România literară, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 40-52)

1969-12-25 / nr. 52

PERSONAJELE Şefa de cabinet Omul de servici Boxerul Fecioara Infirmul Spionul­­Decor unic: anticamera lui Aldesus, încăpere simplă şi inexpresivă, în stingă, uşa pe care vor intra solicitanţii, în dreapta, altă uşă. De jur împrejurul anti­camerei, bănci de lemn. La ridicarea cor­tinei, Şefa de cabinet, persoană încă tînără şi prezentabilă, îmbrăcată într-un capot alb în dungi, îşi îngrijeşte unghiile. Omul de servici — mic, urît şi şchiop — şterge praful de pe birou cu o cîrpă.) ŞEFA DE CABINET: Crezi că ar trebui să-mi pun uniforma sau e încă prea devreme ? OMUL DE SERVICI: In chestiunea îm­brăcatului, pentru o femeie nu e nici­odată prea devreme. ŞEFA DE CABINET (îi aplică brusc două palme peste faţă) : Ori ştergi praful, ori faci ironii. Să nu amestecăm treburile.­­Omul de servici începe să plîngă. Se aud bătăi in uşa de la intrare. Tresar, şi începe să chicotească bucuros.) OMUL DE SERVICI : Cineva bate la uşă ! A venit un solicitant ! ŞEFA DE CABINET (meditativă) : Astăzi solicitanţii vin mai devreme decit mi­cind. (spre uşă) Intră ! BOXERUL (tip batrîn, (iar cu o ţinută foarte viguroasă , intră decis) : Buna dimineaţa ! Vă rog să n­ă iertaţi, dar sînt istovit ca un călător. ŞEFA DE CABINET : Luaţi loc. BOXERUL (se aşează pe una din bănci) : Nu e uşor de ajuns pînă aici. Muntele acesta este tot ceea ce am văzut mai înalt în decursul vieţii ntele. Şi eu sînt înalt, dar muntele acesta a întrecut orice măsură. (rîde) ŞEFA DE CABINET : Mă iertaţi că nu mi-am pus încă uniforma. De obicei, so­licitanţii vin ceva mai tîrziu. BOXERUL : Am vrut să fiu primul, îmi place să fiu întotdeauna primul şi de aceea am participat numai la competi­ţiile în care eram singurul concurent. Aş... (Se opreşte) OMUL DE SERVICI : Poftiţi ! BOXERUL : Tocmai asta vroiam­ să vă întreb , dacă am nimerit bine. ŞEFA DE CABINET : Din moment ce aţi ajuns... BOXERUL : In sensul dacă aici este... ? ŞEFA DE CABINET : Intr-adevăr. Fiţi calm şi relaxaţi-vă, încercaţi să respi­raţi pe nas. Bineînţeles, dacă aveţi a­­cea­stă posibilitate. BOXERUL : Mulţumesc. Am un nas cu care respir de minune. (Respiră pe nas. Bătăi în uşă. Intră Fecioara, fiinţă blondă, pură, îmbrăcată în zdrenţe şi cu picioarele desculţe. Rămîne sfioasă’lin­gă uşă.) BOXERUL : Luaţi loc lingă mine, dom­nişoară. Sînteţi a doua venită. (Fecioara ia loc lingă Boxer) Vorbesc la figurat. FECIOARA : Din păcate eu iau uneori lucrurile la modul propriu. BOXERUL : E ceva ereditar ? FECIOARA : Da, se pare că e ceva ere­ditar, deoarece mama mi-a spus că şi tata, că şi bunicul, că şi unchiul... Dar medicul pediatru care m-a văzut spunea că nu e o boală complicată sau rușinoa­să. Doar că nu pricepeam metaforele. De pildă, dacă mi se spunea să-l trag pe cineva de limbă... eu... „Ia trage-l pe frate-tău de limbă — îmi spunea mama — și află ce măgării a mai făcut azi, măgarul“... eu îl apucam cu degetele de limbă şi trăgeam. Doamne, şi ce scan­dal ieşea. Altă dată, mama m-a rugat să mă bag sub pielea cuiva, nu ştie ce interes avea, iar eu încercam, într-ade­­văr, să mă bag la modul propriu sub pielea persoanei respective, ceea ce era teribil, teribil de dureros. Pe urmă, altă dată, mi-a cerut să mă bag în sufle­tul cuiva. Dar pentru asta mi-ar fi tre­buit o anumită pregătire filozofică ; ori nouă la școală nu ni se preda nimic în acest sens. L-am întrebat pe profesorul meu cel mai drag, profesorul de litera­tură, ce este sufletul, iar el mi-a spus a doua zi că nu are un răspuns rezona­bil şi s-a sinucis. In schimb, mama in­sista morţiş : „Bagă-te în sufletul lui unchi-tu, bagă-te în sufletul lui unchi-tu, bagă-te în sufletul lui unchi-tu...“ BOXERUL : Ceea ce-mi spuneţi este pur şi simplu înfiorător. FECIOARA : Pe urmă l-am­ cunoscut pe iubitul meu şi m-am îndrăgostit de el într-o zi de toamnă, supranumită şi ziua tebociştilor, la ora cinci fix. Şi el lua lucrurile la modul propriu, dar numai din cînd in cînd. Pe mine, de pildă, m-a luat în braţe şi mi-a spus : „Doamne, cît de vertical te iubesc.“ Pentru că el, într-adevăr, trăia totul pe vertical. Poate pentru alţii asta să fi fost un defect; pentru ei era o calitate. Umbla vertical, dormea vertical, visa vertical, glumea vertical, filozofa vertical, pes­cuia vertical, strănuta vertical și a mu­rit vertical... BOXERUL : Ca un erou... FECIOARA : Nu. A căzut pur şi simplu într-o groapă. BOXERUL : Mă rog, nu contează. Esen­ţial e c-a murit vertical. Avusese cum­va înaintea lui un exemplu ? F­ECIOARA : Nu Dar de ce mă între­baţi ? BOXERUL : Pentru că mi-aţi adus aminte de cea mai cumplită nenorocire a vieţii mele. FECIOARA : Aţi suferit din cauza exem­plelor ? BOXERUL : Da, fir-ar­ele ale dracului de exemple să fie ! Dar aşa-mi trebuie. Cine m-a pus să mă iau după exem­ple ? Mama mea nu s-a luat după exemple, tatăl meu nu s-a luat după exemple, unchii mei nu, bunicii mei nu. Numai eu... Dimineaţa, după ce mă scu­lam, nici n-apucam să beau ceaiul, că fugeam la fereastră... Mă uitam după exemple cu gura căscată La teatru, la fel... La cinematograf... Toată ziua cău­tam exemple. Mai ales pe stradă, căci nu ştiu d­acă ştiţi, străzile sînt pline de exemple. Deşi de-atîtea ori m-am jurat, de-atîtea ori... Dumneavoastră v-ați luat vreodată după exempli­ ? FECIOARA : Nu m-a lăsat mam­a. „Să nu te prind cu exemple în casa mea, mi-a zis, că-ți rup picioarele.“ BOXERUL : Eu nu puteam să fac abso­lut nimic dacă nu aveam ult exemplu. Tot ce făceam, făceam din exemplu, într-o zi, tata mi-a zis : „Bine, bine, o să dai tu de dracu’ odată şi-odată!“ Şi-aşa a fost. Intr-o zi n-am putut să mai rezist şi m-am luat după un exem­plu. FECIOARA : Din domeniul dragostei ? BOXERUL : Fireşte. Astea sunt cele mai ale dracului şi mai irezistibile. FECIOARA : Puteţi vorbi fără perdea. Deşi sînt fecioară, cunosc sentimentul pe toate feţele. BOXERUL : Pentru că sintem­ între noi , m-am îndrăgostit de o actriţă în turneu. (îşi şterge o lacrimă) Eram burlac, în vîrstă de nouăzeci şi nouă de ani şi boxer în retragere. Făceam totuşi me­ciuri demonstrative cu un alt boxer în vîrstă de 6 ani, care se pretindea fiul meu. Cîştigam în fiecare seară cîte o friptură în sînge, fără garnitură, şi eram mulţumit. într-o zi, a venit în orăşelul nostru o actriţă celebră, care prezenta programul unui circ particu­lar în limba natală. De fapt, ea s-a legat de mine. Exact în seara cînd am împlinit nouăzeci­ şi nouă de ani ne am întîlnit lingă cuşca cu Ici. Mi-a zis: „Hei! Ce-ar fi să dai şi tu o fripturică, l’h­­ai al dracului de ştrengar !“ (duios) Mi-a plăcut felul ei particular de a fi și m-am îndrăgostit M-am îndrăgostit ca o lulea. FECIOARA : De ce ca o lulea ? BOXERUL : Nu știu. Arătam probabil ca o lulea. Adică fumegam. FECIOARA : Probabil. BOXERUL : Da, probabil, pentru că nu sunt sigur. De fapt, nu-mi mai ardea de nimic. (groaznic) Nu știu dacă vă imaginați, dar nici lemnele din sobă nu-mi luau foc ! FECIOARA: Erau ude? BOXERUL : Vorbesc la figura. FECIOARA (cie complexe) : Mă iertați. Din păcate, eu iau încă uneori lucrurile la modul propriu. BOXERUL : Mă rog. FECIOARA : Treceți la exemplu, că sînt nerăbdătoare. BOXERUL : Pe scurt, i-am declarat dra­goste în cîteva cuvinte simple și des­chise, după care am invitat-o în casă în vederea încheierii unui contract ferm. Dar să vezi : nu intră bine pe uşă, că dă cu ochii de fiul meu, îl priveşte fix în pupile şi se îndrăgosteşte cobză de el pe fiul meu! FECIOARA: Care avea şase ani BOXERUL : Fix. FECIOARA : Şi actriţa ? BOXERUL : Şaptezeci şi nouă. Dar nu-i dădeai nici şaptezeci şi opt. Se ţinea foarte bine într-un baston de bambus. FECIOARA : Fiul dumneavoastră o iubea şi el, desigur. BOXERUL : Bănuiesc, deoarece ori de cite ori o vedea, făcea pipi pe el. Apoi s-au căsătorit pe furiş. Dar nu asta e tragic. Tragic e că şi-au bătut joc de mine în­tr-un hal fără de hal. FECIOARA : Intr-adevăr ? BOXERUL (plîngînd) : Au dat la analiza Wasserman sînge din siegele meu! Imaginaţi-vă : din comoditate, din sfin­­ta comoditate au luat pe furiş, în timp ce dormeam, sînge din venele mele şi l-au dat la analiza Wasserman ! Neno­rociţii ! Văzuseră undeva un astfel de exemplu stupid şi s-au luat după el. Sau poate că au citit undeva, nu ştiu... Spu­­neţi-mi : de ce nu se interzic o dată pentru totdeauna exemplele? FECIOARA : Lăsaţi, domnule boxer, că şi eu am suferit suficient din cauza dra­gostei. Iubitul meu era gelos. Nu-mi dă­dea voie nici afişele de pe garduri să le citesc singură. Odată, în timpul unui film tîmpit despre orfani, s-a luat la harţă cu un pompier. Pompierul — ştiţi probabil cît de uşor se aprinde la minte un pompier — l-a aşteptat afară cu alţi doi pompieri, l-a fugărit cu alţi trei pom­pieri şi l-a bătut măr cu alţi patru pom­pieri. I-am reclamat, dar ce folos­­ erau pompieri voluntari. „Ce pot să le fac — ne-a spus comandantul — sînt oameni simpli, atîta bucurie au şi ei“. BOXERUL : In sfîrşit, să terminăm cu amintirile. FECIOARA : Toţi oamenii au dreptul la amintiri. BOXERUL : Din păcate, unii au prea multe, alţii de loc. FECIOARA : Dumneavoastră aveţi ? BOXERUL : Ca să fiu sincer, domnişoară, căci vă văd cu roşu în obraji, eu am trăit toată viaţa din amintirile altora. Noaptea visam visele altora, ziua vnţi aminteam amintirile altora. E drept că am avut odată scandal cu unul pentru că-i furasem cea mai frumoasă amintire a vieţii, dar mă descurcam. (Bătăi în uşă. Apoi intră Spionul, pur­­tîndu-l în spinare pe Infirm. Spionul este istovit.) SPIONUL : Am sosit. INFIRMUL (sare sprinten din spinarea Spionului) : Am făcut o călătorie exce­lentă. ŞEFA DE CABINET: Domnilor, faceţi 113 plăcerea şi luaţi loc. OMUL DE SERVICI (către Spion şi In­firm) : Domnilor, vă rog să luaţi loc ! INFIRMUL : Al dracului munte ! Are o altitudine dată naibii ! Urci, urci... (că­tre Şefa de cabinet) Scuzaţi-mă, doam­nă, Aldesus şi-a instalat cabinetul aici din simplul motiv ca să fie cît mai sus ? ŞEFA DE CABINET : Domnule, vă vom răspunde la toate întrebările la mo­mentul corespunzător. Obişnuiţi-vă, odată pentru totdeauna, să puneţi între­bările la momentul corespunzător. INFIRMUL : Mulţumesc. (Scoate din bu­zunar un sandvici şi începe să mănnce cu poftă. Boxerul îi priveşte semnifica­tiv, aşteptînd o invitaţie. Neprimind-o, vîră o mină în buzunarul Infirmului şi scoate o piatră.) BOXERUL : Ce-i asta ? INFIRMUL : O piatră. Am crezut c-o să găsesc o baltă pe drum, ca s-o arunc. Dar n-am întîlnit nici o baltă. Vă în­treb : unde sînt bălțile de altădată ? BOXERUL : Sînteți prost ? Pentru că nu­mai proștii... INFIRMUL : Nu. Sînt infirm. Pot să mă recomand ? (întinde mina spre Boxer.) BOXERUL : Din păcate eu nu pot să vă întind decît un singur deget. INFIRMUL : Uneori, un deget poate face aceeaşi puternică impresie ca şi o mină cu şase degete. SPIONUL : In ce sens ? INFIRMUL : în sensul că uneori anorma­lii se descurcă la fel de bine ca şi nor­malii. Uneori anormalii îi compătimesc ei înşişi pe normali. Cunoaşteţi, de pil­dă, capul orbului din naștere, care a refuzat să i se dea vederea, deoarece nu suporta să i vadă în ochi pe nor­mali ? BOXERI­­. : Nu. INFIRMUL : Păcat. (Continuă să m­ănînce cu poftă.) SPIONUL (plîngînd de ciudă, către In­firm) : Domnule îmi vine să plîng de ciudă. M-ai rugat să te iau în spinare pentru că eşti infirm. INFIRMUL : Ba. Sunt infirm, în sensul că am trei urechi şi sunt dispus să-ţi fac cadou una dintre ele, la alegere. SPIONUL : De ce a trebuit să port eu în spinare şi pietroiul acela pe care-l ţi­neai ascuns în buzunar ? INFIRMUL : Dar poate că pietroiul acesta­­îl scoate din buzunar şi-l arată) face parte din însăşi fiinţa mea. Poate că pietroiul­­acesta este punctul meu de echilibru. BOXERUL (extrem de nervos) : Să văd legitimaţia. INFIRMUL : I-am lăsat-o soţiei acasă pentru pensie. Pentru că, de fapt, nu donam niciodată sîngele meu. Donam sîngele ei. ION BĂIEȘU In căutarea sensului — Comedie intro m România literară Nudism Dar nămol cu o căldare La femeile care fac nudism, în tinereţe aveam o părere mai bun.­ Despre femei. Dar trebuie să facă cineva Şi treaba asta. Ele nu se mai feresc de mine, Mă numesc „cel care aduce nămol“, Şi-şi văd înainte de nudismul lor. De fapt eu nici nu le mai bag în seamă. Le numesc „femeile care se înămolesc“ Şi mă gîndesc la ale mele. Marin Sorescu Uneori mă apucă din senin O poftă grozavă de înjurat. Dar nămol şi înjur : Dumnezeii tăi de viaţă, De tinereţe, De bătrîneţe, De fericire, De iubire, De căsătorie, De ideal. Toţi aceşti dumnezei Se prefac în nămol de bună calitate, în orice caz femeile îl găsesc foarte buni și se ung cu el.

Next