România - Provincie, septembrie 1939 (Anul 2, nr. 466-480)
1939-09-16 / nr. 466
Fortăreața Westerplatte, în care o mână de ostași polonezi au rezistat eroic armatelor Reich-ului, după proclamarea alipirii Danzig-ului la Germania. Westerplatte, după predarea garnizoanei polone. PARANTEZE. CINCI ANI DELA ÎNTEMEIEREA OŞTIRII ALBE A SUVERANULUI Acum cinci ani, într’o zi caldă şi fermecătoare, aidoma aceleia pe care am avut-o eri, Majestatea Sa Regele Carol II aşeza temeliile marei mişcări străjereşti. Se pornea astfel cel mai grandios început de renaştere sufletească a neamului. De aceea data rămâne fixată în strălucitoarea lumină a semnificaţiilor istorice. Cuvine-se deci să-i subliniem importanţa uriaşe în câteva rânduri. Muşcarea STRAJII ŢARII s’a născut nu la întâmplare ci din profunda concepţie a Suveranului despre viaţa şi devenirea naţiunii noastre. E o concepţie clădită pe cele mai puternice realităţi etnice şi mai cu seamă pe conştiinţa nesdruncinată a plenitudinii pe care România va fi chemată să o afirme în viitorul apropiat, prin STRAJA ŢARII M. S. Regele a soluţionat cea mai vitală problemă a, destinului românesc. Anume problema tineretului. Pentru întâia oară la noi această problemă s’a transformat într’o permanentă preocupare de Stat. Pentru întâia oara adică, tineretul s’a încadrat organic și creator în mecanismul viu al Statului. Dar fiindcă nu este vorba de o improvizaţie menită să disimuleze adevărul cel obiectiv şi întotdeauna biruitor, opera reformatoare a purces din zonele adânci ale realităţii. De acolo a început truda grea a celor destinaţi de Suveran să-i înfăptuiască salvatorul gând. Străjerismul a pus, prin urmare, accentul principal pe educaţia sufletească. De această educaţie avem, într’adevăr, nevoie pentru a căli generaţiile în flacăra idealurilor şi a credinţelor superioare. Tineretul român nu poate fi suficient pregătit ca să corespundă menirii lui, fără o educaţie continuă, aspră şi înălţătoare a supremelor năzuinţi sufleteşti. Din cauza aceasta străjerismul a înţeles că toate eforturile trebuie să se îndrepte înspre cultivarea marilor virtuţi de jertfă, de luptă şi de dăruire întru binele comunităţii naţionale. Suveranul a spus-o răspicat: „Suntem un crez, un avânt”. Iar altădată: „Avem o singură lozincă: excelsior“. Reiese de aici cu o rezistenţă covârşitoare caracterul fundamental nou al mişcării. După cinci ani de bogată activitate roadele se văd cu prisosinţă. Toţi copiii şi adolescenţii ţării sunt astăzi un imens front de credinţă pentru Tron şi Patrie. Oastea albă a Suveranului este acuma o mărturie a extraordinarei energii care zace în străfundurile tânărului nostru neam. De la ultimul sat până în centrul Capitalei, oastea îşi are soldaţii ei puri şi puternici reprezentând cea mai nepreţuită zestre vitală a ţării. Un suflu nou, o dinamică nouă şi o disciplină nouă s’au instaurat în locul vechei destrăbălări. Nu există nici un motiv mai pătrunzător să credem că biruinţa desăvârşită a naţiunii noastre, peste orice piedici şi orice vitejii, ca această massă de suflete robuste pe care ţi-o oferă vederii fiecare manifestaţie străjerească. Simţi că prinosul de energie se revarsă din fiecare obraz şi din fiecare inimă. Un prinos care nu se iroseşte zadarnic ci perfect integrat în armonia de ansamblu. Desigur, încă nu s’a sfârşit totul. Munca se duce mai departe cu o pasiune admirabilă. Pretutindeni se lucrează la înlăturarea tuturor resturilor impure care stingheresc victoria deplină. Se lucrează mereu pe izbăvitorul drum deschis de cugetul Suveranului. Implinindu-se cinci ani de când s’a întemeiat, noi ne exprimăm bucuria nesfârşită că opera STRAJII TARII se ridică din ce in ce mai magnifică, mai durabilă, dându-ne sentimentul precis că oastea albă a M. S. Regelui a ajuns să fie una din Pârghiile de neînfrânt a prezentului românesc —şi marea certitudine a viitorului. Ilariu Mureşan Discuţiile din comisiunea legislativă a Parlamentului Comisiunea de legislaţie civilă, comercială şi penală a Adunării Deputaţilor, împreună cu Comisiunea de legislaţie civilă, comercială şi penală a Senatului, s-au întrunit ori 13 Septembrie a. c., ora 10 dimineaţa, în sala a V-a a Adunării Deputaţilor, sub preşedinţia d-lui C. Stoicescu, rectorul Universităţii din Bucureşti, preşedinte al Comisiunii Senatului. Comisiunile Adunării Deputaţilor şi Senatului au continuat discuţia generală asupra proectului de lege pentru recunoaşterea Breslelor, înfiinţarea Consiliului Naţional al Breslelor şi organizarea Camerelor profesionale. Au luat parte la această discuţie d-nii: deputat Francisc Sachetti; deputat Ene Filipescu; senator I. Enescu; senator D. Niculescu-Ritz. Discuţia va continua azi Vineri 15 Septembrie a. c., ora 10 dimineaţa. Un credit pentru promovarea Agriculturii Printr’un jurnal al Consiliului de miniştri s’a deschis pe seama ministerului Agriculturii şi Domeniilor un credit extraordinar special de 15.000.000 lei. Din acest credit 5 milioane lei vor servi pentru promovarea agriculturii, in toate ramurile ei, iar restul de 10 milioane vor sluji pentru acţiunea de colonizare $i cheltuelile aferente. Suspendarea concediilor funcţionarilor din ministerul Agriculturii Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, prin decizie ministerială, a suspendat, până la noi dispoziţii, toate concediile şi permisiile acordate funcţionarilor săi, atât celor din administraţia centrală cât şi celor din serviciile exterioare şi instituţiile pendinte. Măsuri pentru economisirea benzinei în Grecia ATENA, 13 (Rador). — Pentru a se economisi benzina, autorităţile au hotărît ca, începând de joi, automobilele serviciilor publice să circule numai o zi din două — excluzând Duminecile. Un comunicat al legaţiei Suediei din Bucureşti Ш Nouile interdicţii privitoare la export, stabilite de guvernul suedez, şi care privesc între altele minereurile de fier, lemnul, pasta de lemn, hârtia pentru ziare, precum şi anumite produse de fier şi de oiţei nu au ca obiect încetarea completă a exportului acestor articole, ci acela de a pune guvernul în situația de a supraveghea exportul. Permise de export vor putea fi eliberate de o autoritate specială, care a fost creată în acest scop. D. ministru Traian Pop a sosit în Capitală D. Traian Pop, ministrul Inventariului Avuţiilor Publice, a sosit în Capitală, venind de la Cluj unde a avut o seamă de întrevederi. Viza obligatorie pentru călătorii cari trec din Iugoslavia în Germania BELGRAD, 13 (Rador). — Corespondentul agenţiei Havas anunţă că Germania ,a restabilit viza obligatorie pentru călătorii cari trec din Iugoslavia în Germania. Partea centrală a podului de peste Meuse, la Val Benoit, in apropiere de Liège, după explozia provocată de un trăznet care a căzut peste încărcătura de explosibile cu care fusese minat. FARA GREŞ. — Bietu’ răposatu Anghelache, o duse el pe picioare vreo doi ani! — Și o mai ducea dacă nu intervenea medicul! Sediul unde se primesc înscrierile pentru formarea unei armate poloneze în Franţa. Ritmul înarmărilor în anii din urmă, au realizat cu un timp de basm latura progresului aviatic. Până maieri, şi acest omi înseamnă anii de după răsboiu, vedeam filme in care aviaţiile militare ale diverselor ţări, care luaseră parte la marele conflict al REPORTAJUL ZILEI MAI MULTE ARIPI mai din 1914-18, apăreau ca nişte maşini de uluitoare viteză şi „perfecţiune".Perfecţiunea putea fi până într’un punct admisă atunci, dar azi, lângă ultimele modele atingând viteze de 900 km. pe oră, aparatele de atunci stau ca nişte bunicuţe. Flota aviatică, pregătirea în acest domeniu de către fiecare ţară cu posibilităţi tehnice avansate, au prilejuit perfecţionarea sborului, şi au pus aviaţia în slujba unor scopuri mai pacifice. Astfel liniile aeriene de pasageri de peste tot pământul au limpezit şi grăbit modul de a uni două puncte geografice pe glob, fie ele cât de depărtate. Aceste sboruri nălucă au adus multe îndreptări şi vieţii sociale, şi suferinţelor in particular. Astfel, când regiuni infectate de boli contagioase, undeva la tropice sau equator, nu aveau cele necesare combaterii flagelului, aripile de fier aduceau de undeva de pe celălalt obraz al globului, medicamentele pentru combatere. Sau regiunile inundate și înfometate, sau stingerea incendiilor în marile păduri nestrăbătute. Sau in sfârșit cucerirea punctelor neexplorate pe glob, cum au fost recentele raiduri aviatice peste pol.Iată dar că nu numai pentru răsboi poate fi folositoare o extindere, a problemei aviatice o desăvârşire a flotei aerului fiecărui popor. Această întrecere, poate duce pe calea desăvârşirii o descoperire făcută pentru falsul omenirii. Ţara noastră a luptat în ultimii ani să crească elanul şi interesul lumii româneşti şi mai ales al tineretului pentru aviaţie, pentru aripile româneşti, cari au destinul să devină o forţă şi să desăvârşească şi străbaterea paşnică pe calea văsduhului. Totuşi nu este acesta ceasul din urmă când пэ-am încheiat socotelile în acest domeniu. Trebuie să înţelegem că, trecând peste culoarea vremii, fără să ne gândim câtuşi de puţin la răsboiu, in care ţara noastră nu are drum, poporul trebuie să sprijine efortul pe care ministerul Aerului il depune ca să intensifice producţia de motoare şi pregătirea elementului uman al piloţilor. Aviatorul român s-a dovedit să fie de optimă calitate. Concursurile de planoare fără motor, şi de motoare mici construite de copii, au dovedit pasiunea şi priceperea elementului tânăr în materie de aviaţie. Pentru toate aceste antecedente care pledează întru ascensiunea aviaţiei româneşti, cetăţenii acestei ţări să sprijine eforturile conducătorilor, şi să ajute să indemne tineretul, să iubească şi să înţeleagă rostul vast, pe care il au aripile româneşti, ca util în vreme de pace şi ca armă desăvârşită și de maximă expresie a tehnicei, în vreme de răsboiu. COPIL MINUNE Dacă nu mai trăim într’o epocă deschisă minunilor, ci numai asprelor realităţi, in schimb — compensaţie — trăim în vremea copiilor minune. Dela copilul minune Mozart, care executa la pian concerte, in timp ce camarazii lui de aceiaşi vârstă abia învăţau curr să-şi sufle nasul cu decenţă; deh Albeniz care culegea aplauzele melomanilor, la vârsta de şapte ani ; sau de la Liszt, care entuziasma mulţimele, la unsprezece ani; rândurile „fenomenelor’ şi minunilor precoce se cam rărise. E drept că din când in când — şi în această ţară de basm deschisă tuturor posibilităţilor, se înscria şi România — mai aflai despre câte-un plod care-şi scria „memoriile” cu acelaş deget cu care de-abia îşi scurmase nasul... Cu timpul însă „fenomenele”, „minunile” cedaseră pasul. Rămăseseră doar — hai să spunem — minunile de duzină, copiii fenomen pe care fiecare părinte îl descoperă în odrasla-i respectivă , geniile care spun poezii, cocoţate pe scaune la serate familiare şi „tapează” banii unei mătuşe avare, cu un cântec de stea sau o urare de orcovă. Epoca sportului detronase puţin, şifonase chiar de-a binelea, în prestigiu, această pleiadă de copii minune, poeta anemică şi naivă, care-şi ţine „jurnal de dragoste” la şapte ani făcuse loc celeilalte „minuni” care la aceiaşi vârstă, ştie pe dinafară numele boxeurilor, al fundaşilor sau al portarilor... (Doamne fereşte, să nu credeţi că e vorba de portarii hotelurilor, ci de cei ai echipelor de football). Iată insă că suntem răsplătiţi pentru uşoara deziluzie pe care am încercat-o în faţa acestor prefaceri ale vremii... Ziarele ne anunţă că undeva, pe un soi străin, o nouă mare poetesă şi-a cerut dreptul la glorie şi visare, deşi nu are decât nouă ani şi aceia neîmpliniţi. Ziarele ne spun că rivala întru muze a contesei de Noailles, sau a Marcelinei Desbodes Valinore, îşi scrisese cele dintâi versuri „la vârsta de cinci ani“ şi adaugă, „e drept că atunci versurile ei nu aveau o rimă perfectă, dar erau foarte drăguţe”. De atunci mica poetesă a progresat. Fiindcă, tot după aceleaşi ziare , acum rimele sunt perfecte, deşi ortografia lasă de dorit. De asemeni „Ideile poate nu sunt totdeauna clare”. Iar ca ultim amănunt: „întreabă cum se inspiră, copila minune nu a putut spune decât că se aşează la masa de scris şi inspiraţia îi vine imediat”... Vă spun drept că procedeul ni se pare extrem de facil şi cred că reţeta nu este prea departe de zicatoarea populară : foamea vine mâncând. E destul să te aşezi la masă şi ideile iţi vin ca bucatele, care mai de care, mai piperată, sărată şi condimentată... Că ortografia cam lasă de dorit! Ce importanţă poate avea faptul. Lipsa de ortografie nu a împiedicat pe un om de afaceri să strângă milioane şi o să împiediceze un „copil minune“ să adune câteva sute de rime ! Mai rămâne chestiunea cu ideile care nu prea sunt totdeauna clare; dar cred că tocmai acest defect va face gloria poete dei fenomen. Claritatea, mai ales în poezie, nu este decât o ghiulea, este plumb în aripi. Cu căi poezia este mai încâlcită, mai nebuloasă, mai „ermetică" (poeţii, vedeţi, au găsit şi termenul tehnic) cu atât cafeneaua şi mulţimile cad în adoraţie. Deci poeta minune nu are decât să persevereze pe această cale, dacă vrea să intre cu adevărat pe porţile larg deschise ale gloriei. Un singur pas greşit, adică, să aibă limpezime în idei, sau ortografie corectă — şi poeta minune, va fi compromisă definitiv. ■ ч \ Toci l 1