România literară, aprilie-iunie 2004 (Anul 37, nr. 13-25)
2004-05-19 / nr. 19
nai 2004 cieni!" Le scriţi, ce aţi mai scris. Aurul negrul Calea Victoriei. Vă rog din inimă să nu mă uitaţi, şi să-mi scrieţi când veţi avea răgaz. Cu dragoste şi stimă, mulţumind M. Eliade * (1938) Iubite Domnule Cezar Petrescu, îţi scrie un vechiu admirator şi prieten. Mă întemeiez pe legăturile, atât de trainice, pe care le-am avut cu scriitorul Cezar Petrescu, pentru a putea pătrunde la Directorul ziarului „România". Vreau să-ţi comunic doar câteva amănunte, care te-ar putea interesa, ca scriitor şi director de ziar, deopotrivă. D-ta ştii cum a fost arestat Nae Ionescu, cu o camionetă de jamii .,mi, cu patru maşini pline cu agenţi. Ştii, probabil, cum i-au cotrobăit biblioteca şi ce documente compromiţătoare i-au confiscat: testamentul lui Ionel Moţa, cele două scrisori ale lui Moţa pentru copiii săi, care trebuiau deschise numai la majoratul lor şi câteva scrisori ale părintelui Moţa către Nae lonescu, în legătură cu o eventuală colaborare la „Cuvântul". Pe temeiul acestor acte care periclitau Siguranţa înternă şi externă a Statului, Nae lonescu a fost dus la Miercurea Ciucului. Unde nu poate ireti nimic, şi nu poate fi văzut de nimeni. Toate acestea le ştiai. Fără îndoială, însă, că nu ştiai şi nici nu bănuiai ce se întâmplă cu asistentul lui Nae Ionescu, umilul D-tale prieten. A fi asistentul lui Nae, se'nţelege, este deadreptul subversiv. A fi redactor la „Cuvântul" este chiar şi mai grav. Cumulând aceste două culpe, eu şi familia mea suntem necontenit păziţi de agenţi, de şase săptămâni. Cinci descinderi şi percheziţii, descinderi la proprietar, jandarmi pe stradă, sergent la poartă. Soţia şi copilul nostru nu mai au somn. De cinci zile, de când au venit „să mă ridice" - fără mandat, fireşte - eu sunt fugărit ca un vânat de lux, din casă în casă, din gară în gară, din oraş în oraş. Am de lucru, ca să-mi pot plăti chiria şi coşniţa, şi nu pot lucra. M-am angajat să editez, în limba franceză, o revistă de studii religioase, „Zalmoxis", şi am primit de două luni şase studii de la savanţi streini. Nu pot tipări revista pentru că nu mai găsesc fonduri. Şi, mai ales, pentru că sunt urmărit ca un câine. Nu mă gândesc la mine, dar mă gândesc la ţara noastră, pe care am angajat-o - ca un prost - la College de France, la Academia Italiană, la Oslo şi Bruxelles, la Harvard University şi la Field Museum. Toţi savanţii aceştia mi-au trimis studii importante - pe care le-am arătat şi lui Al. Rosetti, şi lui C. R. Motru, etc. - şi eu nu mai pot tipări „Zalmoxis", pentru că nu mai pot da pe-acasă, şi dorm pe unde apuc. Te rog să mă crezi, nu mă plâng. Vreau numai să-ţi aduc la cunoştinţă unele amănunte, care te vor interesa mai ales în calitatea D-tale de Director al „României". Gândeşte-te, că dacă toate astea mi se întâmplă mie - asistent universitar, membru în comitetul S.S.R., conferenţiar la Radio, ce trebuie să li se întâmple celorlalţi scriitori şi cărturari legionari. Să-ţi mai spun eu ce li se întâmplă. Const. Virgil Gheorghiu arestat şi ţinut două nopţi în picioare, adus din ceas în ceas la „şef", ca să spună o adresă pe care n-o ştia. Arşavir Acterian, arestat. Valeriu Cându, arestat, îţi spun doar nume pe care le cunoşti. Luni noaptea s-au făcut cinci sute de noi arestări. Toţi subversivi. Toţi studenţii mei de la seminarul de Metafizică sunt arestaţi sau urmăriţi. Iar eu sunt considerat atât de periculos, încât a venit chiar un colonel la mine acasă, ca să mă „ridice". Regret, dar nu mă pot încă preda. Nu mi-am învăţat familia cu cerşitul. Să termin măcar o traducere, să încasez ceva bani, şi-apoi voiu vedea ce e de făcut. Deocamdată, regretând că nuţi pot strânge mâna personal, îţi trimit salutările mele cele mai prieteneşti. Al D-tale Mircea Eliade Légation Royale de Roumanie Le Conseillier Culturel Lisabona, 2 August 1943 Iubite Domnule Cezar Petrescu, Nu ştiu dacă ai primit rândurile mele de mulţumire pentru Ochii Strigoiului, adresate tot Editurii Cugetarea. De data aceasta vin eu cu o rugăminte care, poate, nu te va supăra. Uite despre ce este vorba. Mai mulţi editori portughezi îmi cer cărţi româneşti. A apărut până acum Ciuleandra, o antologie a nuvelei româneşti şi e sub tipar (cu Omul din vis al D- tale), Pădurea Spânzuraţilor şi Europois se traduction va fi tradus în septembrie. Să nu te mire nici alegerea, nici ordinea. Am început cu ce-am avut la îndemână în traduceri franceze sau italiene. Eu am La Capitale a D-taie, însă șovăi s'o dau, acum, pentru că e cam... sombră. Am ales omul din vis în antologie. Nu ţi-am mai cerut permisiunea de a o traduce pentru că e o lucrare „de propagandă", şi vreau să apară repede. Dar, de data aceasta vin cu lucruri mult mai mari şi mai precise.Trimite-mi, te rog, prin poştă („Cugetarea" se poate însărcina cu asta) Aranca, la fée des facs, La vera morte di Guynemers La Simfonia fantastica. Chiar dacă nu ai decât câte un exemplar personal din aceste traduceri, te implor trimite-mi-le, căci ţi le voi înapoia îndată după ce se va face versiunea portugheză. Şi, mai ales, urgent! Este un bun moment de a pătrunde în librăria portugheză şi braziliană, în privinţa drepturilor de autor, ele nu sunt faimoase, dar sunt în valută forte. Şi, pe urmă, este o problemă de propagandă, care ne interesează în cel mai mare grad, căci vecinii noştri se pregătesc să inunde piaţa literară. Te asigur că editurile care îmi cer cărţi sunt serioase. Te asigur, mai ales, că volumele vor apare la cel mai târziu 3-4 luni de la primirea lor de către mine. Nu se repetă basmul cu Cocoşul Roşu al celorlalţi confraţi, de pe timpuri. Nu uita că numai întâmplător sunt ataşat cultural, meseria mea rămânând cea de scriitor. Şi încă ceva. Dacă ai manuscrisul francez al întunecării, expediază-mi- l. Ar putea fi publicat imediat Şi nu mă uita cu Cariton şi Cadavrul. Iar dacă ai cumva traduceri în limbi latine din schiţele şi nuvelele D-tale, chiar lucruri foarte scurte, am fi fericiţi să ţi le tipărim în paginile literare ale ziarelor de aici. Până acum am tipărit schiţe de Basarabescu, A. Maniu, V. Eftimiu (da! Pentru că era scurtă şi în franceză!), Mircea Damian etc. - tot ce-am găsit în volumul lui B. Madeleine. Cu mulţumiri anticipate, îţi urează spor la Neamul Vardarilor, şi te asigură de prietenia lui, Mircea Eliade Zalmoxis Revue des Etudes Religieuses Rédaction: str. Palade, 43 - * Bucureşti, III iubite Domnule Cezar Petrescu, Aşi fi fost fericit să nu-ţi trimit scrisoarea de faţă. Am şovăit săptămâni dearândul. Dar greutăţile cu care mă zbat mă silesc să renunţ şi la ultima decenţă pe care mi-o hotărâsem. D-ta nu bănuieşti sila pe care e silit să o înghită zilnic un scriitor, nevoit să facă zi şi noapte traduceri pe care le semnează alţii. La sărăcia mea definitivă, se adaogă poliţele semnate ca să poată apare „Zalmoxis" - numai ca să nu ne facem ţara de râs, înapoind colaboratorilor străini manuscrisele primite. Sunt la capătul puterilor. Am scris vreo 5 articole la „România Literară", dar până azi n'am primit onorariul. N'am cerut niciodată onorarii dacă ele nu mi s'au dat. De data aceasta sunt silit s'o fac. Și îndrăznesc, pentru că ştiu că şi D- ta ai cunoscut spectrele sărăciei şi deznădejdii ultime ale unui scriitor nevoit să-şi vândă cu bucata biblioteca. Dacă m-aşi şti vinovat... de cel mai mic lucru, în afară de crâncena mea onestitate, aşi răbda şi mi-aşi aştepta sfârşitul hotărât de Dumnezeu. Dar, repet, mieste peste putinţă să-mi descopăr vreo vină. Şi atunci, mă întreb, cui foloseşte lenta mea pieire?! Te rog încă odată să-mi scuzi scrisoarea de faţă, şi dacă se poate, s-o uiţi după ce vei fi avut bunătatea s'o rezolvi. Al D-tale cu prietenie, Mircea Eliade. re CEZAR PETRESCU crispri ece ani, de când căutând cu totul altceva în Serviciul de manuscrise alomâne, am dat peste aceste scrisori. Le-am citit pe nerăsuflate, întrucât , neaşteptată, a doi scriitori între a căror operă şi carieră literară, în n până atunci vreo posibilitate de apropiere, ar nu m-am îndemnat să le public, convins că exegeţi ai operei lui târziu, la rândul lor, să le descopere şi să le încredinţeze tiparului. Am vântuluit spre a afla dacă Eliade a avut, realmente, motive să creadă că »re, despre întunecare, romanul lui Cezar Petrescu, l-a putut „necăji" pe la un „zvon", cum tot el se exprimă în prima scrisoare. Şi în numărul din printre altele: „Oglinda pe care mi-a dat-o Cezar Petrescu, e cea a unei descompuse dacă nu am întâlni atâtea cunoştinţe pure, torturate de ăţine care nu e numai romanul războiului nostru, cu eroismul autentic, ifilul lui. E şi o viziune pe alocuri dureros de plastică a societăţii conzboiul a rupt-o în două, a însângerat-o fără a o schimba. O frescă Burgheziei. Pentru cea dintâi oară, în proza românească, burghezia se terea în aceeaşi notă de urbanitate şi nepărtinire, încât Cezar Petrescu pricina lui, dar l-a poftit numaidecât pe Eliade să colaboreze la „Gând care avea să dureze ani buni, continuând şi în răstimpul petrecut de cel Legaţia română de la Lisabona. Stre hârtiile mele, nu mi-am îngăduit să public aceste scrisori timorat de a, braconaj pe domeniile cercetătorilor avizaţi ai biografiei şi operei lui ■stivitate care avea loc la Institutul Cervantes, l-am interpelat în legătură loca, care a vădit atâta acribie în publicarea corespondenţei lui Eliade. n posesia mea şi domnia-sa m-a încurajat să le public, nici de-atunci încoace, poate din cauza lipsei unei bibliografii exhausafla despre ele şi-mi spun că ar fi păcat să rămână şi mai departe ferite iul rând, să le cunoască. Dumitru HÎNCU se descrie persecuţiile la care era supus pentru legăturile cu mişcarea România" condus de Cezar Petrescu. Poate că nu e de prisos să amintim »38 şi 1940 a fost organ al Partidului Naţiunii, iar directorul său un pro-Mădălinei Brebu) autoarea unei antologii evocate în ultima scrisoare a sale, o colaboratoare asiduă a ziarelor „Adevărul" şi „Dimineaţa" şi a harlemi Bordeaux, Guy Chantepleuxe, Jolyi Galsworthy, Knut Hamsun, din română în franceză (împreună cu Léon Thévenin) Ciuleandra sau * * 25 Mai 17 România literară