România, iunie 1938 (Anul 1, nr. 1-12)
1938-06-02 / nr. 1
2 Iunie 1938 Legământ " Programele nu se bucură de prea multă crezare. Şi pe drept cuvânt, viaţa fluidă, in evoluţie organică, se alcătuieşte de la sine, din elanuri şi popasuri, din dibuiri, din întoarceri, din rectificări, dintr’o elastică adaptare la condiţiile mereu primenite. In pofida teoreticienilor care cred că au rezolvat totul, punându-i misterul in equaţii uscate şi reci. Iar un ziar este un asemenea organism viu, cald, gâlgâind de dinamism lăuntric, nu un inert inventariu al evenimentelor consumate. Nu vom făgădui deci prea mult, nici prea multe. Nu ne vom pune la adăpostul unei formule, pe care s’o abandonăm mâine, dacă nu cumva chiar s’o renegăm, aşa cum stau în juru-ne îndestule pilduiri încărcate de-o aspră mustrare a trecutului. Trăim o epocă de adânci prefaceri, mult mai hotărîtoare decât o presimt cei preocupaţi să-şi apere o brumă de bunuri pierdute, ori ceilalţi, nerăbdători să-şi asigure o mai mizeră brumă de bunuri viitoare. Ne aflăm la o răspintene de timpuri şi de stări. Fără îndoială că mai târziu, în perspectiva istoriei, numai atunci aceste vremi vor să apară în adevărata lor lumină cu adevăratul lor tâlc aşa cum nu ne este îngăduit să le pătrundem deplin, noi, cei care trăim în mijlocul faptelor, direct, imediat, de la zi la zi, absorbiţi de tumultuosul ritm al actualităţii. Dar un îndreptar ne ocârmuieşte. Dacă statistica acestor începuturi de mai temeinică gospodărie, poate înregistra numărul locuinţelor cu un mai mare cubaj de aer, kilometrii de şosea, consumaţia crescândă a cărnii şi a săpunului, o înviorare şi o dinuare a producţiei agricole; această statistică îndeobşte nu prevede o rubrică unde să consemneze un element care-i scapă. Sufletul cel proaspăt al ţării. Nu e vorba numai de un regim de gospodărie nouă, de o însănătoşire a economiei naţionale, de potolirea vechilor dihonii şi de cicatrizarea vechilor răni. E vorba de o întinerită raţiune de viaţă, de un întinerit conţinut al vieţii noastre naţionale. Acest proces e în curs. Nu s’a deslănţuit pe nevestite. A fost prevăzut. A fost pregătit. De douăzeci de ani creştea din adâncuri, ca isvoarele care î şi fac loc treptat printre straturile geologice, căutându-şi făgaşul. Şi cum asemenea proces de restaurare spirituală se desfăşoară în timp, alăturea cu noi, în pas cu noi, singurul nostru legământ neclintit e că îl vom veghia cu un ochiu atent, că îl vom susţine şi că o vom ajutora, luminându-l, cu o totală lepădare de sine, socotindu-ne aci în slujba neamului, a ţării, a credinţii moştenită din buni-strabuni, a cuvântului regal care astfel suna la începutul acestui an vestitor de alte aşezări: „Nu urmărim renovări, ci desăvârşirea operii veacurilor. Este ceasul în care vechile cântece ale neamului şi vechile zicale încep să se adeverească deplin. Apa trece, pietrele rămân. Românul nu piere. Iată lozincele cele noui şi cele vechi, dar care astăzi se vor pune la îndeplinire cu un nou spirit, cu un spirit de adâncă dragoste a neamului şi cu un spirit de perfecta echitate pentru ceilalţi. Suntem un popor care avem dreptul la viaţa, dar care pricepem — şi tot decursul istoriei noastre a arătat acest lucru că dreptul la viaţă nu înseamnă asuprirea altora". E mai mult şi altceva decât un program. E un crez. Crezul nostru, al tuturora, de la care nu ne vom abate, an neefărmat legământ. R REFORMA ADMINISTRATIVĂ SPRE O NOUĂ FORMULĂ: ZECE REGIUNI CU DENUMIRI DE RÂURI , se poate spune că reforma administrativă, nu e un act de curaj. A încerca să schimbi vechi întocmiri, cu vechi denumiri, legate de vicisitudinile istoriei, părea la început cutezanță de iconoclast. Numai treptat, pe măsura discuţiilor, când s’a lămurit firul conducător, a pătruns desăvârşit în toate cugetele nevoia unei ajustări la realităţile cele vii ale prezentului, care nu se cuvin sugrumate de considerente romantice, în numele trecutului. Mai bine de jumătate din ţinuturile ţării, au fost organizate odinioară sub stăpânirile streine, după nevoile şi politica de desnaţionalizare a Austriei, a Ungariei, a Rusiei ţariste. S-au alipit de trupul României libere, aşa cum erau. Au rămas aşa cum erau din punct de vedere economic şi din acel al reţelelor de comunicaţie. Dacă se poate spune, toate au fost alcătuite într’o tendinţă centrifugă faţă de inima ţârii, de capitala ţării, de gospodăria ţării. Vechea economie a Ardealului, a Bucovinei, a Basarabiei, căta spre Pesta, spre Viena, spre Moscova. Şoselele şi căile ferate la fel. Iar vechile împărţiri provinciale au fost exploatate dela unire încoace, mai mult sub imperiul electoratului, la umbra unui trecut eroic, scump tuturor — împiedicând însă o contopire firească, pe rând, când din excesul politicei locale, când din acel al politicei dela centru. Poate numai aişa s’ar explica neisbânda reformei administrative, concepută după 1928, când au apărut directoratele. Pe deoparte, unii au ignorat nevoile locale în general, de dragul arhitecturei geometrice, sacrificând acestor construcţii arbitrare interesele de ordin economic în special. Pe de altă parte, alţii ţineau morţiş ca reforma să naufragieze, pentru a nu scăpa din mână frânele atotputerniciilor politice. Astfel, strânsă la tească între interesele vremelnice ale unora şi ignorarea celor mai elementare realităţi a altora, reforma s’a născut moartă din faşâ, legiuire hibridă, caricatură jalnică a unor intenţii în care se puneau atât de mari nădejdi. Revine astăzi, d-lui Armand Calinescu, ministrul aşezărilor dinlăuntru misiunea şi meritul de a realiza un principiu, materializându-l în faptă. e astădată reforma e studiată sub toate laturile, de un cunoscător care încă din 1923 a pledat un parlament pentru ea. A pledat, dovedind cum numai pe această cale se pot crea ţării mijloacele de a respira în acelaş ritm cu Capitala, fără ca sărmanul cetăţean să mai fie osândit a suporta toate tărăgănelile, piedicile şi câteodată — prin biurocratismul nărăvit — toate mizeriile centralismului căzut în rutină. In această concepţie se pregăteşte noua temelie a ţării. In locul unui sentimentalism, explicabil, poate legitim, dar prea adesea păgubitor, au predominat argumentele de ordin practic, imediat. Temeiurile economice, mai întâi. Fireasca articulaţie a căilor de comunicaţie, mai apoi. Comisiunea însărcinată cu întocmirea reformei administrative, ţinând seamă de observaţiile publicate în presă, de argumentările specialiştilor, de pulsul vieţii economice, a pregătit un nou proect de împărţire a regimurilor, ridicând numărul lor de la şapte, la zece. Zece regiuni bine înmănunchiate, legate prin noduri de comunicaţie, gravitând spre un centru economic oarecum autonom, care în mod firesc devine şi un centru de gospodărire. Noua gospodărie în noua împărţeală, ar fi menită să dea în sfârşit avânt unor regiuni, care prin sine alcătuiesc un tot organic. Gurile Prutului, având centru marele port dunărean, Galaţii, devin o regiune ce va să se administreze aparte, pe bazele activităţii sale economice. O veche doleanţă a populaţiei din această parte a ţării, îşi află în asemenea chip, ascultare. Fără promisiuni electorale, fără scadenţe la urna de vot. Prin simpla logică a realismului gospodăresc, Alba-Iulia, centru al regiunei de Olt, ar căpăta importanţa la care îi dă drept trecutul său istoric, mereu invocat de toţi, şi mereu uitat de toţi. O deosebită luare aminte se acordă prin noul proiect, regiune din Nordul Moldovei, regiune constituind prin centrul său, Cernăuţii, aproape singurul punct de scurgere al produselor agricole și forestiere din Bucovina și din nordul Basarabiei. Aceste criterii au precumpănit în întocmirea noului proiect. Nu mai au nevoie de nicio argumentare, de nicio enumerare. Medicii militari vor lucra cu cei civili in ofensiva sanitară la sate. Zilele acestea va fi definitivat planul de organizare a propagandei. Săptămâna străjeriei se va desfăşura anul acesta într’un cadru deosebit. Partidele vor fi autorizate a funcţiona prin noua lege electorală. In Germania, ascultătorii la radio U. R. S. S. sunt pedepsiți cu moartea. Două cutremure de pământ Pe seismogramele In curs de înregistrare ale aparatelor de la Observatorul din București, în noaptea de 31—1 Iunie, s’au înregistrat alte două cutremure de pământ. Unul a început la го^’М’’ iar celălalt la 21°36’30”. După aspectul diagramelor, epicentrul pare a se găsi tot în peninsula Balcanică la o distanța de circa 650 km. SECA «AS¥fcA-1 III. u CONFERINȚA PRIMARILOR Prezidează d. Armand Călinescu (Vezi pag. 18) Diferendul germano-cehoslovac Vorbind presei cu privire la politica externă a marei republici, şi atingând, cu această ocazie, şi situaţia din Europa Centrală, d. Huli, ministrul de externe al Statelor Unite, a ţinut să precizeze că „Statele Unite nu ar putea rămâne indiferente faţă de o eventuală încercare a Germaniei de a pune stăpânire pe anumite ţinuturi ale Cehoslovaciei". Problema cehoslovacă pe care Reichul o voia circumscrisă numai la un diferend între doi vecini, depăşeşte şi frontierele politicei europene pentru a intra în cadrul preocupărilor intercontinentale. Având, aceste preocupări, drept principal scop, asigurarea păcii, declaraţia d-lui Huli apare totodată şi ca un angajament, faţă de eventualitatea unei încercări de forţe din partea Germaniei. Iar eficacitatea acestui angajament se deduce din înarmările ce se fac în republica de peste Ocean. Independent de această atitudine a Statelor Unite, atitudine ce are darul să polarizeze în jurul ei sforţările tuturor statelor ce vor să asigure pacea. Cehoslovacia, pentru a da o dovadă că Înţelege să facă sacrificii, pentru această pace, e pe cale să acorde minorităţii germane din cuprinsul ei, o serie de concesii ce înseamnă, de fapt, o adevărată autonomie. Peste aceste concesii Cehoslovacia nu poate acorda mai mult. Şi nimeni nu-i poate cere, fără a creia o stare de permanentă agitaţie nu numai în Centrul Europei, ci şi în tot restul acesteia-n rândul Germaniei să facă dovada nu de moderaţiune, ci de înţelegere a unei situaţiuni, care, altfel, ar reedita într’o formă cu mult gravă împrejurările ce au urmat atitudinii adoptate de Austro-Ungaria faţă de mica Serbie de atunci. Pentru că, oricât de multe tunuri ai avea, ele te servesc fără riscuri, numai daci nu ник! da aia. DERBY-URI CIVICE Nu sunt decât trei luni de când, un grup de scriitori francezi, trecând peste orice deosebire de credinţe, au lansat un apel câtre toţi oamenii politici ai Franţei, invitându-i să privească actuala situaţie a ţării ca şi cum ar fi în faţa unei iminente năvăliri duşmane. Această motivare psichologică, de ingenioasă, ar trebui să fie prezentă în conştiinţa oricărui cetăţean, deoarece numai sub constrângerea unei asemenea constatări diferenţierile dintre oameni, mai întotdeauna de natură practică, pot să dispară lăsând locul unei creatoare solidarităţi. Dar, ceia ce este foarte curios, e faptul că, acest apel a fost, lansat în Franţa, unde, acum câteva luni, François Mauriac, declara: „La noi, partidele politice trăiesc numai în timp de pace; în vreme de război devenim cu toţii francezi". Am impresia că, scriitorul catolic, avea viziunea unei Franţe inactuale, deoarece, cu toate că poporul francez a răspuns atât de minunat împrumutului intern, totuşi apelul lansat de domnul Albert Lebrun, preşedintele republicei, la Saint Brieux, „pentru unirea tuturor francezilor” ne arată că, democraţii neolatini, sau nu văd actuala situaţie europeană, sau sunt absenţi de la înaltele porunci ale statului. Recomandarea preşedintelui republicei ca toţi francezii să-şi iubească aproapele, cuprinde în ea o notă îngrijorătoare. Deoarece,, nu ceri unui om să facă decât numai atunci când acesta refuză sau dovedeşte că lucrează altfel decât trebuie. Apelul domnului Lebrun este grav prin ceia ce ne dă de bănuit că lipseşte, tocmai acum, în Franţa. Dar, în vreme ce francezii se chiamă unii pe alţii in vederea iubirii aproapelui, în Anglia statisticile ne arată că, deşi nu există „serviciul militar obligatoriu”, totuşi englezii conştienţi că, insula lor este, datorită aviaţiei, mult mai aproape, de continent, azi ca altă dată, au ştiut să răspundă poruncii momentului. Deoarece, poate pare fi concepută o mai superioară conştiinţă cetăţenească decât acela de a participa, liber, la treburile statului, supus, fără alt gând decât acela de a-l sluji şi fără a încerca să treci dincolo de graniţele pe care ţi le impune însuşi locul pe care-l ocupi? Din recunoaşterea şi respectarea acestei ierarhii, se naşte adevărata conştiinţă cetăţenească. Ea a existat, realizată major, la elini; ea trăieşte azi în Anglia. In Mat 136 erau numai 5800 soldaţi întrebuinţaţi la mânuirea tunurilor antiaeriene; acum însă, în 1938, sunt 40.000. Iar fiindcă Anglia simte pericolul apropierii prea mari de continent, numărul voluntarilor a crescut cu 226 la sută în Londra şi cu 100 la sută în restul ţării. De ce? Iată o întrebare la care fiecare poate răspunde, după indicaţiile date mai sus. Şi în Franţa şi în Anglia, derby-ul civic se desfăşoară din plin, râvnind atingerea aceluiaş scop: deplina solidaritate dintre stat şi cetăţeni, cu supunera ultimilor faţă de comandamentele celui dintâi. Totuşi, acum, la sfârşitul acestei note, nu ştiu de ce îmi vine în minte fraza plină de îngrijorare a lui Guizot: „Nu de revolta Parisului trebue să ne temem, ci de aceia a Franţei împotriva Parisului", rostită la 1848. Dar să alungăm gândurile urâte, derby-ul este în plină desfăşurare. Petru Manoliu Moment sentimental Un ziar de dimineața a avut amabila fantezie de a inaugura o „cronică sentimentală”. Dedesubtul unei inimi simbolic străpunse şi a unui Cupidon ruşinat de propria sa nuditate, stau tipărite Întrebările duduilor şi răspunsurile, bineînţeles moralizante, ale medicului anonim. Nu e de mirare că femeile se cer îndeosebi lămurite; curiozitatea Evei este proverbială şi prejudecata sentimentalismului femenin tot atât de veche cât păcatul neispăşit. Imaginaţia transformă setea de a cunoaşte într’un chin nu totdeauna metafizic şi dorinţa de a iubi, în iubire însăşi. Trebuie fireşte şi o oarecare bunăvoinţă. Dar, primăvara şi în jurul anilor douăzeci, prea puţini rezistă condiţiilor, de amor, obiective. Tristan Corbière „poetul blestemat” rezolvase problema în două versuri cinice. Elle était riche de vingt ans Moi j’étais jeune de vingt francs. Nu poeţii însă au reuşit, vreodată, să descurajeze mania epistolară a ...lui Eros. Ei alimentează dimpotrivă, de la Anacréon încoace, toate sentimentele nescrise şi toate cronicile câte — vau — au ajuns la lumina tiparului. „Experienţa mi-a dovedit că niciodată nu pot să iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine, ci dimpotrivă îmi plac aceia cărora le sunt indiferentă”; iată termenii în care o clientă a cronicii sus amintite îşi mărturiseşte o stare de spirit pseudoromantică de certă provenienţă literară. Departe de noi gândul unei profanări sentimentale. Nu dragostea ne repugnă, ci „literatura”. Am dori sentimentele fără cronică, iar cronicile pe cât se poate lipsite de sentiment, ca pe vremea frumoasei Ninon când „dulcea eroare nu era socotită crimă, iar viţiile delicate se numeau plăceri”... Iată-ne la oarecare distanţă de punctaj de plecare; ar fi fost anormal dealtfel, discutând despre dragoste şi călăuziţi numai de simţire, să nu ne rătăcim... Un poet are scris intre timp o baladă. A inimii străpunse. N. Carandino DIRECŢIA ŞI REDACŢIA: STRADA REGALA No. I. ETAJ V TELEFOANE: DIRECŢIA: Anul I REFORME Noua rănăuială a Statului îşi resfiră preocuparea de binele public cu egală asiduitate înspre oraş ca şi în spre sat. Se observă în această privinţă un ritm de fericită alternare. După cunoscutele măsuri de extindere a creditului, menite să crească la oraşe volumul afacerilor şi să instaureaze încrederea pe piaţa comercială, se lucrează în ce priveşte satul la o mare reformă: asigurarea împotriva calamităţilor agricole. Se ştie, agricultorul trăeşte în zodia nesiguranţei, supus intemperiilor, de cum dă primăvara până târziu în toamnă, întreg sezonul însămânţări şi culesului recoltei îl străbate cu inima strânsă de nelinişte, tresărind la cea mai efemeră variaţie cromatică a văzduhului. Grindina, ploile repezi, seceta, atâtea posibilităţi să-i rămână câmpul fără rod. Asigurarea împotriva acestor calamităţi îi va da agricultorului o viaţă de linişte şi-l va sustrage regimului eventual de ajutoare, echivalent al unor liste de subscripţie... IN SFÂRŞIT! Ceia ce prevedeau ca deziderat şi Constituţia din 1866 şi aceia din 1923, realizează Marea Chartă a drepturilor cetăţeneşti din 1938: descentralizarea administrativă. Ceiace nu s’a putut înfăptui sub regimul electorului, când cetăţeanul după alegeri da de „şeful” votului său doar în Capitală, se realizează sub regimul de pauză fără termen al politicii. Descentralizarea, pe lângă binele de a reda viaţă prosperă unor mari centre regionale,de valoare istorică prestigioasă, va însemna şi o mare atenţie faţă de cetăţeanul nu prea aglomerat în pungă de banii cu care să bată mereu drumul Capitalei. Iată descentralizarea, operă democrată, dacă vreţi cuvântul, a unui regim de autoritate. TINERETUL începe astăzi o ,,săptămână a străjeriei". Se va supune aprecierii publice munca de un an a acestei formaţii tinereşti. Nu vor fi numai prezentări festive, expoziţii şi afirmări pe plan decorativ. Ni se va prezintă imaginea unui nou tineret al ţării. Un tineret vorcos cu seriozitate să-şi apropie şi afirme preferinţa pentru un alt stil de viaţă, un stil de viaţă care a aruncat la lada vechiturilor prejudecăţile tradiţionalului individualism anarhic, încadrăndu-se în sugestiile traiului în comun, educaţiei care măsoară pe fiecare mai ales întrucât e un element priincios marilor scopuri colective. Cu acest tineret al ţării, trecut prin străjerie, se pot întrevede forme noui de viaţă Statului român. Noul tineret, e un semn al timpului. gir AZEMBINE D. CORDEL HULL Ministrul de Externe al Statelor Unite In pagina lll-a : CONVALESCENTĂ de CEZAR PETRESCU 20 PAGINI