România Liberă, noiembrie 1988 (Anul 46, nr. 13682-13706)
1988-11-02 / nr. 13682
Proletari din lochiurile, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLVI Nr. 13682 Miercuri 2 noiembrie 1988 6 pagini 50 bani ! ÎN SPIRITUL SARCINILOR ŞI EXIGENŢELOR SUBLINIATE DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU LA ŞEDINŢA COMITETULUI POLITIC EXECUTIV AL AL P.C.R. REPARAŢIILE IN SECTORUL ENERGETIC EXECUTATE IN TOTALTATE SI LA TERMENELE PLANIFICATE! Analiza domeniul Comitetul situaţiei existente in energetic făcută de Politic Executiv al C.C. al P.C.R.. in şedinţa sa din 28 octombrie, a scos în evidentă faptul că, in realizarea lucrărilor de investiţii din acest sector si a celor de reparaţii la grupurile energetice, sîunt mari intîrzieri fată de prevederile programelor aprobate. In acest cadru, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a făcut o critică severă conducerii Ministerului Energiei Electrice pentru lipsurile grave care continuă să se manifeste în domeniul amintit şi a cerut să se ia măsuri hotărite pentru introducerea unui înalt spirit de răspundere, de ordine şi disciplină în toate unităţile energetice, astfel incit să fie intensificată execuţia lucrărilor de reparaţii capitale şi a modernizărilor şi activitatea de punere în funcţiune a noilor capacităţi de producţie din sistemul energetic, prevăzute in plan pe 1988. Faptul că problemele energetice deţin permanent un loc prioritar în atenţia conducerii de partid demonstrează rolul acestei ramuri în asigurarea unei activităţi normale în toate celelalte ramuri şi sectoare economice, precum si in domeniul social. Pentru respectarea cerinţelor reieşite din cuprinsul recentelor măsuri stabilite de conducerea partidului şi statului este nevoie ca reţeaua energetică să aibă disponibilă o capacitate de producţie suficient de mare, astfel incit să poată funcţiona in condiţii de siguranţă deplină şi să fie redusă posibilitatea „căderii“ grupurilor dintr-un motiv sau altul. Din acest unghi de vedere, problema nodală a perioadei de faţă — cu reale valenţe asupra situaţiei din următoarele 5—6 luni — o reprezintă terminarea tuturor lucrărilor de reparaţii şi modernizări programate pentru anul în curs, la toate instalaţiile principale? şi agregatele auxiliare din centralele electrice, îndeosebi la cele din componenta termocentralelor pe cărbune şi cu precădere la obiectivele de baza ale reţelei energetice. Ne aflăm la început de noiembrie, foarte aproape de intrarea în sezonul rece — de fapt, anunţat deja prin temperaturile scăzute ale săptăminii trecute — cind normal se impunea încheierea activităţii în această direcţie, aşa cum se cere, dealtfel, în programul general de pregătire pentru trecerea cu bine a iernii .1988—1989. Cu alte cuvinte, reparaţiile capitale curente si reviziile tehnice, care se execută încă din primăvară de unităţile specializate ale Ministerului Energiei Electrice si de întreprinderi din cadrul altor centrali şi ministere, trebuiau să fie in prezent finalizate sau, în cel mai rău caz, să asistăm acum la ultimele acţiuni premergătoare încheierii activităţii respective. Mai ales că, din experienţa anilor trecuti, existau motive serioase pentru impulsionarea lucrărilor de reparaţii astfel incit să fie exclusă aminarea sau net°rminarea la timp a unor lucrări trecute în program. Sunt în această direcţie mari rezerve care trebuiau folosite din plin. Despre ele vom mai vorbi în cele ce urmează. Interesindu-ne de situaţia concretă în care se găseşte programul de reparaţii, ne-a fost dat să aflăm o serie de lucruri interesante şi utile in măsură să formeze imaginea efortului depus pînă în prezent de reparatori, în centralele termoelectrice. Facem menţiunea că datele ne-au fost puse la dispoziţie de direcţia de specialitate din M.E.E., in persoana tovarăşului inginer Constantin Gruia, şef al serviciului reparaţii, avînd un interlocutor bun cunoscător al problemelor care constituie subiectul articolului de faţă. O primă informaţie de la care pornim este că pentru perioada trecută, pină la 23.X, au fost programate 25 de reparaţii capitale la turbine si cazane energetice de diferite mărimi şi capacităţi. Din acestea, 14 au fost realizate in întregime. 6 se găsesc în curs de execuţie iar .5 încă nu sunt atacate. Despre reparaţiile realizate nu putem spune decit că ele sunt rodul participării responsabile a executanţilor şi furnizorilor de piese de schimb, care au reuşit să-şi mobilizeze forţele obţinind — datorită scurtării imobilizărilor la reparaţii — o putere medie suplimentară de cîteva sute de megawaţi. Un exemplu edificator în acest sens îl reprezintă acţiunea întreprinsă la grupul energetic nr. 5, de 200 MW, de la termocentrala Temut, la care s-a consemnat o reducere cu 20 de zile a duratei de execuţie, datorită în principal bunei organizări si bunei colaborări existente intre colectivele întreprinderii ..Electrocentralei Mureş şi Trustului-Antrepriză generală „Energomontaj“ Bucureşti. Bine ar fi fost ca acum să putem face aprecieri pozitive pe marginea întregului volum de reparaţii ce trebuiau încheiate la 31 octombrie si să nu existe intirzierile criticate în şedința Comitetului Politic Executiv, neajunsurile ce s-au manifestat si in acest an la mai multe lucrări din perimetrul unor centrale de bază ale S.E.N. După cum arătam mai sus, sunt cinci lucrări de reparaţii neîncepute pină in prezent, la care se adaugă serioase probleme de execuţie la lucrările aflate în curs. Ni se pare nefiresc să consumăm si acum, in toamna lui ’88, acelaşi fenomen întâlnit în fiecare an — respectiv aceleaşi cauze şi aceleaşi motivaţii datorate cu precădere unor factori subiectivi — care îşi face simţită prezenţa cu efect negativ asupra desfăşurării reparaţiilor planificate. De multe ori se invocă faptul că un anumit număr de lucrări de reparaţii nu au putut fi efectuate conform programului pentru că „situaţia energetică nu apermis oprirea grupurilor cu pricina“, ele făcînd parte din aşa-zisul nucleu de putere al sistemului electroenergetic. O primă întrebare care se naşte ar fi aceasta: de ce se ajunge la situaţia de faţă când, se ştie, avem peste 22 000 MW putere instalată în sistem, putere care, aşa cum aprecia, în Eliade Bălan (Continuare in pag. a 3-a) S. Una din preocupările de prim ordin ale chimiştilor de pe platforma Combinatului „Azomureş“ din Tîrgu Mureş o constituie realizarea ritmică integrală şi la un nivel calitativ superior a producţiei destinate exportului. Acţionind în acest fel chimiştii mureşeni au majorat la 80 milioane lei volumul producţiei marfă realizate peste prevederile din contracte in cele 10 luni care au trecut din acest an. In cadrul pregătirii temeinice încă de pe acum a producţiei anului viitor, chimiştii mureşeni au încheiat cu partenerii externi primele contracte ale anului viitor, in valoare de peste 65 milioane lei. (Agerpres). ■1 mm hemmca - pemw w Ágim umiiiinu, m musca b'mpmiî mm lumea popor CRESTEREA ROLULUI SINDICATELOR IN SISTEMUL DEMOCRATIEI MUNCITORESTI-REVOLUTIONARE Magistrala sinteză a marilor înnoiri şi transformări structurale pe care le-a cunoscut România socialistă în perioada inaugurată de Congresul al IX-lea, cutezătorul şi însufleţitorul program de perfecţionare a întregii vieţi economico-sociale din patria noastră cuprinse în expunerile secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie şi la Consfătuirea de lucru cu activul şi cadrele de bază din domeniul activităţii organizatorice, ideologice şi politico-educative, constituie şi o relevantă analiză a procesului istoric inedit şi deosebit de fertil în plan social şi uman al instituirii democraţiei muncitoreşti rrevoluţionare. Totodată, în aceste documente programatice sînt formulate intr-un spirit cu adevărat cutezător şi revoluţionar, idei, sarcini şi direcţii de acţiune de excepţională însemnătate pentru afirmarea tot mai puternică a democraţiei noastre socialiste, pentru valorificarea superioară a largului cadru democratic creat in dinamizarea progresului economico-social, in atragerea maselor de oameni ai muncii la înfăptuirea actului organizării şi conducerii sociale, la transpunerea în viaţă a planurilor şi programelor de dezvoltare, de înflorire a patriei socialiste. Documente programatice de excepţie prin caracterul lor novator şi revoluţionar, expunerile secretarului general al partidului scot în evidenţă atît semnificaţia istorică, valabilitatea deplină ale înnoirilor democratice prin care a trecut şi trece societatea românească în ultimele mai bine de două decenii, cit şi spiritul dialectic, eminamente ştiinţific şi revoluţionar, umanismul şi patriotismul fierbinte, realismul şi deschiderea vizionară, simţul istoric şi receptivitatea la nou, complexitatea ideatică şi axiologică a concepţiei care reprezintă strategia de cea mai mare valoare teoretică şi practică a edificării şi amplificării continue a democraţiei socialiste. „Am pornit şi pornim de la faptul — sublinia secretarul general al partidului în Tezele din aprilie — că socialismul îl realizăm cu poporul pentru popor, că dezvoltarea continuă a democraţiei muncitoreşti- revoliuţionare constituie un factor esenţial pentru făurirea cu succes a socialismului şi comunismului, pentru întărirea patriei noastre in dezvoltarea sa economico-socială, în ridicarea bunăstării generale , a poporului, în întărirea independenţei şi suveranităţii ţării.“ Această teză profund revoluţionară îşi găseşte punerea în operă în consecvenţa cu care partidul nostru a acţionat şi acţionează pentru atragerea întregului popor, în mod conştient şi activ, la elaborarea şi înfăptuirea sarcinilor şi obiectivelor construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate. In acest sens, au fost instituţionalizate adunările generale şi consiliile oamenilor muncii, congresele oamenilor muncii din diferite sectoare ale economiei şi vieţii socialculturale, consiliile naţionale de conducere a organismelor democratice — în cadrul cărora oamenii muncii dezbat şi hotărăsc efectiv asupra problemelor politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru. Făcînd parte din Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste, fiind reprezentate în toate organismele democratice, inclusiv în organele puterii de stat, sindicatele se afirmă tot mai mult în întreaga viaţă economică şi socială. „Pentru a putea înţelege mai bine rolul sindicatelor in viaţa economico-socială a ţării — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — trebuie să pornim de la faptul că în ţara noastră astăzi clasa muncitoare este clasa conducătoare a societăţii şi că, în această calitate, muncitorimea este şi proprietară a mijloacelor de producţie, continuind să constituie in acelaşi timp, principala forţă productivă a societăţii“. Legarea rolului sindicatelor de rolul clasei muncitoare, de tripla calitate a oamenilor muncii organizaţi in sindicate, deschide o nouă perspectivă şi o viziune de o deosebită importanţă teoretică şi practică pentru descifrarea activităţii sindicatelor ; oferă un unghi nou de a înţelege mult mai bine rolul şi atribuţiile sindicatelor în actuala etapă şi în perspectivă dezvoltării patriei, în actuala etapă de dezvoltare a patriei, sporirea rolului şi atribuţiilor clasei muncitoare In condiţiile adîncirii şi lărgirii democraţiei muncitoreşti revoluţionare, se amplifică rolul sindicatelor, sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid, la unirea forţelor şi atragerea tuturor oamenilor muncii la înfăptuirea autoconducerii muncitoreşti, la conducerea întregii societăţi, la edificarea socialismului şi comunismului in România. Evaluarea locului şi rolului pe care sindicatele trebuie să-l ocupe în societatea socialistă, trebuie pornită de la realitatea nouă, de la poziţia de proprietar, producător şi beneficiar pe care îl au oamenii muncii. Aceasta deosebeşte fun iile Bologa preşedintele Consiliului Municipal al Sindicatelor Bucuresti (Continuare in pag. 5-a) GRIJĂ MAXIMĂ. EFORT SUSŢINUT PENTRU EFECTUAREA INTEGRALĂ A LUCRĂRILOR DE SEZON Activitatea pe ogoare trebuie să se desfăşoare în ritmuri mai înalte. O impun suprafeţele de pe care mai trebuie strînsă recolta, cantităţile de produse agricole neajunse încă la adăpost, resturile vegetale care se cer transportate în depozitele de furaje, suprafeţele rămase pentru arat. Toate aceste lucrări, pentru a fi terminate cît mai repede, solicită prezenţa pe cîmp a tuturor locuitorilor satelor, din zori şi pînă seara, eforturi susţinute, ordine şi disciplină, o perfectă organizare. Spunem acest lucru dat fiind că recolta mai trebuie strînsă de pe circa 150 mii hectare, iar pe cîmp cantităţile de porumb, sfeclă de zahăr şi cartofi care se cer transportate în depozite şi baze de recepţie se ridică la cîteva milioane de tone. Dacă vorbim numai de porumb, acesta mai trebuie cules de pe 92 mii hectare, lucrarea fiind terminată în 15 judeţe şi Sectorul agricol Ilfov. In schimb, în Brăila, Dolj, Vrancea, Caraş Severin, Braşov şi Sălaj realizările sunt sub 90 la sută. Cît despre transportul acestei culturi la adăpost, în 12 judeţe s-a terminat lucrarea, dar restanţele sunt evidente în Călăraşi, Constanţa, Timiş, Ialomiţa, Teleorman şi Tulcea. Cîteva cuvinte şi despre sfecla de zahăr. La ora actuală sunt 30 mii hectare, de pe care producţia nu a fost strînsă, cu realizări sub 80 la sută înscriindu-se judeţele Galaţi, Buzău, Prahova şi Vrancea. Multă sfeclă rămasă în grămezi, pe cîmp, se găseşte în Călăraşi, Ialomiţa, Timiş, Olt, Tulcea, Giurgiu şi Botoşani. Am prezentat aceste exemple — ele puteau fi mai numeroase ,— pentru a se vedea că lucrările din această campanie nu sunt nici pe departe finalizate. Să mai adăugăm la ele suprafeţele de pe care trebuie strînşi cocenii, apoi cele pe care sunt necesare arături, legumele rămase de cules. Concluzia care se impune este aceea că, în continuare, se cer eforturi deosebit de mari în vederea strîngerii şi depozitării recoltei actuale, pregătirii producţiei anului viitor. După cum se vede, vremea continuă să fie capricioasă. S-au făcut din nou simţite semnele iernii. Deci, orice întîrziere în efectuarea lucrărilor agricole trebuie evitată. Altfel, pe vreme friguroasă, pe ploaie şi ninsoare, eforturile vor trebui să fie şi mai mari, consecinţele fiind pierderi de recoltă, consumuri mai mari de carburanţi, cheltuieli peste nivelul prevăzut. Mobilizarea la muncă fără a aştepta zile însorite este singura cale prin care ceea ce mai este de făcut pe cîmp poate fi realizat. Este în interesul producătorilor să-şi adune recolta fără pierderi, să pună temelii serioase pentru producţia anului viitor. în acelaşi timp, este şi în interesul economiei naţionale. Tocmai de aceea toţi furnizorii agriculturii sunt chemaţi să-şi onoreze la timp contractele, să nu depăşească termenele de livrare a combustibilului, pieselor de schimb, a altor materiale. Printr-o conlucrare perfectă, prin creşterea substanţială a forţelor participante la muncă, toate lucrările actualei campanii pot fi terminate la timp şi la parametrii de calitate aşteptaţi. 0 Recolta a rămas de strins de pe 150 mii hectare, ceea ce obligă pe toţi cei care işi desfăşoară activitatea in agricultură să-şi înzecească eforturile in vederea culesului rapid şi a depozitării în condiţii corespunzătoare . Restanţele la transportul produselor de pe cîmp se cer de urgenţă lichidate prin mai buna utilizare a capacităţilor puse la dispoziţie în acest scop 0 Locul resturilor vegetale este depozitul de furaje, deci toate forţele trebuie concentrate la eliberarea terenurilor astfel incit la 10 noiembrie nici un kilogram să nu mai rămină pe cimp @ Arăturile de toamnă trebuie terminate la 20 noiembrie, în acest scop fiind necesară organizarea muncii in două schimburi. Cifrele înscrise pe hartă reprezintă realizările (in procente) la eliberarea terenurilor de resturile vegetale. Datele au fost centralizate la Ministerul Agriculturii in seara zilei de 31 octombrie a.c. . Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, marţi, 1 noiembrie, pe fostul preşedinte al Confederaţiei Elveţiene, Pierre Aubert. . Oaspetele a adresat calde mulţumiri pentru ospitalitatea de care s-a bucurat in timpul vizitei în ţaranoastră, pentru posibilitatea de a se intîlni şi a avea un schimb de păreri cu preşedintele României. In acelaşi timp, el a dat o deosebită apreciere realizărilor obţinute de poporul român in dezvoltarea economică şi socială a ţării. în timpul întrevederii, au fost relevate bunele relaţii dintre România şi Elveţia, care cunosc o dezvoltare continuă pe plan politic, economic, ştiinţific, cultural şi în alte sfere de activitate. S-a apreciat că intensificarea şi mai puternică în viitor a conlucrării bilaterale este în interesul ambelor ţări şi popoare, al cauzei păcii, înţelegerii şi cooperării în Europa şi în lume. Au fost abordate unele probleme ale vieţii politice mondiale, îndeosebi cele privind continentul european. In acest cadru, s-a subliniat necesitatea întăririi încrederii şi conlucrării intre statele continentului, pentru realizarea unei Europe unite în diversitatea orinduirilor sociale, o Europă a păcii şi colaborării. PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU •Î a primit pe Pierre Aubert, fost preşedinte al Confederaţiei Elveţiene de ani de la falrirea naţional unitar român Unirea țărilor Române sub Mihai Viteazul — momentul cel mai important din istoria medievală a patriei „Istoria însăşi a confirmat justeţea şi necesitatea obiectivă a actului săvîrşit de Mihai Viteazul prin realizarea ulterioară a idealului său — ideal al tuturor românilor —, prin înfăptuirea în epoca modernă a statului naţional român unitar, lată de ce Mihai Viteazul rămîne o figură luminoasă, progresistă în cartea de aur a poporului român . NICOLAE CEAUŞESCU Făurirea statului naţional unitar român in urmă cu şapte decenii a constituit — se arată in Programul partidului — „înfăptuirea firească a năzuinţei seculare de unitate a poporului nostru, a visului pentru care au luptat şi s-au jertfit nenumărate generaţii de înaintaşi, împlinirea unei necesităţi obiective a însăşi dezvoltării istorice“. Vicisitudinile istoriei, şi in primul rind marile migraţii, aşezarea noastră la întretăierea sferelor de interese ale unor state cu tendinţe agresive au împiedicat poporul român să trăiască intr-un stat unitar. Cu toate că s-au format mai multe state feudale —Ţara Românească, Moldova, Transilvania — în tot cursul evului mediu au existat multiple şi permanente încercări de a se realiza unitatea statală a poporului român. Cercetări erudite şi competente, îndeosebi cele din ultimele două decenii şi jumătate, au dovedit, in temeiul izvoarelor, că existenţa unităţii a fost una din trăsăturile fundamentale in viaţa poporului nostru, cea care i-a asigurat o dezvoltare omogenă şi relativ sincronă, la capătul căreia ,se va realiza Marea Unire a românilor din anul 1918. Moştenită din adîncurile istoriei, unitatea a asigurat supravieţuirea poporului român in mileniul tulbure al migraţiilor, iar in veacurile evului mediu i-a înlesnit existenţa politică şi continuitatea statală, însă înainte de unitatea politică de stat, unitatea organică a poporului român s-a manifestat plenar pe toate tărîmurile : teritorial, economic, social şi cultural. In pofida aşezării noastre „în calea răutăţilor“ — cum, se exprima cronicarul Miron Costin — poporul român a fost sortit să trăiască dintotdeauna pe un pămint unitar ca structură, relief, vegetaţie şi bogăţii, care, de-a lungul secolelor, l-a făcut să rămină mereu unit. Românii — observa N. Iorga — „nu s-au încurcat niciodată de graniţa Carpaţilor“. Intr-adevăr, Carpaţii au fost „elementul polarizator al românilor“, făcînd parte, prin trăsăturile lor fizicogeografice, din categoria acelor munţi „care cheamă şi reţin la ei pe om“. (cf.. Tiberiu Morariu). La menţinerea şi la întărirea blocului etnic românesc o mare însemnătate au avut-o legăturile economice statornicite între cele trei ţări române, legături bazate pe elementele alcătuitoare ale mediului geografic al patriei, pe complementaritatea resurselor de pe ambele versante ale Carpaţilor. Deşi separate prin graniţe politice artificiale, Ţara Românească, Transilvania şi Moldova au gravitat în permanenţă una spre alta, furnizîndu-şi reciproc, prin comerţ, produsele de care aveau nevoie, fiind, în acelaşi timp, teritoriu de translaţie pentru comerţul de tranzit spre toate cele patru puncte cardinale. Un rol nicidecum neglijabil la întărirea unităţii limbii, la păstrarea obiceiurilor şi a dat- Conf. univ. dr. Matei D. Vlad — (Continuare în pag. a 2-a) | ______________________________^