România - Provincie, martie 1939 (Anul 2, nr. 285-300)
1939-03-16 / nr. 285
plătiă în numerar. Ord. P. T. T. No. 143.114. Martie TELEFOANE: ~ — Direcţia: Str. Regală No. 1 — 5.57.85. Redacţia şi Secretariatul: Regală No. 1 şi Academiei 37 — 5.57.76, 5.57.88. Secretariat Provincie: Str. Regală No. X. 5.57.77. Administraţia: Pasagiul Victoriei (fost ţ£m«Whara) Scara 6. 5.57.61 şi 4.20.62. Prto- Abonamente - Informaţiuni: S .St. Miile 9 — 4.89.05. ■* ABONAMENTE: Un an 750 lei Şase luni 380 „ Trei luni 200 „ Pentru instituţiuni 1000 » pagini Anul 11 No. 285 А»СЯМ»!!!?Ф I ERI S’A OFICIAT SERVICIUL RELIGIOS DE ÎNMORMÂNTARE A PATRIARHULUI AU LUAT PARTE M. S. REGELE, MEMBRII GUVERNULUI ŞI REPREZENTANŢII CORPULUI DIPLOMATIC ŞI Al B BISERICEI Din zorii cenuşii ai zilei, de pe la orele 6, mii de cetăţeni şii-au îndreptat paşii spre dealul Patriarhiei. Pe cât de febrilă a fost grija fiecărui pelerin de a se trezi din somn cât mai devreme pentru a putea să-şi aplece fruntea şi să-şi îndoaie genunchii înaintea trupului neînsufleţit al celui dintâiu Patriarh al ţării, pe atât le-a fost de sobră ţinuta, pe atât de impresionantă reculegerea. Cadenţa paşilor miilor de cetăţeni s’a sincronizat, tot timpul, cu trista legănare a clopotelor, cari au împrăştiat, dealungul întregii zile, mari pasări de jale peste Capitala întreagă. Un cer plumburiu, coborît jos de tot, gata să atingă creştetele pelerinilor, a accentuat şi mai mult mâhnirea zilei. TARANTI DIN TOPLIŢA IN GENUNCHIE Prin faţa sicriului acoperit de bogatele falduri de mătase ale tricolorului şi înnecat între coroane şi jerbe ca într’o miraculoasă grădină de flori, lumea trece, se închină, lasă o lacrimă. Din mai multe amfore grele, fumul tămâii şerpuieşte spre bolţi şi înmirezmeaza încăperea. Tăcere. Doar, din când în când, sunetul stins al paşilor şi svonul rugăciunilor. Şi — de afară — glasul clopotelor. Clopotele care se tânguie, clopotele care jelesc. Un grup de ţăranii, îmbrăcaţi în straie naţionale, se apropie, îngenunchie. Sunt sătenii veniţi de la Topliţa, din satul natal al Patriarhului. Sătenii, pe obrajii cărora — iată — lacrimile încep să se prefire în şuviţe ale durerii. Oamenii îngenunchie cuminte, fac câte o cruce mare şi, după ce şoptesc un ,,Dumnezeu să-l hodinească”, — pleacă în tăcere, discret, aşa cum au apărut. Din pragul uşii, peste capetele credincioşilor cari intră, sătenii din Topliţa mai aruncă, printre genele rourate, o privire înapoi, ca un îndurerat adio. PANA LA COBORÂREA SERII... Mii de credincioşi — orăşeni şi ţărani, femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni — au defilat toată ziua, ca un imens fluviu de doliu prin faţa rămăşiţelor pământeşti ale înaltului Prelat. Cu toată vremea mohorîtă, cu tot frigul, oamenii au aşteptat, într’o exemplară ordine, să le vină rândul. Ca nişte fructe ale durerii, globurile cernite ale felinarelor ce străjuiesc drumul spre Patriarhie, au lăsat să treacă pe sub ele mulţimea, care — transformând piaţa 8 Iunie într’o impunătoare oglindă de doliu — părea că nu se mai isprăveşte. In cursul zilei de Luni, contele Kaczinsky, ambasadorul Poloniei la Bucureşti, în fruntea membrilor ambasadei, a depus o splendidă coroană de flori pe sicriul Patriarhului Miron, în numele guvernului, pe care-l reprezintă, acelaş gest la Delegata bulgară care a venit în ţară pentru a lua parte la funeraliile I. P. S. S. Patriarhului Miron a binevoit să dea ziarului nostru, o declaraţie omagială. Redăm mai jos textul acestei declaraţii, care poartă semnătura IP. S. S. Mihail, mitropolitul Rusciucului, I. P. S. S. Kiril, mitropolitul Plovdivului şi d-lui profesor dr. Ştefan Tzankoff. Vizităm frumoasa dvs. ţară cu ocazia unui eveniment foarte trist. Am venit să exprimăm durerea pe care o încearcă Biserica ortodoxă bulgară cu prilejul decesului fericitului întru pomenire primul Patriarh al Sfintei Biserici ortodoxe române, Miron Cristea. „Biserica bulgară împărtăşeşte în mod sincer durerea voastră, fiindcă decedatul a fost nu numai un demn conducător al Sfintei Biserici române, dar şi un mare ierarh al ortodoxiei e...Până la orele 6 şi jumătate, când — odată cu înserarea, odată cu voalurile de cenuşă ale serii — uşile Patriarhiei s'au închis, lăsând rămăşiţele pământeşti ale înaltului Chiriarh străjuite de preoţi, de lumânării, de îngerii veşniciei, făcut şi d. Prat y Soutzo, agentul Spaniei la Bucureşti, în fruntea personalului agenţiei spaniole. Seara, şi d. Constantin Collas, ambasadorul Greciei, în numele guvernului elen, a depus o coroană ecumenice. Suntem martorii sentimentelor adânci de durere pe cari le trăeşte poporul ortodox român. Pentru noi faptul acesta este o dovadă incontestabilă că s’a prăvălit un mare stâlp al bisericei ortodoxe române surori. Şi în faţa acestei adânci expresiuni spontane de respect şi iubire filială faţă de amintirea acestui Ierarh renumit — fericitul Patriarh Miron — noi rugăm cu smerenie pe Dumnezeu să dea credinciosului popor român o mângâere sufletească şi să ridice din mijlocul lui întotdeauna conducători bisericeşti vrednici, cu puterea şi cu duhul în veci neuitatului Patriarh Miron. „Biserica bulgară participă cu o sinceră durere la fericita adormire neaşteptată a Patriarhului Miron. Noi am preţuit întotdeauna dragostea întru Domnul de care a fost însufleţit fericitul Patriarh faţă de Biserica ortodoxă bulgară. De multe ori şi în diferite ocaziuni El a dat dovezi de o astfel de dragoste, care izvora din Mobilitatea inimei Sale şi din înalta Sa conştiinţă ortodoxă-ecumenică. „In faţa acestei realităţii, amintirea Patriarhului Miron Cristea va rămâne pentru noi sfântă întotdeauna. „Insă trebue de asemenea subliniat că fericitul Pedriarh n’a fost numai o excepţie fericită în soborul ierarhilor români, fiindcă El trăia cu tradiţiile Bisericilor noastre surori, tradiţii cari au manifestat întotdeauna un progres în relaţiunile intern viaţa culturală şi morală a României, pilda Patriarhului Miron va rămânea ca o culme şi ca un simbol, înaltul chiriarh al cărui corp neînsufleţit doarme somnul de veci sub cupola Patriarhiei, reprezintă pentru noi linia unei vieţi care graţie excepţionalelor virtuţi cu care a fost înzestrată a izbutit să străbată toate treptele ierarhiei eclesiastice şi deopotrivă sociale. Acest exemplu merită să fie subliniat în complecta lui semnificaţie pentru a servi ca îndemn generaţiilor care se ridică. Patriarhul a ilustrat într’o splendidă ascendenţă, toate însuşirile preţioase pe care le are spiritul românesc. Viaţa lui porneşte din vatra satului, de acolo de unde se răspândesc sevele sănătoase ale întregului neam. Fiu de ţăran el a urcat repede scara demnităţilor dând neîncetat mărturia marilor daruri cu care l-a miruit obârşia sa ţărănească. Născut la Topliţa Română, acela care avea să devină capul suprem al Bisericii Naţionale ortodoxe coboară dintr’o strălucită familie de săteni, in tradiţia căreia se găsesc urme de vrednic eroism patriotic, bisericeşti şi in dragostea noastră frăţească. „Prin noi, Biserica bulgară şi credinciosul popor bulgar, aduc Bisericei ortodoxe române — iubita soră întru Hristos — şi binecuvântatei turme a poporului român, adânca şi curata ei expresiune de condoleanţe şi încredinţarea că această mare durere găseşte în noi un ecou adânc, fiindcă atât conştiinţa cât şi duhul ecumenic în Biserica ortodoxă bulgară sunt puternice şi active. „Fie ca Atotputernicul Părinte Ceresc să odihnească cu drepţii sufletul nobil al acestui Ierarh ales şi înalt cârmuitor al prea iubitei surori întru Domnul — Sfânta Biserică Ortodoxă română”. Un strămoş al său, Vasile Cristea era birău domnesc, adică administrator al moşiei baronului Kemény. Dând însă semne de simţire românească şi de robustă demnitate umană, acest Vasile Cristea avea să-şi plătească cu un preţ foarte scump îndrăsneala. Baronul Kémény obţine condamnarea lui la moarte. Dar scăpând de cruda pedeapsă a executării, el a trebuit să plece, ajungând astfel în comuna unde peste un veac aproape, Patriarhul Miron vedea lumina zilei. In sufletul viitorului părinte al Bisericii noastre s’a concentrat puternic acest fond de sănătoasă moralitate care era gata să-i fie fatal strămoşului Vasile. Intr’adevăr cine urmăreşte firul vieţii Patriarhului Miron constată cu toată claritatea că dorinţa de dreptate şi lupta pentru libertate sunt cele două trăsături fundamentale ale activităţii lui publice. In calitatea sa de ecclesiast aceste trăsături s’au răsfrânt în cel mai înalt plan al atitudinii morale. Patriarhul Miron n’a fost dintre acei conducători ai ortodoxiei care să continumre în pag. 5-a Contele Raczînsky, d. Prat y Soutzo şi d. Constantin Collas, depun coroane in numele guvernelor ce le reprezintă PATRIARHUL MIRON CRISTEA A FOST NU NUMAI UN MARE CONDUCĂTOR AL SFINTEI BISERICI ROMÂNE DAR ŞI UN MARE IERARH AL ORTODOXIEI ECUMENICE DECLARĂ MEMBRII DELEGAŢIEI BULGARE VENIŢI LA PIOASA CEREMONIE A ÎNMORMÂNTĂRII Un preot în timpul serviciului de gardă la catafalc ADORMITUL INTRU DOMNUL, PREAFERICITUL PATRIARH MIRON IN VREDNICASA VIAŢĂ A FOST UN MARE SPRIJINITOR AL ŢĂRĂNIMII Mulţimea credincioşilor în pelerinaj la Patriarhie