România - Capitala, august 1939 (Anul 2, nr. 436-451)
1939-08-16 / nr. 436
» INTRE MARINA CU TUNUL ŞI MARINA CU BUSOLA..E xpresia e a Suveranului. Incă odată a Suveranului, ea tot ce-a rostit definind o stare, jalonând un drum pentru viitor, pecetluind de îndată cuvântul cu începutul înfăptuirilor. Marina cu tunul şi marina cu busola». Adică oştirea pe ape sortită să ne apere coasta mării şi hotarul fluvial; armia cealaltă, de pace, a năvilor, destinată să poarte pavilionul românesc pe calea întinselor ape, spre porturi străine, cu bogăţiile pământului nostru care prea multă vreme numai pe alţii l-a îmbogăţit. Grija regească s’a îndreptat spre amândouă aceste destine marinăreşti, cu îndeopotrivă luare-aminte. Am adăogi poate, cu îndeopotrivă pasiune. Căci a fost nevoie de o nobilă şi fecundă pasiune, pentru a scutura un popor al uscatului din indiferenţa la toate chemările mării, pentru a înjgheba înfrăţirea între marina militară şi marina comercială, pentru a ne deprinde cu gândul că printre alte hărăziri pe care ni le rezervă viitorul, va fi şi acea de navigatori. Mulţumindu-ne cu explicaţii simpliste, ne-am mărgini să căutăm origina acestei dragoste a Suveranului pentru mare, în trio poruncă atavică. In arterele regeşti se sbate sângele unei ilustre familii de marinari. Deci un îndemn al sângelui venit de departe, peste generaţii, a răspuns în dinamicele iniţiative care au regenerat flota noastră de mare şi de fluviu, de luptă şi de negoţ. Dar asemenea tălmăciri nu ne-ar satisface decât pe jumătate. Fiindcă n’ar cuprinde decât jumătatea adevărului. Neîndoelnic, că va fi existând o atavică şi nebiruită poruncă, In această iubire a M. S. Regelui Carol I, pentru tot ce e In legătură cu marea, cu largile spaţii unde omul între nemărginitul cerului şl nemărginitul apelor, în vasta singurătate, rămâne faţă In faţă numai cu deapururi neînşelătoarea călăuză a constelaţiilor. Insă o astfel de înclinare ereditară, a Intrat de îndată, a făcut corp, cu mult mal înalta şl nepărtinitoarea şl egala îndeplinire a atributelor regeşti. Tot aşa, cum Suveranul a purtat grijă şi a galvanizat spiritul diferitelor arme de uscat; sau aviaţia; sau străjeria; sau Serviciul Sorial; ва( Aşezăminte regale de cultură şi de artă; sau ridicarea satelor) sau reorganizarea căilor de circulaţie; sau cultura grâului; sau atâtea înfăptuiri de gospodărie materială şi atâtea acţiuni de redresare morală. —■ tot aşa, cu o părintească veghe care nu cunoaşte vitregie pentru anume vlăstar părăsit şi o excesivă proteguire pentru un altul prea favorizat. In acelaşi echilibrată dozare, după ceas şi Împrejurări, a luat Marina sub oblăduirea Sa şi pe-un complex de planuri multiple i-a deschis orizonturi de viaţă nebănuite până maieri. ! Toate sunt începuturi. Dar ce rodnice începuturi! Brava breaslă marinărească, modestă numeric. Insă de-o îmmpreţuită calitate dovedită atât în luptele şi pe unităţile navale militare, cât şi pe vasele noastre comerciale, şi-a aflat în sfârşit aresen-l Ocrotitor. Şi acel spirit de sacrificiu, acea solidaritate şi mândrie de corp, acea şcoala de energie şi de afirmare a virtuţilor pe care Suveranul Ic caută la temeiul tuturor marilor înfăptuirii unind materia cu spiritul, însufleţind materia prin spirit: — aceste însuşiri ale dementului omenesc din marina noastră, prea puţin puse In valoare până acum, odată cu Domnia cea nouă, au căpătat nenumărate posibilităţi de afirmare, la serbările Marinei din ÎS August 1930, Suveranul rostea: „Noi trebuie să aducem pe cetăţenii noştri la valurile apelor, căci atunci când vor fi in contact cu aceste demente, când vor şti câtă bucurie, câtă sănătate, câtă ozonizare a sufletului pot să aducă aceste călătorii pe mare; numai atunci marina noastră va putea realiza un nou program.»". Iar la aceleaşi serbări ale Marinei, ca un an mai tftfldu, la 15 august 1937, M. S. Regele Carol I, adăogla: JE este adevărat că marina este un scop, dar este şi un dement hotărîtor de progres şi de civilizaţie. E o ţară cu un mal aşa de întins ca al nostru are datoria de a-şi plăti acest lux — dar sa vedem dacă este un lux, căci Eu cred că nu este un lux. Fiindcă lăsând la o parte serviciile reale pe care apărarea noastră pe mare poate să le aducă pentru apărarea comunicaţiilor, în timp de pace, marina trebue să devină E de CEZAR PETRESCU CContumiziti vag. S c