România literară, iulie-septembrie 1977 (Anul 10, nr. 27-39)

1977-09-15 / nr. 37

Romania literară Proletari din toate ţările, uniţi-vâ ! Anul X, nr. 37, joi 15 septembrie 1977 Săptăminuil editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România SPIRITUL REVOLUŢIONAR » UN EVENIMENT de cea mai autentică sursă revo­luţionară, proiectînd la parametrii cei mai înalţi con­cepţia ştiinţifică marxist-feninistă a construcţiei socie­tăţii noastre socialiste multilateral dezvoltate, îl con­stituie cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Con­sfătuirea de lucru cu activiştii şi cadrele din dome­niul educaţiei politice, al propagandei şi ideologiei. In plin avînt al înfăptuirii cu succes a hotăririlor Con­gresului al XI-lea, al cincinalului 1976—1980, cu atit mai intens se impune analiza într-un autentic spirit revoluţionar a modului in care munca politico-educa­­tivă, propaganda de partid, activitatea ideologică îşi îndeplinesc rolul important de unire a eforturilor ma­selor largi populare în înfăptuirea neabătută a politicii interne şi externe a partidului nostru. De aici amploa­rea, dimensiunile — multiple — ale abordării întregului ansamblu al problematicii concrete pe care-l implică, la actualul nivel de experienţă, ridicarea conştiinţei po­litice a oamenilor muncii, pentru a asigura înţelegerea de către toţi cetăţenii patriei a complexităţii transfor­mărilor revoluţionare ce au foc atit în tara noastră cit şi pe plan internaţional. Căci, aşa cum a subliniat secretarul general al Par­tidului, in lume au loc profunde mutaţii ce necesită să fie temeinic studiate in spiritul concepţiei revoluţio­nare, materialist-dialectice şi istorice, pentru a fi nu numai interese dar, pe această bază, să se elaboreze orientările, căile de acţiune ale partidului in toate do­meniile. De aici necesitatea ca activiştii de partid şi de stat, de la toate nivelele, înţelegind in veritabila lui finalitate rolul important ce le revine în prezentul sta­diu de propăşire, să fie pătrunşi de imperativul că-şi pot îndeplini misiunea numai în măsura unei cit mai temeinice pregătiri politice şi ideologice — pregătire la acel nivel de capacitate şi de exigenţă care să le per­mită înţelegerea mutaţiilor, a marilor transformări re­voluţionare ce se petrec in societate, şi, in acelaşi timp, să fie in stare a elabora soluţii şi a organiza activita­tea conştientă a maselor in reală concordanţă cu aces­te transformări din întreaga viaţă economico-socială, din întreaga activitate internaţională. Aşadar, mai mult ca oricind se impune a avea activişti, cadre de partid şi de stat, comunişti întruchipind în faptă spiritul re­voluţionar, perfect stăpîni pe concepţia materialist-dia­­lectică şi istorică despre lume, pentru ca astfel să ac­ţioneze într-o rodnică dialectică a legităţilor generale, punind întotdeauna accentul pe aplicarea acestora la­­condiţiile concrete ale etapei respective, în dezvoltarea orînduirii pe care o construim. In lumina acestor linii de perspectivă a realizării veritabilei cotituri impuse de insăşi convergenţa sinte­tizatoare a revoluţiei noastre, secretarul general al Partidului a relevat, cu acea acuitate şi forţă defini­torie care-i sunt proprii, o serie de neajunsuri, de as­pecte negative, contradictorii in activitatea socială sub unghiul eticii şi echităţii socialiste, ce se pot constata in aria activităţii politico-ideologice, o arie care tre­buie să implice cu necesitate nu numai pe activiştii din sectorul propagandei şi ideologiei propriu-zise, ci an­samblul tuturor în actuala bătălie a construcţiei so­cialiste. De aici şi critica — pe cit de ascuţită, pe atit de constructivă — la adresa unor atitudini în vă­dită neconcordanţă cu spiritul şi practica democraţiei socialiste, democraţie care trebuie să se înrădăcineze tot mai adine in raporturile cu oamenii muncii. Căci numai astfel se poate realiza acea reală democraţie, care prin ea insăşi exclude înclinările „boiereşti", propen­siunile lipsei de modestie fată de cei din jur, îngîm­­farea, autoritarismul — toate acestea făcînd, dealtfel, bună-casă cu formalismul, cu birocratismul, cu super­ficialitatea,­in fond cu o insuficientă conştiinţă a responsabilităţii. Practica — nu doar evocarea teore­tică — a democraţiei socialiste, adică autentic revolu­ţionare, trebuie să se bazeze — a accentuat tovarăşul Nicolae Ceauşescu — pe participarea directă, în mod conştient, a oamenilor muncii la conducerea tuturor do­meniilor de activitate, de pe o poziţie critică şi auto­critică fermă, luînd atitudine combativă faţă de lipsuri, participind activ la dezbaterea deschisă a probleme­lor, nu in mod festiv, ci cu tot spiritul de răspundere. In domeniul Informaţiei, al presei scrise şi radio­televizate, in domeniul artei şi al culturii in genere, se cuvine, dar, a ne pătrunde cu toţii, într-un mai viu dinamism, de semnificaţia, pe cit de cuprinzătoare pe atit de profundă, a acestui atit de dens indreptar al conştiinţei de faptă revoluţionară pe care-1 sinte­tizează recenta cuvîntare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. In cea mai deplină legitate a conştiinţei, d­in elaborarea operelor lor, ei, cu atit mai intens, in manifestarea lor socială , în presă, in reuniuni cu ci­titorii, in impactul cu realitatea, în viaţa lor personală , scriitorilor le revine nu numai cea mai nobilă dar şi cea mai directă dintre dăruiri : aceea a totalei identi­ficări, la cota cea mai inaltă, care e şi cea mai creatoa­re, cu spiritul autentic revoluţionar, aşa precum îl proiectează, in mintea şi inima tuturor, cel mai iubit fiu al acestui popor. „România literară" A­DEMENIRI cărturăreşti vin să spună că vara a trecut. Inima lui Septembrie s-a auzit în clopoţeii rostogoliţi prin curţile şcolilor. Toam­na s-a arătat la cîteva ceasuri după îngînare, par­că dinspre pămînturi, parcă dinspre păduri, a ocolit cuminte rinduri de nuci, garduri şi ogrăzi, a intrat pe drumuri şi pe uliţi, pînă la porţile deschise după rînduieli străvechi, şi­ întimpine cum se cuvine ţara cea tinară. Copiii să spună de această întimplare, sâ-şi a­­mintească de îmbrăţişările acelor porţi, care sunt ale vieţii şi ale lumii, ale extazului şi ale melancoliei, ale lor şi ale părinţilor. Dascăli se arată în sufletul ge­neraţiilor, să însoţească amintirile copilăriei. Copiii să spună, in această zi dintre zilele anului, măcar la începutul ei, tuturor drumurilor din toate oraşele şi satele ţării, distanţei aceleia in linie dreaptă, în­­tiiul argument al geometriei, drumului de acasă pînă la şcoală, să-i spună Drumul Şcolii. Cel împodobit de copii, de cei chemaţi prin firea lucrurilor şi prin legile firii să-şi adeverească iubirea de ţară şi în acest calendar fără oprire, al şcolii. Este drumul de zăbovire în faţa cărţilor şi a unel­telor învăţăturii. Ei, învăţătorii şi profesorii, sînt la în­datoririle lor acum, şi cărţile neamului. Ţara tînără este comornicul lor, în căutarea şi în păstrarea mur­murului ascuns al limbii vorbite ori gîndite, spuse sau scrise. Căci nu-i mai scumpă îndeletnicire a o­­mului decit aceea a învăţăturii, a legării fiinţei tale de fiinţa umanităţii şi de lucrurile care o înconjoară. De azi încolo timpul se cheamă istorie, şi istoria-i arătarea adevărului, şi adevărul este îndeletnicirea şi pasiunea in lucrările drepte şi cinstite ale oame­nilor, în stăpînirea meseriilor veacului, în pătrun­derea culturii umaniste. Artele vin să înnobileze frontispiciile acelor locuri de popas din Drumul Şcolii, limbile neamurilor se aud şi se împacă, făp­turile pămintului împodobesc pereţii. Fără să vrei, te închipui dascăl al propriei tale fiinţe, şi te alături lor, celor dintr-a intîia primară şi celor din Academii, cu poezia veacurilor, cu nos­talgii din anii aceia... între zbenguieli şi severităţi, descifrezi alfabetul miraculos al cunoaşterilor, ele­mentele Pămintului şi ale Universului se arată în formule şi în legi matematice, o geografie ciudată te poartă prin marginile continentelor, scandezi versuri latineşti, cu iluzii peripatetice şi iluminări fi­­lozoficeşti, gindul pare­ o carte deschisă, şi-ţi spui, nu ştii de ce, dar ştii, fără îndoială, cu sufletul la ţară şi la copiii ei . „Niciodată toamna nu fu mai fru­moasă"­. Ion Horea Drumul şcolii Inedit: GAU GAUCTION - „Jurnal“ (Paginile 12—13) .

Next