România - Capitala, septembrie 1939 (Anul 2, nr. 467-481)

1939-09-25 / nr. 476

щпщщщтт Am făgăduit în „România” de emi, să stăruim în chip deosebit asupra sensului pe care-l are prezenţa d-lui general Gabriel Marinescu la mini­sterul de Interne, cât şi asupra pers­pectivelor cari se deschid activită­ţii acestui departament excepţional de important in toate vremurile, dar mai ales în cele de acum. De la început trebue să ne dăm seama, că a fost foarte greu să se găsească un urmaş potrivit omului care­ a ilustrat ministerul de Interne în epoca de reorganizare totală a administraţiei publice româneşti. A fi urmaşul lui Armand Călines­­cu e dificil la orice departament, îndeosebi e valabilă această afirma­­ţiune, când e vorba de ministerul de Interne, pentru care defunctul om de Stat avea o adevărată vocaţie. In adevăr, cam­ erau problemele deschise, în clipa morţii tragice a fostului preşedinte de Consiliu şi ministrul de Interne? Cea dintâi era, fără nici o îndoia­lă, problema ordinei publice. Vre­murile sunt tulburi şi grele; oamenii sunt frământaţi de incertitudini şi de neodihnă. Ceiace le lipseşte in pri­mul rând, este creiarea acelei atmos­fere de liniştită siguranţă, care să-i ajute a se regăsi în echilibrul vre­murilor senine. Trebuia deci un ora energic, ferm, cu mână neşovăitoare, a că­rui prezenţă la postul de veghe să ia tuturor un sentiment de încre­dere şi de siguranţă. Generalul Gabriel Marinescu, îm­plineşte cu prisosinţă aceste condi­­ţiuni fundamentale. Om al datoriei din cap până în picioare, român a­­şezat pe temeliile solide ale celor două credinţe: Ţara şi Regele cari călăuzesc destinul neamului, d. ge­neral Marinescu era cel mai indicat să despice cu hotărîre bezna ambu­lantă a confuziilor şi să proecteze lumină asupra drumului ce trebue urmat de toţi românii deopotrivă. O verificare de câţiva ani plini, stă la spatele acestui om dintr’o bucată, pe care nimic nu-l poate clătina din simţămintele lui ferme, faţă de Ţară şi de Rege. Se ştie că generalul Gabriel Marinescu nu ad­mite răstălmăcirile şi nu se sperie de umbre, oricât de sinistre ar fi. In faţa lui nu au ce căta demonstraţ­­iile savante, cari vor să documen­teze că ceiace e alb, e negru, şi vi­ceversa. Ochii săi ageri văd bine, şi ceiace au văzut, e bun văzut.­­Deaceia a isbutit să facă din poliţia românească, în scurtul răstimp de câţiva ani, o instituţie modernă, care poa­te rivaliza cu oricare insti­tuţie similară din Apus, atât în pre­­viziunea sesizării faptelor, cât şi în rapiditatea şi promptitudinea stă­­pâinirii lor. Este bine stabilit prin urmare, că nu se putea găsi pentru conducerea ministerului de Interne, în împreju­rările date, un om mai potrivit ca domnia-sa. Ar fi însă o profundă eroare să se creadă că generalul Gabriel Marines­­cu este doar paznicul necruţător al ordinei publice, în sufletul căruia e­­lementul omenesc nu are nicio rezo­nanţă Fapte notorii şi legendare dove­desc că în realitate domnia sa este o bucată sdravănă de român, în ca­re simţimântul aspru al datoriei, se îmbină armonios cu acel al duioasei sensibilităţi faţă de suferinţa ome­nească. Necruţător şi neîndurat cu in­fractorii cari îndrăznesc să meargă până la trădarea Ţării şi a Regelui, generalul Gabriel Marinescu este în acelaş timp un părinte al func­ţionarilor pe cari îi conduce, şi un tutor plin de dragoste faţă de lu­mea măruntă şi necăjită care-i ce­­r sprijinul. Grija pe care a pus-o pentru a ridica starea materială şi morală a slujbaşilor poliţieneşti; nenumă­ratele opere de asistenţă pe cari le-a ridicat din nimic; aşezămin­­ttele şi instituţiunile pe cari le-a întemeiat şi le-a clădit, stau dovezi grăitoare, că în acest român sdra­­văn, bate o inimă în cel mai auten­tic ritm al omeniei româneşti . Cât pentru forţa de organizare pe care o cheltueşte pretutindeni unde­­ poartă grelele misiuni ce i se încredinţează, ea poate fi înfă­ţişată drept pildă tuturor condu­cătorilor de administraţiuni publi­ce. Pe unde a trecut generalul Ga­briel Marinescu, rămâne o perfectă rânduială, o ireproşabilă onestitate şi, negreşit, o instituţie înălţată din temelii, pentru folosul obştesc. Iată de ce a fost a­les acest om al datoriei, acest sever dar inimos ro­mân încercat în cele mai delicate misiuni, ca să fie conducătorul mi­nisterului de Interne şi paznic al ordinei publice. Să nu se creadă însă, că genera­lul Gabriel Marinescu se mărgine­şte să vegheze numai asupra bunei rânduieli din ţară. La ministerul de Interne, sunt în curs lucruri de făcut. După aşezarea administrativă dusă la îndeplinire de regretatul Ar­mand Călinescu, urmează o pe­rioadă de gospodărie obştească, în care elementul esenţial este: construcţia şi buna funcţionare. Nu e sat, nu e oraş,­­ în care să nu lipsească acoperişul unei in­­stituţiuni de mare utilitate publi­că. Ei bine,­­ generalul Gabriel Marinescu este în acest domeniu, la largul lui. Să fim siguri, că în scurtă vreme ţara va vui de acel vuiet al hăr­niciei obşteşti, care dă dovada supremă că poporul român progresează cu paşi uriaşi. Să fim siguri, că administraţia publică va funcţiona ca un ceasornic, răsplă­­tindu-se binele şi pedepsindu-se răul, fără ezitări, fără dibuiri, cu a­­cea promptitudine fulgerătoare, ca­re aparţine noului ministru de In­terne în măsură suficientă... Ţara care s’a resimţit de pierde­rea excepţionalului conducător ră­pus de gloaneţele unor mişei — se va consola văzând la postul de co­mandă al ministerului de Interne, un om din aceeaş şcoală a bravilor. Generalul Gabriel Marinescu mai are încă o vorbă de spus... O SCURTĂ PRIVIRE IN TRECUT Să lăsăm faptele, să-şi rostească cuvântul lor decisiv. Generalul Gabriel Marinescu s’a născut la 7 Noembrie 1889, în comu­na Tigveni jud. Argeş, fiu al unui venerat institutor, director al şcoa­­lei nr. 16 de băeţi din Capitală, pâ­nă în anul 1930. A urmat liceul la Colegiul Sf. Sa­va, apoi la Liceul Militar din Iaşi, după care a terminat şcoala pregă­titoare de ofiţeri de Infanterie ab­solvind-o ca şef de promoţie. Sublocotenent activ în 1907 la re­gimentul 6 Vânători, apoi căpitan în răsboiu, la regimentul 2 Vână­tori Regina Elisabeta, a fost avan­sat maior în 1917. Decorat cu Mihai Viteazul pentru fapte de arme (Mărăşti şi Mără­­şeşti). In ordine cronologică urmează: In anul 1921 locotenent colonel. Pleacă în Italia, la Roma şi Mila­no, timp de patru luni, apoi in Franţa un an, ca şef al unei misi­uni militare. Ajutor al Comandantului regi­mentului g Vânători Regele Alex­andru în 1922 iar în 1928 coman­dant al aceluiaş regiment. In 12 Iunie 1930 Prefect al Poli­ţiei Municipiului Bucureşti. La 23 Februarie 1937 subsecretar de Stat al ministerului de Interne. La 10 Mai 1937 avansat general de Brigadă. In guvernul F. R. N. subsecretar de Stat la ministerul de Interne păstrând în acelaş timp şi funcţiu­nea de Prefect al Poliţiei Munici­piului Bucureşti. La 21 Septembrie 1939 a fost nu­mit ministru de Interne. REALIZĂRI Un rezumat al realizărilor d-lui general Gabriel Marinescu este e­­dificator. Palatul Corpului Gardienilor Publici modern utilat, dormitoare, cantină, băi, săli de cursuri, săli de gimnastică, spital (unul din cele mai moderne cu o intensă activi­tate atât pentru funcţionari, gardi­eni publici cât şi pentru particulari). — Palatul Prefecturii Poliţiei, care adună pentru prima oară toate serviciile de poliţie afară de cir­cumscripţii­ întrun local cu totul occidental, spaţios, higienic şi mo­numental. — Cazarma Regimentului Jan­darmi Pedeştrii (în curs de execu­tare) care împlineşte o lipsă simţită ani dearândul. Modernă, încăpătoa­re monumentală. — Căminul Asistentei Universi­tare Regele Carol II-Iea sub semn şi sprijin Regal, început cu 350 stu­denţi chiar în Palatul Prefecturei Poliţiei apoi în strada Matei Voe­­vod No. 75, cu 750 de studenţi, ca­re primesc casă, masă, asistentă medicală în spitalul Corpului Gar­dienilor. Sport. Preşedintele F. R. F. A. întronarea unui spirit nou, care conduce la adevărata sportivitate. Aşezarea pe baze noui a întregului sistem sportiv (spectator şi jucă­tor). Ajutorarea sporturilor în gen politiei în 1935 neral. Participare efectivă pe tere­nurile de sport. Par ce n’a făcut şi unde n’a fost de faţă cu sprijiniul său generalul Gabriel Marinescu. Vrednicia lui a fost răsplătită cu diferite ordine ro­mâne și streine, ca: Mihaiu Vitea­zul, Legiunea de Onoare (crucea cu palme), Ordinul Casei de Hohen­­zolern, Vulturul Alb, Polonia resti­tuia, Leul alb, Serviciul distins (An­glia), Meritul cultural sportiv, etc., etc. de a fi numit ministru de Interne, d. general Gabriel Marinescu a avut o misiune nespus de grea şi de de­licată. Domnia sa a fost însărcinat să ve­gheze la graniţa dinspre Polonia, a Ţării Româneşti, încă înainte de a se fi produs e­­venimentele care au determinat exo­dul refugiaţilor, p­d. general Mari­­nescu şi-a făcut datoria deplin, dea­­lungul unei frontiere care despărţea România de teatrul crâncenului răs­­boi. Când a început revărsarea refu­giaţilor, cu tragica ei desfăşurare, generalul Gabriel Marinescu şi-a dat a miia oară măsura aptitudinii de om al ordinei şi de om al sufletului. Deoparte a menţinut o perfectă rânduială, ■ a-î de altă part© '’a avut grije ca nimeni să nu sufere pagu­bele morale şi materiale obicinuite în asemenea ocaziuni tragice. Asu­pra activităţii sale în Bucovina vom reveni cu amănunte şi cu comenta­rii cari se cer scrise negreşit, căci ele onorează nu numai pe acest brav general, ci însăşi Ţara noa­stră. Numirea de ministru al Interne­lor l-a găsit în plină activitate. A venit prompt, s-a instalat fără sgo­­mot şi a început a-şi face datoria ca întotdeauna, energic şi hotărît. Pătruns de simţământul datoriei fa­ţă de Rege şi de Ţară, încrezător în destinul bun al acestui popor, care merită o soarte bună, pentru vrednicia şi omenia lui. A-i da cu toţii întreg sprijinul nostru românesc cetăţenesc, este a ne da spriji nouă înşi­ne, oriunde am trăi în cuprinsul acestei ţări. 25. IX. 1939 ЗДШАША No. 476 GENERALUL GABRIEL MARINESCU IN FRUNTEA MINISTERULUI DE INTERNE CHEZĂŞIE SIGURĂ CA OPERA DE ORDINE ŞI DE GOSPODĂRIE PUBLICĂ LA CARE A MUNCIT CU ATÂTA RÂVNĂ REGRETATUL PREŞEDINTE DE CONSILIU ARMAND CĂLINESCU, VA FI CONTINUA­TĂ ŞI DUSĂ LA BUN SFÂRŞIT CU ACEIAŞI HOTĂRÂTĂ CONŞTIINŢĂ A DATORIEI IN BUCOVINA... Rep. Cu abia câteva săptămâni înainte . Actualul local al prefecturii politiei Cazarma Unul din dormitoarele mari ale căm­­inului studenţesc din str. Matei Vodă gardienilor Localul prefecturii D. general GABRI­EL MARINESCU minstru de Interne Mii вян в в пвввя в вввн пя!дяяя[давввввш@Noшш!ва2ш!з!шс3!з,зз!езггшег яявяяявявяявввяяввшшша1 Ordinul circular al d-lui general Gabriel Marinescu, ministrul Internelor, privitor la programul de lucru al departamentului D. general Gabriel Marinescu, ministrul Internelor, a dat aseară următorul ordin circular: Luând conducerea ministerului Internelor, se aduce la cunoștința tuturor serviciilor că începând din ziua de 22 Septembrie a. c. înce­tează de a mai funcţiona Subsecre­tariatul de Stat al Poliţiilor, Sigu­ranţei Generale şi Jandarmeriei. In consecinţă rezolvarea tuturor chestiunilor cari interesau acest Subsecretariat, vor continua a fi rezolvate de subsemnatul în acea­stă nouă calitate. Pentru aceasta se stabilește ur­mătorul program de lucru: 1) In fiecare zi afară de sărbători voi rezolva lucrările Direcţiunilor din ministerul de Interne între o­­rele 9—13 in localul ministerului. Se exceptează Lu­pta sau a doua zi după sărbători când orele de lucru vor fi dela 14 — 17 jum. 2) In fiecare zi în afară de săr­bători, voi rezolva chestiunile cari interesează ordinea publică și sigu­ranța Statului între orele 18—20 jum. în localul Prefecturei Politiei Capitalei. 3) Chestiunile urgente care inte­resează siguranţa Statului îmi vor fi prezentate imediat ori şi unde voi fi în acel moment la orice oră şi în orice zi. 4) Zilele şi orele de audienţă pen­tru public vor fi următoarele: a) Marţea, Joia şi Vinerea de la orele 12—13 jum., pentru cei cari au interese în legătură cu serviciile din localul ministerului Internelor. b) Lunea dela 12—13 jum. şi Sâmbătă dela 18—20, pentru acei cari au interese în legătură cu ser­viciile poliţieneşti şi Jandarmerie. Ministru de Interne General (ss) MARINESCU Cu ce se va ocupa Conferinţa Pan-Americană PANAMA, 23 (Rador). — Confe­rinţa panamericană va începe prin­­verificarea mandatelor delegaţilor. Se vor constitui apoi cele­­ trei mari comisiuni, cari vor avea să se ocupe de neutralitate, menţinerea păcii şi problemele economice. Delegaţii lucrează de pe acum la întocmirea propunerilor relative la organizarea traficului maritim în­tre statele americane, la apărarea coastelor şi la­­reglementarea sau represiunea activităţii cetăţenilor aparţinând naţiunilor beligerante.

Next