România - Provincie, decembrie 1938 (Anul 1, nr. 183-197)
1938-12-01 / nr. 183
ANULI Nr. 18 A fi folositor Tării tale ! — Un îndreptar pentru sufletele sovăenice încă și pentru cele turburătoare. — La închinările de bun-venit, după un drum presărat de atâtea isbânzi și în atmosfera atât de glorioasei primiri, răspunsul Regelui a fost de-o simplitate vrednică de pana lui Flutarh: — „Nu am de spus decât un singur lucru. Sunt fericit că prin călătoria pe care am făcut-o, am putut fi încă odată folositor Ţării Mele !“ Atât. Nicio pomenire a vreunor dificultăţi înfrânte, a garanţiilor de pace şi prosperitate din nou întărite, a prieteniilor ce ni se oferă, a unui prestigiu care s’a răsfrâns şi asupra Ţării, într’o călătorie regească socotită după întreaga opinie publică apuseană drept unul din cele mai covârşitoare evenimente dela răsboiu încoace. Acestea au rămas pe seama noastră, să le cumpănim şi să le punem la inimă. Sobrele cuvinte regale n’au recapitulat victoriile. Au amintit numai că toate au pornit dintr’un singur îndemn şi s’au încheiat cu o singură recompensă: fericirea de a fi încă odată folositor Ţării. Să luăm la rându-ne şi noi aminte. Să ne ferim ca rostirea regească de em, să n’apară cumva o anticipată mustrare care ne va munci cugetul de mâine. Căci greu este a cuceri victorii. Dar mai greu încă e a le păstra şi a dovedi că le-am meritat. In stările turburi ale Europei, ni s’a lărgit un loc. Ni se precizează o misiune. Dacă toţi ochii sunt ţintiţi asupra noastră, nu se întâmplă acestea din pricini sentimentale. Politica lumii nu e cârmuită de sentimente. Se conduce după realităţi. Intr’un nou echilibru de forţe ce va să se temeinicească pentru întreg sud-estul european, prin configuraţie geografică, prin resursele economice, prin puterea armată, prin râvna muncii creatoare, prin spiritul de ordine şi disciplină, prin solidaritatea unanimă a naţiunei — avem prilejul unic de a ne fixa pentru un alt ciclu istoric, rostul de precumpănire pe care ni-l vor fi predestinat odinioară legiunile romane, când contopindu-se cu autohtonii geţi, ridicau ultimile bastioane ale civilizaţiei de-atunci, la marginea lumei civilizate deatunci. Acea Dacie-Felix mai poate reînvia. Prin noi. Numai prin noi. De douăzeci de ani, nu ne-am învrednicit să-i dăm fiinţă, risipindu-ne puterile, însuşirile, chiar cele mai nobile porniri, într’un istovitor destin lăuntric. Călătoria regală ne-a pregătit toate elementele unei redresări de conştiinţă, aducându-ne şi toate chezăşiile care poate până mai ori lipseau ori poate că mai erau încă îndoelnice. Dar ochii, să luăm aminte, ochii se vor întoarce îndată de la noi şi toate chezăşiile de departe se vor lepăda pentru totdeauna de noi, de ne vom înverşuna încă odată să nimicim încrederea pusă în noi. Sufletele şovăelnice, trase încă într’o parte ori alta, trase îndărăt de nostalgia vechilor legături cu fostele partide police, se cuvin a se birui, pentru a se dărui cu totul aşezărilor de-acum, care numai ele singure ne pot isbăvi. Iar sufletele turburate sau turburătoare, ademenite de nu ştiu ce barbar cult al vărsării de sânge ce nu ne-a stat în fire şi nu ştiu de unde s’a împământenit, sufletele acestea pradă a tuturor rătăcirilor, să nu se mai încarce de-o răspundere faţă de viitor, care se va lăsa nu asupra unora, ci asupra tuturor fără deosebire, vinovaţi şi nevinovaţi, asupra Ţării, ca o definitivă lespede de mormânt. Chiar în ziua când norodul ieşea cu flori să le aştearnă în calea Suveranului biruitor, ziua aceasta a fost încă odată stropită cu sânge. Aşa vom fi înţeles să justificăm încrederea în noi, să ne dovedim ultimul bastion al ordinei şi al disciplinei, la marginea unei lumi bântuită de nestatornicia aşezărilor şi de ispita revanşelor? Aşa poţi fi folositor Ţării tale, într’un asemenea ceas? Aşa, stropind cu sânge pâinea şi sarea hărăzită pentru bun venit, Regelui tău, când aducea ofrandă Ţării, biruinţele Sale ? Iată ce nimeni nu mai poate pricepe şi clatină orice încredere în viitor. In viitorul si-ai năzuit să-l pregăteşti şi tu, cu cărţile tale, cu scrisul tău, cu truda nopţilor de migală, când ridicând ochii osteniţi de pe foile manuscrisului ca să priveşti în zorii de pe fereastră, te înviorai deodată uitând osteneala, la gândul că spre zorile acelea, simbolice, ale Ţării de mâine, merge şi sufletul tău mai puţin pieritor, pe care l-ai încredinţat cărţilor tale. Laşi pana de fier să cadă. Aceasta a fost tot? Pentru aceasta au fost toate ? CEZAR PETRESCU D, general Domirowsky, primar general al Capitale. Întâmpină pe Suveran cu tradiţionala pâine şi sare F4 th T Taxa plătită in numerar Ord P T. T Nr 143.114. ASPECTE Nicicând n’am preţuit mai mult un petec de trotuar sau un ochiu de fereastră, decât ieri. Un loc pe dunga trotuarului ar fi fost plătit de mulţi cu preţul unui fotoliu de orchestră, un loc la un balcon sau la o fereastră de pe traseul Gara Mogoşoaia—Palatul Regal din Calea Victoriei era o minune. Deşi începutul de iarnă aburise ferestrele, iar frigul împrăştiase o puzderie de ace umede in văzduh, — încă din negurile zorilor de zi, mii şi mii de cetăţeni au început să se reverse — adevărate valuri de entuziasm — spre Gara Mogoşoaia, spre bulevardul Lascăr Catargiu, spre bulevardul Take Ionescu, spre piaţa Palatului Regal. In piaţa Palatului Regal din calea Victoriei, imensele braţe de piatră ale Palatului îmbrăţişează mulţimea, in mijlocul căreia beretele străjerilor sunt tot atâţia ghiocei răsăriţi, miraculos, în plin Noembrie. Surprindem un dialog. Vorbesc doi oameni în toată firea, părinţi, poate, ai unora dintre aceste speranţe ale Neamului. — Straşnic Rege avem! Să ne trăiască, să ne facă cinste mereu! — Aşa e. Cu un asemenea Stăpân şi cu unirea noastră, a tuturor, in jurul Lui, vom face, ascultă la mine, treabă bună, treabă de popor mare. Emoţia revederii aşteptate licăreşte în ochii tuturor, în cei ai soldatului, ca şi în ochii funcţionarului, în agrişele de lumină ale copilului din şcoala primară, ca şi în ochii, cari au văzut multe, ai bătrânului sprijinit în, toiag. — Avem un Rege! Iată exclamaţia, care ne aude la fiecare pas, cu un accent de superb orgoliu personal. Fiecare este tot atât de mândru, ca şi cum ar fi luatparte, el însuşi, cu fiinţa lui, la toate onorurile de basm, care s’au adus pretutindeni Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea. După ce am dat o raită prin principalele puncte, pe unde urma să treacă Suveranul revenit în ţară, iată-ne la ultimul etaj — al nouălea — al unui blockhouse de pe bulevardul Brătianu. Jos, trotuarele ca nişte deae preşuri de capete, căşti cu luciul aburit, crizantemele beretelor străjereşti, pălării de tot felul, steaguri, până departe, steaguri ce parcă fac semn cu mâna : „Bine-ai venit, Maiestate ! Bine-ai venit ! Când sirenele maşinilor, cari deschid cortegiul sfâşie tăcerea undeva, la capătul fremătător de viaţă al bulevardului, — se întinde, pentru câteva clipe, o tăcere de început de lume, apoi urale se apropie — crescând în intensitate — din depărtare, ca trenele mării, întâi ca un freamăt, apoi mai tare, tot mai tare, atingând intensitatea tunetului. E ca o înălţare a bucuriei pe trepte din ce în ce mai sonore, mai limpezi, mai vibrante. Şi, iată, acum, maşina în care se află Majestatea Sa Regele, având la stânga Sa pe Marele Voevod Mihai. Ovaţiilor nesfârşite, Suveranul le răspunde ridicând pălăria neagră. Marele Voevod Mihai are capul descoperit şi zâmbeşte. In clipa, când maşina se apropie de colţ, străzii Rosettii, spre a ajunge la Palat, — nu este dat să vedem un lucru în adevăr neobişnuit. Cordoanele sergenţilor, nu mai pot face zăgaz — cu toate eforturile — irezistibilului entuziasm al mulţimii. De sus, de la al nouălea etaj, avem un spectacol formidabil. Trotuarele, ca două albii de râuri, nu mai pot reţine fluviile oamenilor, cari se reia ora 11, când trecem cu maşina in goană spre gara Mogoşoaia, o lume enormă tălăzuie, nerăbdătoare, înghesuindu-se să-şi asigure un loc mai bun, mai aproape de bordura trotuarelor tixite pe tot lungul bulevardelor Brătianu, Take Ionescu, Lascăr Catargiu Sos. Kiseleff, Piaţa Mioriţei. Străjerii şi străjeriţele, urmaţi îndată de melodia trâmbiţelor lor subţiri, intonează tinereşte, vestind în unde puternice de cântec apropierea clipei sosirii M. S. Regelui Carol II şi Măriei Sale Marele Voevod Mihai: Toţi străjerii, Maiestate Iii urează sănătate... Pătrundem pe peron. Liniilor moderne ale gării regale le dă o înfăţişare de mare sărbătoare steagurile înailte care străjuesc pe acoperiş, coloanele pavoazate cu cifra regală şi tricolorul, strălucitoarele uniforme ale corpului diplomatic şi şefilor armatei noastre de uscat, de aer şi de apă, sporind solemnitatea şi măreţia cadrului. Pe peron, in hali, în spatele gării, pe acoperiş şi în piaţa Mioriţei au fost instalate cinci microfoane. In stânga peronului (suntem cu faţa la intrare) un escadron din regimentul de gardă în frunte cu devarsă, vijelios, unindu-se. Maşina regală a alunecat, ca un ţipar lucios, prin această mulţime, care, — de bucurie — aruncă pălării în aer şi nu mai conteneşte cu ovaţiile. Pe urmă, după ce cortegiul regal a trecut, întregul bulevard este o adevărată Dunăre clocotitoare de entuziasm, înălţată de forţa unei bucurii cum nu ne-a mai fost dat să vedem. colonel Constantin Brătescu, se înşiră ca un parc de statui vii, în aşteptare. Orchestra regimentului de gardă călare e orânduită la fel, adăugănd cu tunicile albastre, pantalonii albi, cismele înalte, peste genunchi, coifurile argintii cu crimerele roșii revărsate până peste umeri — o minunată paletă de culori ansamblului vizual. De la intrare spre bordura peronului o făşie de covor roşu marchează locul pe unde va trece Suveranul, încheindu-se cu un mare covor la ale cărui colţuri aşteaptă neclintiţi patru falnici ostaşi din garda personală a Majestăţii Sale, îmbrăcaţi in tunici albastre, pantalonii cenuşii cu lampas, centuri şi bretele albe, coifuri cu crimere revărsate ca o simfonie în alb. Zeci a mii de oameni au salutat cu nesfârşite aplauze şi tunete de urale SOSIREA M. S. REGELUI ŞI A MARELUI VOEVOD MIHAI IN CAPITALĂ In gara regală, înalţii demnitari ai Statului, în frunte cu Sanctitatea Sa Patriarhul Miron au felicitat pe Suveran pentru strălucitele-i succese obţinute în străinătate .-Cuvântul de bun sosit al I.P.S.S. Patriarhului Miron. - Răspunsul M. S. Regelui.-Un drum triumfal Spre gara Mogoşoaia J o I •••••• 1 Decembrie 1938 Mulţimea în faţa Palatului Regal ASISTENŢA Pe peronul gării regale Mogoşoaia aşteptau, veniţi întru întâmpinarea M. S. Regelui şi a Marelui Voevod Mihai, înalţii demnitari ai ţării. Membrii Casei civile şi militare a M. S. Regelui; d-nii: Ernest Urdărianu, ministrul Casei Regale şi Mare Şambelan al M. S. Regelui; Ion V. Stîrcea, Mare Maestru de Ceremonii al Curţii Regale; Constantin Flondor, Mareşalul Curţii Regale, ministru plenipotenţiar; dr. Ion Mamulea, medicul Curţii Regale; general Nicolae Condiescu, bibliotecarul M. S. Regelui; general adj. Gheorghe Mihail, Şeful Casei militare a M. S. Regelui; Gheorghe Stavăr, secretar general al Casei Regale şi Prefect al Palatului; lt. colonel Constantin Filiti, colonel Radu Rusescu, lt. colonel Mihail Mihăilescu, adjutanţi ai M. S. Regelui; lt. colonel Dumitru Dămăceanu, adjutant al Măriei Sale Marelui Voevod de Alba Iulia; maior Ilie Radu, lt.comandor Nicolae Opriş, lt. comandor Dumitru Ştiubei, ■căpitan Mircea Tomescu, ofiţeri de ordonanţă ai M. S. Regelui; Octav Ulea, directorul Mareşalatului Curţii Regale, I. P S. S. Patriarhul României, Dr. Miron Cristea, preşedintele consiliului de miniştri, d-nii: Consilieri Regali, membri în Consiliul de Coroană: general Arthur Văitoianu, G. G. Mironescu, prof. Nicolae Iorga, dr. C. Angelescu, Gh. Tătărescu, C. Argetoianu, general adjutant Ernest Balit, d. AL Lapedatu, preşedintele senatului, d. N. N. Sâveanu, preşedintele Adunării Deputaţilor. D-nii Gh. Ionescu Siseşti, ministrul Agriculturii Şi Domeniilor; Victor Iamandi, ministrul Justiţiei; Mircea Cancicov, ministrul Finanţelor Armand Călinescu, ministrul Internelor şi ad-interim la ministerul Educaţiei Naţionale; Mihail Ghelmegeanu, ministrul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice; Mitiţă Constantinescu, ministrul Economiei Naţionale general Paul Teodorescu, ministrul Aerului ; şi Marinei N. Petrescu- Comnen, ministrul Afacerilor Străi Continuare în pag. 3-a