România - Capitala, august 1939 (Anul 2, nr. 421-435)
1939-08-01 / nr. 421
n . Anul II Nr*. 421 Maiestatea Sa Regele a hotărit ca pe ziua de 15 August 1939, Ziua Marinei, Măria Sa Marele Voevod de Alba lulia Mihai, să fie înscris ca sublocotenent în marina de războiu. SUB STĂPÂNIREA UNGUREASCA IMPRESIONANTELE SCRISORI DE JALANIE SOSITE DELA CEI RĂMAŞI SUB STĂPÂNIREA MAGHIARĂ Am primit la redacţie scrisori dela cei rămaşi în Rusia Subcarpatică, sub stăpânirea maghiară. Publicăm una dintre ele, trimisă din Körtesvily u. p. Tarachoz, comit. Maramureş merge şi care ne dispensează de orice comentarii. Iată textul ei: „Subsemnatul cu respect rog, să nu-mi refuzaţi dorinţa mea de a-mi traduce din ruseşte în româneşte şi a tipări în preţioasa gazetă „România" următoarele: „Mai nefericit popor ca cel din Rusia Subcarpatică nu este sub cer. O mie de ani, poporul din Rusia Subcarpatică a fost sub jugul maghiarilor. Timp de 20 de ani cât a fost stăpânirea cehă, s’a trăit bine, a fost de toate din belşug şi totul ieftin. Cehii în relaţiile lor cu poporul, deasemeni se purtau cinstit, ca oamenii de caracter. PRIGOANA ÎMPOTRIVA PREOŢILOR ŞI A POPULAŢIEI ORTODOXE Dar a sosit sfârşitul tuturor acestora. Cehii au plecat şi cu ei a plecat totul, bucurie noastră s’a transformat în plâns şi jeluire. Maghiarii cum au apărut, au şi început prigonirea poporului şi mai cu seamă a preoţilor creştini. In timpul stăpânirii ceheşti, preoţii oficiau numai căsătorii religioase, apoi, celelalte forme se trimiteau la administraţia ţinutului — pretura — iar aceasta le restituia notarului pentru înscrierea în matricolele satului. Acum, nu mai este aşa, căci pentru populaţia pravoslavnică au introdus nouă măsuri, mai mult de prigonire. Jandarmii declară deschis, că Ungaria se află sub coroana Sfântului Ştefan şi că ei aici nici o pravoslavie nu recunosc. In satul Apşa lucrează la şosea 800 de maghiari,, care primesc pe zi de la 4 până la 7 pengő. Carpatoruşilor li se plăteşte de la 1.30 până la 2.50 cel mult şi sunt puşi la cele mai grele munci. In afară de aceasta sunt foarte imorali, căci pentru o femee se alungă câte 20 de oameni. Chiar Duminecile, femeiele se tem a ieşi la , biserică. Ne mirăm, maghiarii sunt , animale ori ne socot pe noi drept animale. Când găsesc pe voia lor o femee, se adună acolo şi se ucid şi se ■ taie. (Multe cazuri dintre acestea au ■ fost până acum). . ţin sosita maghiarilor în Rusie , euncarpatiza, localnicii maghiari erau foarte bucuroşi. Acum Insă, nu se sfiesc să spună: Mesia noastra a sosit, dar voi rugaţi-vă lui Dumnezeu , că Mesia vostru să nu vină niciodată, căci dacă va fi ca al vostru, (adică ca al lor maghiarilor) mai bine în veci să-l solomonească Dumnezeu. La sosirea maghiarilor, toate pielile şi magazinele au fost golite, a adică tot ce vindeau au cumpărat şi au trimis în Ungaria. mai ales bocanci dela magazinul „Bata”, încât, înainte de Paşti nu se putea cumpăra nimic dela „Bata”, care a şi fost lichidată. In locul magazinului „Bata”, există un magazin „Cikta” ; la „Bata” se puteau cumpăra cu 49 coroane cehe, mult mai bune ghete decât la „Cikta” cu 22 pengő. POPORUL ESTE NEMULŢUMIT Poporul e foarte nemulţumit de venirea maghiarilor şi cu nerăbdare aşteaptă să scape de această tiranică stăpânire. Ei se gândesc la ceva, deoarece fac drumuri de-a lungul graniţei. Drumurile se fac late de 8 m. şi in lungime 150 km. Ele trec printre dealuri şi stânci de-a lungul graniţei româneşti, cu toate că dela oraşul Huşti până la Iasina există o şosea bină, însă e la vre-o 40 m. de grani- Uişi în caz de războiu nu se va pur.&*+utiliza Tp aicin pi camruiesc noua şosea in munţi printre locurile cele mai stăncoase şi ascunse. Vă doresc toate cele bune. Numele meu nu-l scriu, şi veţi înţelege de ce. Rusia Subcarpatică 15.VII.939. Noul crucişător american „Honolulu” sosind în rada portului cu acelaş nume, o delegaţie de tinere indigene s-au urcat la bord şi după ce au remis ofiţerilor tradiţionalul colier de flori, ele au jucat dansul „Hula” în onoarea lor AMMAN, 30. (Rador). — O bandă înarmată compusă din 400 de terorişti arabi a pătruns în Transjordania în cursul nopţii de Sâmbătă spre Duminecă. Klup Paşa, comandantul trupelor din Transjordania a plecat imediat în regiunea invadată spre a proceda la isgonirea teroriştilor. Pentru prima dată o bandă atât de mare îşi propune să acţioneze pe celait mal al Iordanului. Situaţia preocupă de aproape cercurile oficiale. Emirul Abdulah, care se găsea la reşedinţa sa de vară, s-a înapoiat la Amman. PARIS, 30. (Rador).— „Le Matin” anunţă următoarele : „De la începutul anului şi până acum poliţia a desfăşurat o mare activitate în contra spionajului. Au fost făcute 25000 anchete, cari au dus la 236 arestări. Împrejurarea că Siguranţa franceză va avea să se ocupe acum ei de tot teritoriul nord-african şi faptul că la Alger se va înfiinţa un post de radio pentru ca să comunice direct cu acela din Paris, din serviciul politiei, reprezintă cea mai bună garantie că supravegherea va fi sporită intr’un mod şi mai considerabil”. ~ . « *1# D. prof. Radu Andrei, maramureşean, cu rudenii în Rusia Subcarpatică, profesor la liceul din Satu-Mare ne trimite următoarea scrisoare: „Tisa asta ne desparte...” ar putea exclama sărmanii locuitori ai Apşelor, Halinei şi Biserici Albe, pentru cari n’a sunat încă ora libertăţii. Tisa aceasta, care e prea puţin a noastră, străpunge dureros trupa Maramureşului românesc, deslipind un număr de aproape 20.000 de suflete rămase nedesrobite. Pentru cei de peste Tisa, visul neîmplinit, acel „copil al suferinţa” cum spunea Octavian Goga, a rămas tot vis. Stăpânirea cehească, deşi neplăcută ca orice stăpânire străină, a fost înţelegătoare. Copiii se bucurau de hrana sufletească a şcolii româneşti, în biserică se predica în limba strămoşească, iar când natura nu era prea darnică faţă de pământul lor deluros, ei puteau să-şi ducă de la noi cel puţin porumbul de mămăligă. Graniţa era deschisă pentru cei cari urmau cursurile şcolilor secundare sau academice din ţară. La fel pentru proprietarii de pământ în România, cari erau îngăduiţi să-l lucreze. Cehii nu i-au persecutat. Nu erau ca acasă, dar se simţeau totuşi destul de în voie. Iată însă, că ciudăţeniile soartei au înstăpânit acolo din nou jugul cel greu. N’au avut noroc. Cu toate apelurile lor disperate — atât de stăruitor susţinute de d. N. Iorga — ei au trebuit să asiste neputincioşi la reîntronarea unui regim pe care-l cunoşteau, vai! prea bine. Arpadienii nu s’au desminţit nici de astădată. Uitând că noi, chiar alături, la Sighet, sau la Satu-Mare, Oradea, Arad şi în toate oraşele şi satele unde există dintre ai lor, suportăm şi chiar sprijinim şcoală ungurească, biserici şi predici ungureşti, funcţionari maghiari cari nu ştiu româneşte nici chiar până astăzi (ca un singur exemplu concludent la liceu roţmăi de stat „Mihail Eminescu’’ din Satu-Mare există nu mai puţin decât şase profesori unguri dintr’un număr de 20), — uitând toate acestea, ei au pornit la o grabnică acţiune de desnaţionalizare.Aşa ■red ei. Românul nu se desnaţionalizează. Am închis şcolile româneşti, au interzis predicile în biserică în limba maternă, au scos din serviciu pe funcţionari şi au concediat fără alt motiv pe muncitorii delà salinele din Hatina. Pe deasupra, le-au mai interzis și practicarea limbii materne. Pe lângă toate aceste atentate la libertatea unor cetățeni cari nu au altă vină decât de a fi români, culmea culmilor, ei sunt acei cari strigăm tot noi suntem cei cari... persecutăm de ai lor. Dacă avem vre-o vină, apoi este tocmai aceea că suntem indulgenţi şi iertători. Noi nu ne temem de soarta bravilor români din Rusia Subcarpatică, din acele Apşe, sau Biserica Albă, care au dat atâţia bărbaţi de seamă. Nu-i putem totuşi lăsa, pradă. Până acum nu se indurau să-şi părăsească bruma de pământ. Dar acum se impune un gând pentru colonizarea lor cât mai grabnică. Trebue să-i salvăm! Sighet, 25 iulie 1939. (ss) Andrei Radu Profesor la liceul „M. Eminescu” din Satu Mare pagini us&? dSs VECHEI CETĂŢI ROMANE ABRITTUS Serviciul divin oficiat la inaugurarea săpăturilor Pământul românesc ascunde sufletul românesc care a renăscut pe aceste meleaguri sufletul acela aprig, constructiv, mândru şi organizator, pe care noi urmaşii lui îl integrăm în conştiința latinităţii noastre vigilente, hotărite şi neînduplecate faţă de toţi câţi râvnesc hotarele noastre. Г REPORTAJUL II Ж Ш PARIS, 30. (Rador). — Agenţia „Havas” transmite : Publicarea nouilor decrete legi, expunerea privitoare la situaţia financiară făcute Sâmbătă seară de d. Paul Reynaud şi alte măsuri din ultima vreme arată că în sectorul francez rezistenţa contra agresiunii se consolidează intern. Pe planul internațional progresul negocierilor anglo-franco-sovietice, a căror încheiere este acum privită cu optimism, avertismentul dat de președintele Roosevelt Japoniei, atitudinea hotărâtă pe care o arată Anglia în negocierile privitoare la Tientsin, toate arată că apărarea păcii se organizează tot mai solid atât în Europa cât şi în Asia. Trebue subliniat de altfel că politica externă a Statelor Unite, independentă în motivele ei şi urmărind numai apărarea intereselor americane, coincide prin firea lucrurilor cu politica Angliei şi Franţei, ale căror sforţări se îndreaptă în primul rând spre Europa. Progresul „frontului” păcii este de altfel confirmat prin informaţiile sosite din ţările totalitare. Ultimul articol oficios apărut în revista italiană „Relazioni Internazionali” a fost comentat cu un deosebit interes la Paris. Dând partea ce se cuvine manevrei diplomatice și propagandei se constată totuși că tonul tăios al revistei s’a îndulcit mult. » GRAV ACCIDENT DE AVION LA UN MEETING AERIAN PARIS, 30 (Rador). — Un accident de avion s’a produs Duminecă dimineaţa în cursul unui meeting aerian organizat la Boulogne. Un avion de pe vasul port-avion „Bearn” s’a prăbuşit şi a luat foc pe terenul unde era parcate automobilele publicului. Pilotul a fost omorît. Mai multe persoane , au fost ușor rănite. Studenţii români, bursieri ai Institutului francez de înalte studii din Capitală, fotografiaţi în gara de Nord , tom» i,, steşji sBti Гевй / 7"