România - Provincie, octombrie 1939 (Anul 2, nr. 481-495)

1939-10-01 / nr. 481

./■' ' л> ТГ Sătencele noastre înapoindu-se în sat, după o zi de muncă la câmp Pentru a proteja geamurile vitrinelor contra bombardamentelor ae­riene, comercianţii parizieni le-au împodobit lipind pe ele bande de hârtie. Mai mult chiar, unii din ei au executat mici tablouri cu aceste bande ,după cum se vede în fotografia noastră PARANTEZE. MORALITATEA GA PRINCIPIU FII N­D ARH E N TAL IN APARATUL IE STAT N’a trecut prea mult de când printr’un ordin al d-lui Mitiţă Con­­stantinescu erau puşi în disponibi­litate aproape patruzeci de func­ţionari din serviciile ministerului de Finanţe, dovediţi fiind de grave neonestităţi în îndeplinirea datoriei. Iată că din nou vigilentul condu­cător al aceluiaş departament înlă­tură încă o serie de slujbaşi care s’au făcut vinovaţi de călcarea mo­ralităţii profesionale Faptul deci, nu se înfăţişează sub o formă izolată. El este expresia unei preocupări permanente care caracterizează, în măsura cuvenită, spiritul întregei cârmuiri a renaşte­rii naţionale. Anume: preocuparea de a epura corpul bi­rocratic al a­­paratului de Stat de toate elemen­tele de natură să-i stingherească buna funcţionare şi să-i compro­mită prestigiul de care are o atât de vie nevoie. Ce spectacol oferea trecutul în a­­­cest domeniu — ştim. Numeroşi Din când în când, doar scandalu­rile afaceriste care aduceau în faţa tribunalului câţiva funcţionari su­periori, ca direct implicaţi în mâr­şava ilegalitate săvârşită, îţi arătau că veniturile lor aveau o origine cu totul necinstită. Odată însă cu întronarea nouilor orânduiri constituţionale s’a pornit la refacerea aparatului de Stat, în primul rând prin instaurarea mora­lităţii acolo unde lipsa ei comprend­­tea totul. Opera de purificare a fost grea. Şi cu cât a fost mai grea cu atâta roadele culese s’au dovedit mai bogate. Hotărîrea d-lui ministru Mitiţă Constantinescu vine astfel ca o măr­turie frumoasă a stăruinţelor depu­se de guvern ca să reorganizeze via­ţa naţiunii pe temeiuri sănătoase şi neclintite Lozincile formulate de cârmuirea renaşterii obşteşti, se transformă din ce în ce în fapte mai bogate şi mai pilduitoare. O ţară prosperă ca a noastră tre­buie să aibă un aparat bi­rocratic de cea mai înaltă ţinută etică. Nu­mai prin asta se dobândeşte conşti­inţa activă a îndatoririi profesionale fără de care este de neconceput bunul mers al administraţiei şi im­plicit, al treburilor obşteşti.­­ Statul este obligat să pretindă, în sc­hibul sacrificiilor sale, din partea funcţionarilor cinste şi pres­tigiu. Aceia care vor refuza să res­pecte această elementară poruncă, se plasează în afara intereselor de neam — şi ca atare, ei vor fi elimi­naţi. Este exact ceea ce a făcut —şi continuă să facă astăzi ca şi mâi­ne —■ cu atâta dreptate şi intran­sigenţă — d. Mitiţă Constantinescu, ministrul de Finanţe. Cu un corp de funcţionari reor­ganizat şi epurat de elementele vă­tămătoare. Statul român înaintează cu încă un pas spre deplina biruin­ţă a principiilor preconizate de Frontul Renaşterii Naţionale. Ilar­iu Mureşan 1. X. 1939. ROMAND No. 481 Audiențe la d. ministru M. Ghelmegeanu D. Mihail Ghelmegeanu, minis­trul Lucrărilor Publice şi al Comu­nicaţiilor, a primit joi în audieneţă, la minister, pe d. Dinu Simion, re­zident regal al ţinutului Olt. întrunirea Consiliului de administraţie al Casei Construcţiilor Joi după amiază s-a întrunit con­siliul de administraţie al Casei con­strucţiilor, sub preşedinţia d-lui prof. George Strat, asistat de d-nii: Virgil Morin, preşedintele Uniunii Camerelor de muncă, Mihailescu, director în ministerul Muncii, D. N. Dumitrescu, Miclescu, etc. S-a început examinarea cererilor pentru acordarea locuinţelor mun­citoreşti. Se vor face ore suplimen­tare la întreprinderile industriale care lucrează pentru apărarea naţio­nală Astăzi va avea loc în localul mi­nisterului Muncii din bd. Tache Io­­nescu No. 6-8 (Imobilul Ciclop), sub preşedinţia d-lui Stavri C. Cunescu — directorul general al muncii — continuara discuţiunilor începute în şedinţa de Miercuri 27 Septembrie a. c., în vederea soluţionării cere­rilor întreprinderilor industriale, care lucrează în interesul apărării naţionale, pentru a efectua un■ nu­măr de ore suplimentare superior ce­lui prevăzut de legea pentru­­durata muncii. La această consfătuire au fost in­vitaţi să ia parte, în afară de re­prezentanţii patronilor şi muncito­rilor, reprezentanţii ministerului E­­conomiei Naţionale, ministerului Ae­rului şi Marinei, ministerului înzes­trării Armatei şi ai Marelui Stat Major. Atribuţiunile comisiunilor ţinutale pentru reprima­rea speculei Ca urmare dispoziţiunilor legii pentru înfrânarea şi reprimarea specilei ilicite, ministerul Economiei­ Naţionale a dat o decizie prin care fixează, compunerea şi atribuţiunile comisiunilor care funcţionează pe lângă fiecare ţinut.. Preşedinte al comisiei va fi secre­tarul general al Ţinutului sau dele­gatul său. Atribuţiunile acestor comisiuni, sunt: al De a aviza asupra propunerilor primăriilor de a se fixa preţuri ma­ximale în comunele rurale, urbane şi municipii, afară de municipiul Bucureşti; b) De a aviza asupr­aprobării mo­dificării sau respingerii proceselor­­verbale de contravenţie şi a căror sancţionare este dată în competenţa rezidenţilor regali. Un comandament al Capitalei militar Pe ziua de 19 Septembrie a. c. s-a creat un comandament mili­tar al Capitalei, echivalent cu un inspectorat general de armată, comandat de un general de divi­zie sau de corp de armată. Reglementarea orelor de serviciu la ministerul Agriculturii Pentru o mai bună reglementare a lucrului in birouri, în timpul o­­relor de serviciu, ministerul Agri­culturii şi Domeniilor a întocmit o serie de norme obligatorii după care se vor conduce, în lucrările lor, funcţionarii aparţinând direcţiilor, serviciilor şi instituţiilor depinzând de minister. Linia U­va-Telciu va fi dată în exploatare în ziua de 2 Octombrie Duminecă 1 Octombrie se va face inaugurarea navei linii ferate Uva- Telciu din nordul Ardealului. Acea­stă linie, care va face legătura în­tre Maramureş şi restul ţării, va fi dată în exploatare cu începere de Luni 2 Octombrie. Noul ministru al României la Cairo Prin decret regal d. Constantin Zănescu, ministru plenipotenţiar clasa H-a în administraţia centrală a ministerului Afacerilor Străine, a fost numit, pe ziua de 1 octombrie 1939, trimis extraordinar şi mini­stru plenipotenţiar la Cairo. O măsură binevenită a d-lui ministru N. Cornăţeanu pentru ajutorarea moţilor D. ministrul N. Cornăţeanu exami­nând cererile comunelor din regiu­nea munţilor Apuseni şi rezultatul cercetărilor făcute cu prima la ex­ploatarea materialului lemnos din pădurile destinate pentru păşuni co­munale, a hotărît prelungire­a ter­menului de exploatare cerut de co­mune, fixând în acelaş timp şi con­­diţiunile de exploatare. Măsura luată aduce liniştea nece­sară în re­giunea moţilor şi contri­bue într’o largă măsură la uşurarea traiului lor, una dintre ocupaţiile principale fiind şi aceea industriei lemnului. Se măreşte totodată şi putinţa a­­meliorării creşterii vielor, cam­ este unul din mijloacele de trai a popu­laţiei din Munţii Apuseni. CONSULT MEDICAL 1 . — Eu înclin pentru o rugeală benignă. .. -- -— Eu opiniez pentru o apendicită malignă. — Atunci suntem cu toţii de a­cord să diagnosticăm un reumatism cronic ! Prizonieri polonezi în taberele germane Ctube st IMjOaMe ... Sunt, acolo, un întuneric, intr’un întuneric care le aparţine, însă, nu­mai lor, în care se îneacă numai ei... Ca nişte cărăbuşi, uluiţi de vuietele împrăştiate pretutindeni de enormele foaie ale oraşului, oamenii din beznă se lovesc, din când în când, de câte un zid, de câte-un stâlp. Atunci, înseamnă că au greşit drumul, şi pe nimeni altcineva nu învinovăţesc aceşti taciturni patri­arhi fără ochi, decât băţul alb, care — ca o corniţă de melc uimit ■r—s­pi­păie drumul.­­ ...............­­ REPORTAJUL ZILEI OAMENII DIN BEZNA Noi, fiecare, tăiem bulevardele cu un compas sigur, urcăm în tramvaiu sau în autobuz şi ştim cum e vre­mea, dacă e înnorat sau senin, dacă e noapte sau zi. Ţinând atârnate de gât, ca pe niş­te amare ţambale, cutiile cu ace de siguranţă sau caramele, orbii ora­şului sunt, aproape totdeauna, nedu­meriţi asupra realităţii exterioare. Dialogurile lor sunt tainice şi ru­şinate parcă­ să nu-i audă lumea? Să-şi armonizeze glasurile cu tăcu­tul imperiu al întunericului?... Intre ei, întrebările şi răspunsu­rile vin totdeauna aproximative, du­bitative. — Cât o fi ceasul? — O fi opt... .—, Să se fi înserat? ,— Poate... De unul singur, în tovărăşie cu un al doilea, în coruri pe cât de dezo­late pe atât de crispante, — orbii trebuie să-şi câştige pâinea. Mulţi dintre ei sunt internaţi la „Vatra Luminoasă” şi, cu toate acestea tot trebuie să cerşească; azilul nu dis­pune decât de un fond infim. E un trist paradox: cei mai ne­norociţi dintre bolnavi sunt obli­gaţi de indiferenţa societăţii să-şi caute bucata de pâine, în fiecare seară, cu băţul alb, pe lângă ziduri, printre primejdiile maşinilor,­­ în timp ce suferinzii cu vederea în­treagă, adică mult mai puţin neferi­ciţi, tot îşi găsesc o odihnă totală, într’un spital.... Cu mai multă tragere de inimă de­cât mulţi dintre oamenii cari văd, orbii dela „Vatra Luminoasă” şi-au făurit un fel de ochi în degetele mâinilor. Căci altfel nu mi-aş putea explica viteza, priceperea şi meş­teşugul cu care aceşti oameni, cufun­daţi pentru totdeauna în întuneric, fac cele mai trainice perii, cele mai frumoase împletituri din „raffia”, cele mai comode jeţuri şi cei mai frumoşi papuci de casă. Sfioşi şi aproximativi în între­bări şi răspunsuri, orbii aceştia sunt maşini de mare precizie, la muncă. Ce folos... Lucrurile ieşite din truda lor nu găsesc decât prea pu­ţini cumpărători. Câţi dintre cetăţenii cu compasul mersului sigur au fost vre­odată printre umbrele şovăitoare din azi­lul cu firma puţin cam ironică „Va­tra Luminoasă”? Dar ce rost are întrebarea? Via­ţa e in afară de aceste ziduri. Iată, un domn s’a împiedicat de unul dintre timidele bastoane albe şi revolta sa a fulgerat prompt: a Ce, eşti orb, mă?!... l / \&»gctn tjegeîeania APELUL CELOR FĂRĂ APĂRARE gidde de ploi şi ninsori. Mările au început a ne’ngheţa la­ masa de scris; de-afară, pe geam, ne intră suflare duşmăroasă şi câ­te-o frunză îngălbenită flutură pe cerdac şi intră pe covorul odăii.. Aşa, mi s’a părut, într’o dimineaţă cu ploaie cenuşie, c’a picat pe po-, deaua odăiţei mele — odată cu frun-­­ zele veştede — un bileţel adus de cineva în cioc. L’am deschis şi l-am cetit cu sur­prindere. —­ Citeşte-mi-l şi mie — mi-a­­ spus surioara de şapte ani. Să văd ce scrie. Iată cum suna: „Noi, subsemnatele mici paseri, Vă implorăm să nu ne omorîţi, fiind­că noi suntem de folos şi plăcute o­­mului. Vă cerem mila voastră, ca să ne apăraţi de oamenii cei răi, de­­copii inconştienţi, de teribila ghia­­ră a mâţelor vagabonde, de plum­bul ucigaş al braconierului. In schimb ne angajăm, că vom rămâ­ne numeroase în împrejurimea ca­‘­selor voastre, mai ales, dacă iarna ne veţi da şi câteva­ grăunţe”. — Cine a scris asta? — m’a între­bat Mărioara. — U­ită-te singură, că ştii să citeşti. Surioara a cetit, silabisind: — Stigletele, Vrabia, Ţarca, Mă­,S­căleandru, Botgrosul... Semnau vreo treizeci de paseri.­ — Şi eu ce să le fac? —­ a întreb­­at surioara. •:*­ — Tu? Să le dai de mănacere și să sfătuești pe fratele tău să nu te mai lovească cu praștia. — Bine. Dar eu nu pricep cum au putut­­păsărelele să scrie? Eu nu i-am spus că apelul era scos dintr’o revistă de vânătoare, unde era dat ca un exemplu drăgă­laș al unei delicate atenţii. Apelul Se­­ datoreşte „Federaţiei de vânătoa­re din Isere” — Franţa — care a a­­­fişat pretutindenea şi în special în şcolile primare şi secundare această chemare şi rugăminte a „paserilor Franţei” care cer milă şi proteguire oamenilor. h­t Păcat că apelurile făcute omenirii întregi au rămas fără răspuns. Cu toate conferinţele internaţionale, cu toate consfătuirile, pacea mi s’a pu-­­tut menţine şi de-acum şi oamenii vor emigra spre alte ţări, alungaţi de alţii mai tari ca ei. Pribegia­ păsărilor va fi imitată de oameni. A şi început şi cine ştie dacă pământul nostru nu va cunoaş­te zile mai rele. Pribegia e urâtă boală, incomodă şi tristă. Apelul celor fără apărare va fi auzit oare? E toamnă rece şi gândurile pe­simiste îşi fac loc. Am dori din tot sufletul să vedem zări trandafirii ce ne surâd, profira Sadoveanu ■». A început şi vremea răcoroasă a toamnei şi buletinul meteorologic ne înspăimântă cu vestea că la Predeal termometrul a marcat - o în timpul zilei. Nu va trece mult şi ne vom trezi cu ghiaţă în curte şi cu florile acoperite de bruma arginta­tă. Frunzele copacilor încă nu s’au scuturat de tot şi soarele se mai si­leşte să coboare un abur drăgăstos: se simte însă că inima lui de astru s’a răcit pentru noi şi că nu va trece mult până la amorţirea lui după ne-

Next