România Liberă, septembrie 1988 (Anul 46, nr. 13629-13654)
1988-09-01 / nr. 13629
Septembrie înseamnă şi luna în care încep însămînţările de toamnă la orz, orzoaică, grîu, secară, furaje. Pînă cînd semănătorile vor intra efectiv în brazdă sunt necesare o serie de lucrări pregătitoare, de a căror finalizare la timp depinde executarea însăminţărilor in perioada optimă. Care sînt acestea ? Mai întîi eliberarea terenurilor de paie, apoi culesul rapid al recoltelor de pe suprafeţele care urmează să primească sămînţa, în sfirşit efectuarea arăturilor pe aceste terenuri ca şi întreţinerea lor. Se adaugă, cum este şi firesc asigurarea seminţelor, cantitativ şi calitativ, de către fiecare unitate cultivatoare. In cele ce urmează ne vom referi pe scurt la fiecare din lucrările amintite. Deci, eliberarea terenurilor de paie se ştie că secerişul griului s-a încheiat de multă vreme. Ar fi fost timp suficient pînă acum ca paiele să ajungă in depozitele de furaje. Că la această oră mai sunt incă zeci de mii de hectare care stau cu paiele pe ele, este un adevăr. Un adevăr care demonstrează, din păcate, insuficienta preocupare pentru finalizarea grabnică a respectivei lucrări. Mai ales în județele in care, datorită condiţiilor pedoclimatice, semănatul va începe mai devreme, acolo sunt şi suprafeţe mari pe care tractoarele nu pot intra la arat. Şi în judeţele din sudul ţării restanţele sunt evidente, ceea ce obligă ca, în următoarele zile, să se acţioneze cu mai multe forţe (inclusiv cu atelaje) pentru ca paiele să ajungă acolo unde le este locul. Recoltarea rapidă a culturilor de pe suprafeţele care urmează să se insămînţeze este o altă acţiune prioritară a acestor zile. A început cu zile în urmă culesul florii soarelui iar în cîteva zone şi cel al porumbului. Foarte repede se va declanşa strîngerea sfeclei de zahăr, a soiei etc., culturi bune premergătoare pentru griu şi orz. Deci, va creşte in intensitate ritmul de lucru. Vor fi necesare foarte multe forţe mecanice şi manuale pentru ca toate aceste culturi să fie strinse în timp foarte scurt. Şi, totuşi... Acest adevăr, deşi foarte bine cunoscut, nu determină mobilizarea generală de care este nevoie. Iată, de pildă, in cazul florii soarelui, deşi se lucrează nu de ieri de azi, sunt judeţe (Tulcea, Galaţi, Brăila, Buzău, Dîmboviţa etc.) in care realizările, de la o zi la alta, nu cresc decit cu foarte puţine procente. In Arad şi Timiş, cu două zile în urmă, nici măcar nu începuse lucrarea. Iată o situaţie care se cere înlăturată de urgenţă, prin acţiuni hotărite care să determine cel puţin realizarea ritmurilor zilnice prevăzute. Nu numai la floarea soarelui, ci la toate culturile de toamnă. In special pe suprafeţele care trebuie insăminţate. La fel ca după griu şi orz este necesar ca şi după floarea soarelui, porumb etc. să se treacă cu rapiditate la eliberarea cimpului de resturile vegetale pentru a se putea intra la arat şi la pregătirea terenului pentru insăminţări. Deci, arăturile : stadiul celor de vară (de azi am intrat in toamnă) nu este deloc de natură să evidenţieze potenţialul real al dotării mecanice. Din suprafeţele care trebuiau arate pină acum au mai rămas neatinse de pluguri circa 900 mii hectare, cele mai mari restanţe localizindu-se in Alba, Botoşani, Braşov, Covasna, Galaţi, Harghita, Iaşi, Maramureş, Mureş, Sălaj, Suceava. După cum se vede, tocmai acolo unde semănatul va începe mai repede. Specialiştii susţin, pe baza experienţelor verificate an de an, că asigurarea unui nivel maxim de recoltă de griu şi orz, pentru o bună densitate, un grad mai mic de atac al bolilor şi dăunătorilor, pentru o rezistenţă mai mare la condiţiile iernii, este nevoie ca, de la data semănatului şi pînă la venirea îngheţului, culturile să acumuleze 450—600 grade termice. Concluzia ? Dacă se intirzie arăturile, deci, implicit, pregătirea patului germinativ, se reduce posibilitatea acumulărilor respective, nivelul recoltelor fiind din start mai mic. Nu mai a(Continuare in pag. a 3-a) • Pînă la începerea însămințărilor toate operaţiile preliminare se cer încheiate • în cel mai scurt timp paiele rămase încă pe cîmp trebuie să ajungă în depozitele de furaje • Recoltarea cu prioritate a suprafeţelor destinate însămințărilor asigură executarea semănatului în perioada optimă • La executarea arăturilor se cer mobilizate suficiente tractoare, dar şi folosite pe toată durata zilei lumină • Laboratoarele judeţene trebuie să urgenteze efectuarea probelor pentru atestarea calităţii semințelor. Proletaxi din toate ţările, uniți-vă ! !* # COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAȚIEI $1 UNITĂȚII SOCIALISTE Anul XLVI Nr. 13629 Joi 1 septembrie 1988 6 pagini — 50 bani | Expresie elocventă a preocupării constante a partidului pentru continua ridicare a nivelului de trai al întregului popor începînd de astăzi: Alţi 600 000 oameni ai muncii beneficiază de majorarea retribuţiilor Incepind de azi, alţi peste 600 000 de oameni ai muncii beneficiază de retribuţii sporite. Iată o realitate ce pune in lumină atit idealul umanitar al întregii construcţii socialiste din ţara noastră, cit şi resorturile viguroase ale angrenajului economic ce l-au făcut posibil. Nu s-ar putea să nu conectăm, şi de astă dată, creşterea puterii economice a ţării cu acea rezultantă deliberată privind ridicarea pe noi trepte de progres şi de bunăstare a vieţii naţiunii socialiste. Nu s-arputea să nu întregim cu această nouă şi peremptorie dovadă adevărul major, în atîtea rînduri subliniat de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, potrivit căruia ascensiunea unui popor depinde hotărîtor de munca, de propriile lui eforturi. Intr-o ţară ce demonstrează, astăzi, lumii întregi viabilitatea strategiei sale politice, întemeiată pe tenacitatea şi conştiinţa de sine a poporului nostru, liber şi suveran, consemnăm, etapă de etapă, conjuncţia organică dintre ritmurile de creştere a producţiei materiale, a venitului naţional şi ceea ce defineşte în termeni esenţiali nivelul de trai al unei societăţi: dreptul la muncă şi instrucţie, asigurat în mod egal tuturor fiilor ei, accesul de masă la habitatul modern, la elementele ce compun standardul de civilizaţie al oricărei aşezări umane, urbane sau rurale. Privite prin prisma marilor ciştiguri sociale dobindite în cei 44 de ani de libertate, nici una dintre trăsăturile vieţii de astăzi n-ar putea suferi comparaţie cu ceea ce desemna, in trecut, nedreapta stare de înapoiere materială a poporului nostru, supus atitor vicisitudini ale istoriei, atitor nedreptăţi politice şi sociale. In această etapă, cînd eforturile întregii naţiuni sînt concentrate in înfăptuirea neabătută a obiectivelor stabilite de cel de-al XIII-lea Congres al partidului, menite a asigura, intr-un viitor apropiat, intrarea României in rîndul ţărilor cu nivel mediu de dezvoltare economică şi socială, contăm, cu îndreptăţită mîndrie, pe o avuţie naţională constituită din valori şi bunuri ce însumează 5 trilioane lei, pe o producţie industrială de circa 122 de ori mai mare comparativ cu 1945, pe un venit naţional de 33 de ori mai puternic faţă de acelaşi an de referinţă. Reprezintă baza solidă, sănătoasă care a generat, aşa cum arătam, un nou peisaj al existenţei umane la scara întregii ţări, alcătuit azi, ca elemente definitorii, din peste 7,8 milioane locuri de muncă, din omogenizarea condiţiilor de viaţă — patru cincimi din populaţia ţării trăind, in prezent, in locuinţe noi —, din raportul optim de un medic la 475 locuitori şi 9,4 paturi de spital la 1 000 locuitori, prin care este vegheată, permanent, starea de sănătate a populaţiei. Ca o componentă de bază a complexelor beneficii sociale, retribuţia medie nominală a personalului muncitor a crescut de la 337 lei, in 1950, la 1 028 lei, în 1965, şi la 2 827 lei in 1985, urmind să ajungă, in 1990, la 3 285 lei. Măsurile, profund umaniste, iniţiate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi aprobate de Conferinţa Naţională a partidului, din decembrie 1987, şi de Plenara Comitetului Central al P.C.R. din iunie 1988, asigură majorarea etapizată a retribuţiilor tuturor categoriilor de oameni ai muncii, fiind prevăzută, în spiritul echităţii sociale proprie statului nostru, majorarea prioritară şi mai accelerată a retribuţiilor mici — prin ridicarea retribuţiei minime de la 1 500 lei la 2 000 lei —, raportul dintre acestea şi retribuţiile maxime urmînd să fie, în 1990 — cînd toţi oamenii muncii, aproape 7,9 milioane, vor beneficia de retribuţia majorată — de 1 la 4,70, faţă de 1 la 10, in 1965. Aşa cum se ştie, în cursul lunii august au beneficiat de mărirea retribuţiei circa 900 000 deoameni ai muncii, alte peste 600 000 de persoane, cu venituri sub 2 000 de lei , din unităţile industriale alimentare, agriculturii, silviculturii, sectorului de construcţii-montaj, din economia apelor, transporturi şi telecomunicaţii — bucurindu-se de ciştiguri sporite cu începere de la data de 1 septembrie. La 1 octombrie, prima etapă a majorărilor va mai cuprinde încă un milion de persoane, fiind mărite, practic, retribuţiile tuturor categoriilor de oameni ai muncii cu venituri mici din întreaga economie. Prilej de gratitudine şi omagiere a politicii profund umaniste pe care o desfăşoară Cornelia Simionescu (Continuare in pag. a 2-a) CALCULE SEMNIFICATIVE (în pagina a 2-a) ...Timpul cît a trecut de la momentele cînd, de pe uscat, însoţeam mersul pe apele Dunării către marele şantier de la Gura Văii a primei platforme plutitoare autoridicătoare, construită la Galaţi şi adusă la ieşirea fluviului din munţi, pare să se fi scurs pe nesimţite. Il întovărăşeam atunci pe inginerul Gheorghe Sălăjan — ulterior distins cu inaltul titlu de „Erou al Muncii Socialiste“, şef de şantier la Porţile de Fier care supraveghea de pe uscat deplasarea platformei. După vreo 12 ani de la acel moment, aveam să fiu martor la începerea lucrărilor de la Ostrovu Mare — „Porţile de Fier 2“ ale acestui dublu sistem hidroenergetic şi de navigaţie româno-iugoslav—, lucrări conduse de specialişti de clasă înaltă ca Pavel Misaroş, Gavrilă Urcan, Petre Cernea, Emil Timofte şi alţii. In sfirşit, am văzut şi începutul lucrărilor la cea de-a doua hidrocentrală românească din Ostrovu Mare, cea de pe braţul Gogoşu, care va avea două hidroagregate energetice cu turbine-bulb, potrivite ca randament cursului Dunării in această zonă. Am notat, în 23 de ani, premiere tehnice, momente deosebite, performanţe ale constructorilor, iar din august 1970, intrările în funcţiune — pînă acum, şase la Porţile de Fier-1 şi 8 la Porţile de Fier-2. Nu am mai ţinut evidenţa producţiei de energie ci numai a substanţialelor plusuri peste plan, toată lumea ştie că la Porţile de Fier treburile merg bine, cînd, iată, de curind, am primit vestea că aici hidrocentralele româneşti 1 şi 2, aflate in funcţiune cu întreaga capacitate, au atins şi depăşit producţia totală de o sută de miliarde kilowatt-ore energie electrică ! O sută de miliarde. Ce ar fi însemnat această cantitate de energie electrică dacă ar fi fost produsă în termocentrale ? Nici mai mult nici mai puţin de 150—200 milioane tone sau 15—20 milioane vagoane convenţionale cu cărbune energetic din bazinele Olteniei — un munte de dimensiuni respectabile. Colectivele întreprinderii „Electrocentrale" Porţile de Fier deţin de patru ori titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ pentru rezultate excelente in producţie şi în activitatea economico-financiară, pe care le-au obţinut cu continuitate vreme îndelungată , din primul an al actualului deceniu şi pînă în prezent. „Exploatăm Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier aşa cum l-am şi construit , pe bază de paritate, cu eforturi şi foloase egale pentru fiecare ţară, cu energeticienii iugoslavi — precizează ing. Pătru Păun, directorul general al întreprinderii. De re- r gulă, producţia de energie se desfăşoară egal şi concomitent de ambele părţi deşi, in anume perioade, cind una din părţi este mai mult solicitată poate beneficia de un anume surplus de I producţie care să fie compensat I ulterior celeilalte, astfel incit, pe I perioade mai lungi, egalitatea să fie deplin reglată.“ După ce în primele şase luni I ale acestui an perioadele plani- I ficate pentru reparaţii la hidro- I agregate au fost scurtate cu I 33 de zile, punlndu-se la dispo- I ziţia Sistemului energetic naţio-1 nal o putere disponibilă cores-1 punzătoare şi depăşindu-se în treit angajamentul de sporire al producţiei pe întregul an, în cursul lunii august a fost repurtat un nou succes. In cadrul I săptăminii-record iniţiată de [ Organizaţia Democraţiei şi Uni-I tăţii Socialiste din întreprindere, durata planificată de revizie lal hidroagregatul 5, de la hidro-1 centrala „Porţile de Fier-1", a I fost redusă cu zece zile. Altfel spus, la dispoziţia Sistemului I energetic naţional a fost pusăl o capacitate suplimentară im- portantă — gata de acţiune ini orice moment favorabil prelu- crării energetice a debitului flu-lent al Dunării. Concomitent cui exploatarea corespunzătoare a | hidroagregatelor şi aplicarea | unor măsuri de „profilaxie teh-| Ion Becheru (Continuare In pag. a 3-a) — Porţile de Fier Teminarie kilowatt-are energie electrică realizată in hidrocentralele româneşti TEZELE PESTEI PHSARA C.C. ALP.C.R.— PROGRAM DE ACŢIUNE REVOLUŢIOSARELOR DE MUSCĂ EXEMPLARA PENTRU ÎNTREGUl POP EDUCAJIA MATERIALIST-ŞTIINŢIFICĂ, OBIECTIV ESENţIAL AL PROCESULUI DE FORMARE A OMULUI NOU „Să formăm la toţi oamenii, la tineret o concepţie ştiinţifică despre viaţă, corespunzător uriaşelor cuceriri ale ştiinţei, ale cunoaşterii umane, care demonstrează justeţea concepţiei materialist dialectice şi istorice despre lume, materialitatea lumii şi dă o perspectivă minunată pentru noi şi noi cunoaşteri, pentru înaintarea omului spre un asemenea nivel de cultură şi conştiinţă care să-l facă cu adevărat liber, dar şi stupin, cu adevărat, pe destinele sale, să-i dea posibilitatea să acţioneze in mod conştient pentru transformarea lumii, pentru realizarea unei lumi mai bune şi mai drepte". NICOLAE CEAUŞESCU Imperativul de mai sus, formulat de secretarul general al partidului în magistralele Teze pentru Plenara C.C. al P.C.R. denotă o opţiune clară, politică, ideologică şi educaţională, totodată, care se asociază organic cu toate opţiunile ce definesc planurile şi programele de dezvoltare a ţârii in etapa actuală şi in perspectivă. De asemenea această cerinţă ilustrează convingător preocuparea constantă pentru a se asigura toate condiţiile procesului de formare multilaterală a omului nou. La temelia acestei opţiuni se află toate marile noastre realizări, în sensul că experienţa validează deplin adevărul potrivit căruia numai un om cu un larg orizont de cunoaştere, numai un om pregătit să asimileze marile valori ale creaţiei umane este în măsură să se implice cu succes în eforturile de a promova progresul societăţii, de a accede spre trepte de civilizaţie superioare. In acest context, programele de dezvoltare economicosocială a ţării, din perspectiva hotăririlor istorice ale Congresului al XIII-lea şi Conferinţei Naţionale ale partidului, solicită întreaga capacitate creatoare a poporului, impun fiecăruia pasiune, dăruire in tot ceea ce avem de făcut, cu titlu de îndatorire faţă de patrie şi popor, ceea ce atestă încrederea totală în puterea omului, constructor al socialismului şi comunismului, de a fi stăpîn pe propriul lui destin, de a-şi făuri noul destin in consens cu voinţa şi aspiraţiile lui, în libertate şi demnitate. Societatea socialistă, urmare a înfăptuirii politicii partidului, a creat şi creează continuu condiţii, obiective, economice, sociale, culturale, de Instrucţie şi educaţie, pentru ca fiecare om să se împlinească pe sine plenar şi multilateral, în acord cu statutul oferit de societatea socialistă , statutul de proprietar, producător şi beneficiar, de participant direct şi responsabil la adoptarea şi înfăptuirea tuturor hotăririlor, la soluţionarea tuturor treburilor obşteşti. Preocuparea partidului, personal a secretarului său general de a se impulsiona perfecţionarea, sub semnul calităţii şi eficienţei, a procesului de formare a omului nou răspunde nemijlocit exigenţelor, efortului general de perfecţionare a activităţii în toate domeniile, în acest cadru educaţia materialist-ştiinţifică relevîndu-se ca o dimensiune esenţială, obiectiv primordial al însuşi procesului de formare a personalităţii omului nou. Desigur, demersul educativ din ţara noastră se desfăşoară avindu-se neîncetat în vedere originalitatea societăţii, problematica concretă cu care ne confruntăm astăzi, aici, în România socialistă. Cum spuneam, se are in vedere în acelaşi timp progresul material şi spiritual al societăţii, pe ansamblu, dar şi împlinirea personalităţii fiecărui om în parte, intr-un raport dialectic care reliefează esenţa societăţii, umanismul structurilor ei, al ţelurilor pe care şi le asumă şi a căror îndeplinire este urmărită consecvent. Nu-i mai puţin adevărat, însă, că eforturile educaţionale întreprinse sub conducerea partidului, sub îndrumarea nemijlocită şi la iniţiativa secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în virtutea învăţămintelor experienţei istorice, ale experienţei lumii contemporane, iau în considerare şi faptul că libertatea şi demnitatea condiţiei omului nu sunt posibile decât în condiţiile în care omul munceşte şi trăieşte însuşindu-şi concepţia revoluţionară despre lume şi societate, asumîndu-şi şi practicînd înalte valori morale ale socialismului, care ele însele se legitimează printr-un conţinut şi o vocaţie integral şi profund umaniste. In comparaţie cu concepţia noastră despre lume, viaţă şi societate, doctrinele, mentalităţile şi practicile retrograde, mistice, obscurantiste determină alienarea omului, duc la deturnarea eforturilor acestuia, îl înstrăinează de adevăratul său destin, ii viciază condiţia socială, alterează valorile culturale şi morale care trebuie să-i orienteze exigenţa, finalmente şi in esenţă îl fac inapt pentru progres, pentru progresul lui ca fiinţă umană dar şi al societăţii din care face parte. Se ştie, in lumea contemporană se desfăşoară intense dezbateri ideologice, au loc confruntări permanente intre concepţia revoluţionară şi concepţiile retrograde, învechite, mistice, religioase, obscurantiste. In această dispută cu ample semnificaţii şi implicaţii, concepţia revoluţionară despre lume şi societate are un evident cîştig de cauză, deoarece se sprijină şi işi întăreşte poziţiile asimilînd cuceririle ştiinţei contemporane, ale cunoaşterii umane, întrucit promovează o viziune despre om în care însuşi omul este centrul tuturor preocupărilor, este chemat şi menit să-şi făurească o viaţă nouă, în care cele mai nobile aspiraţii şi idealuri să-şi găsească împlinirea firească. La noi în ţară procesul de formare a omului nou este un proces de durată, cu o perspectivă istorică foarte largă. In interiorul acestui proces educaţia materialist-ştiinţifică joacă un rol primordial, întemeindu-se pe concepţia revoluţionară despre lume şi societate, pe valorile moral-politice ale societăţii socialiste. Astfel, educaţia materialist-ştiinţifică are un caracter dinamic, mereu deschisă spre practica socială, revoluţionară — factor esenţial de formare şi educare a omului nou, spre Integrarea adevărurilor ştiinţei şi cunoaşterii umane. Sub emblema tutelară a convingerii că omul este şi trebuie să fie făuritor al propriului destin, că dispune în societatea noastră de toate condiţiile de a trăi liber şi demn, într-un climat de dreptate şi echitate socială. Eforturile educaţionale întreprinse militează pentru participarea mai activă a omului la înfăptuirea măreţei opere de construcţie a socialismului, pentru materializarea în gândire şi acţiune a normelor, valorilor şi principiilor modului comunist de muncă şi viaţă, ale eticii şi eduităţii socialiste. Subliniind faptul, elocvent prin sine, că societatea socialistă este in întregul său un factor de educare revoluţionară, că acestui demers i se subordonează familia, şcoala, instituţiile culturale, uniunile de creaţie, procesul de formare a omului nou, iar în interiorul Traian Gânju (Continuare In pag. a 2-a)