România literară, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 14-26)

1970-04-01 / nr. 14

voci din public SCRISORI CĂTRE REDACŢIE In „România literară“ din 16 martie crt. artistul emerit Liviu Ciulei a adresat publicului 15 între­bări. Cum întrebările sunt foarte interesante, îmi veţi îngădui să răspund şi eu, uzind de dreptul oricărui ce­tăţean, de calitatea de membru în Biroul Uniunii Scriitorilor şi de principiile publicitare pe care „România literară“ şi le revendică, onorîndu-le in multe alte cazuri. P. EV. 1. Da, credem in valoarea artei teatrale româneşti. 2. Există în ea forţa de a vorbi despre caracterul nos­tru, despre modul nostru de gîndire şi existenţă, des­pre un specific românesc. Dar depinde unde. In nici un caz spectacolul cu „Macbeth“ nu este revelator pentru aceste date, cum nici „Puricele în ureche“ nu reflectă modul nostru de gindire şi existenţă. In „Troilus şi Cresida“ nu s-a valorificat nici un mod specific româ­nesc, şi mă îndoiesc că „D-ale Carnavalului“ este cea mai bună carte de vizită a acestei „forţe de a vorbi des­pre caracterul nostru“. 3. Participarea la diferite festivaluri internaţionale are valoare testimonială pentru spiritualitatea româ­nească, în măsura în care spectacolul reflectă această spiritualitate. Altminteri e un simplu exerciţiu de vir­tuozitate, destul de costisitor, şi cu rezultate limitate de modul în care o performanţă sau alta e însuşită de pre­sa noastră. Imaginea valorii acelei performanţe e cu atît mai clară, cu cît se difuzează mai multe din ecourile pe care ea le-a suscitat în străinătate, inclusiv cele nega­tive. 4. Credem că este bine ca teatrul românesc să fie tot mai prezent peste hotare. Din nefericire teatrul românesc nu este foarte prezent. Prezentă e numai o latură a lui, cea mai puţin revelantă pentru substanţă, şi anume cea spectaculară. 5. E bine să avem continuitate, dar nu atît la festiva­lul cutare, cît în preocuparea de a exprima spiritualita­tea acestei ţări, lucru la care ar ajuta mai mult, cre­dem, piesa „Danton“ a lui Camil Petrescu decit cea a lui Büchner, care oricum e cunoscută şi fără contribu­ţia noastră. Continuitatea in a juca Büchner în fiecare stagiune şi a ocoli sau elimina autorii autohtoni nu mi se pare a vorbi despre caracterul nostru, despre modul nostru de gîndire şi existenţă. 6. „Nepotul lui Rameau“ este un spectacol foarte bun, care da măsura posibilităţilor unui excelent regizor şi care ne lasă să ne închipuim ce beneficii ar avea teatrul nostru dacă aceste posibilităţi s-ar aplica nu numai unui text străin jucat în prealabil de alţii, ci şi u­­nui text neexplorat încă din clasicii şi gînditorii noştri. Acelaşi lucru despre prestigiosul spectacol „Leonce şi Le­na“, pus în scenă de un regizor de prima mină, care ar putea dărui teatrului sărbători la fel de importante pe dramaturgie românească. 7. Credem că un spectacol regizat, decorat şi jucat de artişti români poate să fie un spectacol românesc dacă, chiar în absenţa unui text românesc, el este in­spirat de un stil şi de o gîndire de teatru net româ­neşti. Un asemenea stil şi o asemenea gîndire nu se pot statornici însă în absenţa frecventării literaturii ro­mâneşti de teatru sau prin preferinţa marcată pentru alţi autori decît cei ai ţării din care facem parte şi ai sistemului pe care-l construim. 8. Nu credem că evoluţia artei scenice va naşte o mare literatură dramatică românească atîta vreme cît arta scenică va ocoli, în măsura putinţei, tocmai lite­ratura dramatică românească pe care îşi propune s-o dezvolte — şi se va mărgini la a-şi face propriile sale experimente, fie ele strălucite. 9. Orice literatură dramatică solicită o formă de tea­tru adecvată, înainte ca cineva să poată determina cît de nouă este una sau alta. Noutatea stă de obicei în conţinut, iar inadecvarea la acest conţinut creează fal­se noutăţi. 10. Credem în talentul unora din artiştii tineri, neac­­ceptînd ideea că talentul se găseşte distribuit exclusiv la o generaţie sau alta. Orice exclusivism e demagogia 11. Credem că transmiterea tradiţiei la unii tineri se face prin cultură şi că incultura este implicit şi rupe­rea de tradiţiile pe care nu le cunoşti. 12. Seriozitatea in a face un spectacol are ca primă măsură orientarea artistului. Un artist dezorientat, snob sau versatil nu e serios. 13. Credem în responsabilitatea acelor oameni de tea­tru care izbutesc, mizînd pe literatura propriei lor ţări, să obţină succese, să realizeze planul la încasări inter­ne din preponderenţa pieselor autohtone, să ilustreze cu ajutorul acestor piese în străinătate forţa noastră creatoare, în loc de a ţine dramaturgia română într-un perpetuu discredit prin repulsia de­ a se atinge de ea, sau prin sentimentul obligaţiei, de serviciu, sau prin de­monstraţia puţinătăţii ei în raport cu textele străine. 14. Nu cred că are nimeni dreptul să se mulţumeas­că cu succesele obţinute. Există, ca pretutindeni, şi po­sibilitatea unor succese mai înalte, ţintind dincolo de profesionalism artistic. 15. Credem cu plăcere în levitaţie, dar ca fapt spiri­tual şi nu ca hîrzob regizoral. Cînd, uneori, atingeţi a­­cest punct, vă aplaudăm cu tot entuziasmul, conside­­rîndu-vă cu adevărat exponenţi ai virtuţilor poporu­lui nostru. PAUL EVERAC N.R. Pentru cine urmăreşte preocupările „României literare“, e limpede, desigur, că redacţia nu poate împăr­tăşi majoritatea punctelor de vedere exprimate în aceas­tă scrisoare. Cum însă distinsul nostru colaborator, Liviu Ciulei, a pus cele 15 întrebări (din nr. 13) pu­blicului, este evident că d-sa își asumă riscul de a primi orice fel de răspunsuri. Către redacţia României literare In ultimul dv. număr aţi publicat o scrisoare sub semnătura lui Fănuş Neagu. Lăsînd la o parte insi­nuările făcute de autorul acelei scrisori în ce priveşte biografia şi munca literară a subsemnatului peste care trec întrucît de acest lucru, la cererea mea, se va ocupa justiţia vreau să salut efortul extraordinar făcut de F. N. care în mai puţin de o săptămînă şi-a însuşit elina, fran­ceza (ce lecţii superbe ne dă!), slavona, latina şi turca, ca să nu mai vorbesc despre germană şi polonă, numai în scopul nobil de a ne corecta. Dacă adăugăm faptul că în acelaşi termen d-sa a descoperit şi o cometă, cerce­­tînd şi toate astrologiile posibile, trecînd prin caba­listică şi altele, mi se pare firesc să fac următoarele propuneri : Institutul Astronomic din Bucureşti să ca­pete numele Fănuş Neagu, Academia de Ştiinţe să se numească Fănuş Neagu, Institutul de limbi străine din Bucureşti să se numească Fănuş Neagu, Şcoala Nor­mală din Brăila să se numească Fănuş Neagu, pre­cum şi o strana şi o cramă din acelaşi oraş Lăsînd gluma la o parte vreau să-l anunţ pe F. N. că dacă nu va fi în stare să producă dovada că mi-am însuşit un manuscris al cercetătorului istoric Paul Cernavodeanu, folosindu-l în romanul Princepele (cum faptul nici nu s-a întîmplat) îl voi acţiona în jude­cată (reamintesc că F. N. se va afla atunci la al doi­lea proces pentru calomnie prin presă, sentinţa în pri­mul fiind dată zilele acestea). în ce priveşte PLAGIATUL de care mă acuză în scrisoarea citată mai sus, alăturat rog redacţia să pu­blice fotocopia unui fragment de articol al meu pu­blicat de revista TOMIS, în IULIE anul trecut (1968) din Caietele Princepelui din care rezultă clar că iz­voarele citate de F. N. ca însuşite de mine au fost ci­tate chiar de autorul Princepelui înaintea acestui ze­los cercetător. Iată pe scurt fragmentele încriminate din articolul nostru : „Semne alhimice şi corporative : în Cer şi Destin de Armand Constantinescu găsim cîteva interpretări interesante în ce priveşte drumul şi rolul astrelor... el ne aminteşte Misterul Marilor Arcane (22 de tăbliţe cu desene simbolice). In Marea Lege a cifrei fatidice şi a numerelor erau consemnate ste­lele regale. Aldebaran, cu privirea sa roşie, prevesti­toare de sfîrşituri tragice, dacă s-ar fi aflat sub sem­nul Gemenilor (citat care dovedeşte că F. N. nu cu­noaşte mişcarea stelelor din aşa zisele Case ale Lunii) Regulus, sub semnul Leului anunţa ori cariere fulge­rătoare, ori căderi sociale : Antares sub Săgetător, moarte prin mînă, de om, etc, etc (vezi clişeele alătu­rate.) Iată acum şi faimosul citat de care F. N. a făcut atîta caz : Legenda spune că astronomia a fost învă­ţată de către chaldeeni... Vîntul de Sud-Est avea cap de cîine, coadă de scorpie (atribuirea confuziei cu Scorpionul aparţine în întregime lui F N. ca şi afir­maţia că noi am spus că am citit cărţile lui Elephan­­tis la care se face numai aluzie­, două braţe, patru aripi terminate cu ghiare iar capul avea coarne de ca­pră, etc, etc. Cu această dovadă a relei credinţe dovedite de F. N. ne permitem să încheiem aici totuşi penibila dis­cuţie. Autorul acestor insinuări ce-l vor sili să răs­pundă apărat de avocaţi în faţa barei în zelul său de a descoperi noi planete a uitat sau nu a avut timpul să citească cele peste o sută de pagini din Caietele Princepelui publicate pînă acum în revistele Viaţa Studenţească, Astra, Tomis, Ramuri şi Steaua, lipsindu-se astfel de o privire de ansamblu ce l-ar fi ferit de neplăceri viitoare. Cu speranţa că o să reproduceţi într-un format convenabil fotocopiile trimise pentru ca cititorul să aibe imaginea unei calomnieri odioase, vă mulțumesc. Al dumneavoastră, eugen barbu P. S. Răuvoitorii pun zelul ultimelor cercetări ştiinţi­fice ale lui Fănuş Neagu în seama unei asemănări a d-sale cu personajul Neftiorache Buhuş din Princepele. Il asigur pe această cale că nu e aşa. E.& 2 România literară de EUGEN BARBU ..... _ _ » • s **2L 'mia tIMmin * 5“­­*«.*.SSK89Î.­­•* Atmanti * (I Cttwrantiarwa «fenn «tev» tMMPVUM 1»«TM»*'-'­­-v P*b ti \ vette &u»«i «i ttIM «ânâ». «te 1» m «m*;»!* Tempi« »1 tai CMri*. «I Sfanți*- Iaiți»i­ *1 «•* **»«?- • O »pe Marîtot \ttUX ost ia t&tt'.fa ea dom- sillAs­ii««), S-­jfena fact a tUnt tomUm lg « ttumirultu. erst, ppn­­s.­mnaie sttMe retatr. «Metan», tt» privi«* sa mtt» proves- S .. te* «fttstiuri irtsgic», t-util *t»în­semnul Gemenilor. Ae­­geta. ,uti­s*mr.ai Leului «mtttts ori cariere tuiger&tdare», ori eftdert «ctriatt . Ani»«« «uit SAgetAttir. mosri» prin tatok dt» om. ori supti­­. tio . PMsdnfe. io T*uf, 8?*dr*. in Omeni. Piaas»«. io Ie­o. ij î dau «bir* ; afetos. iCtuil« m«foratt in Jtsc. dau «riUuetri ou ilatr* . j BeMfeeasa, (Aîfis Orioua», in Gemeai aduc neamuri«* ; V*»s toii* LyrtO), iu"CaprtMtt, 41 tw^Spe : Aritesnr, (AS6i Brt&nJi. m Pa»» . arrant« Aderi din facuri inait* ; PaSfax (Beta Oummorttmi in Hue, Irati« m»« unit sin» atemii­jît»; SKi­aaa dtihl». Aipat ®r.­•» Per­­­­sosi ia Taur «st» Steaua asasini far; Sas ABnd» (Beta Opblych 'n io ; sa«it*ior t» riesua Aipfesrrf (Beta lîvdaej, In Lep stat stoici* «mi*, o : »aaiîpr­­­ste»»« «tâssat, a mintit pito Trsttsmtr.stti:» miming!« merg direct !« poezie si cred cS ou moi . nem purta niCI un comentări» . .Ncbukxmett: sh­tt numit* : «ie Arabn­­i aaedai, * Sat Orion, ti a Clinilor da Vin&tuare ptprnapu da Urs« Mari­i, ii . » Lyrti, «re pare un m*t stravosiu; » iu, Oum­bell «:a „ ;ir.H', .1; s; dopul!. ; » Pusean­te COte «uP fantastic» s. nmi plute tie tanterie atftt evoestr de ::3 tat»» setlsp­aut« AttfoL Tmsptal­­is Xaaaatde fa Ott reu et« con­i' «*««.Taurului (prime!» simboluri sit boului tttnt. js­ rsooiiltoi ptj„ . Bota - luna). Lsg­ nai» «tu»« dt a«r«t»mia a fost invitald de ritte ^"billiei ds ta Seul Oine«, rare sveo­tntilspirt»» unui om cu coada r * ti It'S'.«* din mare. iul« o aii« vtartsmuien­e: Vtoiui de Stu­l­­fiM avea oap deritne, etrsda * «pepte, doui brute, patru aripi tt—r. i ~ ^ -r' ^ ^ ^ ig na« rn sbiaiti m »»pui »«, .; euarie ».• saprp lata n totUida lasnei i*yxit' Un Iţ'^irfAvni, 'ftitt&si äin . Mw- i tdkur. Shut». )ui iuptUt. Ven». ' kta^,ţ»f»s «MV* Mmw. iXipA axt dU- cwchf-.y-. ik­- A * u u -a A . /AÍ-N^t % A V/W : — circumstanţe Optimism şi gravitate cromatică Nu poţi şi nu ai cum demonstra şi susţine pri­matul valoric al unui gen sau altul de manifes­tare a artei populare. Aceasta, datorită atît valen­ţelor diferite ale genurilor, cit, îndeosebi, interfe­renţei organice a funcţiilor utilitare şi estetice ale creaţiilor artistice populare, care le situează pe planuri egale, procesul artistic fiind structural in­tegrat fenomenului larg al culturii populare. Acest truism fundamentează, pe planul sferei mai largi a istoriei culturii, concepţia muzeală de pre­zentare a materialului artistico-etnografic românesc grupat pe mari genuri bine distincte. In cazul ex­poziţiei „Scoarţe populare româneşti", Muzeul de artă populară al Republicii Socialiste România s-a oprit asupra scoarţelor şi altor ţesături din lină. Agrementînd expunerea — dar numai cu rol de completare grafică — prin unele creaţii de alte ge­nuri, neutre, dar din aceeaşi familie decorativ-or­­namentală (ca obiecte din lemn, ceramică şi altele), realizam atît individualizarea splendidelor ţesături, împlinirea contextului concepţiei estetice populare româneşti — unitară in varietatea sa stilistică —, cit şi crearea unor compoziţii expoziţionale funda­mentate pe efecte cromatice, ornamentale, de al­­ternaţie şi sugerări, care să scoată şi mai mult in evidenţă valorile majore ale ţesăturilor populare româneşti. Deşi grea, selecţia celor 89 de scoarţe şi 20 de cergi expuse, din cele peste 1 800 de scoarţe ale co­lecţiei noastre (cuprinzind 50 000 de obiecte), a fost mai uşoară decît o temerară încercare de a pre­zenta şi sublinia, intr-o cronică sumară, calităţile acestor creaţii pe care le ai in faţă şi iţi grăiesc singure. Subliniind marea varietate regională, încadrată stilului unitar al artei populare româneşti, accen­­tuind evidenta decantare a scoarţelor din Moldova, Oltenia, Muntenia, Maramureş şi Banat, precizind rolul funcţional al scoarţelor şi al celorlalte ţesă­turi care erau puse la perete, pe pat, pe masă uneori, sub forma unor panouri decorative, rolul important pe care il au in compoziţia artistică a interiorului popular românesc, amintind existenţa atit a tehnicii ţesutului pe cadru vertical, cit şi a ţesutului pe război orizontal, folosirea cu predilec­ţie a culorilor vegetale, crearea lor de fiecare fe­meie în gospodăria sa, specializarea unor sate în­tregi în ţesutul covoarelor, şi continuarea tradi­ţiei şi în zilele noastre, socotim epuizată jalonarea schemei problematicii etnografice a acestui meşte­şug artistic. Ne mai gindim la uimitoarea îmbinare dintre ro­busteţea şi rafinamentul compoziţional, la optimis­mul şi totuşi gravitatea cromatică, la simbolica şi totuşi sinceritatea naturală şi plină de haz a scrii­turii ornamentale, la debordanta fantezie a crea­toarelor, de la cele mai simple, la cele mai com­plicate şi savante compoziţii. Solicitind meditare, esenţa şi valorile artistice ale scoarţelor populare româneşti dau satisfacţia de a putea permite lecturarea lor cu ochii minţii şi ai inimii, răspunzînd tuturor exigenţelor, judecăţilor de valoare şi simţămintelor de care este animat vizitatorul ce le contemplă, chiar şi azi, cu cele mai moderne criterii de apreciere. Dr. Tancred BANATEANU O confruntare Fiind de faţă, săptămina trecută, la o întîlnire între redactori şi colaboratori ai ROMÂNIEI LI­TERARE (Ion Horea, Ana Blandiana, Leonid Di­­mov, Fănuş Neagu, Adrian Păunescu) şi studenţi ai Institutului politehnic din Bucureşti, adică într-o sală cu peste 500 de locuri ocupată pînă la re­fuz, pe fiecare scaun aflîndu-se nu un invitat tras de mînecă, ci un cititor ce părea să fi venit acolo, aş spune, din interese absolut personale, am re­ţinut şi mi-am notat cîteva adevăruri pe cit de simple, pe atît de importante cu privire la ceea ce s-ar putea numi ieşirea în public a scriitorului. Anume că : Pentru confruntarea cu publicul, scriitorul se pregăteşte continuu şi nici un fel de serviciu di­plomatic nu poate fi în stare să decidă momentul cel mai potrivit. Momentul acesta e fixat de pro­priile sale cărţi; plecînd spre cititor, cărţile îl iau acolo, în esenţa lui, şi pe autor. Există însă şi întilniri faţă în faţă, scriitori şi cititori în aceeaşi încăpere şi care pot fi un ter­mometru viu (la fel de necesar ca şi cel al cri­tic­ii­ literare) de măsurare a temperaturii litera­turii, a puterii ei de a încorpora sintetic, prin virtuţi specifice, istoria şi viaţa noastră contempo­rană Indiferent cum s-ar numi: şezători sau seri lite­rare, recitaluri sau simpozioane, dacă pe scenă se află realmente valori, darul lor e acelaşi: ele fac să dispară de pe buze pecetea muţeniei şi să se confirme, cu glas tare, relaţia nebănuit de strînsă dintre cel ce scrie şi cel care aşteaptă să i se dezlege, prin imagini, misterele lumii. Intîlnirea de care vorbesc merită reţinută toc­mai pentru faptul de a fi fost o împrejurare în care s-a putut vedea de cită popularitate se bucură acele opere (poezie şi proză) care-şi pro­pun în conţinutul lor probleme de importanţă ca­pitală pentru condiţia omului de astăzi. De aceea şi întrebările care s-au pus din sală au fost des­chise şi sincere, vizînd atît direcţiile tematice spre care a gravitat dintotdeauna arta mare, mai ales în momentele decisive ale istoriei — conştiinţa ar­tistică, dialectica timpului, relaţia om-destin, om­­societate, om-ideal — cît şi activitatea revistei ROMÂNIA LITERARĂ pe care, preţuind-o, cititorii şi-o doresc din ce în ce mai plină de vibraţie la năzuinţele de împlinire sufletească, de bine şi dreptate ale omului contemporan. Vasile BABAN V.______________________________

Next