România - Capitala, august 1939 (Anul 2, nr. 436-451)

1939-08-16 / nr. 436

Soldaţii germani din artileria grea făcând exerciţii de tragere în curţile cazărmilor. In timp ce situaţia din Europa se menţine destul de încordată, ţăra­nii cehi îşi muncesc liniştiţi ogoarele Locuinţe omeneşti în grotele munţilor din Las Palmas-Bolivia . PARANTEZE. VEDETA „B. 9“ In vălmăşagul de întâmplări zilnice I, trecut aproape neobservat actul de acrificiu al comandantului vedetei ,3- 1", din marina de război a Franţei. O telegramă laconică ni-l povestea astfel, pe ziua de 8 August. „Vasul vedetă ,3- 9“ părăsise portul Cherbourg plecând spre Boulogne şi naviga normal când deodată s’a produs n flancul vasului o mare spărtură* Lpa pătrunzând în sala maşinelor. După toate probabilităţile vasul vedetă , lovise de o epavă. „Membrii echipagiului abia au avut tmp să scoboare barca de salvare şi să o refugieze în ea. Căpitanul vasului şi un marinar au refuzat să părăsească vasul”. S’au înecat amândoi: căpitanul ia restul de comandă şi marinarul lângă comandantul său, după ce au înlesnit salvarea tovarăşilor lor din echipagiu. Povestea e simplă, dar zguduie toc­­nai prin această simplitate, prin băr­­băţia împinsă până la sacrificiul de sine. Apele adânci şi negre al mărilor şi ocoanelor au înghiţit multe vieţi cari au cutezat să le înfrunte valurile şi fur­aiiile. Istoria navigaţiei e plină de pagini de eroism. De la legendarul Ulysse, care şi-a purtat nava prin­­ insula lotofagi­­or, la Camoens cântăreţul „Lusiade­­or“ şi de la Columb şi Magelan la Charcot — picat anul trecut pradă va­­urilor — sirenelor şi naiadele au chemat cu vrăjile lor Pe mulţi, pe mulţi i-au oborît în adâncurile fără, funduri ale norţii, ondinele. Au pierit purtaţi de un gând de aventură, de o pasiune ştiinţifică, d­e o nelămurită chemare. In marina de război nu e însă nici luna din acestea, ci numai sfânta dato­rie. Comandantul vedetei „B. 9”, putea foarte bine să coboare de pe carcasa primejduită a navei sale, pentru a în­frunta cu tot atâta curaj furtuna pe o joajă de nucă aşa cum au făcut cei ase marinari salvaţi. Putea, dar­ sufle­tul său brav de ofiţer din marina de ă­boiu nu i-a îngăduit această ieftină salvare, care s’ar fi restrâns asupra Miliţiei de glorie a unei întregi marine. A uitat în clipa groazei toate legăturile şi cu pământul, cu părinţii, cu fraţii, cu prietenii, poate chiar cu o soţie care-i aştepta undeva pe un cheia pregătin­­du-şi batista pentru fluturare, sărutând Da, da, sunt fapte cari, prin stră­lucitoarea lor elocvenţă, definesc o epo­că, scriu o întreagă istorie. A. B. 16. VTIL 1939. ROMANII «K­UffiUCL fvMUJUti Omagierea d-lui prof. N. Iorga la Vălenii de Munte La Vălenii de Munte ziua de eri a însemnat o strălucita înlănţuire de manifestări, menite să pună în reala lumină vieaţa culturală care pulsează în acest oraş. După amiază, la teatrul în aer li­ber a avut loc a treia reprezentaţie a piesei d-lui prof. N. Iorga, „Con­tra Patriei", în prezenţa a peste 2000 spectatori, din cari am remar­cat pe d-na Ecaterina Iorga, d. ge­neral Ilie Partenie, comandantul corpului V Armată, inspector gene­ral Bogdan, din ministerul de In­terne, d-na Lucia Bogdan şi d-na Maria Filotti. La sfârşitul spectacolului, după intonarea Imnului Regal de către muzica г*-1. 32 dorobanţi, întreaga a­­sistentă a ovaţionat îndelung pe d. prof. N. Iorga. Seara, la Universitatea populară, elevele şcoalei de misionare „Regina Maria’’ au reprezentat piesa „Con­vertirea d-nei preşedinte” de d. prof. N. Iorga. In cadrul şezătoarei italiene care s’a desfăşurat apoi, d-ra Silvi Bru­­nelli — din partea misiunii italiene de pe lângă Universitatea populară „N. Iorga” — a mulţumit călduros pentru ospitalitatea găsită aici şi pentru fraternitatea italo-română manifestată de acest centru de cul­tură. D-ra Valeria Plăişanu a recitat din opera lui Gioelle Carducci. După aceea, elevele şcoalei de misionare, împreună cu auditorii cursurilor de vară, au mers la lo­cuinţa d-lui prof. N. Iorga, unde, sub conducerea d-lui prof. Gh. Co­misei, au cântat mai multe arii populare. Adânc mişcat de acest omagiu, d. prof. N. Iorga a mulţumit pentru a­­ceastă manifestare de înţelegere a muncii Pe carei d-sa o depune de o­­gorul spinos al culturii. Sosirea în Capitală a d-lui Andrieu Thierry amba­sadorul Franţei la Bucu­reşti ■ Ambasada Franţei ne comunică : D. Andrien Thierry, ambasadorul Franţei, a sosit la Bucureşti Luni 14 August 1939, la ora 12.30 cu orient­­expresul, venind din Franţa, unde şi-a petrecut concediul. Executarea lucrărilor de inventariere Ministerul Inventarului face cu­noscut, că termenul pentru execu­tarea lucrărilor de inventariere din faza administrativă se prelungește: pentru prefecturi, până la 25 August curent, iar pentru primăriile oraşe­lor şi municipii, până la 31 August curent. Persoanele care nu fac parte din o breaslă nu pot reprezenta interesele breslelor întrucât unele bresle şi Camera de muncă au întrebat ministerul Mun­cii dacă o persoană care nu face parte dintr’o breaslă poate reprezen­ta interesele breslelor şi, dacă o persoană care nu este membru al breslei poate fi angajată în calitate de secretar al mai multor bresle, ministerul Munci face cunoscut ur­mătoarele: Persoanele cari nu fac parte din breaslă nu pot reprezenta interese­le breslelor, întrucât, în conformita­­te cu dispoziţiunile art 23 din Le­gea breslelor, numai comitetul re­prezintă breasla în justiţie, faţă de autorităţi­ şi faţă de terţi. De aseme­­nea, comitetul poate delega unul sau mai mulţi membri din sânul său în acest scop, nu însă persoane stră­ine de breaslă. O persoană care nu este membră al vreunei bresle, poate fi angajată ca funcţionar al mai multor bresle, iar nu ca secretar. No. 436 Concediul d-lui secretar general Şt. Bogdânescu Aseară a părăsit Capitala cu o­­rient-expresul, d. Ştefan Bogdânes­cu, secretar general la ministerul de Finanţe. D-sa a plecat în concediu de o lună de zile la Regat (Franţa). Soluţionarea petiţiilor a­­dresate prin Corpurile Legiuitoare Preşedinţia Consiliului de mini­ştri a trimis ministerelor o circulară în care arată că, potrivit legii elec­torale, regulamentului interior al Adunării Deputaţilor şi cel al Sena­tului, petiţiunile ce se adresează Corpurilor Legiuitoare vor fi trimise, dacă este locul, ministerului compe­­tinte să le rezolve. Ministerul are îndatorirea ca în termen de 30 de zile dela primire, să comunice­­Cor­pului legiuitor urmarea dată petiţiei. In termenul arătat mai sus se va comunica Adunării care a interve­nit, soluţionarea ce s-a dat cererii. Modul cum cererea a fost soluţio­nată, va trebui comunicat şi peti­ţionarului la domiciliu. Deschiderea cursurilor de vară pentru profesorii liceelor comerciale şi in­dustriale In cadrul unei solemnităţi deose­bite, se vor inaugura mâine Miercuri 16 August, la Academia de înalte studii comerciale şi industriale din Bucureşti, cursurile de vară organi­zate pentru profesorii liceelor co­merciale şi industriale. La aceste cursuri vor conferenţia o serie de profesori universitari, cursurile ţinându-se dimineaţa pen­­tru ca după amiezele să poată fi în­trebuinţate pentru coleguli cu d-nii profesori şi pentru vizitarea institu­ţiilor culturale şi financiare din Ca­pitală. Cursurile se vor ţine intre 16 Au­gust şi 2 Septembrie a. c. Achiziţionarea terenului ne­cesar „Cetăţii munci­toreşti" Ш Casa Construcţiilor, din ministe­rul Muncii, a fost autorizată prin jurnal al Consiliului de miniştri să cumpere cca. 200.000 m. p. din pro­prietatea d-lui ing. Iaroslavici, de­numită Bârzeşti-Tocatoru, situată în municipiul Bucureşti, pendinte de cor­. suburbană şerban Vodă şi având faţada principală în Şos. Berceni. Terenul va fi plătit cu 68 lei m­p, adică în total 13.600.000 lei, ce vor fi plătiţi din bugetul Casei Con­strucţiilor. Terenul va servi la construcţii de locuinţe pentru meseriaşi, muncitori şi funcţionari, execuţia lor urmând să înceapă, căi de curând, punân­­du-se, astfel, baza „cetăţii muncito­reşti“. HUMORUL ZILEI METEOROLOGIE — Nu ştiu ce să mă mai fac cu bucureştenii, Doamne, căci rău de le dau căldură, rău de le dau ră­coare ! — Aia numai iarna’s mulţumiţi, Petre ! In estuarul Girondei, pescarii francezi de stridii îşi duc recoltele pe nişte luntrişoare numite „tosts” Mă înapoiam ieri de la Giurgiu, unde sperasem să regăsesc „admirabila pla­jă”, pentru care unii dintre foştii edili ai regimurilor de partid a cheltuit mulţi bani, atât cu reclama, cât şi cu amenajarea, in locul nisipului cărat din alte părţi, am găsit malul negru lăsat de ultima revărsare a Dunării. Tot căutând să pricep ce interese au dictat alegerea unui asemenea loc pentru amenajarea unei plăji, când ceva mai sus de Ramadan este una na­turală, pentru care s’ar­­ cheltuit mai puţin, am ajuns la staţia Mihai Bravul In compartimentul meu au mai ve­nit trei domni. Erau în continuarea u­­nei discuţii, sau mai exact, doi dintre ei ascultau „isprăvile” de automobilism pasionat ale celuilalt. Tânărul „beţiv de viteză” căuta să­­ convingă pe ceilalţi că accidentele c­e circulaţie se datoresc unui destin care ne urmăreşte pe fiecare, i­ndifer­enii dacă mergem cu automobilul sau cu carul cu boi. Acum câteva zile — spunea el — e­­ram cu o parte din familie Încărcată în maşină şi o duceam spre Braşov. Nu puteam să iau decât maximum 60 pe oră, pentm că toţi tăbărau cu gura pe mine. In apropiere de Câmpina, un „Ford” întors cu roatele în sus, iar la oarecare distanţă accidentaţii, înşiraţi pe iarbă se văitau în aşteptarea unui doctor. Fordul nu depăşise 40 km. pe oră. Un „Nadhr” l-a ajuns din urmă şi a vrut să-l devanseze. A apărut o căruţă pe care vrând s’o evite, a ciocnit Fordul şi l-a răsturnat, fără ca ea să sufere câtuşi de puţin. Nu înseamnă asta o ilustrare a teo­riei orientale a destinului?, a încheiat el triumfător. N’am putut să mă amestec In dis­cuţie, dar asistând, fără voie, la tot ce s’a spus asupra acestui subiect, am ajuns la convingerea că in tară la noi este absolută nevoie să se înceapă o campanie de educare în materie de cir­culaţie. Această educaţie trebue să se facă pretutindeni şi pentru toate vârstele. N’ar strica chiar ca ea să înceapă dela copiii din clasele primare şi să continue a se preda până cât mai târ­­ziu. Numai în felul acesta se va putea preia o conştiinţă a răspunderii pe care fiecare dintre noi o putem avea în de­terminarea accidentelor de circulaţie din tot­­felul. Acest simţ ne lipseşte complect a­b­jente. Am văzut d­e atâtea ori, pe străzi cu circulaţie mare, intâlnindu-se două famiii ieşite la plimbare. In loc să caute un loc mai ferit, să se retragă acolo şi să-şi consume in tihnă porţia de taifas, se pregătesc, toţi, ca nişte stâlpi in mi­jlocul convoiului de pietoni şi deranjează toată circulaţia pe o dis­tanţă de cel puţin o sută de metri. Copiii, când ies de la şcoală,umblă pe străzi ca pe maidane. Slujnicile şi argaţii, se cuprind de după mijloc, câte 10-12 în linie, de la o margine la alta a aleilor din Cişmigiu, sau se îngrămădesc toţi în centrul ar­­terelor de comunicaţie aşa fel îndată fac imposibilă orice străbatere în direcţie contrară. Căruţaşul nu merge pe dreapta, ci prin mijlocul străzii sau al şoselei. Automobilistul vrea cu orice preţ să vadă pasagerii maşinelor cu care se întâlneşte şi le propteşte amândouă fa­rurile în ochi. Şi câte alte exemple nu se pot da pentru a ne explica de ce în fiecare săptămână, numai în raza judeţului Il­fov, se întâmplă câte 50 de accidente grave de circulaţie. Credem că însuşirea şi respectarea regulelor elementare ale circulaţiei sunt de o mare importanţă. De aceia credem că străjeria, care a realizat până a­­cum atâtea lucruri demne de laudă, азг putea contribui, printr’o educţie por­nită de jos în sus, la schimbarea men­­talitâţii orientale că accidentele de cir­culaţie se datoresc destinului care ne urmăreşte pretutindeni.­ ­Alexandru Vladimir REPORTAJUL ZILEI MATERIE DE CACIAJIE Tr­ă­i­eşi”э?••• Ь’йщ întâlnit pe domnu Nae la sta­ţia de tramvaiu dela... cum Dumne­zeu i-o fi spunând acum nu mai ştiu nici eu!... De când cu "sistematizările" şi planurile urbanistice, vechile denu­miri şi puncte de întâlnire a orăşe­nilor, s’au dus ca luate, de târnăco­pul primăriei, ca de valul apei. Spuneai înainte : „mă aştepţi la cina la terasă"... Şi ştiai că acolo e Terasa Oteteleşeanu, fiindcă omul nici nu-şi putea imagina că ar exis­ta o altă terasă. Sau: „negreşit, ne vedem la Marghiloman", sau „nu uita, mâine la zece, la Carpaţi"!... De când nu mai există nici casa lui Marghiloman, nici Carpaţii, nici Terasa, bucureştenii parcă şi-au pierdut busola, nu mai ştiu cum să-şi aranjeze întâlnirile, nu-şi mai revin, li spui: „ne vedem mâine la Terasă" se uită la tine cu mirare şi întreabă: „care? că sunt atâtea!" Aşa şi pe mine să nu mă întrebaţi la care anume staţie de tramvaiu l’am găsit pe domnul Nae, că nu îi ştiu numele actual. Atât vă pot spu­ne că este pentru moment încă în centrul Capitalei (ce-o fi mâine, Dumnezeu ştie)). Domnul Nae tocmai se dădea jos dintr’o remorcă și imediat l’am fi remorcat... — Mergi cu mine dom’le Nae ? — Merg, deşi cu dumneata n’am chef de vorbă... — Atunci poate ai chef de-o ţui­­culiţă... Dar, apropos, de ce nu vrei să vorbeşti cu mine ? — Fiindcă sunt supărat... — Pe mine ? — Nu. Pe dumneavoastră ziariştii, în genere... — Dar ce ţi-am făcut noi, dom’le Nae ? — Adică vrei să întrebi : „cum ne-aţi făcut" fiindcă de asta este vorba. Nu e zi de la Dumnezeu, să nu ne faceţi ca pe o albie de porci ! — Dom’le Nae — protestez eu. De unde ai mai scos şi chestia asta ? — Uite, chiar din buzunar ! Şi domnul Nae, scoate din buzu­narul hainei, un ziar de dimineaţă, de mare şi mică publicitate. — Vezi acum ? Ăsta este ziarul pe care v­i-l aduce în fiecare dimi­neață.. E un obiceiu vechiu... am vrut să mă desbar de el, dar nu pot. E ca și cu nevasta: în fiecare zi îi descoperi alte defecte, și când te ho­tărăști s-o rupi cu ea, nu mai ai curajul. Dar de data asta s’a sfâr­șit... Rup definitiv... —­ Cu nevasta ? — Nu, cu jurnalul ăsta. _Deh... — spun eu sceptic — nu­mai să nu se întâmple povestea cu nevasta pe care nu poţi s’o laşi... Cu cât te otrăveşte mai mult, cu atât eşti mai mort (la figurat) după ea... — Adevărat, măi Toc. Dar de data asta îţi jur, că m’am săturat de zia­rul ăsta. _ Bine, dar ce ţi-a făcut dom’le Nae ? — Uite, citeşte şi tu singur! Şi domnul Nae îmi întinde ziarul cu pricina, explicându-mi : _ Уегг acolo o rubrică de sfaturi medicale către cititori ? — Văd dom’le Nae. — Ei, asta apare zilnic... Un sfat cititorilor pe zi... Asta ar fi, cum ar fi... dar ce crezi că se poate citi a­­colo, în fiecare zi ? Numai chestii d’astea : „cum se vindecă râia”, sau: „împotriva mirosului urât al gurii și al picioarelor” ori: „ce facem când­ ne-a isbit tabesul” și încă al­tele de soiul acesta: „cum se vin­decă cleptomania”, cum ne tămă­duim de diabet”, „sifilisul lecuit pe cale bucală” sau „cum ne vindecăm de greţuri”... „Păi bine dom’le,—is­­bucneşte domnul Nae — va să zică, noi cititorii ziarului ăsta suntem... — din moment ce se adresează nouă cu sfatul „ râioşi, tabetici, sifilitici, diabetici şi cleptomani... Păi, să nu-ţi vie greţuri ? Tu îi dai banul şi el te face cu ou şi cu oţet! păi, omeniei, asta ? ’­r-VJDr.

Next