România literară, iulie-septembrie 1969 (Anul 2, nr. 27-39)
1969-07-31 / nr. 31
Negoiţă Irimie Un cîntec ploii Umbrelele visează ploaia, Norii vînează-n vînt umbrele, Cînd traiectoriile verii Geometrizează peste ele. Și prin rafalele de vară Cum trec vîslind cu aripi ude — îmi par perechile pe stradă Decolorate paparude. Dar cînd aud cum dinspre stele Păunii ploilor iar curg — Plutesc cu aripi colorate Către Cherbourg, către Cherbourg... * ' George Demetru Pan De patria... Interior In somn de astre am urcat, visînd, către sonorii ani din rădăcina ce-mi dase-n sunet sens, îmi dase cerul de-oţel albastru, Arta, rug zeiesc. Şi eu puteam să dorm pe crinii puri cu-o strimtă împăcare-n nemişcare, s-ascund ce-mi este-n fire şi în sînge — dar cum nu cred în Moarte, monstrul-tern, faustic năzuiam să urc, să ard, să luminez cu setea din tulpini, ca să trăiesc şi-n cei care-au să vină. Uimiţi de-o conştiinţă fără voal, vor îndrăgi pădurile solare, văpaia lor născută-n miezul Vetrei. Văpăile Cărări înguste, repezi suitoare, hurmuz şi caprifoi vă cresc pe margini sub roşu arc sărbătoreşti imagini un şal de foc vie fiece cărare. Sunt încrustate şi-n granit, ca-n pagini de biruinţi prin sacra lor ardoare — taraf de stele, muzici selenare, ce nu ştiu umbra mutelor imagini. Smirdarul mai presus de toate rîde cu purpură-n petale — bune rude, în horă-s prinse rufele aprinse. Zadarnic le-ar vrea iasme clipe crude ! Sînt prinse-n stîncă... Şi de par plăpînde, nicicînd (chiar ele-o spun) nu pot fi stinse. Eternităţi Murea o iarnă slută,-n crug înalt, şi începu în inimi să-nflorească văpaia pură-a sîngelui străbun din Pontul Euxin la sînul Izei. Atunci, trezit, am urmărit ca-n vis zîmbind pe zeea Bendis, oglindită în ochi uimiţi. Privea solemn spre noi un ev ce hotărâm să n-aibă moarte. Stejarii-n cîmp, molizii sus în munţi, făceau un tot cu vraja şi condorii, şi orice vietate prinsă-n dans prin astrele în floare (o, grădini!) horeau cu anii plini pe culmi gîindite, şi se-nfrăţeau sub magic legămînt. Teofil Răchiţeanu Trecere Cu gestul clar migrez în altă vîrstă Iar celei vechi îi simt pe gene scrumul îmi simt entuziasmul armonizat crescînd Şi dorurile mamei luminîndu-mi drumul Cum îşi zvîcneşte seva puterile-n tulpini Aşa-mi zvîcnesc idei sub arcul frunţii Şi-n sfera mea se profilează vast Oraşele la-ntrecere cu munţii îşi creşte-n mine-ndemnurile mari Partidul — călăuza mea spre soare Cum vara creşte-n umbrele prelungi Şi sufletul pămîntului în floare Ileana Roman Cine Mă pronunţă pe mine ? Cine sînt literele mele ? Copilul soarelui Se joacă în ţărînă înaintele meu Crede în văzduh Adevărul meu, răbdarea mea Se ridică de abur Dincoace de cuvintele Care nu mă mint Care nu mă trădează Nici dacă le tragi de limbă Nici dacă le-ai tîrî cu forţa De parcă ele ar fi Acea parte a fiinţei mele Cu care visez Cu care alerg Pînă la malul mării. Ion Lazu Ţară pînă în urmaşi fără de voievozi, pămînt în care trecem pînă la glezne, la brîu şi la creştet rămînînd ai lui întotdeauna, lut desprins din zidul Voroneţului şi trecut în păduri şi în munţi şi-n cîmpii pînă la marea cea mare sub cel mai sincer cu putinţă semn albastru . Tărîm împrejmuit cu sărutări ca un cerc de patimă supremă... Parola: 25 Atenţiune E miezul verii Fiţi gata în România începe numărătoarea directă Pînă la 25 Toate culorile toate cuvintele Mai zgrunţuroase mai catifelate Şi frumuseţile fără erată Au primit ordin de chemare Comanda e : pentru marele bilanţ Se face apelul şcolilor al locuinţelor Al uzinelor al terenurilor sportive Apelul grădinilor apelul florilor Şi al melodiilor Pentru că e lege fără apel Orice tunel Ajunge la lumină Deci aduceţi coşuri cu cifre Să nu rămînă bilanţul de ocară Nici adevărul faptelor pe dinafară Aici toate drumurile duc la om Spun August şi văd licărirea zorilor ieri Spun August şi văd lumina de azi Şi mările din fundul cerului Dragostea mea tovarăşa mea Mai spui că visele rămîn doar vise ? Priveşte la dreapta Priveşte la stînga Priveşte spre mîine Iată visul meu Uite visul tău Unde-a fost o casă cu-o singură fereastră O sută de zîmbete adastă. Iar lacul acesta e un imens cadran Logodit cu soarele Un nor pleacă O pasăre vine Numărătoarea a început Te salut om al ideilor Dă-mi mîna Eu sînt omul acţiunilor (Nu, nu al acţiunilor bancare) Numai împreună Mereu împreună Numărătoarea continuă 20 iulie 1969 Saşa Pană A România literară 15