din cauzele întirzierilor a fost Începerea reparaţiilor mai tîrziu, ca urmare a prelungirii campaniei de toamnă, încet, încet, însă, în luna ianuarie ritmurile de lucru au intrat în normal, ba chiar au fost depăşite pentru a se recupera restanţele. Iar acum se poate afirma că pină la 20 februarie toate tractoarele, utilajele şi maşinile necesare efectuării lucrărilor vor putea intra pe cîmp. De fapt, o parte din acestea se află încă de pe acum pe cîmp. Ne referim la maşinile de împrăştiat amendamente şi tractoarele aferente lor. Dacă la mijlocul lunii ianuarie procentele de realizare a reparaţiilor se situau intre 15 şi 30 la sută, după numai două săptămîni s-a ajuns la 80—60 la sută. Acum ele sunt finalizate la grapele cu discuri, maşini de plantat cartofi, semănători, maşini pentru amendamente, pentru împrăştierea gunoiului etc. De la inginerul şef al Trustului judeţean S.M.A., Gherasim Pavel, am reţinut cîteva acţiuni care au condus la ritmurile bune de reparaţii. Pentru întocmirea planului de reparaţii, de pildă, s-a controlat fiecare maşină şi tractor. Pe baza stării tehnice a volumului de lucrări efectuat de la ultima reparaţie, a periodicităţii şi ciclurilor de întreţinere şi reparării prevăzute în normative s-a stabilit pentru fiecare utilaj ce trebuie să i se facă. în acest fel toate S.M A.-urile au un plan fundamentat de reparaţii capitale, curente şi de revizie tehnică, în funcţie de datele din planurile respective s-a stabilit necesarul de piese de schimb, flvînd In vedere piesele ce se pot recupera de la utilajele casate în 1987 şi cele care se pot recondiţiona. Apoi, s-a calculat necesarul de forţă de muncă astfel Incit reparaţiile să fie terminate la timp. Se ştie, de exemplu, că pentru un tractor de 65 CP la o revizie tehnică sunt necesare 23 de ore. S-a înmulţit cu numărul de tractoare ce necesită revizie şi a rezultat numărul de ore-om necesare. Se cunoaşte, totodată, cite ore sunt pină la 20 februarie cind acţiunea trebuie finalizată, în funcţie de aceste elemente s-a fixat numărul de muncitori pe fiecare staţiune de mecanizare. Acelaşi lucru şi pentru reparaţiile curente şi cele capitale, la fiecare utilaj. Deci, nimic la întimplare. Acestea ţin de modul de organizare. Dar cum se desfăşoară efectiv reparaţiile ? Există în judeţ 4 centre specializate : la Roman, Podoleni, Tg. Neamţ şi Ştefan cel Mare. Fiecare ''este profilat pe diferite tipuri de motoare şi alte componente. Apoi, atelierele din S.M.A. sunt folosite pentru revizii tehnice şi reparaţii curente pentru tractoarele care nu necesită reparaţii capitale. In sfîrşit, în atelierele secţiilor de mecanizare se repară doar utilaje cu complexitate tehnică redusă : grape cu discuri, combinatoare, cultivatoare etc. Să mai amintim că fiecare post de lucru a fost dotat corespunzător, că există peste tot standuri de testare şi verificare a motoarelor de toate tipurile, standuri pentru testarea pompelor de injecţie şi injectoarelor, pentru verificarea componentelor hidraulice, dispozitive de antrenare a batozei şi hederului la combine fără pornirea motorului etc. „Există, aşa cum va afirma interlocutorul amintit, o bază materială bună. Avem şi piese de schimb. Ne vom încadra in timpul stabilit pentru reparaţii, fără nici o problemă“. Optimism exagerat ? Nu. In atelierele mecanizatorilor din Neamţ se recondiţionează anual circa 2 000 de repere în valoare de aproape 40 milioane lei. Piesele ce nu se pot recondiţiona nu sunt aşteptate de la furnizori zile în şir. Trustul S.M.A. a pus la dispoziţia întreprinderii de transport specializat (cea care trebuie să asigure mijloace de transport pentru aprovizionare) 3 autoateliere care bat drumurile după piese. Această măsură s-a luat intrucît respectiva întreprindere poate asigura pentru transport numai maşini mari, ceea ce nu este deloc economic... Centrul de reparaţii capitale Podoleni. Pe benzile atelierelor de aici se fac reparaţii capitale la tractoarele de 65 CP, se recondiţionează piese de la şasiu, pompe şi distribuitoare hidraulice, se produc echipamente de strîns pleava. Şeful centrului, ing. Vasile Neagu, ne dă citeva amănunte din care înţelegem că anual se repară aici, din tot judeţul, 200 de tractoare. Pe ianuarie planul de reparaţii a fost de 46 de tractoare. Din judeţ au sosit 54, care au fost reparate. Acum se lucrează la alte tractoare afinite din unităţi. Cei 70 de muncitori, 5 maiştri, un inginer tehnolog îşi cunosc bine meseria. Altfel nu ar cădea in sarcina lor doar reparaţiile capitale, ci şi acordarea de asistenţă tehnică în tot judeţul pentru tractoarele pe care le repară, ca şi pentru utilajele noi care sosesc de la diverşi furnizori. Tot în cadrul centrului se face şi dezmembrarea tractoarelor casate şi se recondiţionează o serie de piese care rezultă de la ele şi de la tractoarele ce sunt aduse pentru reparaţii capitale. Şi încă ceva care ar putea apărea ca un lucru minor, dar care este foarte important: în ateliere se confecţionează suporţi pentru suspendarea tractoarelor şi maşinilor care au pneuri. în felul acesta se protejează foarte bine pneurile, li se măreşte durata de folosinţă. Lingă acest centru se găsesc şi atelierele S.M.A. Podoleni. Aici se execută revizii tehnice şi reparaţii curente la tractoare şi combine. Tocmai de aceea există şi două formaţii specializate pe cele două tipuri de maşini. Inginerul şef al S.M.A., Dumitru Zidaru, ne conduce prin ateliere. La bancul de testare a motoarelor de la combine, mecanicul Ion Simion ne demonstrează in ce constă o astfel de operaţie. La fel şi la bancul pentru pompele de injecţie. Aflăm că cele care corespund sunt montate din nou după mici remedieri. In cazul în care se dovedesc a fi defecte, sunt expediate la centrul specializat de la Roman. în campania de reparaţii se practică o metodă foarte bună. De 3 ani se aduc din secţiile aparţinînd respectivului S.M.A. cei mai buni mecanici. Mereu aceiaşi pentru a asigura calitatea. Sunt acum 27 de oameni care participă la repararea şi revizuirea celor 151 de tractoare şi 54 de combine. Pentru fiecare utilaj există o fişă în care sunt înscrise o serie de date : modul în care s-au comportat în campania de lucru, intervenţiile necesare atunci, piesele care s-au schimbat, cauzele defecţiunilor. Se cunoaşte aproape exact ce are fiecare combină sau tractor, ceea ce face să nu se mai piardă vreme cu depistarea cauzelor funcţionării nesatisfăcătoare. Ritmul bun care se înregistrează la reparaţii este atestat de faptul că peste 80 la sută din tractoare pot intra acum în lucru, iar la combine, al căror termen final este 1 aprilie, s-a ajuns la aproape 50 la sută. Nu este singurul loc unde activitatea de reparaţii s-a organizat bine, în cazul S.M.A. Moldoveni, de pildă, care deserveşte 8 unităţi agricole, realizările de pină acum dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că la 20 februarie campania poate începe. Procentele de realizare a reparaţiilor sunt de 100 la sută la grapele cu discuri, maşinile pentru administrat amendamente, semănătorile pentru prăşitoare, cultivatoare şi peste 90 la sută la tractoare. Directorul S.M.A., ing. Valeriu Creţu şi inginerul şef, Mihai Răţoi, sunt în permanenţă în ateliere pentru a urmări direct modul in care se execută reparaţiile, pentru a cunoaşte nevoile de piese, pentru a controla calitatea. „Dacă facem acest lucru, spune unul din interlocutori, avem în vedere ca la recepţia reparaţiilor să nu se ivească surprize, in sensul de a mai fi nevoie de alte intervenţii care ar prelungi timpul necesar terminării lucrărilor.“ De altfel, la fiecare loc de muncă s-au stabilit minime tehnice ce sunt obligatoriu de îndeplinit. Dacă aceste minime nu sunt realizate, atunci respectivul Utilaj nu este recepţionat. Ca şi la alte ateliere există o fişă a fiecărei combine şi tractor în care sunt semnalate deficienţele apărute in lucru. Se intervine, deci, direct acolo unde este nevoie, ceea ce face ca reparaţiile să se încadreze in costurile stabilite. Ca urmare a aplicării acestei metode numărul orelor de funcţionare pină la intrarea in reparaţii capitale poate fi depăşit, întreţinerea corectă şi la timp, reparaţiile curente bine făcute, iată ce se urmăreşte în permanenţă aici, la Moldoveni. Am prezentat citeva aspecte privind modul cum s-au organizat reparaţiile in judeţul Neamţ, felul in care se derulează această acţiune, convinşi fiind de faptul că un asemenea mod de lucru poate şi trebuie să fie extins in toate atelierele din ţară. O experienţă bună," cu rezultate notabile, dacă avem in vedere, aşa cum ne-au declarat mai mulţi interlocutori, că anul trecut, în toate campaniile, datorită reparaţiilor de calitate, tractoarele şi utilajele s-au comportat foarte bine. Eugen Sasu Ividu • Instalaţii moderne pentru testarea diverselor componente ale utilajelor agricole se află in dotarea ■ tuturor S.M.A. din judeţul Neamţ. In imagine, mecanicul Ion Simion la standul pentru testarea pompelor de injecţie. Foto : M. POPESCU STOENEŞTI PROFILUL UNEI EPOCI EROICE Ampla şi elocventa antologie de texte consacrată măreţelor ctitorii ale României socialiste înfăptuite In cei peste douăzeci şi doi de ani, de cînd la cîrma partidului nostru se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu poartă un titlu semnificativ : „MAGISTRALELE LUMINII". (Ed. Eminescu). Prin acest volum cuprinzînd mărturii ale faptelor de eroism desfăşurate pe tot cuprinsul patriei, editura și-a propus să fixeze pentru contemporaneitate, profilul creator al unei epoci inconfundabile , al Epocii Nicolae Ceauşescu. Cu atît mai mult cu cit la izvorul fiecărei realizări de anvergură — ce avea să schimbe nu numai înfăţişarea generală a ţării ci şi pe aceea a fiecărui colţ de ţară in parte şi, mai mult decit ant, pe a fiecărui om în parte, — se regăsesc întotdeauna gîndul şi iniţiativa celui pe care patria l-a sărbătorit de curînd cu prilejul aniversării zilei de naştere şi a celor peste 55 ani de eroică activitate revoluţionară : secretarul general al partidului, preşedintele Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Grupate pe citeva secţiuni, textele, reportajele şi mărturiile din acest volum omagial, adresat deopotrivă ţării şi conducătorului ei, surprind şi înfăţişează cititorului secvenţe din înflăcărată luptă depusă pentru a conferi României acel chip nou, modern, pe care incepînd prin a-1 socoti spectaculos am sfîrşit prin a-1 socoti firesc. Ne-am obişnuit astăzi să vedem şantierele mutindu-şi cu repeziciune sediul dintr-un colt în altul al Capitalei. Această mobilitate, însă, reprezintă o experienţă ciştigată in cele peste două decenii de necontenită lucrare. Acest stil dinamic, operativ şi îndrăzneţ, propus naţiunii noastre de însuşi preşedintele ei, a devenit stilul acestei epoci ; a devenit simbolul acestei epoci. Este uşor de recunoscut în oricare localitate a ţării pe care ajunge să n-o vizitezi numai ciţiva ani pentru ca înfăţişarea ei să ţi se pară apoi cu totul alta. Capitala însăşi işi modifică înfăţişarea de la an la an, adeseori de la o lună la alta. In pieţele oraşului a înflorit, pe nebăgate de seamă, o salbă întreagă de cochete staţii de metrou, au apărut numeroase pasaje rutiere, cartiere întregi şi au cîştigat o personalitate aparte. Dîmboviţa însăşi a fost transformată într-o „magistrală albastră", zona centrală se află in plină construcţie, noul Palat destinat pionierilor şi şoimilor patriei domină alături de Palatul Sporturilor şi Culturii, sudul oraşului. Intitulat „O metropolă pentru viitor“ capitolul dedicat reconstrucţiei Capitalei, surprinde imensul efort creator investit in realizarea acestor construcţii ce conferă Bucureştilor statutul de oraş modern. Cu „pasiune şi dăruire muncitorească“ echipele de constructori au lucrat necontenit in aceşti ani atît dedesubtul oraşului cit şi deasupra lui, uneori în condiţii imposibile, pentru ca Înfăţişarea lui de azi să corespundă viselor locuitorilor săi. Oraţie acestor eforturi Bucureştiul a devenit un oraş infinit mai „deschis“, mai „accesibil" : el poate fi traversat, graţie metroului, în numai cîteva zeci de minute, economisind astfel timpul care trebuie folosit la ora actuală din plin. Intitulat chiar „Magistralele luminii“, un alt capitol al cărţii are in vedere importantul sector, vitalul sector al energeticii. Sunt evocate istoriile — şi ce Istorii ! — ale celor două şantiere hidroenergetice de la Porţile de Fier „un laborator al conlucrării dintre oameni, natură şi timp“ cum ii numeşte Mihai Caranfil, ale barajului de la Argeş, precum şi a centralei nuclearo-atomice de la Cernavodă. Ele reprezintă nu numai certitudinile sporirii potenţialului energetic naţional, nu numai adevărate probe de înalt profesionalism ci, adesea, cele mai convingătoare şcoli ale muncii. Şantierele noastre hidroenergetice au adus fără îndoială lumina in toate casele ţării , dar e tot atît de neîndoielnic şi faptul că ele au „aprins lumina“ în nenumărate biografii tinere, inlesnindu-le descoperirea şi călirea unor opţiuni profesionale, şansa de a deveni profesionişti de primă mină, oameni pe măsura epocii lor. La Lotru, de pildă, consemna cindva V. Hossu-Loghin — lucrarea hidroenergetică a fost gîndită „dincolo de baraj, centrală, turbine, galerii“. Creatorii ei, tinerii ei creatori, şi-au propus, cu elanul specific virstei şi cu entuziasmul specific epocii, să realizeze „un briliant“ care să strălucească peste veacuri. Şi au izbutit. Această „şcoală a curajului“ profesional a devenit, pe măsură ce se acumula experienţă şi se acumulau exemple, la îndemnul şi cu încurajarea stăruitoare a secretarului general al partidului, un capitol de istorie. Capitolul „Planeta cărbunelui“ mărturiseşte despre eforturile, niciodată îndeajuns de cunoscute, ale minerilor, despre eroica lor muncă de zi cu zi, despre viaţa lor din subterane şi viaţa lor de la „suprafaţă“, în frumoasele oraşe de pe Valea Jiului, despre noul model de miner al zilelor noastre, despre mecanizarea şi modernizarea instalaţiilor, despre tradiţiile muncitoreşti ale celor ce de veacuri, scot la lumină bogăţiile din adîncuri ale acestui pămint. Aceste eforturi cărora le datorăm condiţiile civilizate de trai, aceste eforturi uriaşe, demne odinioară doar de zei, sunt astăzi realizate de oamenii întregii ţări. „Anotimpul oamenilor“, o semnificativă secvenţă a cărţii, grupează mărturii despre ci , despre bogăţia cea mai de preţ a ţării, fără de care celelalte ar fi rămas nepuse în valoare : oamenii. Ei au refăcut oraşul Alexandria din temelii ; ei au ridicat noi întreprinderi şi combinate în oraşe care altădată nici nu visau vreo industrie. Ei au desţelenit şi irigat pămînturi sterpe. Ei au construit peste un milion de tractoare. Ei au schimbat înfăţişarea Botoşanilor, a Buzăului, ei au întinerit Cluj- Napoca, ei au transformat Maramureşul dintr-un ţinut pitoresc într-unul industrial, ei au conferit Bîrladului şansa unei afirmări spectaculoase în economia ţării, ei au dat Năsăudului dreptul de a se mîndri nu numai cu preţioasele sale arhive culturale ci şi cu o prezenţă activă in dinamica producţiei. Oamenii sint cei care, mobilizaţi de indemnurile şi exemplul personal al preşedintelui ţârii, au cutezat să se înalţe la cotele propriilor lor aspiraţii. Intre Reşiţa de odinioară şi Reşiţa de astăzi se înregistrează diferenţe pe care numai scurgerea timpului n-are cum să le justifice. Numai „obiceiul performanţei“ pe care reporterul Ion Andreiţă il observă la dinastiile de oţelari reşiţeni pot argumenta saltul Reşiţei : „nu o dată am construit uzine întregi“ mărturiseşte un interlocutor. Dar oamenii au construit nu numai case, metrou, uzine, avioane şi nave de mare tonaj. Intrecîndu-se pe sine eroii anonimi ai acestui timp eroic s-au înfruntat adeseori cu imposibilul. Ce înseamnă Transfăgărășanul dacă nu o asemenea victorie împotriva imposibilului ? Ce „, , înseamnă Canalul Dunfti de Marea Neagră dacă nu o dovadă că oamenii fac nu numai istoria ci, uneori, şi geografia unei ţări ? Ce a însemnat Transfăgărăşanul ? Romulus Lai notează exact : „două milioane cinci sute şaptezeci şi două zile-om“ de muncă. Oamenii au prins gustul performanţelor. Cei mai mulţi interlocutori chestionaţi în carte mărturisesc a fi nutrit dorinţa realizării unor lucrări de excepţie, „nemuritoare“. Aşa se face că mulţi dintre ei abia au terminat epopeea Transfăgărăşanului că s-au şi mutat în epopeea Canalului, adică pe marea „Magistrală albastră“. La 26 mai 1984 Preşedintele ţării a tăiat panglica inaugurală a Canalului Dunăre-Marea Neagră, consfinţind in felul acesta o nouă — şi de durată — victorie împotriva imposibilului. Şi ceea ce atunci părea, pentru mulţi, un final fericit s-a dovedit a fi doar un ince-put. Pe agenda de lucru a „şantieriştilor" s-au înscris noi obiective : Canalul Midia-Năvodari, canalul Bucureşti-Dunăre... încit la întrebarea reporterului Victor Vântu : „Ce gîndeşte un Erou al Muncii despre eroism“, un inginer prezent la Bicaz, ia Transfăgărăşan şi la Canal, va răspunde firesc : „Eroii sunt plămădiţi şi descoperiţi de epoca lor“. Ce a însemnat aşadar, o zi, o singură zi din viaţa Canalului ? Petre Mihai Bâcanu noteazâ exact : „Intre 100.000 şi 150.000 m.c. excavaţii. Dragaje, in jur de 10.000 m.c. pe zi“. Dar epopeea nouă a ţării a cuprins şi agricultura. Conceptul „noii revoluţii agrare“ lansat de se-*cretarul general al partidului a solicitat lumea satului românesc la o reevaluare a metodelor de lucru, la o mai bună şi atentă valorificare a pămintului, la obţinerea unor recolte sporite, la transformarea recordurilor in obişnuinţă. Nu intimplator prima vizită de lucru pe care, in urmă cu aproape douăzeci şi trei de ani, a făcut-o in calitatea sa de conducător al partidului,, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, afost intr-un sat, printre ţărani, încă de atunci secretarul general al partidului intenţiona să redea ţăranului un statut de primă mărime In viaţa şi economia ţârii. Ţăranul de astăzi, ţăranul noii revoluţii agrare, este, a devenit un adevărat specialist al recoltelor, un gospodar „complet". Ei au transformat Insula Mare a Brăilei Intr-un adevărat hambar. Ei şi-au trans-,’format satele in adevărate orăşele ; ei asigură piinea întregii ţări. Şi ei, asemenea întregii ţări, privesc cu încredere „spre mileniul trei" — aşa cum mărturiseşte un alt capitol al cărţii prezentate aici. Este vorba de noi realizări de prestigiu înregistrate intr-in oraş sau in altul. Intr-un loc sau In altul, (Timişoara, Olteniţa, Cristuru Secuiesc, linia ferată Rîmnicu Vîlcea-Vilcele, noul pod de la Cernavoda, Călăraşi, Tulcea, Cimpulung-Muscel, platforma continentală a Mării Negre, Piteşti, Galaţi etc.). . Este vorba, cu alte cuvinte, despre un imn adresat ţării întregi, fiecărui colţ de ţară — nu-ai grijit şi descoperit propriei salelumini, dăruit unui destin semnificativ. Este vorba de un imn" adresat oamenilor acestei ţări, făuritori ai tuturor bucuriilor — materiale şi spirituale — ale ţării. Este vorba de un imn adresat Inteligenţei româneşti care şi-a afirmat din plin capacitatea creatoare. Este vorba de un imn adresat talentelor, necunoscute odinioară, şi pe care Festivalul naţional „Cîntarea României‘le-a promovat necontenit. Este vorba de vocaţia de pace a acestei ţări, vocaţie atlt de Stăruitor afirmată prin demersurile Internaţionale ale preşedintelui ei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu Cel considerat, în chip recunoscut, un adevărat „erou al păcii“. Volumul „Magistralele luminii“ exprimă astfel deopotrivă admiraţia pentru oamenii acestei ţâri şi admiraţia recunoştinţă — dragostea oamenilor acestei ţări pentru preşedintele lor. Tia Şerbănescu ny— a T— LUMINII ’ faEt »iii , ij.., j**' tg§ 1 ; llIMfl Wm mm fife Ut editura eminescu Rezultate de excepţie intr-o unitate agricolă fruntaşă şi explicaţia lor Veritabilă unitate etalon a agriculturii socialiste româneşti, I.A.S. Prejmer, judeţul Braşov, nu are nevoie de prea multe prezentări. O impresionantă colecţie de distincţii, acordate acestei unităţi de către conducerea de partid şi de stat, stă mărturie calităţii muncii şi rezultatelor obţinute de colectivul întreprinderii. Nu multe unităţi din ţară se pot mîndri, cu 12 titluri „Ordinul Muncii“ clasa I, cu două titluri de „Erou al Muncii Socialiste“ şi două de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“, ultimele fiindu-i acordate în anul 1988 pentru producţiile record de cartofi şi orz. Dr. inginer IOAN TOMA munceşte de 28 de ani în această întreprindere, din care ca director 28 ani. Admirabile sunt la acest om competenţa, vitalitatea, energia cu care rezolvă operativ problemele pe care în mod firesc le ridică o unitate complexă cum este I.A.S. Prejmer. Experienţa bogată acumulată pe parcursul atitor ani dedicaţi sporirii rodniciei pămintului, li permite să găsească întotdeauna cele mai bune soluţii de rezolvare a problemelor cu care se confruntă unitatea, să anticipeze şi să prevină situaţiile dificile. Stăm de vorbă cu acest specialist de excepţie, rugîndu-1 să ne împărtăşească din experienţa unităţii în fruntea căreia se află. — Tovarăşe director loan Toma, de peste 17 ani I.A.S. Prejmer se situează constant pe locuri fruntaşe in întrecerea socialistă obţinind rezultate dintre cele mai importante. Cum aţi ajuns aici ? — Rezultate bune cu care ne mîndrim în ultimii ani se concretizează în producţiile vegetale şi animale obţinute. De la an la an, nivelul acestora a fost în continuă creştere, ele reflectînd saltul calitativ înregistrat in întreaga noastră activitate. După cum ştiţi, la noi producţia vegetală de bază este asigurată de cultura cartofului. Aceasta datorită faptului că se pretează cel mai bine la condiţiile pedoclimatice ale zonei. Aceasta ne-a permis ca de la 30 tone cu 10 ani în urmă să ajungem la 53 000 kg la ha. La orzul de toamnă, de la 4 340 kg la hectar in 1975 am ajuns la 8 200 kg In 1936 şi 9 060 kg la hectar în 1987. Deci, in zece ani mai mult decit dublu. De fapt, cu aceste producţii candidăm la un nou titlu de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“. Cit priveşte sfecla de zahăr şi aici am realizat aproape 60 tone la hectar în 1985, 58 tone în 1986, iar în 1987, an deosebit de dificil, am realizat tot atîtea tone la hectar. Reţineţi insă că toate producţiile noastre sunt realizate în condiţii de neirigare. Rezultate bune am obţinut şi în zootehnie, sector cu o pondere de peste 50 la sută în valoarea producţiei marfă. De la fiecare din cele peste 4 000 de vaci cu lapte am reuşit să obţinem până la 4 163 litri lapte de la întregul efectiv. Indicele natalităţii este de 85 la sută, dar sperăm ca în viitor să-l îmbunătăţim. Producţiile amintite ne permit să depăşim constant livrările la fondul de stat. Mai deţinem un complex de porcine din care livrăm multor unităţi din judeţ şi din ţară material de reproducţie. La acesta se mai adaugă un complex de creşterea animalelor de blană şi 4 ha luciu de apă păstrăvării, cu rezultate la nivelul ţărilor cu tradiţie in acest domeniu. Datorită producţiilor bune obţinute, întreprinderea s-a înscris cu rezultate financiare favorabile. Se spune că la Prejmer s-a instituit un sistem eficient de organizare şi conducere a procesului de producţie. Concret, in ce constă acest sistem ? — Nu aş putea spune că la ora actuală sistemul nostru de conducere şi organizare este singular in felul lui, intrucît, intre timp, el s-a generalizat în mai multe unităţi din ţară.Ceea ce aş vrea să subliniez este faptul că noi ne-am numărat printre primii care l-am aplicat, respectiv încă din anul 1973. Practic, el constă între altele şi în utilizarea metodei radio-conferinţelor. Despre ce este vorba ? In fiecare zi dimineaţa la orele 7 şi seara la orele 18 avem radioteleconferinţă cu toate fermele întreprinderii. La ea participă conducerea tehnică a unităţii, pe de o parte, şi şefii de fermă împreună cu alţi specialişti cu atribuţii de răspundere în subunităţi pe de altă parte. Pe baza operativei zilnice conducerea unităţii discută cu fiecare fermă in parte, probleme pe care acestea le ridică şi care privesc în principal organizarea activităţii de producţie, mecanizarea lucrărilor, furajarea animalelor, aprovizionarea, livrarea produselor, etc. în cele mai multe cazuri conducerea unităţii reuşeşte să rezolvein timp optim problemele pe care le ridică cu acest EXPERIENŢE PE CARE LE SUPUNEM ATENŢIEI prilej fermele astfel încât sunt evitate situaţiile în care acestea, prin acumulare, ar putea crea perturbaţii în buna desfăşurare a activităţii. La fel de eficiente se dovedesc şi analizele la faţa locului, in ferme. A intrat în practica noastră curentă obiceiul de a ne deplasa frecvent în ferme, unde analizăm întreaga activitate economico-socială a subunităţilor respective, prilej cu care se iau pe loc măsuri de înlăturare a eventualelor disfuncţionalităţi. Lipsită de formalism şi rutină şi bazată pe principialitate şi ajutor efectiv acordat fermelor şi această metodă de conducere se dovedeşte extrem de eficientă. Pe lingă cele amintite, săptâmînal, pe baza ordinului de lucru, întreprindem o analiză temeinică a activităţii de ansamblu a întreprinderii, analiză la care participă toţi factorii de răspundere. Cu acest prilej, fiecare specialist este pus să raporteze asupra modului în care şi-a îndeplinit sarcinile trasate de conducerea colectivă. Astfel, nimeni nu se poate sustrage controlului, nimeni nu poate eluda răspunderea personală. Responsabilitatea individuală şi colectivă găseşte şi la I.A.S. Prejmer cadrul optim de afirmare. Ca o particularitate a activităţii noastre de conducere şi organizare a muncii, fac precizarea că şefii de fermă se ocupă nemijlocit de realizarea producţiei, fiind absolviţi de alte activităţi auxiliare cum ar fi aprovizionarea tehnico-materială etc. — Cum explicaţi faptul că la Prejmer există o stabilitate a cadrelor ? — Simplu. Asigurăm oamenilor noştri condiţii bune de muncă şi viaţă. Ei au la dispoziţie apartamente repartizate pe ferme situate aproape de locurile de muncă. La dispoziţia lor mai stau trei cantine şi două creşe cu program săptâmînal. Şi nu în ultimă instanţă, cîş cifeul mediu lunar care se încadrează între 2 500—3 500 lei pe om al muncii. Asigurind asemenea condiţii nu-i de mirare că tentaţia oraşului, respectiv, a marii citadele industriale care este Braşovul, dispare. De fapt, în general, nu există mari deosebiri între viaţa la oraş şi cea a localităţilor unde îşi desfăşoară activitatea lucrătorii fermelor noastre. Aceste localităţi asigură şi ele cetăţenilor condiţiile unei vieţi civilizate : brutării, magazine, diverse servicii, cinematograf, posibilităţi de petrecere utilă şi plăcută a timpului liber. La acestea aş mai aminti faptul că pe lingă unitatea noastră funcţionează un liceu agroindustrial de unde primim în fiecare an tineri bine pregătiţi, capabili să exercite meseria de agricultor conform cerinţelor noii revoluţii agrare. — Deşi an de an obţineţi recolte mari cum explicaţi faptul că potenţialul productiv al pămintului nu scade, ci creşte ? — Potenţialul productiv al pământului este în continuă creştere pentru că aplicăm cele mai moderne tehnologii puse la dispoziţie de ştiinţa agricolă. Fertilizăm cu îngrăşăminte naturale 1 500 ha anual la care se adaugă fertilizarea cu îngrăşăminte chimice. Aceasta se face pe baza cartării fiecărei parcele, în aceeaşi măsură ne preocupă creşterea suprafeţei arabile, combaterea risipei de teren şi alte măsuri care se referă la asigurarea unei bune pregătiri a terenului şi efectuarea lucrărilor de însămînţări, întreţinere şi recoltare a culturilor pe baza regulilor agrotehnice moderne. Acordăm o importanţă deosebită executării tuturor lucrărilor numai în perioadele optime, ca şi realizării unor densităţi optime pe unitatea de suprafaţă. Este de presupus că, in paralel cu sporirea producţiilor şi a beneficiilor, a crescut şi baza tehnico-materială a unităţii... — Da, în ultimii 10—12 ani am avut alocate pentru investiţii noi şi pentru modernizări in medie cite 50 milioane lei anual. S-au modernizat mai multe ferme zootehnice uimind ca în acest an acestora să li se adauge încă două ferme. De asemenea au fost atacate lucrările viitoa-r rei staţii de biogaz. Ca urmare a investiţiilor de care am beneficiat valoarea fondurilor fixe şi a mijloacelor circulante a sporit an de an. — Neîndoielnic I.A.S. Prejmer a acumulat in decursul ultimilor 15—70 de ani o experienţă valoroasă. Ce consideraţi că poate fi preluat cu succes din această experienţă şi in alte unităţi agricole din judeţ şi din ţară ? — Cred că multe unităţi ar putea prelua din experienţa noastră unele metode privind sistemul de colaborare dintre feme, din stilul de muncă al organelor de conducere sau din modul de organizare a producţiei şi a muncii. Avem de asemenea tehnologii bune de lucru la toate culturile, în creşterea şi îngrijirea animalelor bovine şi porcine, inclusiv a animalelor de blană şi în sectorul păstrăvăriei. Vreau să menţionez că în întreprinderea noastră au loc frecvent schimburi de experienţă la care participă specialişti şi alţi oameni ai muncii din unităţi agricole ale judeţului Braşov cit şi din alte judeţe. Se învaţă de la noi, dar şi noi avem de învăţat de la alţii. Pentru că trebuie spus, avem încă rezerve în a munci mai bine pămintul, în a ne organiza și mai eficient întreaga noastră activitate. Ioan Pamparou e © oficiiIS Serbările zăpezii Intr-un splendid decor hibernal, cu zăpadă abundentă şi ospitalitate deosebită, staţiunea turistică pentru tineret de la Izvorul Mureşului a găzduit cea de a X-a ediţie a „Serbărilor zăpezii“, manifestare cultural-artistică, sportivă şi de agrement ce a intrat in tradiţia tinerilor din întreaga ţară. Şi de această dată, în faţa unei prezente record s-au întrecut pe pirtiile amenajate in apropierea cunoscutei staţiuni harghitene echipajele tinerilor sportivi din judeţele Braşov, Cluj, Covasna, Iaşi, Mureş, Olt, Sibiu şi, bineînţeles, localnicii, oferind miilor de spectatori clipe de înaintare şi amuzament, posibilitatea de a-şi petrece timpul liber in mod instructiv şi plăcut. La aceasta au mai contribuit şi spectacolele prezentate de artişti profesionişti şi amatori, discoteca staţiunii, plimbările cu sănii cu zurgălăi, jocurile de club şi de vacanţă, dansul şi cîntecul tineresc. (D. BUJDOIU). Neglijenţă scump plătită Am mai relatat în această rubrică despre fapte şi situaţii care din cauza necunoaşterii, sau nerespectării normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, s-au soldat cu consecinţe dintre cele mai grave. O asemenea intimplare s-a petrecut recent şi in atelierul de dărăcit lină, aparţinind familiei Opriş, din Sighetu Marmaţiei. Intr-o zi, cînd se aflau de faţă mai mulţi clienţi şi in sobă ardea focul, s-a produs o puternică explozie în urma căreia două persoane şi-au pierdut viaţa şi alte cinci au fost rănite. Cauza ? Praful vegetal degajat din procesul de prelucrare a Unii, un combustibil foarte fin, care, în combinaţie cu aerul, devine un puternic exploziv şi intr-o anumită concentraţie nu lipseşte decit scinteia pentru a declanşa explozia. Simţul de prevedere al proprietarilor ar fi putut evita o tragedie. (RADU FICIU). Oameni de ispravă Nu de mult, deschizind portiera autoturismului, un cetăţean din Bucureşti şi-a pierdut in plină stradă borseta cu acte. Tîrziu şi-a dat seama ce anume i se întimplase. A refăcut drumul parcurs, a căutat, a întrebat, insă fără rezultat. Supărarea păgubaşului era cu atît mai mare cu cit, in afară de o importantă sumă de bani, in borsetă se mai aflau toate actele maşinii, precum şi acte personale. A mărit, omul se şi pregătea să se adreseze organelor în drept, pentru demersuri in vederea obţinerii altor acte. Mare i-a fost, desigur, bucuria, cind, sosind a doua zi la serviciu, a fost căutat de doi cetăţeni. După ce au confruntat chipul păgubaşului cu fotografia din buletin, i-au inminat satisfăcuţi borseta, cu tot ce conţinea ea. „Treceam prin locul cu pricina şi n-am avut încotro, a trebuit s-o ridicăm" —, au ţinut ei să explice. Cei doi — Zamfir Ştefan şi Mihai Ion Viorel — sunt muncitori la întreprinderea de sere „30 Decembrie“ şi locuiesc în comuna Adunaţii Copăceni. De bună seamă, or fi de aceeaşi ispravă şi la locul lor de muncă, şi, fireşte, in propria gospodărie. (N. PĂUN). O nouă staţiune balneară La Oglinzi, in imediata apropiere a oraşului Tirgu Neamţ, au fost finalizate lucrările de construcţie şi instalaţiile la două pavilioane cu o capacitate de 88 de locuri de cazare. Darea in folosinţă a acestora va marca apariţia pe harta judeţului Neamţ a unei noi staţiuni balneare. Apele clorosodice existente în această zonă au o valoare terapeutică ridicată, ele fiind puse în evidenţă încă cu un secol in urmă. Cadrul natural pitoresc in care este amplasată staţiunea face din Oglinzi şi un atrăgător loc de odihnă şi practicare a sporturilor de iarnă. (CONST. AZOIŢII). Arheologie După cum ne informează dr. Sever Dumitraşcu, directorul Complexului muzeal Bihor, la Sinnicolaul Român, unde a fost pusă in evidenţă o staţiune arheologică inedită, cu multe straturi de locuinţe datină din preistorie pină in epoca medierlă, cercetările de pină acum au dus la descoperiri deosebit de importante pentru istoria noastră. Intre acestea se numără dezvelirea unor locuinţe dacice din epoca romană şi mai multe nivele româneşti din secolele 7—13 e.n. De asemenea, s-a descoperit aici un atelier de lucrat, modelat » ars vase, datat în secolele 8—9 e.n., a cârţii cercetare minuţioasă — ce se va face şi in viitorul sezon de săpături — va duce sigur la descoperirea unor piese şi date importante pentru arheologia românească. (VIRGIL LAZAR). Concerte — lecţie pentru elevi Dintr-o lăudabilă iniţiativă a Filarmonicii din Stat „Banatul“ din Timişoara, in colaborare pin Inspectoratul şcolar judeţean, la Timişoara a fost organizat un interesant ciclu de concerte-lecţie pentru elevii dornici să -şi iniţieze în tainele muzicii. Desfăşurate duminica, in matineu, aceste concerte sunt realizate cu concursul unor reputaţi artişti de la filarmonica din localitate. Manifestarea ce va avea loc în următoarea duminică, bunăoară — pe Ungă obişnuita prezentare a lucrărilor ce urmează a fi audiate, susţinută de profesoara Rodica Giurgiu — va cuprinde un program muzical adecvat : scene din viaţa copiilor, de A. C. Ionescu, Simfonia copiilor de J. Haydn şi „Polca pizzicato“ de J. Strauss. (X. MEV DOIA). Rubrică realizata de Georgeta Nae . ,Románia libera"■