România Liberă, august 1988 (Anul 46, nr. 13603-13628)
1988-08-01 / nr. 13603
Începînd de astăzi, primii nooooo de oameni ai muncii beneficiază de retribuţii majorate 0 SIA A PARTIDULUI, A SECRETARULUI SĂU GENERAL PENTRU DEZVOLTAREA ECONOMICO SOCIALĂ A PATRIEI, PENTRU CONTINUA RIDICARE A NIVELULUI DE TRAI AL ÎNTREGULUI POPOR Majorarea, începînd de la 1 august anul acesta, a retribuţiei tuturor categoriilor de oameni ai muncii — începînd cu cei cu venituri mai mici, a căror retribuţie minimă va creşte de la 1500 la 2 000 de lei — reflectă cu putere că între vorbe şi fapte, între obiectivele politice şi activitatea practică a partidului şi statului nostru există o strinsă unitate. Nu facem doar promisiuni, ci, dimpotrivă, acţionăm in aşa fel incit, prin tot ceea ce întreprindem, să asigurăm condiţii tot mai bune de viaţă, din toate punctele de vedere, aceasta constituind ţelul suprem al politicii noastre, al construcţiei socialiste in Romania! NICOLAE CEAUSESCU , începînd de astăzi, 1 august, intră in vigoare prevederile Decretului Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România cu privire la aplicarea majorării retribuţiilor personalului muncitor. Emis în concordantă cu Legea nr. 4/1988, adoptată recent de Marea Adunare Naţională, importantul act normativ semnat de preşedintele ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, oferă, prin conţinutul şi precizările cuprinse, una dintre cele mai concrete şi elocvente expresii ale grijii pe care partidul, personal secretarul său general o acordă creşterii sistematice, continue a nivelului de trai material şi spiritual al poporului, creării celor mai certe şi solide condiţii de ridicare a calităţii vieţii, de satisfacere a necesităţilor materiale ale poporului, de împlinire a aspiraţiilor sale de a trăi mai bine, , mai civilizat. Astfel, potrivit Legii şi prevederilor documentului la care ne referim, în perioada 1 august — 1 octombrie 1988 — perioadă ce desemnează prima etapă de punere în practică a acestei acţiuni de maximă importanţă socială — se majorează, eşalonat, pe ramuri şi activităţi, retribuţiile personalului muncitor care, în prezent, are retribuţii tarifare de pînă la 2 000 lei lunar. Este prima dată cind creşterea generală a retribuţiilor începe — pe ramuri, fireşte — cu cei ce au veniturile cele mai mici. Practic, în această primă etapă vor fi cuprinşi peste 2,5 milioane oameni ai muncii, care işi desfăşoară activitatea in toate sectoarele economiei naţionale şi care vor primi sporuri la retribuţia netă lunară de pină la 33 la sută. Iată un fapt asupra căruia stăruim întrucît această creştere, cu o treime, este cea mai mare din anii socialismului. Se relevă încă o dată, aşa cum se relevă, de altfel, în întreguldemers privitor la creşterea retribuţiilor, umanismul profund al politicii partidului nostru care a urmărit cu consecvenţă ca dirijarea fondurilor acumulate de societate in scopul sporirii nivelului de trai — fonduri constituite ca urmare a succeselor incontestabile pe tărîm economic-productiv — să asigure creșteri echilibrate, echitabile ale veniturilor. Este aceasta o ilustrare vie a modului in care se respectă si se aplică principiile eticii şi echităţii socialiste, ridicate la rang suprem în societatea noastră. După cum ne este cunoscut, după încheierea etapei a doua a acţiunii (1 noiembrie 1983 — 1 ianuarie 1989), vor beneficia de substanţiale creşteri ale retribuţiilor a 470 000 de oameni ai muncii, adică aproape 60 la sută din numărul personalului muncitor. Restul, pină la circa 7,9 milioane de oameni ai muncii, sunt planificaţi în perioada 1 martie — 1 august 1989. In anul 1990, cind întreg personalul muncitor va primi retribuţia majorată, fondul general de retribuire va fi suplimentat cu peste 29 miliarde lei. O sumă care depășește jumătatea fondului total de retribuire existent in anul 1965 ! Iată cum se justifică demersurile repetate ale secretarului general al partidului, de a spori continuu eficienta economică, in toate domeniile, iată efectul direct al creşterii venitului national pe locuitor — situat, la sfîrşitul anului trecut, la 35 000 lei sau, echivalat in cursul necomercial, la circa 3 650—3 700 dolari pe locuitor. Pe baza creşterii continue avenitului naţional, in anul incheietor de cincinal fondul general de retribuire va cumula peste 300 miliarde lei, nivel care, prin comparaţie cu 1965, reprezintă o creştere de 5,5 ori. Să adăugăm că noua majorare a veniturilor oamenilor muncii decurge in condiţiile menţinerii preţurilor cu amănuntul păstrării neschimbate a plafoanelor stabilite pentru chirii, pentru menţinerea drepturilor de alocaţie pentru copii. Să coroborăm aceste fapte cu adevărurile menţionate mai înainte pentru că ele se constituie în tot atîtea dovezi privind vigoarea, forţa economiei noastre naţionale, capacitatea ei de a asigura resursele necesare dezvoltării multilaterale, înscrierii nivelului de trai la cote tot mai ascendente; întrucît, imensele beneficii sociale generate de materializarea acţiunii de majorare a retribuţiilor au la bază tocmai realizările obţinute prin munca eroică a întregului nostru popor, concretizate într-un venit naţional care este astăzi de peste 34 ori mai mare decit în 1945 şide circa 5 ori superior celui realizat în 1965. Intr-un context în care pe plan mondial se menţine cu consecinţe dintre cele mai serioase în planul calităţii vieţii — manifestări profunde ale crizei economice, noi, în România socialistă, probăm încă o dată superioritatea societăţii noastre, dinamismul economiei naţiona loana Iuga (Continuare in pag. a 5-a) Numărul total al personalului muncitor care va beneficia de majorarea retribuției ( -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Circa 7900000 persoane Circa 4470000 persoane Dupăetapa 1989) (august Dupăetapa Peste 1989) (ianuarie 2500000 persoane Dupăetapa 1988) (octombrie mm A Făuritori ai propriei noastre bunăstari Noua majorare a retribuţiei personalului muncitor din toate domeniile de activitate demonstrează, cu puterea faptului de netăgăduit, dinamismul şi puterea economiei noastre naţionale. In condiţiile în care economia mondială este confruntată cu manifestarea cronică a fenomenelor de criză şi şomaj, cu o polarizare a intereselor marilor organizaţii transnaţionale de aplicare a unei politici discriminatorii şi imperialistprotecţioniste din partea statelor avansate, care fnnează dezvoltarea generală a comerţului internaţional creind mari greutăţi ţărilor încurs de dezvoltare. România socialistă a înregistrat, în prima jumătate a cincinalului 1986—1990, rezultate remarcabile in toate domeniile, îndeosebi în creşterea produsului social si a venitului naţional. Acesta este, de altfel, temeiul hotărîrilor luate de Conferinţa Naţională a partidului, precum şi de Comitetul Politic Executiv, de recenta Plenară a C.C. al P.C.R., privind majorarea retribuţiei personalului muncitor şi pensiilor, măsuri care au căpătat putere de lege prin votul de la 29 iunie, al Marii Adunări Naţionale. . „TT . Ştiam din documentele Congresului al XIII-lea, din Directive, din legea Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială că retribuţiile vor fi majorate. Iată că această hotărîre se înfăptuieşte. In acest sens este deosebit de semnificativă aprecierea făcută de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 23 iulie . „Nu facem doar promisiuni ci, dimpotrivă, acţionăm in aşa fel incit, prin tot ceea AURELIA BRATU secretar al comitetului de partid, preşedinte al consiliului oamenilor muncii din Întreprinderea de confecţii şi tricotaje — Bucureşti (Continuare în pag. a 5-a) Puternic imbold pentru a munci mai bine, mai eficient Aplicarea, de la 1 august, a majorării retribuţiei personalului muncitor, conform Legii nr. 4/1988 şi recentului Decret al Consiliului de Stat — expresie concretă a traducerii in viaţă a hotărîrilor adoptate de Congresul al XIII-lea şi de Conferinţa Naţională ale partidului — a produs o vie satisfacţie in rindurile oamenilor muncii din întreaga ţară şi, fireşte, şi din unitatea noastră. Aceasta cu atît mai mult cu cit numai din întreprinderea noastră beneficiază de prevederile Decretului, pentru început, 237 de oameni ai muncii, în majoritate tineri. Mie, de exemplu îmi va creşte retribuţia tarifară lunară cu 348 de lei, fapt ce îmi va permite ridicarea confortului şi a calităţii vieţii în ansamblu. Iată de ce, asemenea celorlalţi tineri, pe deplin conştienţii de grija pe care partidul, personal secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu o acordă tineretului, suntem decişi, să facem totul pentru, a ne îndeplini sarcinile, să ne implicăm cu toată energia şi elanul de care dispunem in realizarea planului pe anul în curs, în acţiunile privind ridicarea nivelului calitativ al produselor. Dorim ca prin propriile noastre fapte de muncă să continuăm frumoasele tradiţii revoluţionare ale clasei muncitoare, ale organizaţiei revoluţionare de tineret, hotăriţi fiind să ne situăm la înălţimea misiunilor ce ne revin in această etapă de mare însemnătate pentru dezvoltarea ţării, să contribuim cu toate forţele la construcţia socialistă şi comunistă a patriei noastre scumpe. Cred că munca şi învăţătura, fără răgaz, făcute cu sirg şi hărnicie, constituie cel mai demn răspuns ce-i putem da acestei noi mărturii a grijii partidului şi statului faţă de generaţia tînără. Este un crez şi un angajament, în acelaşi timp. MARCELA VLAD muncitoare la întreprinderea „IRIS“ din Cluj-Napoca Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE I Anul XLVI Nr. 13 603 Luni 1 august 1988 a ■ • Recunoştinţa ! -» tinerei generaţii Sunt unul dintre milioanele de tineri ai scumpei noastre Românii socialiste care ne bucurăm din plin de atenţie şi grijă, de politica profund umanistă promovată de partid, ce pune în centrul preocupărilor sale creşterea continuă a nivelului de trai material şi spiritual al oamenilor muncii, al întregului popor. Recenta Lege privind majorarea retribuţiilor personalului muncitor, adoptată de Marea Adunare Naţională, şi de ale cărei prevederi voi beneficia şi eu, incepind cu prima etapă, constituie o dovadă grăitoare a preocupărilor partidului, ale secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pelinia prosperităţii multilaterale a patriei, precum şi a fiecărui om al muncii. In colectivul din care fac parte am înţeles că, alături de tovarăşii mei, nu trebuie să-mi precupeţesc nici un efort pentru a rezolva cu succes sarcinile ce îmi revin. Vreau să răspund grijii partidului, politicii sale clarvăzătoare, înţelepte, de a asigura sute de mii şi milioane de locuri de muncă tineretului, şi pentru aceasta învăţ şi muncesc, muncesc şi învăţ. Şi pentru că nouă tinerilor ni se creează, in primul rînd, avantaje prin majorarea retribuţiei, tot noi, prin elanul tineresc revoluţionar ce ne caracterizează, trebuie să fim printre primii in înfăptuirea angajamentelor luate la locurile noastre de muncă. Aici, la întreprinderea de utilaje şi piese de schimb, alături de întregul colectiv muncitoresc, suntem antrenaţi în realizarea integrală a sarcinilor de plan. Pot spune, cuîndreptăţită mîndrie, că munca noastră este apreciată, că participăm direct la executarea la timp a producţiei interne, dar mai ales a exportului, că luptăm cu toţii pentru asigurarea unei calităţi depline, ceea ce duce DRAGOŞ ZISSU lăcătuş la Întreprinderea de utilaje şi piese de schimb — Bucureşti (Continuare în pag. a 5-a) ANI DE MĂREŢE ÎNFĂPTUIRI ÎN EPOCA NICOLAE CEAUŞESCU Judeţul Caraş-Severin: Profunde schimbări înnoitoare pe meleaguri cu vechi şi bogate tradiţii industriale (Pagina a 3-a) TEZELE PENTRU PLENARAAL C. PROGRAM DE ACŢIUNE REVOLUŢIONARA, -CJ*Z DE MUNCĂ EXEMPLARĂ P Patriotismul socialist — forţă motrice in accelerarea progresului multilateral al tării Destinul a făcut ca iubirea de patrie să se impună şi să se afirme de-a lungul timpurilor ca însemn tutelar al conştiinţei de sine, a poporului român. Intr-adevăr, multimilenara noastră experienţă istorică dă o mărturie nepieritoare despre devotamentul şi dăruirea, puterea de luptă şi sacrificiu ale fiilor acestui pămint străbun de a-şi apăra împotriva tuturor vicisitudinilor, a tuturor „răutăţilor1", cum spune cronicarul, aşadar a tuturor obstacolelor ridicate de ambiţiile cuceritoare ale străinilor, în numele libertăţii şi dreptăţii, al demnităţii, vocaţia şi dreptul de a fi stupini la noi acasă, pe soarta noastră. Istoria naţională a poporului român poartă emblema supremă a patriotismului înflăcărat al tuturor generaţiilor, efort uriaş in care s-au angajat toţi fiii ţării, atunci cind interesele şi destinele noastre au cerut-o nepregetind să pună mina pe armă, pentru a plăti cu singe şi viaţă chiar preţul cerut pentru libertatea, neatîrnarea, pentru păstrarea vetrei strămoşeşti lăsată nouă drept moştenire de dacoromâni. Cu sabia în mină, cu arma înţelepciunii, din vocaţie şi încredere in triumful idealurilor şi aspiraţiilor sale legitime poporul român şi-a apărat fără preget limba, obiceiurile, portul, instituţiile, casele, monumentele culturale. Temeiurile patriotismului românesc s-au format atît prin aprigele bătălii purtate împotriva tuturor celor care de-a lungul timpurilor au atentat la libertatea, integritatea şi demnitatea noastră ca popor, dar şi prin efortul de făurire aici, în spaţiul dintre Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră, a unei civilizaţii şi a unei culturi care dau seamă despre suportul trainic al iubirii noastre de ţară, şi care s-au constituit ca temei al dorinţei supreme de libertate, de independenţă. Din orizonturile prezentului socialist al poporului român lecţia istoriei, în ceea ce priveşte patriotismul ce ne caracterizează în chip definitoriu, ne apare ca un îndemn spre continuitate, spre încununare şi împlinire mai bogată prin ceea ce noi înşine facem astăzi pentru binele ţării şi al poporului, a aspiraţiilor şi idealurilor multiseculare, ducindu-le aşadar mai departe, ctitorind o nouă civilizaţie şi o nouă cultură, un om nou, care se regăsesc determinate în mod hotărîtor de iubirea de ţară şi neam. In esenţă acelaşi în forma lui afectivă, patriotismul generaţiei de astăzi, generaţiei de făuritori ai socialismului şi comunismului, reînnoieşte şi întregeşte în conţinut, sentimentul patriotic, conferindu-i valenţe noi, originale, expresii concrete în consens cu modul comunist de muncă şi viaţă. Cu rostul revoluţionar pe care ni l-am asumat. Este firesc să fie aşa, întrucit revoluţia socialistă în România a asigurat poporului statutul de stăpin deplin pe soarta sa, pe propria muncă, pe avuţia naţională, deţinind puterea suverană in societate. Socialismul a instituit în viaţa poporului român relaţii de producţie şi sociale noi, care se reflectă nemijlocit asupra sensurilor şi substanţei patriotismului, în prim plan situîndu-se adeziunea, ataşamentul neclintit la idealurile socialiste şi comuniste, la politica Partidului Comunist Român , care exprimă aceste idealuri, politică consacrată deplinei lor împliniri prin înfăptuirea programelor de dezvoltare naţională. Toate marile succese pe care le-am repurtat din anii socialismului, cu deosebire în perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al partidului sub impulsul generos al gîndirii şi acţiunii novatoare ale tovarăşului Nicolae Ceauşascu, sunt emanaţia directă a patriotismului socialist, revoluţionar, care galvanizează şi dinamizează energiile tuturor fiilor ţării, politica partidului punind in valoare, descătuşind imensele resurse de energie creatoare alepoporului, uriaşa lui putere de creaţie, devotamentul neţărmurit faţă de patrie, răspunderea faţă de îndatoririle ce revin fiecărei generaţii de a continua, opera istorică de realizare în practică in vremuri noi, cu oameni noi a nobilelor aspiraţii de bunăstare şi progres, libertate ,şi demnitate, care dintotdeauna au animat conştiinţa şi viaţa poporului căruia o aparţinem trup şi suflet, cu întreaga noastră flintă. Este meritul excepţional al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a fi conferit expresii politice şi ideologice profund revoluţionare conceptului de patriotism socialist, de patriotism aflat plenar contestat la actualitatea incandescentă pe care o trăim, sub semnul "muncii şi al creaţiei, al procesului de înaintare spre trepte mereu mai înalte de civ- Traian Gânju (Continuare in pag. a 5-a) tu ştii să-ţi preţuieşti muncă şi să o văd să fie preţuită. Scriam, nu demult, despre nişte oameni care construiesc în piatră. Din codul etic al profesiei lor face parte obligaţia de a se supune judecăţii de valoare a generaţiilor ce ne vor urma. L-am întrebat pe un constructor de baraje pentru cîţi ani a fost făcut să ţină stăvilarul acela. Ne-a spus că nu ştie să fie proiectat cu termen de durată, dar el crede că barajul nu are moarte. Oamenii aceia trec printr-un munte şi apoi prin alt munte şi se tot duc aşa lăsind în urma lor urme vizind eternitatea : un tunel, un baraj, o hidrocentrală. Un constructor de automobile rămine mereu în acelaşi punct geografic. Ceea ce pleacă in lume sunt maşinile, cărora le dă viaţă. Ca nişte păsări care îşi iau zborul. Pină intr-o zi cind uzura fizică sau uzura morală le va scoate din circulaţie. Cum este cind construieşti ceva atît de efemer ? Pe ce puncte de sprijin se reazemă această profesie din punct de vedere moral ? Poate să pară un paradox, ne spune inginerul Ştefan Teodorescu, directorul cu probleme de producţie al Întreprinderii piteştene, de autoturisme „Dacia“, că un autoturism nu va fi dus pină la limita sa de durată, dar trebuie să reziste bine, cu o rezervă de cîţiva ani. De starea maşinii poate să depindă chiar viaţa unor oameni, aşa se pune problema. Pe de altă parte, a da pe piaţă o maşină nereuşită este ca şi cum ai atenta continuu la banii unui om, ai unei familii. Şi nu numai la bani, ci, în condiţii de neglijenţă, chiar la viaţă. Automobilele ies pe poarta întreprinderii şi se duc. Nimeni nu ştie, care este partea ta de contribuţie in construcţia lui. Că ai şi tu acolo, o piesă, un şurub, ceva, fără care maşina nu ar putea să meargă. Sau, dacă ţi-ai fi făcut treaba prost, ar merge prost. Oricît de a- lvansat ai fi în tehnică, oricît de moderne ar fi utilajele, trebuie să mai pui şi un pic de suflet în tot ce faci, dar şi multă, multă pricepere. Deşi Spiritul revoluţionar şi noul statut al competenţei jur că este foarte greu să se treacă de controalele tehnice de calitate. Dar nu trebuie lăsat totul pe seama lor. Dincolo de banda de montaj, pe drumurile ţării, pe drumurile lumii se află nişte oameni care pot să te judece. Şi cum culpa nu este dată pe nume de om, răspunderea este cu atît mai mare cu cit antrenezi mai mult prestigiul firmei, al „mărcii fabricii“, al întregului colectiv din care faci parte. Dar cum se pun problemele de etică profesională cind faci parte dintr-un colectiv de aproape 25 000 de oameni? Nu te pierzi printre ei, nu există riscul să rămîi anonim ? Bineînţeles că nu, te lămureşte inginerul Ştefan Teodorescu, pentru că nimic nu se face la grămadă, fiecare dintre cei 25 000 de oameni ai întreprinderii are postul său de lucru şi dacă nu merge treaba bine la el, acolo, se produc perturbări în lanţ. Dar cind lucrezi într-o întreprindere cu tehnologii de virf, cu fluxuri de producţie atît de automatizate, menite tocmai să evite eroarea umană, ce loc mai are etica profesiei ? In nici un fel de condiţii nu se poate transfera răspunderea personală pe seama maşinii. Dacă n-ar fi nevoie de om, el nu s-ar afla acolo. Mecanizarea şi automatizarea nu tolerează greşelile, iar la un ritm de 560 de autoturisme pe zi este cu mult mai greu să recuperezi timpul nefolosit, fie el chiar şi de ordinul minutelor sau secundelor. Pe măsură ce se perfecţionează tehnica, caută să ne convingă inginerul Teodorescu, conştiinţa trebuie să se ridice la cote tot mai înalte. Pe interlocutorul nostru îl prinzi cu greu în birou, şi atunci, de obicei, în picioare şi în faţa celor care îl solicită şi în faţa celor pe care îi convoacă, ca un semn că nu e loc de vorbă multă. Mobil, operativ, gata de acţiune, nu se lasă niciodată în scaun, deabia îl atinge. Eu sunt tehnician, îi place să spună, locul meu este acolo unde se face producţie, dar tot el adaugă : „Avem 25 000 de oameni in întreprindere şi încă de două-trei ori pe atiţia acasă Marin Ioniţă (Continuare în pag. a 2-a) Actualitatea în agricultură Crija maximă pentru recolta prezentă și cea viitoare (Pagina a 2-a)