România literară, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 41-52)
1971-10-07 / nr. 41
II Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară Joi 7 octombrie 1971 Anul IV, nr. 4! (157) Saptaminal de literatură şi artă Adunarea generală deschisă a organizaţiei P.C.R. a Uniunii Scriitorilor ÎN ZIUA de 5 octombrie 1971 a avut loc Adunarea generală deschisă a Organizaţiei P.C.R. a Uniunii Scriitorilor, care a dezbătut recentele documente privind îmbunătăţirea activităţii politicoideologice de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Lucrările adunării au fost conduse de tovarăşul Dumitru Popa, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim secretar al Comitetului Municipal P.C.R. — Bucureşti. Raportul de activitate a Organizaţiei P.C.R. de la Uniunea Scriitorilor a fost prezentat de prozatorul Constantin Chiriţă, secretar al Comitetului de partid. Numeroşii scriitori care au luat cuvîntul, în cadrul acestei dezbateri, şi-au exprimat adeziunea entuziastă la documentele supuse discuţiei, hotărirea lor fermă de a le aplica în viaţă cu consecvenţă şi răspundere comunistă, în încheierea lucrărilor, a luat cuvîntul tovarăşul Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. După aprobarea planului de măsuri supus dezbaterilor adunării, participanţii au adoptat în unanimitate, într-o atmosferă de puternică însufleţire, textul unei telegrame adresate Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU. TELEGRAMA Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU LA SFÎRŞITUL unor ample şi fructuoase dezbateri asupra sarcinilor actuale ale literaturii noastre, in cadrul Adunării generale de partid deschise, scriitorii din Capitala, însufleţiţi de înalta responsabilitate ce le revine in ansamblul activităţii de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, îşi reafirmă deplina adeziune faţă de cauza partidului şi a poporului. find ferm hotăriţi sa aducă o contribuţie cit mai însemnată la înfăptuirea programului Congresului al X-lea, la ridicarea pe noi culmi a literaturii şi artei in România socialistă. Conştienţi de importanţa indicaţiilor şi îndrumărilor date de către conducerea superioară de partid, de către dumneavoastră personal, privind îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice şi cultural-educative, scriitorii din Bucureşti au subliniat în cuvîntul lor valoarea şi însemnătatea acestui program de măsuri. Sarcinile de mare răspundere care stau astăzi in fata scriitorilor constituie pentru noi un permanent imbold pentru amplificarea efortului creator, pentru realizarea de noi opere destinate poporului, opere de înaltă valoare artistică şi cu un profund conţinut de educaţie comunistă, expresie vie a triumfului ideologiei marxist-leniniste în ţara noastră. Analiza făcută de Adunarea generală deschisă a organizaţiei de partid a scriitorilor din Bucureşti a confirmat încă o data caracterul militant al literaturii noastre contemporane, nutrită de idealurile umanismului epocii noastre, ale patriotismului şi internaţionalismului socialist. Prin cele mai bune opere ale sale, literatura noastră este o mărturie dinamică a acestei epoci, al cărei chip il reflectă cu pasiune şi pe care o slujeşte prin forţa de convingere a adevărului. Suntem pe deplin încredinţaţi că numai in acest fel scriitorii vor putea asigura o sporire considerabilă a aportului lor la edificarea socialismului în România, la cauza generală a partidului şi poporului nostru, la creşterea renumelui şi demnităţii noastre în lume. Vă asigurăm, mult stimate şi iubite tovarăşe Ceauşescu, că ne vom strădui să răspundem cu elan patriotic şi spirit revoluţionar, cu toată energia şi însufleţirea de care suntem capabili, prin întreaga noastră activitate scriitoricească şi obştească, mobilizatoarelor măsuri preconizate de conducerea de partid, de dumneavoastră personal. Fii credincioşi ai acestei ţâri, scriitorii nu pot fi decit participanţi activi la opera de transpunere în viaţă a măreţului program de împlinire a celor mai inalte aspiraţii şi idealuri ale poporului nostru, ale naţiunii noastre socialiste. ADUNAREA GENERALA DESCHISA A ORGANIZATIEI P.C.R. A UNIUNII SCRIITORILOR r Imaginea lui Enescu ENESCU mi-a fost prieten personal, atit cît poţi să fii prieten cu un om care desfăşoară o intensă activitate de artă şi-l intilneşti rar, sau numai pe scenă. Am avut totuşi ocazia să călătorim împreună, să petrecem in Normandia cîteva zile într-un castel istoric, unde Enescu fusese invitat să dea citeva concerte. Mă bucuram mult de prietenia cu acest artist strălucitor, iubit de toată lumea. Cind a auzit că am fost rănit, Enescu a venit și mi-a cîntat în camera mea de spital. Adică destule prilejuri să-l studiez, încă de cînd era tînăr. Statuia pe care am făcut-o. Încă cu 15 ani in urmă, il înfăţişează tocmai la această vîrstă a tinereţii, care era şi epoca lui de mare creaţie. Am făcut un Enescu pasionat, niţel romantic, poate pentru că şi epoca era aşa, poate pentru că şi eu eram mai romantic atunci... Mă gindesc uneori că imaginea lui ar fi fost mai degrabă legată de Ateneu, decît de Operă. Dar şi aici locuieşte frumos, statuia se decupează bine în spaţiu; aş dori totuşi mai mult loc în jurul ei, ca s-o vadă lumea. Căci această statuie trebuie să fie văzută foarte bine din toate profilurile. Ion JALEA 41 „Suflet in sufletul neamului meu“ NU o dată oameni tineri sau mai putîni tineri, dar totdeauna de bună credinţă, mă întreabă : „De ce ţineţi atît de mult ca revistele noastre de literatură să se ocupe intens şi de politică ?“. Ascult, surîd şi răspund : „Necazul nu este că se ocupă, ci că nu se ocupă atît cît ar trebui şi cît au sarcina să se ocupe, în această privinţă toate criticile care ni se aduc sînt mai mult decît îndreptăţite“. Unii dintre interlocutorii mei se mulţumesc cu acest răspuns sumar, alţii îmi declară că nu sînt satisfăcuţi. Mă simt deci dator să dau aci un răspuns mai cuprinzător. Prezenţa politicii în revistele de literatură şi artă nu a început cu noi, comuniştii. Ea are foarte vechi tradiţii în presa literară a mai tuturor popoarelor şi deci şi a noastră. Intîii noştri ziarişti s-au recrutat din rîndurile scriitorilor. Intîile noastre publicaţii s-au preocupat deopotrivă atît de literatură şi artă, cît şi de politică. Dau un singur exemplu : acum şaizeci de ani (mai precis la 22 octombrie 1911) a apărut primul număr al revistei „Flacăra“. Această revistă a jucat un rol important în viaţa literară românească, reuşind să aducă în paginile ei majoritatea covîrşitoare a celor mai buni scriitori ai timpului. în toamna anului 1916, invadarea ţării de către armatele imperiale austro-germane a dus la încetarea apariţiei „Flăcării“. După război, revista a reapărut, însă nu s-a putut menţine. Dar în prima ei serie, dintre anii 1911—1916, „Flacăra“ a avut succes de stimă şi succes de public. Costa zece bani şi se tipărea într-un tiraj de peste cincizeci de mii de exemplare. Era răspîndită şi căutată în toate teritoriile locuite de români. După primul război, în anii 1918—1920, pe cînd călătoream Zaharia STANCU (Continuare in pagina 2)