România - Provincie, iulie 1939 (Anul 2, nr. 389-403)

1939-07-01 / nr. 389

„Marele Premiu al Bucureştilor” şi câteva din tristeţile automobilismului românesc Reportaj de Const. Virgil Gheorghiu iata­­că ,„Marele­­premiu al Bucu­­reştilor“ , a f­ost decernat şi anul a­­cesta.­­Desfăşurarea întrecerii cu automobilele din care a ieşit victo­rios germanul Hans Stuk, cu super­bul său „bolid argintiu“ — ne e încă proaspătă în minte. A fost o beţie de viteză sub darul unei zile limpezi cum e cristalul. Cu ochiul neclintit am urmărit goana automobilelor cari alergau ca vân­tul şi gândul. Cine o să câştige premiul şi flo­rile şi ovaţiile? Cine? De data aceasta întrebarea era­ pusă cu'mai buţînăS xv originare. ’ Motoarele au sbârnăit, pocnind,­­ca­­nişte imenşi bondari, apoi auto­­mobileler au­ devenit — 'în viteza lor, săgeţi lucitoare — ca­­ săgeţile- soa­relui ,— pe şoseaua ccare flutura în urma lor cum flutură io eşarfa. ' „Bol/4ul“\ \de culoarea argintului şi a und­ei 'clare — al­ lui Hans Stuk­l şi-a arătat superioritatea chiar din clipa \pllecării. Au fost 'patru concurenţi şi—până aproape dea început — doar trei au­­tomobile. Al\patrulea lipsea cu toate că piloihil era'­ de faţă, ■ alături cu ceilalţi ^concurenţi. Nu ştiu dacă, amănuntul a fost reţinut. Deocam­dată nici,noi ,nu insistăm asupra lui. " ' \ . Unde ,era al patrulea automobil?­­E drept că Ic. pornire au fost patru motoare cami alăturate dibă­ciei maşinii dela, volan, trebuiau să ducă la biruinţă­ sau eşec. Cursă s’a desfăşurat sărbătoreşte. Profilul automobilelor se în­scria o clipă în forţa ochilor ca să dispară apoi — precum un basm — lăsând impresia de Vis şi murmurul m­otorului care îţi ajungea la ure­che ca din miezul pământului. Hans Stuk a făcut 30 ture iar concurenţii lui —­ români — nu nu­mărau decât­ foarte­ puţine peste 20. Biruitorii merită imnul victoriei şi al preţuirii. 1­­ . . ,• La fel ceaîaltà 'Ihtrecere a fost câştigată tot de un german. învingătorii М-Ш'Şi au câştigat «aFej)i«ie-—'Ли-, birea noastră/***** * д ' 4 J‘ ,v’ Dar ceilalţi? întrebarea deschide un capitol mare de amărăciune care cuprinde în el toată tristeţea automobilis­mului românesc. MARELE PREMIU AL BUCU­REŞTILOR Acest premiu a fost organizat de un club cu puţine mijloace mate­riale__ . . _ Era vorba să concureze Reichen­­wollner, Grozzenwied, Lurani, fraţii Festetics şi alţii. Până la urmă nu au rămas decât numai concurenţii români şi doi străini. Premiul­ e totuşi unul dintre cele mai frumoase şi mai de seamă. Ziua concursului a confirmat lu­crul acesta încă odată. Spectacolul cursei a avut grandoarea tuturor marilor întreceri sportive. Când e vorba de automobile in afară de sângele rece, prestigiul şi forţele pilotului — mai e vorba încă de ceva. Ceva tot atât de principal pentru biruinţă ca şi picioarele pentru alergător, ca şi calul pentru călăreţi. Virtutea şi darul pe care l-a pus Dumnezeu în pieptul sportivului, nu are nicio putere aici, dacă nu inter­vin lucruri din afară. Căci, orice s’ar zice şi oricât de bun ar fi pilo­tul, dacă’automobilul său nu e tot atât de perfecţionat ca al adver­sarului, forţele nu simt egale. Talentul, priceperea şi celelalte daruri se irosesc în van, şi la „Marele premiu al Bucureş­tilor", piloţii noştri nu au avut — ca de obiceiu, şi ca la toate concur­surile — automobile bune. Maşinele de turism au fost şi de data aceasta improvizate, ad-hoc, în maşini de curse. In automobile cari să se întreacă, să întreacă, su­perbul bolid argintiu al germanului Hans Stukl. Dedesubtul gradoarei spectacolu­lui, oferit de probele acestui pre­miu , se vedea o lacrimă mare, fierbinte. Era în ea toată amără­ciunea automobilismului românesc, unde piloţii — mucenici — deşi plini de har — sunt învinşi din pricină că nu au automobile! Schimbă ei piese, potrivesc şuru­buri, se trudesc, îşi cheltuesc banii şi îi trec năduşelile, doar ar putea să facă ceva pentru a câştiga o fărâmă de glorie pe care să o aşe­ze patrimoniului nostru. Dar... Iată-l, spre exemplu, pe excelen­tul automobilist ing. Caloianu, că nu rezolvise problema automobilu­lui nici cu un sfert de ceas înainte de pornirea la întrecere. Cu ce maşină va alerga ? Şi, ca să nu rămână în urmă, să nu piardă proba, se urcă într’un automobil, adus atunci pentru pri­ma oară şi se ia la întrecere cu „bolidul argintiu” care a fost con­struit special cu bani mulţi, cu aur greu!. Cine câştigă? . Totuşi, în această situaţie,­­ în­vinşii nu se numesc învinşi!... La categoria sport acelaş auto­mobilist are unul dintre cele mai dureroase accidente. In timp ce gonea cu viteză, sare buşonul şi se varsă benzina! Astfel de accidente nu sunt îngă­duite la un automobil construit special pentru curse. Când „cursa” se face însă cu maşini ca acestea, atunci te poţi aştepta la orice. De aceia învinşii noştri nu au fost învinşi. Faisiunea lor pentru Volan, pentru viteză — pentru cucerirea spaţiului pe care să-l străpungă cu botul maşinii cum l-ar străpunge cu o spadă­­ în goană — rămâne­­ un în­ceput de elogiu pentru biruinţele de mâine ale automobilistului ro­mân.­­ Ca orice, început şi­ acesta e însă împletit cu mucenicie şi jertfă. Totuşi. Nu­ e vremea­ pentru cins­­­tire mai adâncă a frumosului sport al volanului? AUTOMOBILISMUL... . Automobilul intrat în viaţa mo­­­dernă , în viaţa omului, a fost pus în slujba diferitelor trebuinţe. Azi, spre exemplu, nu ne putem­ închipui o poliţie centrala fără de automobile. Spitalele, închisorile, instituţiile, întreprinderile comerciale, de trans­port, etc., etc., toate şi-au însuşit acest mijloc de locomoţie. In afară de utilitate însă, în fiece lucru mai trebue văzut incă ceva — partea aceia frumoasă ■ care trăeşte şi pe care o cultivăm numai de dragul şi dorul frumosu­lui şi al poeziei. Prin ea ne ridicăm niţel mai aproape de cer, mai a­­proape de suflet, de divin. Aşa se explică existenţa artei. Şi lucrurile utile se selecţionează însă, alegându-şi părţile frumoase, care se separă de rest, trăind numai prin această calitate. E in această preţuire, ceva din eterna nobleţă a sufletului nostru, care oricât i-ar hărţui viaţa, tot mai rămâne cu o candelă de dor după liniile pure. Sportul pentru sport, devine rit, devine sublim ca religia. Prin el se ating culmi albe de puritate. Numai această înşiruire de idei— nu aduce oare în minte spectacolul superb al unei curse de automobile când totul se transformă d­in linie, în viteză, în săgeată? Şi acum o întrebare: Când vom avea câteva automobile, ultime creaţii ale technicei — ca nişte poe­me cu care să ne facă faţă meri­­toşii noştri piloţi? Aceste gânduri le scrim toate pe marginea „Marelui premiu al Bu­­cureştiului”, care a dezvelit zilele trecute o mare tristeţe a automobi­lismului românesc. бвяннянпнквавяяяявнявкэгяя яягаввиаяяяянвяннявшяяняянвааяяяняяяаяяявяяяняяяяяяяя Concluzii asupra ultimelor trei accidente mortale ale lui Villoresi, Seamăn și Floyd Roberts Meseria de­ alergător oficial al li­nei case de automobile, are pe lângă latura glorioasă și partea ei tragică. Pot sfihne ,că" nimerff ntt S’a "gândit colnam­icwl feud­idurile d* 44­0 la oră și la riscurile acestor piloţi, cari fără şovăială, desigur, se joacă cu moar­tea. Nu este cazul, să înşir accidentele întâmplate, de la apariţia vehiculului motorizat, până astăzi, când se pre­tinde de a fi ajuns la maximum de perfecţie. Şi ei­­nu au absolut nicio vină, casa pentru care aleargă este aceia care le impune performanţe excepţionale ce se traduc adeseori in accidente mortale. Şi dacă am cerceta biografia fie­cărui alergător automobilist aţi a­­junge cred la următoarea concluzie: mai întâi constatăm că aceşti piloţi,­­ în proporţie de 90 la sută,îna­inte de a fi automobili­şti au fost mo­­tociclişti. Alergătorul pe motocicletă a fost obişnuit cu biciuirea vântului, el alergând complet descoperit; de îndată ce se urcă pe o maşină are impresia că stă pe loc. Automobilul nu-i mai dă acea „beţie” a vitezii, el apărând în întregime corpeil pilotu­lui de curentul cauzat de viteză. Şi din acest motiv, conducătorul devi­ne imprudent; riscă totul pentru a câştiga o cupă, ce deseori poate fi postumă. In afară de această explicaţie, ca­re ar putea lămuri în totul, multe dint gravele accidente, ţin să pun odată la punct şi cauza tehnică a a­­cestor nenorociri. Un automobil de curse este prin definiţie posesorul a 200-400 H. Pe cai cari imprimă vehiculului o viteză de 200-300 km. pe oră. Abstrăgând de faptul că viteza maximă nu este un pericol prea mare, ci numai de­marajul formidabil este pricinuito­rul multor nenorociri, toţi construc­torii de boliduri, nu caută să scoată altceva din motor decât acest bleste­mat demaraj. Am putut vedea cu to­ţii trăsura lui Hans Stock, care în mo­mentul când pornea din cauza prea multor „H. P.” făcea 5-6 învârtitori pe loc, cauciucurile lăsau dâră pe asfalt şi încinse la maximum, scoteau fum. Este imposibil ca orice materie elastică cât de extraordinar de pre­parată ar fi, sa poată rezista acestor frecări. De aceia, am văzut cum într’o cursă internaţională, piloţii sunt ne­voiţi să schimbe de câte dou-trei ori cauciucurile, cari, sunt aproape zdrenţe. Dacă acest calcul al înlocui­rii dă greş, explozia este inevitabilă împreună cu accidentul. Şi tot în sar­cina demarajului putem pune o nouă cauză a nenorocirei; pilotul care dă gaze în plin la eşirea imediată din­­tr’un viraj provoacă din cauza exce­sului de ture al roţilor derapajul. Sunt mulţi „aşi” cari nu iau curbele decât în derapaj, dar nu am văzut un adevărat as făcând aceasta. In afară de toate acestea, formula internaţională impune constructori­lor ca maşina de curse care intră în „Grand Prix” să nu cântărească mai mult de 750 kgr. Găsim deci o nouă cauză a dezastrelor; ne închipuim perfect de uşor câtă măestrie, rutină şi mai ales abilitate trebue să pună acel pilot care intră în curbe cu 140 km. pe oră şi care totuşi nu trebue să derapeze. Am văzut în special la maşinile cu motorul în spate, că de îndată ce se deplasa după pistă motorul având greutate şi fiind în spate o antrena mai mult în derapaj. După toate a­­ceste fapte expuse deducem uşor cum nu conducătorii sunt vinovaţi ci aceia cari impun asemenea maşini şi asemeneai competiţii. Aşa a murit Seaman, tânăra spe­ranţă a­­ casei „Mercedes’ Benz”, aşa a murit Villoresi încercând un nou Masserati. Tot într’o astfel de cursă a nutrit americanul Floyd Roberts care din cauza derapajului a cauzat şi moartea urmăritorului său. In America ţara „senzaţiilor” exis­tă aşa numitele curse de dirt-trak, un fel de „catch as catch can“ cu intomobilul. Fiecare pilot are voe să fae drumul celuilalt, să-l izbească cu maşina, până ce il scoate din cursă. Aci nu mai e vorba de sport ci nu­mai de un nou soi de barbarie, care ii pasionează pe sesmenii de dincolo de Atlantic. Nu găsesc raţiunea aces­tor ucideri voite; de ce bieţii oameni să-şi expună vieţile pentru reclama fabricilor? De ce nu întrebuinţează aceste trusturi uit gen de reclamă, tot atât de eficace dar fără a periclita viaţa piloţilor? S’ar putea organiza circuituri lungi, în cari sorţi, să decidă pe cel mai bun, fără a antrena în teren limitat 8-10 bolduri cu 200 km. pe oră. Asta înseamnă secolul... vitezii? D. Crăsnaru RICHARD SEAMAN i. vn. 1939 ROMÂNIA No. 389 А1ЛГОУ­OBILULUI Concursul de turism „CUPA CARPAŢILOR“ nată prin eliminarea din copieurs. Pe circuit în tot timpul concursu­lui vor fi instalate în 5 puncte pos­turi secrete pentru controlul viteze­lor şi timpurilor concurenţilor. Con­curenţii cari vor fi parcurs distanţa între două posturi de control „cu­­o­ iuţeală mai mică de 40 km. pe oră” vor fi excluşi din clasament. In a­­fară de aceasta vor mai fi eliminaţi aceia cari­ vor fi provocat acciden­te de persoane, nu vor fi urmat în­tocmai itinerariul concursului, cei ce nul vor fi avut la volan acelaş con­ducător, cei ce nu vor fi oprit la toate punctele de control. Clasamentul se va face după urmă­toarele trei criterii: Viteza în cursa de iuţeală, randamentul de viteză şi gradul de punctualitate în circuit. Premiile: A. C. R. R oferă o cupă challenge, denumită „Cupa Carpaţi­­lor” care va avea dreptul să o deţi­nă până la viitorul concurs. Pentru ca această cupă să devină proprieta­tea vreunui comment trebue să fie câştigată de două ori consecutiv sau de tei ori la intervale. Se vor acorda următoarele premii în bani: Premiul I Lei 40.000. Premiul II Lei 20.000 Premiul III Lei 15.000 Premiul IV Lei 10.000 Premiul V Lei 5.000 (Dacă numă­rul concurenţilor va fi de cel puţin 15). In afară de aceasta se mai dă 4.000 lei începătorilor cari aleargă pentru prima oară într’un concurs Şi tot 4000 Iei celui mai bine clasat dintre concurenţii cu maşină de capacitate cilindrică până la 1100 c. c. inclusiv. PALMARES LA CUPA CARPAŢILOR 1935 ing. Barbu Neamţu (Ford) 1936 ing. Costa Foni (Chevrolet) 1937 Petre Cristea (Ford) 1938 Petre Cristea (Ford) PALMARES LA KILOMETRUL LANSAT 1936 George Ghica (Maserati) Automobil Clubul Regal Român organizează în fiecare an cel mai frumos concurs de turism din Ro­mânia, denumit „Cupa Carpaţilor”. Acest rally-eu are ca dată fixă zi­lele de 1 şi 2 iulie, fiind desch­is nu­mai autotrăsurilor de turism strict de serie. Itinerariul este următorul: Sinaia — Târgovişte — Câmpulung— Bran—Braşov—Sinaia, total 256,622 km. Ţinând seamă de calitatea şi pro­filul şoselii, greutăţile circulaţiunei prin diferite sate şi oraşe de pe par­curs, precum şi posibilităţile lor me­canice, concurenţii îşi vor împărţi întregul parcurs, în mai multe sec­toare — maximum vece — astfel a­­lese ca pe fiecare să poată realiza o anumită iuţeală de mers, pe care o vor declara mai dinainte. Au dreptul la înscriere concuren­ţii care se vor prezenta cu: foaia de circulaţie, permisul legal de condu­cere .Şi licenţa sportivă naţională e­­liberată de A. C. R. R. Concurenţii vor mai trebui să înainteze acte prin care să se arate că vehiculul este strict de serie, dovedindu-se exacti­tatea declaraţiei la rubrica ce priveş­te viteza maximă a maşinei. Concursul începe pe ziua de 1 iu­lie cu proba de viteză în palier, care se va executa pe 1 km. lansat pentru recordul naţional al acestui an. In timpul de la sfârşitul probei de iuţeală şi până la plecarea in con­curs, pe circuit, a 2-a zi, este inter­zis a se aduce vre-o modificare ma­şinilor concurente; orice abatere de la aceste dispoziţiuni va fi sancţia-193,600 km. pe oră; 1937 Col. Berlescu (Ford) —1 ^ 141,01 km. pe oră; 1938 R. Fererro (Ford) — 174,716 km. pe oră. CONFORT, MODERNISM LA NOUE TIPURI DE AUTOMOBILE Confortul este una din calităţile pe care le găsim în general la au­tomobilele moderne. Mai toate sunt silenţioase, cu suspensie admirabi­lă, frumos amenajate în interior to­tuşi trebue să căutăm întotdeaun­a să păstrăm aceste calităţi iniţiale ale automobilului care dispar odată ce se uzează. Pentru ca un conducător să utili­zeze maşina sa în cele mai perfecte condiţiuni, e neces­ar ca el să ocupe în raport cu volanul şi pedalele o poziţie bine determinată care de­pinde în majoritatea cazurilor de talia conducătorului. Volanul în special trebue să fie aşezat în aşa fel ca să nu impună nici un efort din partea pilotului; înclinarea vo­lanului să fie în aşa fel încât axa lui prelungită să treacă prin gâtul pilotului. Cele mai multe automo­bile au scaunele din faţă reglabile; acest sistem de reglaj ajută la ob­ţinerea celei mai comode poziţii în conducere. Poziţia scaunelor are mare importanţă din punctul de ve­dere al accesului la pedale şi levie­re de comandă. Când şi pedalele sunt prevăzute cu reglaj de înălţi­me şi micşorare atunci conducerea e foarte agreabilă. Suspensia pre­zintă din punct de veder© ,al con­fortului o importanţă capitală. Tre­bue să menţinem această suspensie prin asidiuu greşat la toate resortu­rile şi prin întreţinerea şi reglajul amortizoarelor. Putem ameliora a­­ceastă suspensie prin adaptarea u­­nor amortizatoare mai puternice cu reglaj de la distanță, amortizolare cari s© pot strânge în mod automat de îndată ce drumul ar fi mai stri­cat. Zgomotul pe care îl face un motor e unul din inamicii confortului; în cazul când toba de eşapament este stricată sau spartă e necesară înlo­cuirea ei prin alta mai mare ce se va putea cu siguranţă adopta ma­şinii. Caroseria este o altă sursă de zgomot; în cazul acesta o verifica­re amănunţită a bulioanelor de fi­­xar­e imperioasă. Nu putem vorbi de confort dacă nu amintim şi de ventilaţie. In a­­ceastă privinţă ea poate fi asigura­tă prin ventilatoare speciale de mi­că dimensiune care se montează pe axul volanului. O ingeniciasă dispo­ziţie constă în faptul că aripele sunt din cauciuc, astfel evitându-se ră­nirea în caz că le am atinge. Pen­tru a se evita intrarea gazelor pro­duse de motor în interiorul vehicu­lului, e necesar ca încheieturile tor­­pedoului să fie perfect etanșe. Sfaturi pentru începători I. Nu uitaţi că automobilul e făcut să meargă repede, dar nu prea repede. Viteza produce agrement, dar­ excesul de viteză... aduce moarte. II. Pentru a dubla trebuie: să vezi foarte bine la distanţă, să ai loc, să previi pe cel dinainte; când eşti lângă el accelerează, treci repede, lăsând însă loc al­tuia care ar veni din sens opus. Nu dublaţi nici­odată când sunt trei în aceiaşi poziţie. III. Semnalizaţi întotdeauna o­­pririle. IV. Pentru a lua un viraj tre­buie­ să relentizaţi indicând In ce parte vă îndreptaţi, ţineţi dreapta căci astfel o să luaţi un viraj foarte scurt. V. Noaptea, circulaţi cu fază mică, la spate 2 lumini roşii; nu aprindeţi faza mare decât pe şo­sele. VI. Nu înfrânaţi în aglomeraţie prea brusc, riscaţi să fiţi loviţi din spate. VII. Nu e bine să ştergem av­­namul cu cârpa udă de benzină. Un incendiu este sigur. VIII. Greşaţi cât de des maşi­­na, este factorul principal al menţinerii ei. IX. Vara controlaţi des nive­lul apei din radiator; temperatu­ra înaltă o evaporă. X. Lăsaţi reglajul frânelor pe seama unui specialist; e foarte greu să le strângeţi în mod egal. НЯЯЯЯЯНЯНЯЯЯНЯНЯШЯб1!Я!ЗаОЯНННЯНаШЯЯЯ1НШЯЯЯШННЯ1

Next