România - Provincie, aprilie 1939 (Anul 2, nr. 313-327)

1939-04-16 / nr. 313

O chestie cucă Direcţia Societăţii pentru pro­tecţia animalelor din Basarabia, s’a ridicat să apere crorile de o neîn­temeiată defăimare, împotriva prejudecăţilor şi spriji­­nindu-se pe opinia câtorva celebri ornitologi, mai adăogind rezultatele unor numeroase disecţii care stabi­lesc în medie că stomacul ciorilor conţine 90a/n hrană animală şi abia 10Vo hrană vegetală. Societatea so­­coate că toate campaniile pentru distrugerea croncănitoarelor stoluri, departe de a aduce vre­un folos a­­griculturii, vor lipsi ogoarele de un harnic şi gratuit auxiliar al culti­vatorilor, specializat în stărpirea şoarecilor de câmp, a larvelor, a omizilor şi insectelor. Argumentările sunt impresionan­te. Autoritatea savanţilor citaţi, în afară de orice discuţie. Exemplifi­cările convingătoare. Numai că toate se întâmplă a intra în flagrantă contradicţie cu instrucţiile Servi­ciului de vânătoare al ministerului de Agricultură, care a pus la cale campania de distrugere mai sus po­menită. Adică, pardon! In contra­dicţie până la un punct. Căci pre­cum subliniază memoriul Societăţii pentru protecţia animalelor din Ba­sarabia, instrucţiile sunt încă mai în contradicţie cu ele însăşi. După ce arată că înmulţirea ciorilor a de­venit o adevărată plagă pentru în­treaga ţară şi după ce propun o otrăvire în massă, aceleaşi instruc­­ţii mai povăţuiesc otrăvirea, nu cu grăunţe cum ar fi de aşteptat pentru nişte sburătoare atât de avide de cereale şi de stricătoare semănăturilor, ci o exterminare cu cărnuri otrăvite fiindcă hrana pre­ferită a ciorilor... e de origină ani­mală. Cu o subţire ironie, ajungând la contigentul ciorilor din oraşe, care dau o atât de lugubră poezie de ţin­­tiri m uliţilor din târgurile moldo­veneşti şi basarabene în special, Societatea pentru protecţia anima­lelor din Basarabia, mai adaogă: „Dacă ciorile se strâng într’un nu­măr prea mare pe străzile şi in parcurile unui oraş, aceasta se da­­toreşte faptului că serviciul de sa­lubritate al comunei nu este la înălţime şi lăsând grămezi de gu­noaie şi hoituri de animale mici do­mestice pe străzi, oferă elementul de atracţie şi împrejurările prielnice pentru înmulţirea ciorilor. Insă, în cazul acesta, păsările activează ca adevăraţi agenţi sanitari, scutind primăria respectivă de una din funcţiunile ei cele mai importante şi mai costisitoare. Astfel, folosul adus de ciori, devine atât de mare, încât nu mai pot încape discuţii despre neplăcerea pe care o cauzea­ză cu strigătele lor... Numărul cio­rilor în oraşe s’ar putea reduce la normal, dacă primăriile nu ar emite numai ordonanţe, ci ar veghea cu stricteţe ca aceste ordonanţe să fie respectate în mod riguros1*. Fără a fi clorofobi sau clorofili, înclinăm spre concluziile din memo­riul Societăţii pentru protecţia ani­malelor din Basarabia. Vechea o­­bârşie plugărească şi învăţămintele experienţei de pe teren, nu din bi­rourile unde se fabrică toate năs­­bâtioasele circulari, bunul simţ şi ochii care ştiu să vadă, nu mai au nevoie de argumentările sa­vante ale lui Brehm, Naumann, Caustier,­­ pentru a cunoaşte că săr­mana cioară nu e nici atât de nea­gră cum o zugrăveşte Serviciul de vânătoare al ministerului de Agri­cultură, nici chiar atât de albă cum o vrea Societatea pentru protecţia animalelor, secţia Basarabiei. Cla­sificarea păsărilor în stricătoare şi folositoare, e arbitrară. Aproape toate sunt folositoare, căci numă­rul celor hrăpitoare sau păgubitoa­re e incomparabil redus, faţă de puzderia speciilor care duc răsboiu cu omizile, gâzele, larvele, cu ade­văratele plăgi ale câmpurilor şi po­milor. Numai că înmulţirea peste măsură chiar a celor care fac ser­viciul de ecarisaj gratuit, dovedesc o meteahnă a plugăriei şi a gospo­dăriei, un primitivism al metodelor de cultură, lenea şi lipsa de iniţia­tivă a agricultorului care aşteaptă stolul de ciori să-i devore larvele albe de cărăbuş pe urma , plugului, vrăbiile să-i cureţe pomii de omizi, rândunica să-i extermine larvele fluturelui de varză. Unde nu-s hipopotami, nu există nici pasărea africană care să-i ciu­gulească insectele din crăpăturile carapacei de piele lată cât palma. Deci rărirea ciorilor, nu-i de do­meniul vânătoarei, ci de domeniul agriculturei. Numărul lor crescut peste normal, nu-i cauză, ci efect. Intr’o ţară cu agricultura sistemati­zată, nu lăsată la voia întâmplării şi la empirismul moştenit din buni străbuni, n’ar putea fi vorba de-o campanie pentru stărpirea stolurilor excesive­­ de ciori, fiindcă numărul lor ar fi de la sine redus la norma­lul condiţionat de normalul regi­mului alimentar, la atâta procent de larve, omizi, cărăbuşi şi şoareci de câmp, atâtea ciori. Cu alt­e cu­vinte, fiecare agricultură are ciorile pe care le merită şi atâtea câte le merită. Iată de ce, polemica iscată pe o chestie de ciori, între Serviciul de vânătoare din ministerul Agricul­turii şi între Societatea pentru pro­tecţia animalelor din Basarabia, ni s’a părut mai puţin banală, de cum se va fi arătat cititorilor la prima vedere, prizărită într’un colţ de ziar. Intr’o ţară cu atât de puţini corbi albi, cele trei specii de ciori prăsite în atât de alarmantă proporţie, sunt şi ele o moştenire a gospodă­riei de sub vechiul regim al poli­ticei care probabil înscria în buge­tul guvernărilor şi un fond pentru combaterea ciorilor, după cum avea rezervat şi un post de comandant generos retribuit al campaniilor de exterminare. Aducând plugăria pe calea cea dreaptă, la metodele gri­julii şi ştiinţifice, aşa cum au pur­ces lucrurile în orânduiala cea nouă, de asemenea campanii nu va mai fi nici nevoie, nici vorbă. Odată cu dispariţia cauzelor, automat dispar şi efectele. Şi ca prim efect — pole­­micile. CEZAR PETRESCU MNIWWUWUWUUVVWWWWWiVUWVVIWWWIWHVinWWVVVWIVVVWVHmt ORGANIZAREA economică a statelor din AMERICA UN VAST PROGRAM DE COLABORARE INTER-AMERICANĂ ÎNTOCMIT DE D. ROOSEVELT WASHINGTON, 14 (Rador). — Președintele Roosevelt a tri­­mes congresului un mesagiu prin care tinde să recomande aprobarea unui vast program de colaborare inter-americană. Programul cuprinde între al­tele: întocmirea unei liste de produsele ce pot fi exportate în Statele Unite de către ţările din Ai?:­ :1ca latină, fără să concureze produsele Americei de nord; trimiterea unor ex­perţi agronomi din America de Nord pe lângă celelalte guver­ne din America latină; adop­tarea unor măsuri care să per­mită completarea cât mai fr­ab­nică a construirii reţelei de şo­sele pan-americane, până la Canalul Panama; finanţarea sabilirii unor linii de transport­­uri aeriene; colaborarea State­lor Unite cu celelalte state a­­mericane în chestiunile privi­toare la tarifele vamale și la reglementarea legăturilor co­­merci­ale internaționale, , etc... Hotărârile consiliului de miniştri francez IN LEGĂTURĂ CU SITUAŢIA INTERNAŢIONALA Dacă România şi Grecia sunt ameninţate in independenţa lor Franţa le va acorda imediat întreaga asistenţă ce-i stă în putinţă DECLARAŢIILE D-LUI DALADIER FACUTE PRESEI PARIS, 13.­ (Rador). — Guvernul francez a dat azi publicităţii hotâ­­ririle Consiliului de miniştri de Mier­curi. Comunicându-le­­presei, d. Dala­dier le-a însoţit de declaraţia ur­mătoare : „Am definit politica Franţei în discursul radiodifuzat pe care l-am rostit în ziua de 29 Martie. Spu­neam atunci că Europa este în stare de alarmă şi că Franţa, hotârâtă să menţie pacea în libertate şi o­­noare ar trebui să-şi întărească în­tâi propria Sa apărare şi să-şi spo­rească legăturile de solidaritate cu toate popoarele decise să facă faţă agresiunii. De atunci, am lucrat în acest sens. Am făcut-o fără mani­festări verbale şi fără provocări za­darnice. O acţiune pentru a fi efi­cace n’are nevoie să fie însoţită nici de discursuri nici de ameninţări. Iată de ce am luat măsuri militare cari garantează frontierele Franţei şi ale imperiului său. In numele Franţei, guvernul a­­duce mulţumiri tuturor oamenilor cari s-au prezentat la posturile lor, la regimentele, escadrilele şi pe bastimentele lor, precum şi tuturor celor cari contribuie să asigure ţării securitatea. Vreau deasemeni să mulţumesc tuturor celor cari în u­­zinele noastre pentru apărarea na­ţională, în orice loc s’ar găsi, înde­plinesc un viguros efort ale cărui rezultate fericite le înregistrăm în fiecare zi. Aduc omagii întregului popor care în Franţa ca şi în teri­toriile de peste mare dă o admira­bilă pildă de seninătate şi hotărîre. In acelaş timp, şi cu aceleaşi me­tode, a­m continuat acţiunea diplo­matică necesară pentru menţinerea păcii prin întărirea solidarităţilor cari trebuie să unească în faţa pri­mejdiei comune pe toate ţările ho­­tărîte să-şi apere libertatea. Rămâ­nem în contact permanent cu gu­vernele Marii Britanii, Statelor­ Uni­­te, Rusiei, Poloniei şi înţelegerii Balcanice. Scopul nostru — şi am convinge­rea că vom atinge acest scop —este de a organiza această colaborare necesară între toate naţiunile cari nu se gândesc­ să ameninţe interese­le vitale ale niciunui popor, care nu refuză o examinare reală a proble­melor actuale şi care sunt hotărîte să se împotrivească oricărei încer­cări de dominaţie. Este oare nevoie să adaug că strânsa şi adânca noastră înţelegere cu Marea Britanie n’a avut nicioda­tă o putere mai mare decât astăzi? Adresez deci naţiunei franceze de­claraţia­ următoare care a fost ho­­tărită în comun acord de guvernul Franţei şi de guvernul Marii Brita­nii. Guvernul francez atribuie cea mai mare importanţă prevenirii oricărei modificări impusă ,cu forţa,sau prin ameninţări cu forţa statu-quo-ului în Mediterana şi în peninsula Bal­canică. ■ ,0­0-' . . Luând în considerare îngri­jorările speciale pe care eveni­mentele din ultimele săptă­mâni le-au făcut să apară, GU­VERNUL FRANCEZ A DAT IN CONSECINŢĂ ROMÂNIEI ŞI GRECIEI ASIGURAREA SPE­CIALĂ CĂ IN CAZUL CÂND O ACŢIUNE AR FI ÎNTREPRIN­SĂ ÎMPOTRIVA LOR, ACŢIU­NE CARE AR AMENINŢA CLAR INDEPENDENŢA RO­MÂNIEI SAU GRECIEI, ŞI ÎM­POTRIVA CĂREIA GUVER­NUL ROMAN SAU GUVER­NUL GREC AR SOCOTI CA ESTE INTERESUL SAU VI­TAL SA REZISTE CU FORŢE­LE SALE NAŢIONALE, GU­VERNUL FRANCEZ S’AR SO­COTI ANGAJAT SĂ-I DEA I­­MEDIAT ÎNTREAGA ASIS­TENŢA CE-I STA IN PUTIN­ŢĂ. Guvernul englez a adoptat aceiaşi atitudine. Pe de altă parte, guvernul francez a fost fericit de încheierea angaja­mentelor reciproce dintre An­glia şi Polonia, care au hotă­­rit să-şi dea sprijin mutual spre a-şi apăra independenţa dacă ar fi direct sau indirect ameninţate. Alianţa franco-polonă este totdeodată confirmată de gu­vernul francez şi de guvernul polon în acelaş spirit. Franţa şi Polonia se garantează ime­diat şi direct împotriva orică­rei ameninţări directe sau in­directe care ar aduce atingere intereselor lor vitale. Chiar astăzi, ambasadorii noştri comunică această decla­raţie tuturor guvernelor inte­resate şi în­deosebi Turciei. Protecţia teritoriului Fran­ţei şi imperiului său împotriva oricărei atingeri directe sau indirecte, împotriva integrită­ţii şi drepturilor sale, căutarea numai cu grija păcii a tuturor înţelegerilor proprii să asigure protecţiunea solidară a popoa­relor împotriva oricărei acţi­uni care le-ar ameninţa inde­pendenţa, aceasta este politica pe care guvernul francez a ur­mat-o cu conştiinţa răspunde­rilor sale şi cu­ nestrămutata hotărîre de a nu da înapoi din faţa niciunei îndatoriri pe ca­re i-o impune salvgardarea destinelor patriei”.­­ D. DALADIER P. S. REGELE $i MARELE VOEVOD MIlHAI Joi seară la ora 8 şi 20 cu un automotor regal, au sosit în gara Mogoşoaia, venind dela Balcic, Majestatea Sa Regele şi Măria Sa Marele Voevod Mi­­hai de Alba-Iulia. Dela Balcic până la Bazargic Suveranul şi Moştenitorul Tro­ au sosit în Capitală nulul au călătorit in automo­bil, iar de la Bazargic la Bucu­reşti cu automotorul regal. In întâmpinarea Majestăţii Sale Regelui şi a Măriei Sale Marelui Voevod Mihai de Alba- Iulia, au eşit pe peronul gării Mogoşoaia, d-nii: Armand Că­­linescu, preşedintele Consiliu­lui de miniştri, Mihail Ghelme­­geanu, ministrul Comunicaţii­lor şi Lucrărilor Publice, gene­ral Paul Theodorescu, minis­trul Aerului şi Marinei, gene­ral Ilasievici, inspector general de Armată, şeful Casei milita­re a Majestăţii Sale Regelui, general Argeşeanu, comandan­tul Corpului II Armată, gene­ral Petrescu-Togu, comandan­tul Pieţii, adjutanţi-regali co­rneli : Filitti, Rusescu, Mihăi­­lescu, maior Ilie Radu şi d-nii: dr. Eugen Bianu, şeful Sigu­ranţei Statului, Gh. Moţăţeanu secretar general al Prefecturei Poliţiei Capitalei şi chestor Al­fred Paximade. i CONCURSURILE TINERIMEI ROMANE Un grup de concurenţi de la liceul din R. Sărat în gara de Nord, împreună СЦ ,preşedintele Tinerimii Rom r­o­mâne, d. Nae Dumitrescu (dreapta)­­, - - I

Next