România - Provincie, octombrie 1939 (Anul 2, nr. 481-495)
1939-10-01 / nr. 481
./■' ' л> ТГ Sătencele noastre înapoindu-se în sat, după o zi de muncă la câmp Pentru a proteja geamurile vitrinelor contra bombardamentelor aeriene, comercianţii parizieni le-au împodobit lipind pe ele bande de hârtie. Mai mult chiar, unii din ei au executat mici tablouri cu aceste bande ,după cum se vede în fotografia noastră PARANTEZE. MORALITATEA GA PRINCIPIU FII ND ARH E N TAL IN APARATUL IE STAT N’a trecut prea mult de când printr’un ordin al d-lui Mitiţă Constantinescu erau puşi în disponibilitate aproape patruzeci de funcţionari din serviciile ministerului de Finanţe, dovediţi fiind de grave neonestităţi în îndeplinirea datoriei. Iată că din nou vigilentul conducător al aceluiaş departament înlătură încă o serie de slujbaşi care s’au făcut vinovaţi de călcarea moralităţii profesionale Faptul deci, nu se înfăţişează sub o formă izolată. El este expresia unei preocupări permanente care caracterizează, în măsura cuvenită, spiritul întregei cârmuiri a renaşterii naţionale. Anume: preocuparea de a epura corpul birocratic al aparatului de Stat de toate elementele de natură să-i stingherească buna funcţionare şi să-i compromită prestigiul de care are o atât de vie nevoie. Ce spectacol oferea trecutul în acest domeniu — ştim. Numeroşi Din când în când, doar scandalurile afaceriste care aduceau în faţa tribunalului câţiva funcţionari superiori, ca direct implicaţi în mârşava ilegalitate săvârşită, îţi arătau că veniturile lor aveau o origine cu totul necinstită. Odată însă cu întronarea nouilor orânduiri constituţionale s’a pornit la refacerea aparatului de Stat, în primul rând prin instaurarea moralităţii acolo unde lipsa ei comprendtea totul. Opera de purificare a fost grea. Şi cu cât a fost mai grea cu atâta roadele culese s’au dovedit mai bogate. Hotărîrea d-lui ministru Mitiţă Constantinescu vine astfel ca o mărturie frumoasă a stăruinţelor depuse de guvern ca să reorganizeze viaţa naţiunii pe temeiuri sănătoase şi neclintite Lozincile formulate de cârmuirea renaşterii obşteşti, se transformă din ce în ce în fapte mai bogate şi mai pilduitoare. O ţară prosperă ca a noastră trebuie să aibă un aparat birocratic de cea mai înaltă ţinută etică. Numai prin asta se dobândeşte conştiinţa activă a îndatoririi profesionale fără de care este de neconceput bunul mers al administraţiei şi implicit, al treburilor obşteşti. Statul este obligat să pretindă, în schibul sacrificiilor sale, din partea funcţionarilor cinste şi prestigiu. Aceia care vor refuza să respecte această elementară poruncă, se plasează în afara intereselor de neam — şi ca atare, ei vor fi eliminaţi. Este exact ceea ce a făcut —şi continuă să facă astăzi ca şi mâine —■ cu atâta dreptate şi intransigenţă — d. Mitiţă Constantinescu, ministrul de Finanţe. Cu un corp de funcţionari reorganizat şi epurat de elementele vătămătoare. Statul român înaintează cu încă un pas spre deplina biruinţă a principiilor preconizate de Frontul Renaşterii Naţionale. Ilariu Mureşan 1. X. 1939. ROMAND No. 481 Audiențe la d. ministru M. Ghelmegeanu D. Mihail Ghelmegeanu, ministrul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, a primit joi în audieneţă, la minister, pe d. Dinu Simion, rezident regal al ţinutului Olt. întrunirea Consiliului de administraţie al Casei Construcţiilor Joi după amiază s-a întrunit consiliul de administraţie al Casei construcţiilor, sub preşedinţia d-lui prof. George Strat, asistat de d-nii: Virgil Morin, preşedintele Uniunii Camerelor de muncă, Mihailescu, director în ministerul Muncii, D. N. Dumitrescu, Miclescu, etc. S-a început examinarea cererilor pentru acordarea locuinţelor muncitoreşti. Se vor face ore suplimentare la întreprinderile industriale care lucrează pentru apărarea naţională Astăzi va avea loc în localul ministerului Muncii din bd. Tache Ionescu No. 6-8 (Imobilul Ciclop), sub preşedinţia d-lui Stavri C. Cunescu — directorul general al muncii — continuara discuţiunilor începute în şedinţa de Miercuri 27 Septembrie a. c., în vederea soluţionării cererilor întreprinderilor industriale, care lucrează în interesul apărării naţionale, pentru a efectua un■ număr de ore suplimentare superior celui prevăzut de legea pentrudurata muncii. La această consfătuire au fost invitaţi să ia parte, în afară de reprezentanţii patronilor şi muncitorilor, reprezentanţii ministerului Economiei Naţionale, ministerului Aerului şi Marinei, ministerului înzestrării Armatei şi ai Marelui Stat Major. Atribuţiunile comisiunilor ţinutale pentru reprimarea speculei Ca urmare dispoziţiunilor legii pentru înfrânarea şi reprimarea specilei ilicite, ministerul Economiei Naţionale a dat o decizie prin care fixează, compunerea şi atribuţiunile comisiunilor care funcţionează pe lângă fiecare ţinut.. Preşedinte al comisiei va fi secretarul general al Ţinutului sau delegatul său. Atribuţiunile acestor comisiuni, sunt: al De a aviza asupra propunerilor primăriilor de a se fixa preţuri maximale în comunele rurale, urbane şi municipii, afară de municipiul Bucureşti; b) De a aviza asupraprobării modificării sau respingerii proceselorverbale de contravenţie şi a căror sancţionare este dată în competenţa rezidenţilor regali. Un comandament al Capitalei militar Pe ziua de 19 Septembrie a. c. s-a creat un comandament militar al Capitalei, echivalent cu un inspectorat general de armată, comandat de un general de divizie sau de corp de armată. Reglementarea orelor de serviciu la ministerul Agriculturii Pentru o mai bună reglementare a lucrului in birouri, în timpul orelor de serviciu, ministerul Agriculturii şi Domeniilor a întocmit o serie de norme obligatorii după care se vor conduce, în lucrările lor, funcţionarii aparţinând direcţiilor, serviciilor şi instituţiilor depinzând de minister. Linia Uva-Telciu va fi dată în exploatare în ziua de 2 Octombrie Duminecă 1 Octombrie se va face inaugurarea navei linii ferate Uva- Telciu din nordul Ardealului. Această linie, care va face legătura între Maramureş şi restul ţării, va fi dată în exploatare cu începere de Luni 2 Octombrie. Noul ministru al României la Cairo Prin decret regal d. Constantin Zănescu, ministru plenipotenţiar clasa H-a în administraţia centrală a ministerului Afacerilor Străine, a fost numit, pe ziua de 1 octombrie 1939, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Cairo. O măsură binevenită a d-lui ministru N. Cornăţeanu pentru ajutorarea moţilor D. ministrul N. Cornăţeanu examinând cererile comunelor din regiunea munţilor Apuseni şi rezultatul cercetărilor făcute cu prima la exploatarea materialului lemnos din pădurile destinate pentru păşuni comunale, a hotărît prelungirea termenului de exploatare cerut de comune, fixând în acelaş timp şi condiţiunile de exploatare. Măsura luată aduce liniştea necesară în regiunea moţilor şi contribue într’o largă măsură la uşurarea traiului lor, una dintre ocupaţiile principale fiind şi aceea industriei lemnului. Se măreşte totodată şi putinţa ameliorării creşterii vielor, cam este unul din mijloacele de trai a populaţiei din Munţii Apuseni. CONSULT MEDICAL 1 . — Eu înclin pentru o rugeală benignă. .. -- -— Eu opiniez pentru o apendicită malignă. — Atunci suntem cu toţii de acord să diagnosticăm un reumatism cronic ! Prizonieri polonezi în taberele germane Ctube st IMjOaMe ... Sunt, acolo, un întuneric, intr’un întuneric care le aparţine, însă, numai lor, în care se îneacă numai ei... Ca nişte cărăbuşi, uluiţi de vuietele împrăştiate pretutindeni de enormele foaie ale oraşului, oamenii din beznă se lovesc, din când în când, de câte un zid, de câte-un stâlp. Atunci, înseamnă că au greşit drumul, şi pe nimeni altcineva nu învinovăţesc aceşti taciturni patriarhi fără ochi, decât băţul alb, care — ca o corniţă de melc uimit ■r—spipăie drumul. ............... REPORTAJUL ZILEI OAMENII DIN BEZNA Noi, fiecare, tăiem bulevardele cu un compas sigur, urcăm în tramvaiu sau în autobuz şi ştim cum e vremea, dacă e înnorat sau senin, dacă e noapte sau zi. Ţinând atârnate de gât, ca pe nişte amare ţambale, cutiile cu ace de siguranţă sau caramele, orbii oraşului sunt, aproape totdeauna, nedumeriţi asupra realităţii exterioare. Dialogurile lor sunt tainice şi ruşinate parcă să nu-i audă lumea? Să-şi armonizeze glasurile cu tăcutul imperiu al întunericului?... Intre ei, întrebările şi răspunsurile vin totdeauna aproximative, dubitative. — Cât o fi ceasul? — O fi opt... .—, Să se fi înserat? ,— Poate... De unul singur, în tovărăşie cu un al doilea, în coruri pe cât de dezolate pe atât de crispante, — orbii trebuie să-şi câştige pâinea. Mulţi dintre ei sunt internaţi la „Vatra Luminoasă” şi, cu toate acestea tot trebuie să cerşească; azilul nu dispune decât de un fond infim. E un trist paradox: cei mai nenorociţi dintre bolnavi sunt obligaţi de indiferenţa societăţii să-şi caute bucata de pâine, în fiecare seară, cu băţul alb, pe lângă ziduri, printre primejdiile maşinilor, în timp ce suferinzii cu vederea întreagă, adică mult mai puţin nefericiţi, tot îşi găsesc o odihnă totală, într’un spital.... Cu mai multă tragere de inimă decât mulţi dintre oamenii cari văd, orbii dela „Vatra Luminoasă” şi-au făurit un fel de ochi în degetele mâinilor. Căci altfel nu mi-aş putea explica viteza, priceperea şi meşteşugul cu care aceşti oameni, cufundaţi pentru totdeauna în întuneric, fac cele mai trainice perii, cele mai frumoase împletituri din „raffia”, cele mai comode jeţuri şi cei mai frumoşi papuci de casă. Sfioşi şi aproximativi în întrebări şi răspunsuri, orbii aceştia sunt maşini de mare precizie, la muncă. Ce folos... Lucrurile ieşite din truda lor nu găsesc decât prea puţini cumpărători. Câţi dintre cetăţenii cu compasul mersului sigur au fost vreodată printre umbrele şovăitoare din azilul cu firma puţin cam ironică „Vatra Luminoasă”? Dar ce rost are întrebarea? Viaţa e in afară de aceste ziduri. Iată, un domn s’a împiedicat de unul dintre timidele bastoane albe şi revolta sa a fulgerat prompt: a Ce, eşti orb, mă?!... l / \&»gctn tjegeîeania APELUL CELOR FĂRĂ APĂRARE gidde de ploi şi ninsori. Mările au început a ne’ngheţa la masa de scris; de-afară, pe geam, ne intră suflare duşmăroasă şi câte-o frunză îngălbenită flutură pe cerdac şi intră pe covorul odăii.. Aşa, mi s’a părut, într’o dimineaţă cu ploaie cenuşie, c’a picat pe po-, deaua odăiţei mele — odată cu frun- zele veştede — un bileţel adus de cineva în cioc. L’am deschis şi l-am cetit cu surprindere. — Citeşte-mi-l şi mie — mi-a spus surioara de şapte ani. Să văd ce scrie. Iată cum suna: „Noi, subsemnatele mici paseri, Vă implorăm să nu ne omorîţi, fiindcă noi suntem de folos şi plăcute omului. Vă cerem mila voastră, ca să ne apăraţi de oamenii cei răi, decopii inconştienţi, de teribila ghiară a mâţelor vagabonde, de plumbul ucigaş al braconierului. In schimb ne angajăm, că vom rămâne numeroase în împrejurimea ca‘selor voastre, mai ales, dacă iarna ne veţi da şi câteva grăunţe”. — Cine a scris asta? — m’a întrebat Mărioara. — Uită-te singură, că ştii să citeşti. Surioara a cetit, silabisind: — Stigletele, Vrabia, Ţarca, Mă,Scăleandru, Botgrosul... Semnau vreo treizeci de paseri. — Şi eu ce să le fac? — a întrebat surioara. •:* — Tu? Să le dai de mănacere și să sfătuești pe fratele tău să nu te mai lovească cu praștia. — Bine. Dar eu nu pricep cum au pututpăsărelele să scrie? Eu nu i-am spus că apelul era scos dintr’o revistă de vânătoare, unde era dat ca un exemplu drăgălaș al unei delicate atenţii. Apelul Se datoreşte „Federaţiei de vânătoare din Isere” — Franţa — care a afişat pretutindenea şi în special în şcolile primare şi secundare această chemare şi rugăminte a „paserilor Franţei” care cer milă şi proteguire oamenilor. ht Păcat că apelurile făcute omenirii întregi au rămas fără răspuns. Cu toate conferinţele internaţionale, cu toate consfătuirile, pacea mi s’a pu-tut menţine şi de-acum şi oamenii vor emigra spre alte ţări, alungaţi de alţii mai tari ca ei. Pribegia păsărilor va fi imitată de oameni. A şi început şi cine ştie dacă pământul nostru nu va cunoaşte zile mai rele. Pribegia e urâtă boală, incomodă şi tristă. Apelul celor fără apărare va fi auzit oare? E toamnă rece şi gândurile pesimiste îşi fac loc. Am dori din tot sufletul să vedem zări trandafirii ce ne surâd, profira Sadoveanu ■». A început şi vremea răcoroasă a toamnei şi buletinul meteorologic ne înspăimântă cu vestea că la Predeal termometrul a marcat - o în timpul zilei. Nu va trece mult şi ne vom trezi cu ghiaţă în curte şi cu florile acoperite de bruma argintată. Frunzele copacilor încă nu s’au scuturat de tot şi soarele se mai sileşte să coboare un abur drăgăstos: se simte însă că inima lui de astru s’a răcit pentru noi şi că nu va trece mult până la amorţirea lui după ne-