România Viitoare, 1945. aprilie-iunie (Anul 2, nr. 87-157)

1945-06-10 / nr. 142

Abonament*1­450 lei pe Inna, 1300 lei pe V, an, 5000 lei pe an έntreprinderi, Institute de sprijin 12000 lei pe an Directori Prof. Univ. Dr. Mihai Kernbach Redactor responsabil: Cornel Refeşan Redacția: Sibiu, Str. Regina Maria No. 23, Telefon 432 Administraţia: Sibiu, Str. Avram Iancu No. 5 Frontul unic muncitoresc şi organizarea păcii Războiul a luat sfârşit în Europa. Dar lupta cea grea pentru o pace, care să fie durabilă, abia de acum începe. Ceea ce caracterizează într-adevăr în momentul de faţă toate eforturile în politica externă sunt chiar aceste pregătiri şi luări de poziţie în vede­rea viitoarei conferinţe de pace. Ho­­tărîrile dela Dumbarton Oaks ca şi fe­lurile pe care şi le-a fixat conferinţa de la San-Francisco se izbesc însă de­ o rezistenţă a unei vechi îngrăviri de interese acaparatoare. Litigiul po­lonez, ciocnirea de interese italiene şi iugoslave la Triest şi mai ales situaţia delicată din Levant nu sunt numai ră­bufnirile unui incendiu uriaş, ale cărui focare principale, deşi stinse, mai a­­runcă câte-o flacără ici şi colea. A­­ceastă explicaţie este aparentă şi are­­ caracter literar. Cauza lor adevărată trebue găsită tot printr'o analiză de structură a răz­boaielor imperialiste, asupra căreia nu putem totuşi stărui. In privința aceasta este foarte semnificativă declaraţia gu­vernului sovietic, transmisă prin biroul de informații al comisariatului popo­rului pentru afaceri străine, care sub­liniază ,,că evenimentele din Siria și Iran nu corespund cu spiritul hotă­­rîrilor luate la Dumbarton Oaks și nici felurilor conferinței de la San­ Francisco a Nafiunilor Unite pentru crearea unei organizații, care să mențină pacea și securitatea nafiunilor". Pe de altă parte preşedintele Tru­man prin trimişii săi speciali pe lângă guvernele din Moscova şi Londra pare a pregăti întâlnirea celor trei mari, de la care omenirea aşteaptă cu ne­răbdare curmarea situaţiei grele din zilele noastre şi semnul unei noi re­dresări a lumii şi civilizației. De unde va putea să vină oare a­­ceastă împăcare şi redresare econo­mică şi culturală a statelor europene? De­sigur nu atât dela magnafii fi­­nanței internaționale, nici dela stăpâ­nii cartelurilor, concernelor și trusturi­lor marei industrii de războiu, chiar transformată într'un ritm mai viu sau mai încet în industrie de pace. Acești magnafi de altfel în momentul de față, îngroziți de dezastrele războiului fascisto-hitlerist, doresc și ei sincer asi­gurarea unei păci mondiale durabile pentru a evita un nou cataclism mon­dial, sortit să ducă la prăbuşirea civi­lizaţiei. Acest lucru, cred, că nu şi-l pot închipui nici chiar înşişi în orele plăcute de visări ideologice, împăciuirea lumii ca şi cimentarea unei temelii de nesdruncinat pentru o nouă organizare economică mondială, care să înlăture pentru totdeauna ex­ploatarea omului de către om şi în consecință posibilitatea conflictelor în­armate de jaf şi prădăciune, vor fi realizate mai ales prin concursul mili­oanelor de masse muncitoreşti de pretutindeni unite şi înfrăţite cu mas­­sele de muncitori agricoli şi intelec­tuali. Muncitorimea prin natura sa de forţă productivă şi constructivă a fost tot­deauna contra războaielor. Cu greu se şi poate închipui ca aceia care pro­duc bunurile economice prin trudă şi sudoare să dorească şi să împingă la distrugerea lor prin războiu. Dacă în trecut ea totuşi nu şi-a putut împlini rolul de putere pacifică aceasta se datoreşte numai trădării şi dezertării în tabăra adversă a unor şefi ai so­­cial-democrafiei de atunci. E bine să amintim câteva momente. In 1914 marele luptător socialist Jau­rès, după ce zadarnic a încercat să oprească izbucnirea războiului printr'o ipotetică înțelegere dintre socialiştii francezi şi germani, cade răpus de glontele dement al reacţiunii şovine, victimă a propriei sale autoiluzionări şi a defecţiunii social-democrafiei a­­pusene. Iar la sfârşitul aceluiaşi prim războiu mondial, în 1918, tot neînţe­legerea dintre massele muncitoreşti, cuprinse în diferitele partide şi frac­ţiuni, a dus în Germania la instaura­rea slăbănoagei republici democrate de la Weimar de sub influenţa unor magnafi ai finanţei şi industriei (W. Rothenau şi Stinnes), ca mai târziu prin sprijinul desinteresat (!?) al bă­trânului mareşal Hindenburg să fie transformată în cel de-al treilea Reich al lui Hitler, cea mai agresivă şi tâl­hărească putere cunoscută în istorie, care era să ducă întreaga omenire şi civilizaţie la prăbuşire. Se cunoaşte la fel prin ce mijloace de propagandă și constrângere s'au lăsat orbiți și târâţi la abatorul mondial majoritatea mun­citorilor din țările axei și din țările­­ vasale. Mussolini a fost unul dintre cei mai mari trădători ai muncitorimii — în tinerețe fusese sindicalist revo­luţionar —, iar Hitler se întitula pe sine și partidul său cu nerușinare na­tional-socialist. Se poate deci afirma că de câte ori muncitorimea s'a lăsat desbinata în unitatea ei sau de câte ori a făcut prin unii conducători tră­dători concesii vârfurilor fascisto-reac­­ționare, războaiele imperialiste n'au putut fi oprite și nici pacea n'a putut fi organizată. In momentul de față însă avem cele mai bune semne prevestitoare, care ne fac să nădăjduim că în viitor nu se vor mai produce eselile și slăbî­­ciu­i­ie din trecut. De-o însemnătate capitală pentru organizarea păcii tre­bue considerate înţelegerea şi strânsa colaborare dintre partidele muncito­­reşti din țările adusului. Astfel: 1. In Franţa partidul comunist şi partidul so­cial-democrat (L. Blum) au realizat un front unic pentru viitoarea guvernare a țării. 2. In Italia la fel a intervenit o înțelegere între partidele socialist şi comunist. 3. In Anglia „Labour-Party", cel mai puternic partid muncitoresc, născut din mişcarea sindicală a trade­­uniunilor, se arată foarte optimist în faţa alegerilor viitoare şi este gata să-şi asume guvernarea într'un larg spirit democratic şi într’o strânsă prie­tenie cu Uniunea Sovietică. Rolul frontului unic muncitoresc în lupta contra fascismului şi pentru democra­ţie şi pace la noi, ca şi în celelalte state mici din Sud-Estul european şi Balcani, este cunoscut pentru a mai stărui. Iată deci elementele principale care ne indică drumul pe care se vor o­­rienta și vor merge statele Europei în viitoarea configurație postbelică. Mun­citorimea unită prin reprezentanții ei din guvernele diferitelor țări, este a­­cela care va pune bazele solide ale păcii mondiale, eliminând pentru tot­deauna războaiele de jaf şi cotropire ale imperialismului fascist. Aceste po­­ziţii cucerite, partidele muncitoreşti, în strânsă colaborare cu ţărănimea şi cu toate elementele cinstite şi sincer democratice din celelalte pături so­ciale, nu le vor mai ceda niciodată în viitor. Căci această cedare ar însemna nu­ numai jertfirea de milioane a fiilor cei mai viguroşi şi buni ai popoare­lor, dar şi cea mai groaznică trădare a bunurilor şi valorilor civilizaţiei pro­gresiste a omenirii. P. Drăghici Apărarea Patriotică vin® In aiutorul muncitorilor La Clinica Ftiziologică se face examenul pulmonar gra­tuit pentru 15000 muncitori din oraşul şi judeţul Sibiu Apărarea Patriotică şi-a fixat ca principal obiectiv ameliorarea vieţii individuale şi sociale atât de grav lo­vite de zvârcolirile ultimului războiu şi în acest scop a pornit o luptă ho­­tărîtă împotriva racilelor care rod încă la temelia societăţii româneşti. Aceste preocupări s'au concretizat până acum şi aici la Sibiu printr'o serie de rea­lizări de o incontestabilă importanţă practică. Este suficient să amintim în această privinţă vasta acțiune „Totul pentru front, totul pentru victorie", care a izbutit să aducă o simțitoare contribuie la ajutorarea victimelor di­recte ale războiului, solidarizând po­­pulația în jurul ostaşilor de pe front şi al familiilor lor. Dar preocupările sociale ale Apă­rării Patriotice nu s-au oprit la acope­rirea lipsurior materiale imediate. Conştiința că la temelia propăşirii unei societăți sub toate raporturile este să­nătatea cetăţenilor prezenți şi viitori, Apărarea Patriotică a acordat o deo­sebită atenție asistentei medicale şi propăşirii sanitare a populafiei. In a­­ceastă ordine de fapte menţionăm crearea şi funcţionarea unui dispensar (Continuare din pagina a 2-a) ! PACEA A trecut o lună de când — cobo­rând pe nesimțite trepte nevăzute, ne-am pomenit în mijlocul nostru cu Pacea, purtătoare a crengii de măslin. In spatele ei — proectată viguros — în plină lumină sabia Victoriei — îi că­lăuzea pașii. A învins libertatea, dreptatea împo­triva silniciei, teroarei şi arbitrarului A trecut o lună, de când­­ văzduhul bătrânului continent nu mai este brăz­dat de flacăra focului, de când oamenii nu se mai ascund sub pământ de groa­za ploaei de bombe, de când sufletul mamelor nu mai tresare dureros la gân­dul celui ce luptă, cine ştie unde. A trecut o lună şi totuşi cârtiţele în­tunericului, beneficiarii vechi, reacţio­narii, exploatatori necruţători, şovinii profitori ai naţionalismului de paradă, caută să împiedice mersul victoriei, mer­sul păcii. Şi fiindcă nu mai au arme de foc, tancuri şi avioane cu care să terorizeze şi să menţină mai departe în asuprire popoare, se folosesc de otrava subtil distilată a svonurilor, intrigilor, incitări­lor vechilor prejudecăţi. li vezi strânşi grupuri, şoptind, apu­­cându-te de nasturele hainei, oprin­­du-te „să o bine informeze" asupra: „inevitabilelor neînţelegeri între Aliaţi, între noi şi popoarele conlocuitoare, ba chiar între noi şi Dumnezeu, care ne va pedepsi cu o vară plină de tunete, ful­gere, încât nu se vor face roade şi vom suferi foame groaznică. Şi toate svonurile sunt încheiate cu formula: „E lucru absolut sigur, comu­nicat de o persoană de toată încrede­rea." Răspunsul nostru este limpede. De­sigur greutăţi se vor ivi, dar Victoria Păcii va fi câştigată. Mersul istoriei îşi va urma cursul. Reîntoarcere la falsa de­mocraţie în care libertăţile erau doar pe hârtie şi în gura demagogilor nu mai e posibilă, cum nu mai e posibilă nici trândăveala marilor beneficiari ce se osteneau doar odată la trei luni să-şi încaseze şantierile din sudoarea munci­torilor din fabrici ca să-şi petreacă în huzur prin cele străinătăţi zilele lipsite de griji. Glasul Păcii se aude din ce în ce mai tare. Ea nu va mai pierde partida ca odinioară. Pacea a venit pe neaşteptate, mo­deste, fără fast, ca un muncitor ce por­neşte la lucru. Ea stă pe o poziţie de neclintit. A dreptăţii, a egalităţii la vieaţă mai bună pentru toate popoarele iubitoare de li­bertate. Şi Pacea va învinge. MIHAI NANU

Next