România - Capitala, noiembrie 1938 (Anul 1, nr. 168-182)

1938-11-16 / nr. 168

nia^ CA ГюЬч A PREGATT VIITORUL După o călătorie în Extremul Orient, Keyserling afirma că vitalitatea, victoriile şi prestigiul Japoniei se explică numai prin extraordinara tenacitate, cu care toţi conducătorii dinamicului imperiu ,de un veac încoace, s’au inspirat în primul rând idin­ marea carte profetică a Chinei antice,­ GING. In această carte a înţelepciunei chineza — pe care China mo­dernă o ignorează întru a sa înfrângere — dă o reţetă foarte simplă pentru descifrarea şi pregătirea viitorului. Nu e vorba de oracole, după tradiţia Elinilor şi a Romanilor. Nu e vorba de a citi destinul în măruntaiele păsărilor sacrificate sau în gângăveala unei Pitii oarecare ameţită de aburii şi fumul unei guri de solfar, înţelepciunea chineză, povăţuieşte să cauţi semnele viitorului în germenii care n’au evoluat încă, iar nu în fructele coapte. Tot ce a ajuns la maturitate, chiar dacă mai reprezintă un present, de fapt aparţine trecutului. Prin realizarea complectă a unui ciclu, intră în declin. Esenţialul devenirii istorice, nu frapează ochiul în primul moment, se pregăteşte în obscuritatea şi în tăcerea incu­baţiei , a sarcinei pentru vieţuitoare, a germinaţiei pentru plante. In practică, aceasta ar avea să spună că trebueşte să c­anti­­datezi evenimentele cam cu un sfert de secol. Copiii de astăzi vor fi oamenii de mâine, cu ideile, sentimentele, orientarea, reacţiile şi experienţele care vor da expresia societăţii de mâine. Şi tot cartea profetică a Chinei antice, I GING, amintind că niciodată copiii nu se aseamănă cu părinţii în aspiraţii, în soluţii de viaţă, în concluziile experienţelor, pentru a evita catastrofa unei desăvârşite rupturi în continuitatea istorică, recomandă ge­neraţiilor precedente să-şi pregătească succesorii modelând ceia ce poate fi modelat din sufletul lor, prin creiarea subtilă a unor con­diţii care să-i încadreze societăţii în loc să-i transforme în energii negative. Aplicând aceste axiome la realitatea europeană, nu e greu să lămurim că toate crişele politice, sociale şi morale prin care trec statele de la războiu încoace, au fost pregătite de gene­raţiile dinaintea răsboiului, incapabile să presimtă şi să pregă­tească soarta generaţiilor ce creşteau după războiu sub ochii lor. S-au aflat faţă în faţă, două generaţii aparţinând altor lumi. Pe deoparte o generaţie formată înainte de 1914, care nu s’a mai putut adapta realităţilor deslănţuite după încheierea păcii, dar s’a înverşunat în iluzia că ar putea să domine evenimentele. De altă parte, o generaţie care a cristalizat în această epocă tul­bure de după 1918, în condiţiile cele mai vitrege materiale şi mo­rale, ispăşind toate erorile ideologice, toate experienţele ratate, toate falimentele politice, economice şi morale ale generaţiei prece­dente. Părinţii au mâncat struguri acri, iar copiilor li s’au sterpezit dinții. N’a existat o grijă de continuitate, o caldă solicitudine pentru destinul tineretului svârlit într’o lume dezaxată, o nouă ordine care să cuprindă, să resoarbă, să netezească drumul acestor copii ce n’au cunoscut copilăria. Un egoism de generaţie mai feroce decât oricând, a hipnotizat conducătorii exclusiv la problemele imediate, la situaţiile lor ame­ninţate, la aplicarea ideologiilor lor perimate, la conferinţele eco­nomice care nu resolvau nimic, la experienţele sociale care nu rezistau confruntării cu realitatea, la moneda care se demonetiza, la garanţiile precare de pace care s’au spulberat la cea dintâi comandă: „Arma, încărcaţi!” Lipsind perspectiva viitorului, n’a existat preocuparea de a salva acest viitor în chiar germenul său, adică în generaţiile ce se ridicau. Viitorul era limitat la o misera fracţiune de timp: doi ani, un an, o lună, o zi, mâine... Mai departe, în timp, nu cutezau să se avânte aspiraţiile, nici să prevadă îngrijorările. După acel „mâine” ,încărcat şi el de îndestule ameninţări, putea să vină potopul. Şi pentru mulţi, potopul n’a întârziat. Pe alocuri, armătura vechilor aşezări de stat întocmite şi gu­vernate după ideologia generaţiilor dinainte de 1914, a plesnit­ sub presiunea energiilor tinere care şi-au făurit o ideologie proprie şi s’au încadrat într’o altă ordine socială. Aiurea, capitulări impuse de nestabilitatea interioară, mari prestigii împuţinate,­­ au lăsat statele la discreţia presiunilor dinafară. Şi într’un caz şi în altul, viitorul n’ar fi fost anevoie de citit, căci se pregătea de îndelungă vreme. Dar tocmai din această pricină, a perspectivei pe îndelungă durată, într’o lume care a perdut noţiunea duratei şi percepţia istorică a evenimentelor, desnodămintele n’au mai putut fi pre­întâmpinate. Au fost acceptate cu resemnare, ca o inexorabilă fatalitate. Aceasta, aproape aceasta era să fie şi soarta noastra. Douăzeci de ani, guvernările de partid, vedeau în tineret nu­mai un rezervoriu de unde să-şi recruteze energiile proaspete. Tineretul partidului. Ah! Acel tineret, mutilat, hrănit cu făgă­­dueli şi ambiţii, manevrat de strategii partidului, pretimpuriu copt pentru toate capitulările, viitorul putrezit în sâmbure. Fost-a el altceva acest tineret al partidelor? In loc să regenereze partidele, se molipsea el de năravul partidelor, se supunea el la mizerabila ierarhizare a valorilor de partid. Sau, svârlit în desnădejde și desgust, își căuta calea aiurea. Suveranul, încă din anii când Principe moştenitor întemeia cea dintâi ctitorie din ciclul Fundaţiilor Regale de astăzi, pregătea tineretului alt destin şi altă misiune. Fapta a cerut timp, a cerut răbdare, a cerut climatul care să îngăduie fixarea condiţiilor optime, pentru ca tineretul cărturăresc eliberat de vitregia mate­rială şi morală a trecutului, să se realizeze. Iar reformele­ inaugu­rate la Ministerul educaţiei naţionale, prin căminuri, prin burse, prin cantine, prin biblioteci, prin primatul acordat calificaţiilor obţinute la studiile universitare în recrutarea funcţionarilor pu­blici, prin garanţiile muncii şi meritelor răsplătite, deschizând alt orizont generaţiilor de mâne, deschide alt orizont viitorului.­ E ceia ce ne-ar fi isbăvit demult, dacă trecutele guvernări ar fi ştiut să citească în semnele timpului care venea către noi. CEZAR PETRESCU După Londra, Parisul va face Suveranului nostru o primire călduroasă M. S. Regele invitatul Preşedintelui Lebrun.­Un dejun la Elysée şi o vânătoare la Rambouillet PARIS, 14. (Rador). — Preşedin­tele Republicii şi d-na Lebrun vor oferi la Elysée un dejun în onoarea M. S. Regelui Carol şi a Măriei Sale Voevod Mihai. Suveranul și Marele Voevod Mihai vor participa deasemeni la o vână­toare la Rambouillet. PARIS, 14 (Ager). — Vizita pe care M. S. Regele Carol al II-lea al României o va face la Paris după vizita Sa oficială la Land­ra, deși are un caracter privat, este considerată în cercurile politice şi diplomatice franceze ca având, în actuala conjunctură politică internaţională, o însemnătate simbolică. Acea­stă vizită, se spune la Pa­ris, va arăta încă o dată solidi­tatea prieteniei franco-române. După Londra, Parisul se pregă­teşte să facă Suveranului Ro­mâniei o primire foarte căldu­roasă. Presa relevă că România, sub conducerea înţeleaptă a Regelui Său, şi-a afirmat cu curaj fideli­tatea faţă de ţările aliate şi ami­ce. Franţa şi România sunt unite nu numai prin afinităţi de cul­tură, de rasă şi de ideal, dar şi prin voinţa fermă de a colabora, împreună cu Anglia şi cu celelal­te ţări amice şi aliate, la opera de pace. MISIUNE ECONOMICA FRANCEZA LA BUCURESTI PARIS, 14. (Rador). — Ministeril afacerilor străine comunică: O misiune economică franceză a părăsit Parisul astă seară, plecând la Bucureşti, Sofia şi Belgrad. Condusă de d. Alphand, directorul acordurilor comerciale din ministe­rul de Comerţ, misiunea se va infor­ma asupra formelor pe care trebue să Ie ia, pentru a se desvolta în mod mai eficace, colaborarea economică ce a existat totdeauna între Franţa şi ţările din Europa Centrală şi O­­rientală. Misiunea va căuta nouă formule pentru intensificarea schimburilor comerciale între ţările cu devize li­bere, cum este Franţa, şi ţările care au un regim de control al schim­bului. Aceste schimburi comerciale au prezentat în cursul ultimelor luni mari scăderi. Fără a aduce vreo atingere con­curenţelor de care ar putea bene­ficia economia ţărilor interesate, Franţa vrea să-şi regăsească pe a­­ceste pieţe locul ei tradiţional. M. S. REGELE CAROL II Foştii conducători ai Cehoslovaciei SUB ANCHETĂ Cormisiunea instituită la cererea d-lui Osusky va stabili cauzele „catastrofei naţionale" cum şi rolul personal al d-lui Beneş PRAGA, 14 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei Havas trans­mite: Duminică a fost instituită o co­­misiune având drept misiune să afle cauzele „care au dus la catas­trofa a cărei victimă a fost de cu­rând Cehoslovacia”. Preşedinte al acestei comisiuni a fost numit se­natorul Matusek. In cercurile politice bine infor­mate se precizează că această co­misie va avea drept atribuţii: 1. Să cerceteze cauzele „catas­trofei naţionale” în general şi să stabilească rolul personal jucat de fostul preşedinte al republicii. 2. Să ancheteze asupra conse­cinţelor atitudinei avute de vechiul regim în domeniul politicii interne şi în special asupra rolului servi­ciului de presă din ministerul afa­cerilor străine precum şi a modu­lui în care acest serviciu a mânuit fondurile secrete puse la dispozi­ţia sa. 3. Să definească rolul jucat în cursul crizei din Mai până în Sep­tembrie, de unele personalităţi şi în special de unii miniştri acredi­taţi pe lângă guvernele străine. Se precizează că această anchetă a fost cerută de d. Osusky, minis­trul Cehoslovaciei la Paris. Se a­­firmă că d. Osusky îşi propune să dovedească că informaţiile pe care le trimetea guvernului său, de la Paris, erau sistematic neglijate pentru că nu concordau cu infor­maţiile pe care ministerul afacerilor străine le primea pe alte căi. Se anunţă totdeodată că d. Chval­­kosky, fost ministru al Cehoslova­ciei la Roma şi actual ministru al afacerilor străine, a trimis o scri­soare şefilor partidelor din coaliţia guvernamentală în care spune între altele: „Informaţiile pe care le-am tri­mis guvernului meu, în cursul şe­derii mele la Roma, au fost neutra­lizate prin informaţii primite din alte surse. Sfaturile mele nu au fost luate în seamă de nimeni”. Comisia Matuşek urmează să pre­zinte concluziile sale cel mai târziu în trei luni. La Londra se vor discuta probleme de o importanta capitală LONDRA, 14. (Ager). — Importantul stat major care însoţeşte pe Regele Carol II şi pe Principele Moştenitor în călătoria Lor de bună prietenie la Londra, arată importanţa chestiunilor ce vor fi probabil desbătute în capitala engleză cu acest prilej. Regele Angliei și primul Său ministru vor avea numeroase întrevederi particulare cu Regele României și se speră că aceste întrevederi vor da rezultate interesante pentru pacea din Europa Orientală. Negocierile anglo­­germane vor fi amânate ? LONDRA, 14 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei Havas trans­mite: Ziarele provinciale „Yorkshire E­­vening News”, „Lancashire Daily Post” şi „Edinburgh Evening News” publică un articol semnat de Augur, în care se afirmă că negocierile, a căror deschidere oficială între gu­vernele din Londra şi Berlin, era aşteptată pentru o dată apropiată, pentru a traduce în fapt spiritul care a prezidat redactarea declara­ţiei de la Muenchen, vor trebui să fie amânate. Filatelie... Tablourile ale­gorice, ale pro­pagandei anti­­alcoolice, a tre­bui — credem — extinse asu­pra­ unui nou capitol al slă­biciunilor ome­neşti: „unde duce patima... filatelică! In a­­devar, au fost arestaţi, recent, in Capitală, pa­sionaţii filate­­liişti Mascu Gol­­denberg, Lazăr Ghin (ion) gold şi Emil Iaco­­bovschi pentru următorul—veţi recunoaşte — cu totul inocent motiv: sustră­geau din mape­le debitanţilor de tutun şi tim­bre o marfă pe care e evident că numai rafi­namentul co­lecţionarilor ştie s’o preţuiascâ, — mărcile... Protestăm, cu un... timbru de revoltă în voce care sperăm că va deslipi orice vină de pe frun­ţile pure ale năpăstuiţilor şi iată de ce. Mai întâi, aşa zisa bandă „Spaima detrb­­tanţilor" nu era alcătuită din pungaşi de rând, ci din nişte a­r­matori şi ro­mantici ai ge­nului. Veţi zice poate că nu „strân­geau" decât mărci române­şti? Da — dar din sentimente fără îndoială patriotice... Apoi, le pă­strau ei pentru colecţiile per­sonale? Nu­­ le împărţeau! Şi încă „cu 20°­ o sub valoa­re" !... (între­baţi şi pe d. Ion Moşină, tutun­giul care i-a... moşit fără să ştie). E clar, orice aţi spune: vre­mea asta, ma­terialistă dom­nule, nu mai admite idealis­­meile, rafina­mentele... POC. Taxa platită In numerar Ord. P. T T. Nr 143.164 ANUL I 41. 168 Direcţia S Str Regală Nr. 1. Tel. 5.57.85 Redacţia: Str Regală­­ şi Academiei 37 Telefon 5.5788 Secretari­aut­: t­elefon 5.57.70 , Secretariatul provinciei: Telefon 5.57.77 Adm­inistraţia: Pasegiul Victoriei (fost Imobiliara) Scara C Tel 5.57.61 -4.20.65 Publicitate Abonamente-Informaţiuni: Consi­liile 8 - Telefon 4­89 Of Monumentul comemorativ al avia­ţiei engleze, desvelit cu prilejul zilei armistiţiului, la Londra Refacerea drumurilor într'un nou ritm Este foarte explicabil ca un regim nou, ori unde ar fi, care a venit în numele unor comandamente fun­damental deosebite de cele vechi, să nu-și poată rea­liza programul dintr’o dată în spiritul radical în care vrea. •-■... ...­­ . . • Un regim nou întâmpină întotdeauna, in calea în­făptuirilor sale, opoziţia trecutului, — opoziţie care nu dispare decât cu vremea, adică sub presiunea ne­contenitelor lovituri­­ce se primeşte din partea refor­matorilor. Nici cele mai intransigente revoluţii n’au reuşit să frângă frontul acesta de adversitate efectivă lăsat de moştenirea guvernării anterioare. In câmpul­­ activităţii politice, conflictul iniţiativelor de reorganizare a vieţii publice cu ceea ce a fost îna­inte, se poate depăşi numai­­ printr’o metodică puri­ficare a cadrelor rămase. Căci în definitiv, organismul administrativ,­al statului dăinuieşte. El nu suportă o înlocuire totală, fiindcă atunci s’ar declara o criză adâncă în însăşi temeliile funcţionale ale aparatului de stat, ci doar o epuraţie sistematică. Este exact ceea ce se întâmplă acuma la noi. Iată chestiunea drumurilor, căreia conducerea noastră ac­tuală i-a acordat o­ atenţie aşa cum o merită. Faţă de dimensiunile planului întocmit, balastul trecut atârna greu, stingheritor. Crescuţi în mentalitatea viciată a politicianismului, oamenii de răspundere nu au fost în stare să fie la înălţimea menirii lor. De aceea s’a impus, ca o concluzie logică, purificarea. Purificarea de sus, deoarece de acolo porneşte desechi­­librul mortificator, înrâurind întreaga ierarhie a ser­viciilor. I !­V ., : ■, , : - i; . ; :j ! Fiind vorba de chiar Interesele obştei româneşti, d. Mihail Ghelmegeanu, ministrul Comunicaţiilor şi Lu­crărilor Publice n’a precupeţit nici un sacrificiu, pro­cedând la eliminarea necesară. Prin desărcinarea d-lui inginer Ion Mihalache de la Direcţiunea generală a drumurilor şi, implicit, prin delegaţia dată d-lui inginer inspector general Nicolae Profir, acţiunea de refacere a arterelor noastre de circulaţie capătă un ritm inedit, rodnic. Venirea d-lui Nicolae Profir nu însemnează, fireşte, o simplă sub­stituire individuală, ci o îmbogăţire de sens. Am mai avea de adăugat încă ceva: purificări ase­mănătoare cu aceasta pe care am subliniat-o bucuroși, se impun să fie generalizate. Ele aduc întotdeauna un spor de energie revărsat direct întru binele statului Ilariu Mureşan SERBAREA ARMISTIŢIULUI LA LONDRA Regina Elisabeta a Angliei, Regina Mamă Магу și doamnele de onoare ale Curții engleze asistând la Ceremonia de la Cenotaf

Next