România Liberă, noiembrie 1988 (Anul 46, nr. 13682-13706)

1988-11-02 / nr. 13682

Proletari din loch­iurile, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLVI Nr. 13682 Miercuri 2 noiembrie 1988 6 pagini 50 bani ! ÎN SPIRITUL SARCINILOR ŞI EXIGENŢELOR SUBLINIATE DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU LA ŞEDINŢA COMITETULUI POLITIC EXECUTIV AL AL P.C.R. REPARAŢIILE IN SECTORUL ENERGETIC­­ EXECUTATE IN TOTALTATE SI LA TERMENELE PLANIFICATE! Analiza domeniul Comitetul situaţiei existente in energetic făcută de Politic Executiv al C.C. al P.C.R.. in şedinţa sa din 28 octombrie, a scos în evi­dentă faptul că, in realizarea lucrărilor de investiţii din acest sector si a celor de reparaţii la grupurile energetice, sîunt mari intîrzieri fată de prevederile programelor aprobate. In acest cadru, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a făcut o critică se­veră conducerii Ministerului Energiei Electrice pentru lipsu­rile grave care continuă să se manifeste în domeniul amin­tit şi a cerut să se ia măsuri hotărite pentru introducerea unui înalt spirit de răspun­dere, de ordine şi disciplină în toate unităţile energetice, astfel incit să fie intensificată execuţia lucrărilor de reparaţii capitale şi a modernizărilor şi activitatea de punere în func­ţiune a noilor capacităţi de pro­ducţie din sistemul energetic, prevăzute in plan pe 1988. Faptul că problemele energe­tice deţin permanent un loc prioritar în atenţia condu­cerii de partid demonstrea­ză rolul acestei ramuri în asigurarea unei activităţi nor­male în toate celelalte ra­muri şi sectoare economice, precum si in domeniul social. Pentru respectarea cerinţelor reieşite din cuprinsul recente­lor măsuri stabilite de con­ducerea partidului şi statului este nevoie ca reţeaua ener­getică să aibă disponibilă o ca­pacitate de producţie suficient de mare, astfel incit să poată funcţiona in condiţii de sigu­ranţă deplină şi să fie redusă posibilitatea­­ „căderii“ grupuri­lor dintr-un motiv sau altul. Din acest unghi de vedere, problema nodală a perioadei de faţă — cu reale valenţe asu­pra situaţiei din următoarele 5—6 luni — o reprezintă ter­minarea tuturor lucrărilor de reparaţii şi modernizări pro­gramate pentru anul în curs, la toate instalaţiile principale? şi agregatele auxiliare din cen­tralele electrice, îndeosebi la cele din componenta termocen­tralelor pe cărbune şi cu pre­cădere la obiectivele de baza ale reţelei energetice. Ne aflăm la început de noiembrie, foar­te aproape de intrarea în sezo­nul rece — de fapt, anunţat deja prin temperaturile scăzute ale săptăminii trecute — cind nor­mal se impunea încheierea ac­tivităţii în această direcţie, aşa cum se cere, dealtfel, în pro­gramul general de pregătire pentru trecerea cu bine a ier­nii .1988—1989. Cu alte cuvin­te, reparaţiile capitale curen­te si reviziile tehnice, care se execută încă din primăvară de unităţile specializate ale Mi­nisterului Energiei Electrice si de întreprinderi din cadrul al­tor centrali­ şi ministere, tre­buiau să fie in prezent finali­zate sau, în cel mai rău caz, să asistăm acum la ultimele ac­ţiuni premergătoare încheierii activităţii respective. Mai ales că, din experienţa anilor tre­cuti, existau motive serioase pentru impulsionarea lucrări­lor de reparaţii astfel incit să fie exclusă aminarea sau net°r­­minarea la timp a unor lucrări trecute în program. Sunt în această direcţie mari rezerve care trebuiau folosite din plin. Despre ele vom mai vorbi în cele ce urmează. Interesindu-ne de situaţia con­cretă în care se găseşte pro­gramul de reparaţii, ne-a fost dat să aflăm o serie de lucruri interesante şi utile in măsură să formeze imaginea efortului depus pînă în prezent de re­paratori, în centralele termo­electrice. Facem menţiunea că datele ne-au fost puse la dis­poziţie de direcţia de speciali­tate din M.E.E., in persoana tovarăşului inginer Constantin Gruia, şef al serviciului repa­raţii, avînd un interlocutor bun cunoscător al problemelor care constituie subiectul articolului de faţă. O primă informaţie de la care pornim este că pentru perioada trecută, pină la 23.X, au fost programate 25 de repa­raţii capitale la turbine si ca­zane energetice de diferite mărimi şi capacităţi. Din aces­tea, 14 au fost realizate in în­tregime. 6 se găsesc în curs de execuţie iar .5 încă nu sunt atacate. Despre reparaţiile rea­lizate nu putem spune decit că ele sunt rodul participării responsabile a executanţilor şi furnizorilor de piese de schimb, care au reuşit să-şi mobilizeze forţele obţinind — datorită scurtării imobilizărilor la re­paraţii — o putere medie su­plimentară de cîteva sute de megawaţi. Un exemplu edifica­tor în acest sens îl reprezintă acţiunea întreprinsă la grupul energetic nr. 5, de 200 MW, de la termocentrala Temut, la care s-a consemnat o reducere cu 20 de zile a duratei de exe­cuţie, datorită în principal bunei organizări si bunei colaborări existente intre colectivele între­prinderii ..Electrocentralei Mu­reş şi Trustului-Antrepriză ge­nerală „Energomontaj“ Bucu­reşti. Bine ar fi fost­ ca acum să putem face aprecieri pozitive pe marginea întregului volum de reparaţii ce trebuiau în­cheiate la 31 octombrie si să n­u existe intirzierile criticate în şedința Comitetului Politic Executiv, neajunsurile ce s-au manifestat si in acest an la mai multe lucrări din perime­trul unor centrale de bază ale S.E.N. După cum arătam mai sus, sunt­ cinci lucrări de repa­raţii neîncepute pină in pre­zent, la care se adaugă serioa­se probleme de execuţie la lu­crările aflate în curs. Ni se pare nefiresc să consumăm si acum, in toamna lui ’88, ace­laşi fenomen întâlnit în fie­care an — respectiv aceleaşi cauze şi aceleaşi motivaţii da­torate cu precădere unor fac­tori subiectivi — care îşi face simţită prezenţa cu efect ne­gativ asupra desfăşurării repa­raţiilor planificate. De multe ori se invocă faptul că un anu­mit­ număr de lucrări de repa­raţii nu au putut fi efectuate conform programului pentru că „situaţia energetică nu­ a­­per­mis oprirea grupurilor cu pri­cina“, ele făcînd parte din aşa-zisul nucleu de putere al sistemului electroenergetic. O primă întrebare care se naşte ar fi aceasta: de ce se ajunge la situaţia de faţă când, se ştie, avem peste 22 000 MW pu­tere instalată în sistem, pu­tere care, aşa cum aprecia, în Eliade Bălan (Continuare in pag. a 3-a) S. Una din preocupările de­ prim ordin ale chimiştilor de pe platforma Combinatului „Azo­­mureş“ din Tîrgu Mureş o con­stituie realizarea ritmică in­tegrală şi la un nivel calitativ sup­erior a producţiei destinate exportului. Acţionind în acest fel chimiştii mureşeni au ma­jorat la 80 milioane lei volu­mul producţiei marfă realizate peste prevederile din contrac­te in cele 10 luni care au tre­cut din acest an. In cadrul pre­gătirii temeinice încă de pe acum a producţiei anului viitor, chimiştii mureşeni au încheiat cu partenerii externi primele contracte ale anului viitor, in valoare de peste 65 milioane lei. (Agerpres). ■1 mm hemmca - pemw w Ágim umiiiinu, m musca b'mpmiî mm lumea popor CRESTEREA ROLULUI SINDICATELOR IN SISTEMUL DEMOCRATIEI MUNCITORESTI-REVOLUTIONARE Magistrala sinteză a marilor înnoiri şi transformări structu­rale pe care le-a cunoscut România socialistă în perioada inaugurată de Congresul al IX-lea, cutezătorul şi însufleţi­­torul program de perfecţionare a întregii vieţi economico-so­­ciale din patria noastră cuprin­se în expunerile secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie şi la Consfătuirea de lucru cu ac­tivul şi cadrele de bază din do­meniul activităţii organizatori­ce, ideologice şi politico-educa­tive, constituie şi o relevantă analiză a procesului istoric ine­dit şi deosebit de fertil în plan social şi uman al instituirii de­mocraţiei muncitoreşti rrevoluţi­­onare. Totodată, în aceste do­cumente programatice sînt for­mulate intr-un spirit cu adevă­rat cutezător şi revoluţionar, idei, sarcini şi direcţii de acţiune de excepţională însemnătate pentru afirmarea tot mai puter­nică a democraţiei noastre so­cialiste, pentru­ valorificarea su­perioară a largului cadru demo­cratic creat in dinamizarea pro­gresului economi­co-social, in atragerea maselor de oameni ai muncii la înfăptuirea actului organizării şi conducerii sociale, la transpunerea în viaţă a pla­nurilor şi programelor de dez­voltare, de înflorire a patriei so­cialiste. Documente programatice de excepţie prin caracterul lor no­vator şi revoluţionar, expune­rile secretarului general al partidului scot în evidenţă atît semnificaţia istorică, valabilita­tea deplină ale înnoirilor demo­cratice prin care a trecut şi trece societatea românească în ultimele mai bine de două de­cenii, cit şi spiritul dialectic, eminamente ştiinţific şi revolu­ţionar, umanismul şi patriotis­mul fierbinte, realismul şi des­chiderea vizionară, simţul isto­ric şi receptivitatea la nou, complexitatea ideatică şi axiolo­gică a concepţiei care reprezintă strategia de cea mai mare va­loare teoretică şi practică a edi­ficării şi amplificării continue a democraţiei socialiste. „Am pornit şi pornim de la faptul — sublinia secretarul ge­neral al partidului în Tezele din aprilie — că socialismul îl realizăm cu poporul pentru po­­­por, că dezvoltarea continuă a democraţiei muncitoreşti- revo­­liuţionare constituie un factor esenţial pentru făurirea cu suc­ces a socialismului şi comunis­mului, pentru întărirea patriei noastre in dezvoltarea sa eco­­nomico-socială, în ridicarea bunăstării generale , a poporu­lui, în întărirea independenţei şi suveranităţii ţării.“ Această teză profund revoluţionară îşi găseşte punerea în operă în consecvenţa cu care partidul nostru a acţionat şi acţionează pentru atragerea întregului po­por, în mod conştient şi activ, la elaborarea şi înfăptuirea sar­cinilor şi obiectivelor construc­ţiei societăţii socialiste multila­­teral­ dezvoltate. In acest sens, au fost instituţionalizate adună­rile generale şi consiliile oame­nilor muncii, congresele oame­nilor muncii din diferite sectoa­re ale economiei şi vieţii social­­culturale, consiliile naţionale de conducere a organismelor de­mocratice — în cadrul cărora oamenii muncii dezbat şi ho­tărăsc efectiv asupra probleme­lor politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru. Făcînd parte din Frontul De­mocraţiei şi Unităţii Socialiste, fiind reprezentate în toate or­ganismele democratice, inclusiv în organele puterii de stat, sin­dicatele se afirmă tot mai mult în întreaga viaţă economică şi socială. „Pentru a putea înţelege mai bine rolul sindicatelor in viaţa economico-socială a­ ţării — sub­linia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — trebuie să pornim de la faptul că în ţara noastră astăzi clasa muncitoare este cla­sa conducătoare a societăţii şi că, în această calitate, muncito­rimea este şi proprietară a mij­loacelor de producţie, continuind să constituie in acelaşi timp, principala forţă productivă a societăţii“. Legarea rolului sin­dicatelor de rolul clasei munci­toare, de tripla calitate a oa­menilor muncii organizaţi in sindicate, deschide o nouă per­spectivă şi o viziune de o deo­sebită importanţă teoretică şi practică pentru descifrarea ac­tivităţii sindicatelor ; oferă un unghi nou de a înţelege mult mai bine rolul şi atribuţiile sin­dicatelor în actuala etapă şi în perspectivă dezvoltării patriei, în actuala etapă de dezvolta­re a patriei, sporirea rolului şi atribuţiilor clasei muncitoare In condiţiile adîncirii şi lărgirii de­mocraţiei muncitoreşti­ revolu­­ţionare, se amplifică rolul sin­dicatelor, sub conducerea orga­nelor şi organizaţiilor de partid, la unirea forţelor şi atragerea tuturor oamenilor muncii la în­făptuirea autoconducerii munci­toreşti, la conducerea întregii societăţi, la edificarea socialis­mului şi comunismului in România. Evaluarea locului şi rolului pe care sindicatele tre­buie să-l ocupe în societatea socialistă, trebuie pornită de la realitatea nouă, de la poziţia de proprietar, producător şi bene­ficiar pe care îl au oamenii muncii. Aceasta deosebeşte fun­­ iile Bologa preşedintele Consiliului Municipal al Sindicatelor Bu­curesti (Continuare in pag.­­ 5-a) GRIJĂ MAXIMĂ. EFORT SUSŢINUT PENTRU EFECTUAREA INTEGRALĂ A LUCRĂRILOR DE SEZON Activitatea pe ogoare tre­buie să se desfăşoare în rit­muri mai înalte. O impun su­prafeţele de pe care mai tre­buie strînsă recolta, cantită­ţile de produse agricole ne­­ajunse încă la adăpost, restu­rile vegetale care se cer transportate în depozitele de furaje, suprafeţele rămase pentru arat. Toate aceste lu­crări, pentru a fi terminate cît mai repede, solicită pre­zenţa pe cîmp a tuturor lo­cuitorilor satelor, din zori şi pînă seara, eforturi susţinu­te, ordine şi disciplină, o per­fectă organizare. Spunem a­­cest lucru dat fiind că recol­ta mai trebuie strînsă de pe circa 150 mii hectare, iar pe cîmp cantităţile de porumb, sfeclă de zahăr şi cartofi care se cer transportate în depo­zite şi baze de recepţie se ri­dică la cîteva milioane de tone. Dacă vorbim numai de porumb, acesta mai trebuie cules de pe 92 mii hectare, lucrarea fiind terminată în 15 judeţe şi Sectorul agricol Ilfov. In schimb, în Brăila, Dolj, Vrancea, Caraş Seve­rin, Braşov şi Sălaj realiză­rile sunt sub 90 la sută. Cît despre transportul acestei culturi la adăpost, în 12 ju­deţe s-a terminat lucrarea, dar restanţele sunt evidente în Călăraşi, Constanţa, Timiş, Ialomiţa, Teleorman şi Tul­­cea. Cîteva cuvinte şi despre sfecla de­ zahăr. La ora ac­tuală sunt 30 mii hectare, de pe care producţia nu a fost strînsă, cu realizări sub 80 la sută înscriindu-se judeţele Galaţi, Buzău, Prahova şi Vrancea. Multă sfeclă rămasă în grămezi, pe cîmp, se gă­seşte în Călăraşi, Ialomiţa, Timiş, Olt, Tulcea, Giurgiu şi Botoşani. Am prezentat aceste exem­ple — ele puteau fi mai nu­meroase ,— pentru a se ve­dea că lucrările din această campanie nu sunt nici pe de­parte finalizate. Să mai adău­găm la ele suprafeţele de pe care trebuie strînşi cocenii, apoi cele pe care sunt ne­cesare arături, legumele ră­mase de cules. Concluzia care se impune este aceea că, în continuare, se cer eforturi deosebit de mari în vederea strîngerii şi depozitării recol­tei actuale, pregătirii produc­ţiei anului viitor. După cum se vede, vremea continuă să fie capricioasă. S-au făcut din nou simţite semnele iernii. Deci, orice întîrziere în efectuarea lucrărilor agrico­le trebuie evitată. Altfel, pe vreme friguroasă, pe ploaie şi ninsoare, eforturile vor tre­bui să fie şi mai mari, con­secinţele fiind pierderi de recoltă, consumuri mai mari de carburanţi, cheltuieli peste nivelul prevăzut. Mobilizarea la­ muncă fără a aştepta zile însorite este singura cale prin care ceea ce mai este de făcut pe cîmp poate fi reali­zat. Este în interesul produ­cătorilor să-şi adune recolta fără pierderi, să pună temelii serioase pentru producţia­ a­­nului viitor.­ în acelaşi timp, este şi în interesul economiei naţionale. Tocmai de aceea toţi furnizorii agriculturii sunt chemaţi să-şi onoreze la timp contractele, să nu depăşească termenele de livrare a com­bustibilului, pieselor de schimb, a altor materiale. Printr-o conlucrare perfectă, prin creşterea substanţială a forţelor participante la mun­că, toate lucrările actualei campanii pot fi terminate la timp şi la parametrii de cali­tate aşteptaţi. 0 Recolta a rămas de strins de pe 150 mii hectare, ceea ce obligă pe toţi cei care işi desfăşoară activitatea in agricultură să-şi înzecească eforturile in vederea culesului rapid şi a depozitării în condiţii corespunzătoare . Restanţele la transportul produ­selor de pe cîmp se cer de urgenţă lichidate prin mai buna utilizare a capacităţilor puse la dispoziţie în acest scop 0 Locul resturilor vegetale este depozitul de furaje, deci toate forţele trebuie concentrate la eliberarea terenurilor astfel incit la 10 noiembrie nici un kilogram să nu mai rămină pe cimp @ Arătu­rile de toamnă trebuie terminate la 20 noiembrie, în acest scop fiind necesară organizarea muncii in două schimburi. Cifrele înscrise pe hartă reprezintă realizările (in procente) la eliberarea terenuri­lor de resturile vegetale. Datele au fost centralizate la Ministerul Agriculturii in seara zilei de 31 octombrie a.c. . Preşedintele Republicii So­cialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, marţi, 1 noiembrie, pe fostul preşedinte­­ al Confederaţiei Elveţiene, Pierre Aubert. . Oaspetele a adresat calde mul­ţumiri pentru ospitalitatea de care s-a bucurat in timpul vi­zitei în­­ ţara­­noastră, pentru posibilitatea de a se intîlni şi a avea un schimb de păreri cu preşedintele României. In acelaşi timp, el a dat o deo­sebită apreciere realizărilor ob­ţinute de poporul român in dez­voltarea economică şi socială a ţării. în timpul întrevederii, au fost relevate bunele relaţii dintre România şi Elveţia, care cunosc o dezvoltare continuă pe plan politic, economic, ştiinţi­fic, cultural şi în alte sfere de activitate. S-a apreciat că in­tensificarea şi mai puternică în viitor a conlucrării bilaterale este în interesul ambelor ţări şi popoare, al cauzei păcii, în­ţelegerii şi cooperării în Europa şi în lume. Au fost abordate unele pro­bleme ale vieţii politice mon­diale, îndeosebi cele privind continentul european. In acest cadru, s-a subliniat necesitatea întăririi încrederii şi conlucră­rii intre statele continentului, pentru realizarea unei Europe unite în diversitatea orinduiri­­lor sociale, o Europă a păcii şi colaborării. PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU •Î­­ a primit pe Pierre Aubert, fost preşedinte al Confederaţiei Elveţiene de ani de la f­alrirea naţional unitar român Unirea țărilor Române sub Mihai Viteazul — momentul cel mai important din istoria medievală a patriei „Istoria însăşi a confirmat justeţea şi necesitatea obiectivă a actului săvîrşit de Mihai Viteazul prin realizarea ulterioară a idea­lului său — ideal al tuturor românilor —, prin înfăptuirea în epoca modernă a statului naţional român unitar, lată de ce Mihai Viteazul rămîne o figură luminoasă, progresistă în cartea de aur a poporului român . NICOLAE CEAUŞESCU Făurirea statului naţional unitar român in urmă cu şapte decenii a constituit — se arată in Programul partidului­­ — „înfăptuirea firească a năzuin­ţei seculare de unitate a po­porului nostru, a visului pentru care au luptat şi s-au jertfit nenumărate generaţii de înain­taşi, împlinirea unei necesităţi obiective a însăşi dezvoltării istorice“. Vicisitudinile istoriei, şi in primul rind marile migraţii, aşezarea noastră la întretăierea sferelor de interese ale unor state cu tendinţe agresive au împiedicat poporul român să trăiască intr-un stat unitar. Cu toate că s-au format mai multe state feudale —­Ţara Româ­nească, Moldova, Transilvania — în tot cursul evului mediu au existat multiple şi perma­nente încercări de a se realiza unitatea statală a poporului român. Cercetări erudite şi compe­tente, îndeosebi cele din ulti­mele două decenii şi jumătate, au dovedit, in temeiul izvoare­lor, că existenţa unităţii a fost una din trăsăturile fundamen­tale in viaţa poporului nostru, cea care i-a asigurat o dezvol­tare omogenă şi relativ sin­cronă, la capătul căreia ,se va realiza Marea Unire a româ­nilor din anul 1918. Moştenită din adîncurile isto­riei, unitatea a­ asigurat supra­vieţuirea poporului român in mileniul tulbure al migraţiilor, iar in veacurile evului mediu i-a înlesnit existenţa politică şi continuitatea statală, însă înainte de unitatea politică de stat, unitatea organică a po­porului român s-a manifestat plenar pe toate tărîmurile : te­ritorial, economic, social şi cultural. In pofida aşezării noastre „în calea răutăţilor“ — cum, se ex­prima cronicarul Miron Costin — poporul român a fost sortit să trăiască dintotdeauna pe un pămint unitar ca structură, relief, vegetaţie şi bogăţii, care, de-a lungul secolelor, l-a făcut să rămină mereu unit. Românii — observa N. Iorga — „nu s-au încurcat niciodată de graniţa Carpaţilor“. Intr-adevăr, Car­­paţii au fost „elementul polari­zator al românilor“, făcînd­ ­ parte, prin trăsăturile lor fizico­­geografice, din categoria acelor munţi „care cheamă şi reţin la ei pe om“. (cf.. Tiberiu Mo­­rariu). La menţinerea şi la întărirea blocului etnic românesc o mare însemnătate au avut-o legătu­rile economice statornicite între cele trei ţări române, legături bazate pe elementele alcătui­toare ale mediului geografic al patriei, pe complementaritatea resurselor de pe ambele ver­sante ale Carpaţilor. Deşi sepa­rate prin graniţe politice arti­ficiale, Ţara Românească, Tran­silvania şi Moldova au gravitat în permanenţă una spre alta, furnizîndu-şi reciproc, prin co­merţ, produsele de care aveau nevoie, fiind, în acelaşi timp, teritoriu de translaţie pentru comerţul de tranzit spre toate cele patru puncte cardinale. Un rol nicidecum neglijabil la întărirea unităţii limbii, la păstrarea obiceiurilor şi a dat­- Conf. univ. dr. Matei D. Vlad — (Continuare în pag. a 2-a) | _________________­_____________^

Next