România literară, octombrie-decembrie 2013 (Anul 45, nr. 40-52)
2013-10-18 / nr. 42
20.10.1951 - s-a născut Nicolae Petrescu Redi 20.10.1956 - s-a născut Isidor Chicet 20.10.1958 - s-a născut Constantin Dram 20.10.1959 - s-a născut Valter Fotescu 20.10.1982-a murit Gino Lupi (n. 1892) 20.10.1985 - a murit Marius Robescu (n. 1943) 20.10.1994 - a murit Dumitru Velciu (n. 1923) 20.10.1996 - a murit Ioana Petrescu (n. 1906) 20.10.2005 - a murit Ion Stratan (n. 1955) 20.10.2010 - a murit Ion Burnar (n. 1947) 21.10.1891 - s-a născut Perpessicius (m. 1971) 21.10.1911 - s-a născut George Demetru Pan (m. 1972) 21.10.1918 - s-a născut Dan Duțescu (m. 1992) 21.10.1923 - s-a născut Mihai Gafița (m. 1977) 21.10.1931 - s-a născut Theodor Nicolae Poiană 21.10.1931 - s-a născut Silvia Kerim 21.10.1940 - s-a născut Dumitru Apetri 21.10.1980 - a murit Pamfil Şeicaru (n. 1894) 22.10.1907 - s-a născut Cella Serghi (m. 1992) 22.10.1927- s-a născut Constantin Olariu (m. 1998) 22.10.1939 - s-a născut A. I. Zăinescu (m. 2004) 22.10.1942 - s-a născut Ion Coja 22.10.1942 - a murit Octavian C. Tăslăuanu (n. 1876) 22.10.1947-s-a născut Mircea Stâncel 22.10.1972 - a murit George Demetru Pan (n. 1911) 22.10.1982 - a murit Mircea Ștefănescu (n. 1898) 22.10.2012-a murit Ion Vădan (n. 1949) 23.10.1877 - a murit Alexandru Papiuharian (n. 1827) 23.10.1881 - s-a născut Aurel P. Bănuț (m. 1970) 23.10.1905 - s-a născut Ionel Jianu (m. 1993) 23.10.1908 - s-a născut Octav Sargeţiu (m. 1994) 23.10.1916-a murit Constantini. Stoika (n. 1892) 23.10.1927- s-a născut Constantin Măciucă 23.10.1939 - s-a născut Costache Tudor 23.10.1945 - s-a născut Ligia Holuţă 23.10.1948 - s-a născut Iorgu Gălățeanu 23.10.1950-s-a născut Nicolae Sava 23.10.1951 - s-a născut Marlene Heckmann 23.10.1953 - s-a născut Victor Neumann 23.10.1957 - a murit Mihai Codreanu (n. 1876) 23.10.1958 - s-a născut Lucian Vasilescu 23.10.2004 - a murit Alexandru Vona (n. 1922) ■ Rubrică realizată de Nicolae Oprea ■ lecturi libere de obicel dimisianu e această dată, rubrica de Lecturi libere nu o voi consacra comentării unei cărţi, ci publicării unui document aparţinător istoriei literare. L-am regăsit într-un vraf de hârtii pe care de multă vreme nu le mai cercetasem. Despre ce este vorba? In toamna lui 1976, cum reiese din biletul însoţitor, Saţa Pană îmi trimitea pentru „România literară" un grupaj de texte dintre care unul, intitulat Se caută un autor, îl explica pe celălalt: un mănunchi de maxime ţi reflecţii („doxe ţi paradoxe") ce ar merita să fie cunoscute pentru „autenticul lor curat" ţi poate că atunci, după publicare, autorul anonim îţi va dezvălui identitatea. Nu poate fi totuşi exclus, mă gândesc, ca textul trimis sub această formă să- l fi scris chiar Saşa Pană şi, din cine ştie ce motive, să-l fi dat ca provenind de la un necunoscut. Nu mai ştiu sigur dacă, acum aproape 40 de ani, aceste „doxe şi paradoxe" au văzut lumina tiparului în România literară. N-am avut răgaz să merg la colecţie. Oricum ar fi, cititorii de azi ai revistei se vor întâlni cu un text reflexiv de real interes, prin umor şi prin fine observaţii, recomandat (dacă nu chiar scris) de liderul istoric al avangardismului românesc. Şi acum, documentul primit de la Saşa Pană: Se caută un autor Sub titlul de mai sus am publicat, în urmă cu vreo cinci ani, o suită de gînduri, apoftegme, cugetări, unele grave, altele de un umor de contrasens, transcrise dintr-o carte în manuscris, aflată în păstrarea mea. Cine mi-a încredinţat-o, cînd, în ce scop sau orice alte amănunte nu reuşesc să încropesc. Sînt 29 de file cu acurateţe dactilografiate, capsate pe marginea din stînga (în chip de carte), dar nici o dată, nici un titlu, anonimat perfect. Mai transcriu cîteva din doxele şi paradocsele, aşa cum vin la rînd, pentru autenticul lor curat şi pentru eventualitatea că autorul - dacă e în viaţă şi doreşte - să se facă cunoscut acolo unde a predat manuscrisul, la subsemnatul, în strada Dogarilor, 36. Saşa Pană • * Mila este un fel de bacşiş sentimental. Mai ales la noi, orientali, într-o oarecare măsură, ea ia deseori forme atît de deplorabile, încît mă gîndesc serios că ar trebui să se afle un mijloc de a o desfiinţa. Numai sclavii şi infirmii pot să-ţi inspire milă. •• • Trăim. Deci ispășim. • • A iubi pe cineva, în ultimă analiză, înseamnă a te iubi pe tine însuţi, oglindit într-însul. Egoismul nu se dă bătut niciodată. Nu sunt prea bogat, nici cine ştie ce frumos nu sunt, poate că mai am şi alte lacune. Pentru două daruri, printre altele, cum e de pildă talentul, îi mulţumesc însă lui Dumnezeu. îi mulţumesc că mi-a dat ceea ce se cheamă ironia şi răutatea. Moartea este o certitudine. De aceea nu există „încercări de sinucidere". •• • Doamnă, sau domnişoară, eu ştiu că n-ai să mă înţelegi, dar asta n-are nici o importanţă. Cerul este acelaşi pentru toţi ! • • Ca toate lucrurile care fac parte dintr-o serie, proverbele n-au calitate. •• • Snobismul de a-i snoba pe snobi. Un hohot de rîs, un hohot de plîns. Simple nuanţe, care depind numai de-o grimasă. Şi totuşi, cîtă deosebire aparentă. Seara, când sugem lumina, învăţăm să murim • • îmi lipseşte curajul de a mă sinucide, cu toate că în lucrurile irealizabile mor în fiecare zi. Dar mi se pare că acest fel de moarte are cu totul altfel de gust... •• • „Guarda e passa", priveşte şi treci! Dar dacă poţi priveşte cu ochii închişi! Vremurile acestea, care strivesc totul sub tăvălug, au înlocuit pînă şi zîmbetul cu rînjetul ieftin şi popular. Numai democraţia ştie să zîmbească subtil (iunie 1942). Recunosc: sînt inactual. Dar numai în măsura în care actualitatea nu este eternă. Eternitate - banalitate. • * Pseudonimul prostiei feminine: candoare. • • Cei mai mari adversari ai fericirii lor sunt - nu vă speriaţi - oamenii care ar dori să devină fericiţi ! Omul mirat uimit sau uluit e întotdeauna sincer. Nesincer e numai „epatatul". •• • în dragoste, scrupulele iau numele de laşitate. ■ D \ lin leit necunoscut i de la Saşa Pană SAŞA PANA —— » —•■W-j 4100H 0^fîrra&. fi România literară numărul 42/18 octombrie 2013 actualitatea