România literară, ianuarie-martie 1983 (Anul 16, nr. 1-13)

1983-01-06 / nr. 1

A­parţinem istoriei numai în măsura în care, dotaţi cu o evidentă conştiinţă superioară despre rostul nostru pe pămînt, determinăm istorie. Biogra­fiile exemplare se constituie nu doar din eveni­mente existenţiale de excepţie, ci, mai ales din stima de arderi succesive, uneori pînă la uitarea de sine, puse în slujba umanităţii proprii. Adică, adevărul tău de la douăzeci de ani contra tutu­ror adevărurilor îmbătrînite ale epocii cu care te înfrunţi. Şi cutezanţa ta revoluţionară contra tuturor limitelor care te încercuiesc, pe tine şi lumea ta, care, în fapt, nu aveţi de pierdut decit lanţurile. Şi proiecţia visurilor tale spre un viitor de certitudini ferme, chiar dacă traiec­tele acestei proiecţii trec prin foc şi prin închi­soare. Şi, odată stăpîn pe răspunsuri la între­bări oricît de imposibile, să faci tot ce-i cu pu­tinţă omeneşte pentru ca imposibilul aparent să se preschimbe în miracol de sorginte socialistă. S-ar spune că-i mult prea mult pentru un des­tin uman, cu atît mai mult peste puterile con­ţinute în destinul unei femei. Departe de mine gîndul de a-i schiţa un por­tret, de a solicita marmurei s-o fixeze în monu­ment nepieritor. Nu am vocaţia epicii de largă respiraţie pentru a transfigura acel tumult al trecutului în care lumina s-a despărţit de întu­neric şi apele de pămînt, cînd a început să se scrie cealaltă geneză a poporului român. Dar memoria noastră o reţine ca pe o sabie cu vîrful în sus, în plinul revoluţiei, şi asta îmi este sufi­cient. Nu am priceperea descifrării tratatelor sale de chimie, despre care specialiştii susţin că revoluţionează domeniul respectiv, şi care i-au adus renumele cuvenit în lume. Dar eu ştiu că logica sa peremptorie pune semn de egalitate între teoria pe care o promovează şi aplicarea ei în practică, şi asta înseamnă mai mult decît o treaptă cîştigată în favoarea civilizaţiei umane. Pot doar să-mi imaginez cabinetul său de lucru, asaltat fără încetare de problemele capitale ale multor sectoare-cheie ale economiei naţionale şi care necesită grabnică dezlegare. Dar iau ade­sea aminte la privirea sa din fotografii, la cuvîntul său rostit de la înălţimea multor tri­bune, şi capăt (asemeni tuturor milioanelor aces­tei ţări) sentimentul unei neînduplecări pasio­nate, prezente în toate actele asupra cărora decide. Nu voi îndrăzni niciodată, oricît de fan­tastică mi-ar fi imaginaţia, să concep, chiar şi în termeni exclusiv literari, un dialog între Domnia Sa şi Tovarăşul său de viaţă, cînd unele noduri gordiene ale vieţii noastre sociale rezistă despicării imediate sau cînd pacea lumii se află în primejdie. Dar ceea ce ştiu nedezminţit, ştie şi toată lumea, e că această dualitate de fiinţe, fiecare cu identitatea sa precisă, a devenit o aceeaşi unitate spirituală, şi eu văd în asta însăşi cheia de boltă a garanţiei că totul e bine, că totul va fi bine. Timpul se arată cum se arată, pendulînd (cu consecinţele de rigoare) între criză şi refuzul unora de a căuta soluţii la ieşirea din criză. Nu mă refer numaidecît la faptul că pîinea a ajuns un fel de corolar al petrolului, nici la faptul că speranţa zilei de mîine este determinată de costul prafului de puşcă pe piaţa mondială. Mă refer, cu duioasă melancolie, la cele cîteva foarte puţine valori cîte mai durează în noi — acelea prin care poporul acesta merită să dureze. Istoria lui şi limba lui, geniul devenirii sale şi geniul creaţiei sale. Istorie, care înseamnă mai presus de orice cultură­ şi limbă, care înseamnă mai presus de orice existenţă şi durată. Ele se înscriu, cu roşu incandescent, în caietul de sarcini al marelui destin care poartă numele de Elena Ceauşescu ! Laurenţiu Fulga­ r D­ESIGUR, a încerca să de­­•*-' monstrezi egalitatea în drepturi a femeilor ca o realitate concretă în ţara noastră e de prisos. Axiomele nu au nevoie de demonstraţii. Dar, uneori, trebuiesc amintite, şi un asemenea prilej sînt aceste zile de ianua­rie, cînd toate gîndurile şi preţuirea noastră se îndreaptă către aceea care ilustrează cel mai bine modul în care femeile din ţara noastră îşi pot exercita drepturile. Acum savant de renume mondial, om politic şi militant comunist încă din fragedă tinereţe, tova­răşa Elena Ceauşescu participă direct la făurirea destinului ţării şi, încărcate de stimă şi iubire, cu­vintele noastre exprimă preţuirea de care se bu­cură. Spiritul creator, capacitatea de muncă, înalta sa competenţă sunt dăruite patriei în cei mai fru­moşi ani de împliniri revoluţionare pe toate pla­nurile — economic, social, ştiinţific, cultural. Ală­turi de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu a fost întotdeauna prezentă în marile momente ale istoriei contemporane a ţării; sunt binecunoscute aportul său la politica internă şi externă a partidului, la procesul de dezvoltare econ­omico-socială, de construire a socialismului în România, iniţiativele sale de răsunet interna­ţional pentru pace şi progres în lume. Ceea ce vreau eu însă să subliniez este situaţia benefică în care se află sectorul în care lucrez î, care are şansa de a fi îndrumat direct de tova­răşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu. Strălucita sa personalitate, model de devotament şi cutezanţă revoluţionară întru propăşirea pa­triei noastre, este o chezăşie în crearea şi menţi­nerea acelui climat necesar impunerii valorilor autentice, afirmării şi dezvoltării talentelor. Afla­te într-un moment de mare înflorire, cultura şi arta patriei noastre s-au făcut cunoscute acum în toată lumea, datorită creării unor condiţii de dez­voltare cum n-au mai avut vreodată. Interesul, aprecierea pe care o trezesc ambasadorii culturii noastre peste hotare — constatate de mine cu prilejul atîtor turnee — sînt semne certe ale înaltului prestigiu de care se bucură în întreaga lume ctitorii de astăzi ai României socialiste. Aş vrea să vorbesc, deasemeni, despre promo­varea femeilor în domeniul nostru de activi­tate, în ambianţa caracteristică României de azi s-au putut afirma in literatură şi artă personalităţi feminine al căror aport pe plan naţional şi internaţional este aureo­lat de prestigiu. A fost infirmată prejude­cata după care anumite domenii ale gîndirii şi activităţii practice ar fi inaccesibile femeilor. Nu a trecut chiar aşa de mult de cînd directorul Lucia Sturdza Bulandra era un fenomen izolat. Acum ministru, rector, decan , nici o funcţie nu e prohibită pentru femei. La Bucureşti sau la Timişoara, la Iaşi, la Cluj-Napoca sau la Brăila, în toate colţurile ţării, existenţa femeii-director a intrat în obişnuit. Să ne aducem, deasemeni, aminte că nu e mult de cînd meseria de regizor artistic sau scenograf părea destinată aproape exclusiv bărbaţilor. Acum ne-ar trebui prea mult spaţiu ca să amintim numele regizoarelor şi sce­nografelor al căror renume a depăşit şi hotarele ţării. Doar dramaturgia, cred eu, ar trebui abor­dată cu mai mult curaj de femei. Pentru că atunci ar creşte poate şi numărul rolurilor desti­nate femeilor, pe care le aşteaptă atîtea mari ac­triţe. Şi ar avea de unde se inspira ! Aşteptăm încă marile roluri de femei militante care s-au afirmat în toate domeniile de activitate. Cum de nu s-a scris o piesă sau un scenariu de film cu ţăranca din Transilvania care a murit ocrotin­­du-şi copilul, găsit viu în braţele ei, şi care şi-a înnodat cozile ei lungi de femeie tînără în jurul crengilor unui copac, pentru a nu fi luată de pu­hoiul inundaţiei ? (Ce scenă din tragedia antică întrece un asemenea fapt de viaţă !) Şi femeile simple, cărora li se pare firesc să lucreze în fa­brică sau la cîmp, să-şi crească copiii şi să de­prindă a rămîne în acelaşi timp femei, ar meri­ta să pătrundă mai frecvent şi mai concludent pe scenă. Să ne bucurăm de privilegiul de a avea un asemenea îndrumător, să-i urăm tovarăşei Elena Ceauşescu sănătate şi viaţă lungă şi să ne stră­duim să fim la înălţimea vremurilor pe care le trăim ! Elena Deleanu- Tovarăşa academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU - Doctor honoris causa — portret de Natalia Teodorescu Mat­ei Omagiu Imn de cinstire Tezaur al luminei comuniste încălzind iarna marilor străbuni, lucrind la foc continuu, să reziste patria vrednică, oamenii buni. Lucrind la soare ca in străvechime cu fir de apă vie şi mătase, lucrind pentru mulţime, in mulţime, ţara de vis a lumilor frumoase. Puterea blinda, flacără-vestire a lumii noi, d­in spaţiul de dor - lumina ştiinţei dăruind-o cu iubire omului demn, omului creator. Sunt imnul frumuseţilor, respect, întreaga ţară e aici cu mine lăudind ochii limpezi, gindul drept, cinstire aducindu-vă cum se cuvine. Tovarăşă Elena Ceauşescu I Violeta Zamfirescu T“I • • I v • • Fiica tarii A ţării noastre fiică minunată, a vredniciei tale e cununa a plaiului i-o-nchini, ca altădată şi mama, şi bunica, şi străbuna. Cu limpezimi de strămoşeşti izvoare ţi-e numele-un imn al cutezârii spre înălţimi de străluciri solare în viaţa nouă de-mpliniri a ţării. De la semeaţa creastă carpatină pînă la ţărmii Dunării slăvite, în milioanele de ochi-lumină sînt ale tale fapte oglindite. Să ne trăieşti în bucurie-adîncâ ani mulţi, tu, care-n tine întrupate duci şi-a voinţei neclintită stincă şi gingăşia florilor curate ! Kozma Szilárd "­ Destin Romania nterara a

Next