România Pitorească, 1988 (nr. 1-12)
1988-06-01 / nr. 6
10 ■ ROMÂNIA PITOREASCA „Odată realizată această revoluţie, ne-ar mai rămine alte două de înfăptuit: o revoluţie pentru unitatea naţională şi, mai tirziu, pentru independenţa naţională, pentru ca în acest fel să facem ca naţiunea să reintre în posesia tuturor drepturilor sale legitime“. NICOLAE BALCESCU ŞI BLESTEM AFItPE cei DE SŢRICA£ 9 Iunie 1848 • începe revoluţia prin adunarea poporului lingă Dunăre, la Islaz (pe atunci sat in judeţul Romanaţi, unde, la 1877, aveau sa treaca trupele române spre batalia de la Nicopole, azi, comuna suburbana a municipiului Turnu Măgurele). Sunt de faţa fruntaşii revoluţionari I. Heliade Radulescu, Ştefan Golescu, Christian Tell preotul Radu Şapca, căpitanul Nicolae Pleşoianu, toi alcatuind atunci un guvern provizoriu. „In numele poporului români erau primele cuvinte ale Proclamaţiei de la Islaz, careia, cu steagul tricolor intr-o mina, i-a dat citire Heliade Eva ,strigare de pace, strigare de înfrăţire" a oricarui român, care „voieşte o patrie tare, unita în dragoste , unde „Domnia nu e drept de moştenire a nici unei familii, domnia este a patriei" Devenita Constituţie. Proclamaţia cuprindea 22 de articole, cel dintîi decretînd independenta administrativa şi legislativa a ţarii: „Nici un român nu va mai trai după moartea independenţei patriei sale" Celelalte articole se refereau la egalitatea drepturilor politice pentru orice „fiu al patriei", la suprimarea rangurilor sociale, împroprietărirea ţâranilor, desfiinţarea robiei etc. • La Bucureşti, trei luni atenteaza cu pistolul asupra lui Vodă Bibescu, aflat in plimbare: epoletul de la uniforma domnitorului este providenţial, oprind glonţul 11 iunie 1848 Se trage clopotul la mitropolie. E semnal pentru bucureștenii care, purtind cocarde, eșarfe, steaguri tricolore, se îndreaptă spre palatul domnesc. Seara Bibescu (care, scrie N. Iorga, „nu era un om râu, dar primise de la sfătuitorii săi din Petersburg sfaturi sa nu consimtă la nici un fel de schimbări") iscăleşte Constituţia şi trebuie sa accepte constituirea unui guvern provizoriu 12 iunie 1848 in gazeta „Pruncul român", apare apelul „Către fraţii noştri din Moldova": „Uniţi-va cu noi, fraţi de dincolo de Milcov, peste undele lui vă întindem braţele, dorind cu înfocare a va da salutarea frăţiei şi libertăţii. (...) Uniţi, vom fi tari, uniţi, vom sta împotriva oricărui vrăjmaş al libertăţii noastre", 13 iunie 1848 Domnitorul abdica, refugiindu-se în Transilvania, la Braşov 14 iunie 1848 • I se face cunoscuta poporului componenţa noului guvern „vremelnicesc", dintre ai cărui secretariacea parte şi Nicolae Balcescu. • Guvernul provizoriu emite primele decrete: înfiinţarea steagului national tricolor cu deviza „Dreptate, frăţie'', desfiinţarea rangurilor civile, a cenzurii, a pedepsei cu moartea şi cu bataia, înfiinţarea gărzii naţionale. 15 iunie 1848 Locuitorii Bucureştiului se aduna pe cîmpul lui Filaret, unde se depune jurâmîntul pe tricolor şi pe programul revoluţionar Locul va purta, de-acum înainte, denumirea Cîmpia Libertăţii. 16 iunie 1848 Se emite decret de eliberare a tuturor arestaţilor politici 19 iunie 1848 Complotul coloneilor I Odobescu şi I. Solomon, care aresteaza guvernul provizoriu, eliberat de bucureştenii conduşi de Ana Ipatescu şi Toma Gheorghiu. 26 iunie 1848 Este desfiinţată robia, ţiganii fiind de-acum înainte oameni liberi. 28 iunie 1848 Zvonul ca trupele rusesti au intrat in tara determina retragerea guvernului provizoriu spre Tîrgovişte, revenit, insa, curind în Capitala, sub presiunea poporului, care înlătura caimacamia reacţionara instituita, la 29 iunie, prin tradarea mitropolitului Neofit . O însemnare de vechi ceaslov glasuieste: „în leat 1848 s-au făcut iarna un semn, o stea cu codă pa ceri la apus. Iar vara, la luna lui iunie, s-au făcut constitutii. Au mai fost o stea cu coda foarte mare înaintea zaveri la leat 1820. au şezut pe ceri şase luni. Ţinea de sara pina dimineaţa. Iar cea de la Constituţie au tinut numai vreo doua luni, dar mare la vedere Constitutiia au tinut numai vreo trei luni şi au venit turcii şi muscalii". Ion Heliade Radulescu, la virsta primei tinereţi 2 Nicolae Balcescu — pictură de Gh. Tattarescu (Paris, 1851) GHEORGHE MAGHERU (1802—1880) Din familie de boieri gorjeni, s-a născut în satul Buzeiul de Gilort şi a îmbrăţişat, ca şi fratele sau loniţa, cariera armelor, fiind la început comandant de jandarmi. Avea — scrie Neorga — faima unui „foarte cutezător şi iubit comandant al oltenilor". Apreciat de ruşi, în armata carora făcuse campania din 1828 — 1829, Magheru devine magistrat după pacea de la Adrianopole, e presedinte de tribunal, apoi, din 1846, prefect al judeţului Romanaţi, unde, sub influenţa sa, administraţia civila şi militară s-a aflat de partea revoluţionarilor paşoptişti. Prezedt la adunarea de la Islaz, e ales printre membrii guvernului vremelnicesc, incredinţîndu-i-se finanţele şi însărcinarea de a se ocupa de organizarea gărzilor naţionale, a pandurilor şi miliţiilor în apropiere de Rimnicu Vîlcea, la Riureni, a adunat intr-o tabara militară 8000 de oameni, pregătiţi sa apere cuceririle revoluţiei. într-o proclamaţie câtre popor din 14 septembrie 1846 generalul Magheru îndemna mulţimile sa alerge „cu orice arme veţi avea: securi, lânci, coase, puşti" spre a lupta ,sub steagul libertăţii": „Eu, fraţilor, sunt roman, şi ca român mă simt ferice de a muri pentru ţara mea!" După inabumirea revoluţiei, era nevoit sa plece în Transilvania, apoi la Viena Revenit in patrie in 1857, facea parte din Divanul ad-hoc al Ţarii Româneşti şi se afirma printre cei mai însufleţiţi susţinători ai Unirii Principatelor. POPA ŞAPCĂ Anul naşterii şi al morţii nu se cunosc. Se numea Radu Şapcă şi provenea dintr-un neamal Şapculeştilor", originar din Celei, sat dunărean lingă cetatea romana Sucidava. Acolo a fost preot, bucurîndu-se în ţinuturile olteneşti de încrederea oamenilor, care l-au urmat cind i-a îndemnat sa faca revoluţie şi sa se adune pentru aceasta la Islaz De aici pornea cu mulţimea spre Caracal, apoi spre Craiova, întîmpinat de un cîntec scornit atunci: „Vine, vine, nu-s ce vine./ Vine Radu Şapcă din Celei, cu gubernii cite trei". îl mai pomeneau şi alte versuri populare puse pe muzica: „Sa trăiască Popa Şapca/ Ce-a scapat ţara de claca/ Şi Goleştii cite trei/ C-au fost cu toţii şi ei" La stingerea revoluţiei, prins de turci, era dus şi întemniţat la Brusa d in Asia Mica, unde a rămas şapte ani. întors la Celei, a fost ascuns de soaţa lui, preoteasa, intr-o Căpiţa cu fin, turcii calări umblînd zadarnic trei zile sa-l gaseasca Mai tîrziu. Popa Şapca a fost egumen la o mînastire din satul Roaba, pe Valea Jiului, pina ce un cutremur a dormat turnul lăcaşului Se muta la mînâstirea Brâncoveni, unde se stingea din viaţa la o data despre care nu au fost găsite documente certe. ION HELIADE RADULESCU (1802-1872) „Biografia lui — spunea B P Hasdeu la inmormintare — sunt aceşti representanţi ai presei — el părinte al presei române, biografia lui sunt aceşti dăscăli şi şcolari ai intiiului născut al învâţamîntului românesc, voi tipografi, voi librari, voi bărbaţi de carte sînteţi biografia lui — el tipograf, el librar, el renăscator al presei şi al prozei şi poeziei române, dupa o seculara amorţire" Definit de Calinescu drept „a doua mare personalitate a literaturii române", după Dimitrie Cantemir. Heliade a fost un deschizător de drumuri, un înflăcărat al scrisului şi al faptei, un mare animator al culturii naţionale. Cunoscutul sau indemn ,scrieţi băieţi, numai scrieţi", a însufleţit generaţii strălucite de cărturari. Paginile bogatei opere pe care a lasat-o sunt pline de învăţăminte ce nu şi-au pierdut actualitatea: • Cine nu e prieten cu sine, în zadar cata pacea şi prieteşugul cu alţii • Ocupaţi-va, vorbiţi şi scrieţi junilor de limba naţională: ocupaţi-vă a o studia, a o cultiva — şi a cultiva o limba va sa zică a scrie într'însa despre toate ştiinţele şi artele, despre toate epochele şi toţi popolii. Limba singura uneşte, întăreşte şi define naţiunea: ocupaţi-va de dînsa mai nainte de toate, şi nu veţi face prin aceasta decit cea mai fundamentală politică, veţi pune fundamentele naţionalităţii . Oricît de sus vom înălţă pe femeie cu inima şi cu sufletul, cu atîta mai sus ne înălţăm pe noi inşine, şi oricît de jos o degrada legile pe care le facem noi bărbaţii, pe atita, şi încă şi mai jos, ne degradam noi înşine • Ocupaţi-vă, femei, şi grăbiţi intru a ajunge la predestinaţia voastră, sâ imblînziţi, adică sâ umanizaţi, sa desgrosolonizaţi pe om, să daţi patriei cetăţeni liberi din fiii voştri şi cetâţene serioase din fiicele voastre: suflaţi în sufletele noastre amorul Patriei, amorul acela de care voi sînteţi capabile, cind iubiţi ceva. • Părinţii şi căpeteniile noroadelor pot să aştepte cu adevârat felurimi de laude şi de cununi, dar numai acelea ce le împletesc şi le recomandeazâ poeţii sint vecinice şi neveştejite. • Nu e vremea de critică, copii, e vremea de scris, şi scriţi cit veţi putea şi cum veţi putea, dar nu cu răutate: faceţi, iar nu stricaţi, că naţia priimeşte şi binecuvinteazâ pe cel ce face, şi blestema pe cel ce strică. • Patriotul cel bun nu este fanatic, el este iubitor de oameni, şi ştie că natura nu cunoaşte Neamţ, Englez, Francez, Grec sau Român, ci numai OM ANDA RAICU