România - Capitala, decembrie 1939 (Anul 2, nr. 543-557)

1939-12-01 / nr. 543

!! TELEFOANE Direcţia 5.57.85. Secretariatul general 4.52.9 !­ Redacţia 5.57.76. Provincia 5.57.77 Administrator 4.20.62! Abonamente 5.57.61 Serviciul Publicităţii 4.89.05 MWWWWVUUWWWWWWWWWWWyWWWVnA/WWWWVWVWWWWWWWWWVWWWWWIfi început de drum — „XInire sacra în jurul Regelui11 — P­rogramul noului gu­vern, atât de concret formulat de d. preşe­dinte al Consiliului în cu­vântarea rostită la postul de Radio, a răsunat adânc în cugetul ţării. După cum adânc a sfrede­lit cugetele, aspra şi loiala examinare a stărilor noastre, fără nicio amăgitoare măs­luire a realităţii. Era nevoie de acest bărbă­tesc curaj. Fiindcă numai pe acest cu­raj de a privi adevărul în faţă şi de a-l recunoaşte aşa cum este, nu cum am fi dorit să fie, se reazămă celălalt curaj, de a porni la faptă pentru a afla îndreptări rău­lui, tămăduiri suferinţelor, stele cardinale reformelor. Vom cerceta la rândul nostru, mai amănunţit şi mai pe larg, capitol cu aliniat, fieştecare din primele hotă­­rîri ale guvernului aşa cum au fost rostite cu o inimoasă energie de d. G. Tătărescu; precum, vom încerca mai apoi să înfăţişăm programul mai amplu al guvernului, de politică generală, de politică socială, de politică economi­că şi financiară, de politică bisericească şi culturală, de organizare a producţiei şi a muncii naţionale. Şi ne vom strădui, să descifrăm sub enumerata punctelor con­cret programatice, spiritul lăuntric ce animă noua gu­vernare a Ţării, căci nimic nu va să se desăvârşească fără văpaia unei arzătoare credinţe care biruie şi mo­delează rezistenţa materiei. Dar înainte de asemenea cercetare a orizontului pri­menit întru totul pentru ziua de mâine, se cuvine a poposi cu gând recunoscător la ho­­tărîrea şi chibzuinţă Suvera­nului care încă odată a citit în semnele vremii şi încă odată ne-a chemat la unire, la muncă, la potolirea pati­milor şi vrajbei, pentru a ne afla pregătiţi şi tari sub scu­tul regesc, la marele judeţ al neamurilor care va neapă­rat să vină, la pecetluirea cea nouă a păcii europene. Acea­stă pace nu va fi numai a celor ce se răsboiesc astăzi. Va cuprinde pe învingători şi pe învinşi, pe neutrali şi pe cei mai puţin neutrali. Şi pentru toţi, va fi cu ale sale dintru ale sale. Fiecare având pacea pe care o va fi meri­tat, după cum ceasul mare­lui judeţ, îl va afla ori nu cu îndestul de puternică ar­mătură materială şi morală, ca să-şi valorifice, să-şi ape­re, să-şi impună până la extrema limită, drepturile sale materiale şi morale. Această neînduplecată al­ternativă, să ne stea veşnic prezentă în cuget. Orice greşeală, orice şovă­ială, orice imprudenţă, orice delăsare, orice absurdă nă­dejde numai în clemenţa ha­zardului şi a Providenţei, se vor plăti la soroc cu irepa­rabile ispăşiri. Iar de ele ne apără înainte de toţi şi peste toţi, veghea neostenită a Suveranului, fiindcă atributul monarhic şi artibutul dinastic e continui­tatea, durata, prevederea în timp, identificarea monarhiei şi dinastiei cu destinul naţiei dincolo de prezent, într’o in­­divisif­ilă şi indestructibilă permanentă, care depăşeşte vremelnicia indivizilor şi chiar vremelnicia genera­ţiilor. In existenţa noastră tre­cătoare, suntem cârmuiţi de pasiuni, de resentimente, de interese trecătoare. Monarhia se mişcă în spa­ţiul istoric. Şi ca atare, Suveranul ne readuce la solidaritatea şi im­perativul instinctului de conser­vare naţională, atunci când tul­burătoare învălmăşeli de ego­­isme individuale, de interese individuale şi de ambiţii indi­viduale, ne împiedică să între­zărim înfricoşata ameninţare a zilei de mâine, absorbiţi numai de sărmanele noastre interese pe optica strâmtă a zilei de azi sau a mizerelor noastre răfueli de em­. N’a sunat oare ca un apel la desmeticire, cuvântul Regelui, când membrii guvernului au de­pus jurământul? Cuvintele tre­ceau dincolo de zidurile Pala­tului, peste capetele nouilor sfetnici, adresându-se țării în­tregi. „Sunt sigur că Domniile Voa­stre sunteţi cu toţii conştienţi de grijile Mele şi de momentele grele în care sunteţi chemaţi să conduceţi departamentele ce vi s-au încredinţat... Astăzi, când toată lumea este în învăl­măşeală, avem datoria de a face sacrificii pentru ca Ţara noastră să înflorească — să înflorească materialiceşte, dar mai mult de­cât aceasta, poate, să înflorea­scă moraliceşte...” Grijile Regelui ! Grijile Sale!... A le uşura, e în puterea noa­stră, a tuturora; în abnegaţia noastră, a tuturora; în solida­­rismul nostru, al tuturora; nu numai în seama încercatului Prim-Sfetnic, căruia i-a fost în­credinţată cârma ţării. Fie ca aceasta să n’o uităm, noi ceştia care cerem totul vieţii de-o clipă, fără să dăm nimic — sau atât de puţin! — vieţii ce­leilalte, din veşnicie, a Neamu­lui, a Ţării, a Dinastiei. CEZAR PETRESCU T­M 6­6 W W W W W WWWWtf WWW W WW W El. RUSIA SOVIETICĂ A R­U­P­T RELAŢIILE DIPLOMATICE CU FINLANDA Intr'o cuvântare ros­tită aseară la radio d. Molotov a anun­ţat motivele agra­vării conflictului cu Finlanda a anunţat că RUPELE SOVIETICE AU PRIMIT ORDINUL SA FIE GATA SA FACĂ FAŢĂ ORICĂROR EVENTUALITĂŢI Telegramele in corpul ziarului Demontarea unei mine ,eșuate pe litoralul olandez Ш1 290 POLITICA EXTERNA A ROMA­NI­E­I Expozeul d-lui Grigore Gafencu, ministrul Afacerilor Streine, în faţa comisiunilor de afaceri streine ale Adunării Deputaţilor şi Se­natului Domnule Preşedinte, Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, In cuvântarea pe care am avut cinstea s’o ţin la Cameră, la 9 iu­nie, am lămurit ţelurile paşnice ale politicei noastre externe. Am ară­tat, atunci, că o ţară care nu râv­neşte la bunurile altuia, dar îşi a­­pără cu hotărâre bunurile ei, e o chezăşie de siguranţă pentru ea şi pentru alţii. Vom cerceta azi, cu toată mă­sura pe care ne-o impun împreju­rările dar şi cu toată sinceritatea ce trebue să ne însufleţească pe toţi, situaţia­ ţării în vârtejul fră­mântărilor­­ internaţionale,­­ trei luni după­­ aprinderea răsboiului european. Am intrat în aceste vremi crân­cene, de a căror urmări sângeroase am fi vrut să vedem­­ feriţi şi­ pe alţii cu conştiinţa împăcată­. Suntem gata­ să ne facem dato­ria către ţară. Armata noastră, stră­ină de orice gând de agresiune, stă de veghe la hotare. NU NE-AM DAT ÎN LATURI DE LA NICI O COLABORARE CE NI SA OFERIT, PENTRU A ÎNTĂRI STĂRILE POLITICE SAU ECONO­MICE DIN JURUL NOSTRU. Fără a ne înşela asupra puterilor noas­tre, dar şi fără a uita de menirea ce avem de înfăptuit, am căutat să ferim asemenea colaborări de orice spirit agr­esiv sau exclusivist şi ne-am străduit să păstrăm, în toate, acea cumpănă dreaptă, tre­buincioasă atât pentru î­m­plinirea îndatoririlor noastre în afară, cât şi pentru a păstra neatinsă întreaga noastră neatârnare. LEGĂTURILE ROM­NIEI CU CELELALTE STATE Cunoaşteţi legăturile noastre eco­nomice, făcute de curând, cu sta­tele de care ne apropie interese complimentare. Mă gândesc la a­­cordul economic încheiat cu, Ger­mania în primăvara trecută. Aceste legături s’au dovedit a fi, în împre­jurări grele, nu numai mijloace bune de schimb, a şi adevărate in­strumente de pace. Ştiţi iarăşi că garanţiile priete­neşti ce ni s’au dat de Franţa şi de Anglia, — garanţii formulate, cum ţinem minte cu mulţumire, în ter­meni precişi şi generali, —ne-au ajutat să înmulţim străduinţele noastre pentru a statornici rapor­turi de încredere cu toţi vecinii, fugiaţii militari regulele la care îl sileau angajamentele lui de neutra­litate. ‘ D. Grigore Gafencu, ministrul Afacerilor Străine, făcându-și expozeul în străine ale Camerei și Senatului fata comisiilor de afaceri Atitudinea României faţă de conflictul actual Când războiul a izbucnit nu am avut de­cât să precizăm o situaţie de mai înainte lămurită. Comunica­­tu­l Consiliului de Miniştri, din 4 Septembrie arată că România „îşi păstrează atitudinea ei paşnică de până acum şi îşi urmează acţiunea de destindere faţă de vecini”. CONSILIUL DE COROA­NA DE LA 6 SEPTEM­BRIE Două zile mai târziu, la 6 Sep­tembrie, Majestatea Sa Regele con­voacă la Cotroceni pe Consilierii Regali, pe Primul Ministru şi pe Ministrul de Externe. Acesta din urmă după ce expune politica Guvernului arătând „că bunele raporturi întărite cu toate puterile nu cuprind angajamente care să ne oblige la participarea la conflict”, şi că „păstrarea u­nei ati­tudini paşnice este deplin îndreptă­ţită prin necesitatea de a feri de război basinul dunărean şi Balcanii a încheiat arătând că politica de până azi „m­ie cere să urmăm de a­­cum înainte regulele de neinter­venţie şi de neutralitate,­­ întrucât conflictul nu atinge interesele, in­dependenţa şi integritatea noastră, rămânând, fireşte să respectăm în acelaş fel angajamentele şi legătu­rile existente”. Primul ministru, într’o cuvântare fu­r­să şi luminoasă, ca toate cele ce le-a Ţinut, a arătat grija sa pre­văzătoare pentru armată şi pen­tru acţiunea noastră diplomatică. E ce­a din urmă cuvântare politică însemnată a lui Armand Căline­­scu. Voi a­minti aci, cu credincioasă prietenie, sprijinul însemnat pe ca­re cu mintea lui clară, cu dragostea lui fierbinte de ţară şi cu voinţa lui de fier, l-a dat Armand Căline­­scu politicei noastre externe. După ce consilierii regali şi-au La 17­­ septembrie, s’a ivit o situa-,­ţie nouă, Guvernul polon ne-a în­ştiinţat că doreşte să se adăpostea­scă, în România. In seara aceleiaşi zile, au şi intrat în­ ţară preşedin­tele Republicii, mareşalul coman­dant suprem al armatei şi toţi mem­brii guvernului polon. Tot în ziua de 17 Septembrie, gu­vernul sovietic ne-a adus la cuno­­tinţă că „deoarece Statul polonez şi guvernul său au încetat să existe în fapt", comandantul suprem al ar­' matei roşii „a dat ordin trupelor să treacă frontiera şi să ia sub apăra­rea lor viaţa şi averea populaţiei din Ucraina de Vest şi din Bielo-Rusia de Vest". In urma acestor fapte, ce s-au în­tâmplat simultan, guvernul nostru a dat comunicatul acesta: „Condi­­ţiunile speciale în care s’au desfă­cat fiecare părerea, se aprobă co­municatul care declara: „CON­SILIUL IN UNANIMITATE A­­PROBĂ ACŢIUNEA DIPLOMATI­CĂ URMATĂ ŞI MĂSURILE MI­LITARE LUATE PENTRU APĂ­RAREA FRUNTARIILOR, ŞI HO­TĂRĂŞTE OBSERVAREA STRICTĂ A NEUTRALITĂŢII, STABILITE PRIN CONVENŢIILE INTERNAŢIONALE FAŢĂ DE BELIGERANŢII DIN ACTUALUL CONFLICT”. Durat evenimentele din Polonia în ziua de 17 Septembrie, precum şi faptul că guvernul polon s’a refu­giat pre teritoriul nostru, au indicat României păstrarea mai departe a atitudinei de strictă neutralitate faţă de beligeranţi. Guvernul va continua să vegheze cu tot patrio­tismul la siguranţa şi la apărarea fruntariilor ţării". Ne aflăm deci în faţa­­ unei în­doite îndatoriri :­­ Se cuvenea,, pe de o­ parte, să pri­mim pe polonezii, civilii şi militari, oficiali şi particulari, care se adă­posteau la noi, cu simpatia datorită unui popor vecin, legat de poporul nostru şi din nou încercat prin grele suferinţe. Poporul român şi-a îm­plinit această îndatorire cu omenie şi caldă prietenie. In.se­ priveşte gu­vernul, el avea să apu­ce faţă de re-, Atitudinea României faţă de refugiaţii polonezi . Raporturile României cu U. R. S. S. Trebuia să lămurim, de altă parte, raporturile noastre cu Uniunea So­vietică, trupele căreia ocupaseră tot hotarul nostru nordic de la Nistru şi până la Carpaţi. Răspunzând decla­raţiei de neutralitate a Rusiei, am adus la cunoştinţa guvernului Uniu­nii Republicilor socialiste Sovietice, comunicatul nostru din 18 Septem­brie şi am arătat dorinţa noastră de a păstra, pe temeiul unei politici de neutralitate, raporturi paşnice şi bune cu toţi vecinii. Această dorinţă, în ce priveşte Ru­sia Sovietică, vă este îndeobşte cu­noscută. Au trecut mai bine de zece ani de când am iscălit, la Moscova, protocolul pentru punerea în vi­­goarte cu anticipaţie a pactului Briand- Kellogg Ne amintim cu câtă mulţumire s’a primit atunci la noi, vestea că po­trivit formulei c»i pxir» he­ , J**, cererea noastră, în preambulul protocolului, acest act avea menirea de a „iritări pacea existentă între statele semna­­tare“. De atunci raporturile dintre noi şi Soviete lămurindu-se şi mai mult, s-au încheiat pacte şi mai precise pentru definirea unor angajamente de securitate. Mai mult însă decât aceste pacte, acţiunea noastră politică răspun­zând atitudinei paşnice observată de Rusia faţă de noi, a dovedit vo­inţa noastră statornică de a ne feri de orice porniri ideologiile sau po­litice care ar fi putut fi bănuite că sunt îndreptate împotriva, vecinilor noştri. Străduinţa de a face din in­dependenţa noastră, sprijinită pe o politică deplin cumpătată, un ele­ment de siguranţă pentru toţi ve­cinii, e potrivită principiului pe care mi-am îngăduit să vi-l amintesc în cuvântarea mea din 9 iunie, ,.)­ A NU NE SPRIJINI PE O MARE PU­TERE VECINA, ÎMPOTRIVA AL­TEIA, PENTRU A NU DA PRICINA DE CONFLICT INTRE ACESTE PU­TERI LA HOTARUL SAU PE TERI­TORIUL NOSTRU". Acest principiu, am mai spus atunci, „este și rămâne folositor intereselor noastre, intere­selor vecine și mai ales politicei ge­nerale, o Românie puternică și nea­târnată, e pentru statele din­ jurul nostru o chezăşie de siguranţă". Pactul încheiat, de atunci, la Mos­cova între U. R. S. S. şi Germania dă acestui principiu o nouă îndrep­tăţire. Fiindcă între două mari pu­teri apropiate nu e numai o putinţă de conflict, ci şi o putinţă de împă­care. Şi ne ferim să provocăm con­flicte, după cum ne ferim să stăm în calea împăcării. Ceea ce urmărim, cu toată hotă­­rîrea e să împlinim destinele nea­mului nostru, în aceste părţi, unde am fost aşezaţi, de care ne-am le­gat prin muncă şi lupte, veacuri dearândul, în buna înţelegere­ cu Po­poarele vecine care îşi urmăresc şi ele în pace menirea lor. Suntem convinşi, în ce priveşte pe vecinii noştri din răsărit, că destinele po­poarelor noastre oriunde se întâl­nesc, la Nistru sau la Marea Neagră, nu se vrăjmăşesc, după cum credem în potrivirea, ce este între politica de pace pe care o afirmă R­epublica Sovietică şi politica de independenţă pe care o urmează Statul român. Cu aceste gânduri am urmărit ne­gocierile ce s-au dus acum­­ de cu­rând între U. R. S. S. şi Turcia. Ne dăm seama de însemnătatea care o poate avea, pentru întărirea stărilor în Balcani şi la Marea Neagră, bu­nele raporturi turco-sovietice. Şi suntem mulţumiţi că aceste rapor­turi nu au avut de suferit în urma întreruperii vremelnice a negocie­rilor. Continuare în pag. 5-a I

Next