România - Capitala, februarie 1940 (Anul 3, nr. 601-615)

1940-02-01 / nr. 601

TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.53.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 41. Administraţia 5.57.77 Serviciu Publicităţii 4.89.05 BIROURILE tipsi iwSii** Calea Vîctorîei 50 Directia si Redacţia: Scara B Et.­­ Administraţia: Scara C. Et. * Chemare la om în că degra­­► dantul spectacol al spe­­л culei ilicite nu poate fi tăgăduit. Plaga aceasta s’a întins zi de zi, cuprinzând a­­proape toate ramurile comer­ţului nostru. Fiecare cetăţean se loveşte de nemăsurata foa­me de câştig a vânzătorilor, atunci când măruntele nevoi cotidiane ii duc într’o prăvălie sau alta. Energicele măsuri ce se iau de organele autoritare deşi aplicate cu toată promptitu­dinea şi asprimea nu ajung totuşi pentru a înfrâna valul exploatării neîngăd­uite. Problema aceasta pe lângă aspectul ei teoretic mai are şi unul, căruia i-am zice, ele­mentar uman. Sbuciumul vremurilor prin care trecem impune tuturora privaţiuni şi jertfe pe măsura Puterilor respective. Am văzut cum a înţeles ţara să răs­pundă, printr’o vibrantă una­nimitate de conştiinţă, îm­prumutului de înzestrare al armatei. Am văzut faptele de abnegaţie splendidă de care au dat dovadă unii dintre noi, trimiţând soldaţilor de pe zo­nă prinosul sau întregul mun­cii lor de o viaţă. Vedem şi simţim de asemenea, duhul păcii şi al unirii sufleteşti care domneşte în ţară, sub înfăţişarea unei hotărâte în­crederi în faţa oricărei pri­mejdii ni-ar veni. Dar cu o sinceră tristeţe constatăm că spre deosebire de aceste înalte exemple mo­rale — în care se răsfrâng cele mai vrednice virtuţi ale neamului — există şi oribilul fenomen al speculei. Citim cu durere că autorităţile sunt obligate să pedepsească pe contravenienţii la legea în vi­goare. Tocmai acuma când naţiu­nea are nevoie de o nesfăr­­mată solidaritate etică, toc­mai acuma când raporturi de desăvârşită omenie ar trebui ără îndoială să ne strângă pe toţi laolaltă, câţiva râvnitori la rodul tru­dei altora, ţin să stingherea­scă însăşi porunca sufletească a cinstei. Ni-am putea oare să facem ceva mai potrivit decât să îndreptăm cuvântul nostru de chemare înspre toţi aceia care continuă să săvârşească abu­zuri, sfătuindu-i să coboare o clipă în adâncul inimii lor şi ,să se întrebe dacă nu trebue să pună mai presus comandamentele obşteşti de­cât nesăţioasa lor foame de bani?! Să-şi deschidă ochii mari în juru-le şi să-şi plece urechea la glasul de durere al marei mulţimi româneşti, să vadă ordinea morală a ţării şi să audă vocea tainică a omeniei... A te bucura astăzi de banul muncit până la is­tovire al cetăţeanului este o neiertată greşală. A vrea să strângi averi, prin spoliere re­voltătoare, în vreme ce tine­­reţa neamului păzeşte frun­tariile Patriei, e o trădare. Mulţimea aceasta românea­scă — atât de adânc aşezată pe temelia cinstei ei tradiţio­nale, — va şti şi de astă dată să dea tot concursul, aparatului de Stat care năzuieşte la res­tabilirea condiţiilor normale de viaţă economică. Ea o va face cu tristeţea de a fi silită să pedepsească sever pe vino­vaţi dar şi cu dârzenia nestră­mutată a credinţei că ţara nu poate fi lăsată la bunul plac al exploatatorilor. Am vrea ca cei ce nu şi-au înfrânat încă dorinţele de necruţător câştig, în paguba obştească, să şi le înfrâneze măcar acum, în ceasul al uns­prezecelea. Ar fi o profundă mulţumire pentru toţi. Dar dacă totuşi vor stă­­rui în mârşava lor năzuinţă, nici o sancţiune nu va fi 13 prea aspră. IU o iertare Şi nici Posibilă. Harta operaţiilor ruso-finlandeze cu poziţiile exacte ale celor două armate ARTILERIA GERMANĂ artiterist german manevrând un tun de mare calibru „undeva’ ' - Irantul.n­e Vest­­• Ultima toaletă a unui mare tun de coastă francez Cuvântarea Cancelarului Hitler adresată poporului german BERLIN, 30 (Rador)___Agenţia DNR transmite: Imediat după ora 20, Fuehrerul a început cuvântarea sa adresată po­porului german, spunând între al­tele următoarele: Se proclamă ţeluri de război ad­mirabile. in special englezii sunt acei cari proclamă asemenea ţeluri, căci ei au experienţa lor, deoarece Anglia, din toate popoarele de pe lume, a purtat cel mai mare nu­măr de războaie. Aceste ţeluri de război preconi­zează o nouă Europă, plină de drepa­tate, care să facă inutile toate înarmările. O asemenea dezarmare ar aduce apoi cu sine o prosperitate economică. La rândul ei, prosperi­tatea ar aduce desvoltarea culturii. Intr’un cuvânt, epoca de aur se a­­propie. Din nefericire, ni s’a mai înfăţi­şat încă odată această epocă de aur în termeni asemănători. Dealt­fel, aceiaşi oameni cari ne-au des­cris-o in trecut ne-o prezintă şi azi. Toate acestea au fost promise în general, încă din 1918. Atunci ţelul de război al englezilor era tot o nouă Europă, o nouă dreptate, care urma să aibă drept element esenţial dreptul popoarelor de a dispune de propria lor soartă. Şi atunci s’a promis tot o dreptate care să facă inutilă înarmarea. De­­aceea, încă de Pe atunci se ivise programul dezarmării, şi anume al dezarmării tuturor. Şi pentru a face această dezarmare mai eficace, ea ar fi urmat să fie încoronată de o Societate a Naţiunilor dezarmate, care de data aceasta ar fi hotărâte să lichideze toate diferendele, aşa cum se obişnueşte în democraţie, prin întrebări libere şi răspunsuri, şi, în orice caz, să nu mai tragă cu armele. Ceea ce s’a întâmplat, am văzut. Fără a se ţine seamă de dreptul popoarelor de a dispune de ele în­sele s’a ciopârţit Europa, s’au des­­membrat marile state, s’au strivit popoarele şi s’a luat dreptul naţiu­nilor, după ce în prealabil li se luase orice posibilitate de­­ apărare. Nu s’a mai vorbit de dezarmare, ci s’a continuat cu înarmarea, liti­giile nu­ au fost reglementate prin bună înţelegere, ci statele înarmate In această epocă s’a ivit mişca­rea naţional-socia­listă. In locul speranţei zadarnice, noi ne-am îndreptat nădejdea spre sin­gurul ajutor ce există în lume, spre ajutorul dat de propria, noastră forţă. In acest fel, ne-am început activitatea şi am văzut ridicarea în interior a Germaniei. Cu toate că nu era vorba decât de o reformă exclusiv germană, ne-am atras ime­diat ura celorlalţi. Şi pentru că ştiam acest­­ lucru, am început, o­­dată cu ridicarea internă, cu mo­bilizarea forţei germane. Cunoaşteţi evenimentele. Am introdus in 1935 serviciul militar obligator. Am or­donat în 1936 ocuparea Renaniei. In 1937 a început planul de patru ani. In 1938 au fost eliberate Austria şi regiunea sudeţilor. щ 1939 ani au continuat să facă războiţii ca înainte. Numai statele dezarmate nu aveau posibilitatea să reacţio­neze la violenţele statelor înarmate. In locul bunei stări economice­, un sistem nebunesc de reparaţii a adus cu sine mizeria economică nu numai a învinşilor, dar şi a învin­gătorilor. Religia a trecut complet pe plan secundar. Nici cultura nu a fost favorizată. Cât de chinuită a fost Germania! Ne amintim şi azi de dezastrul din 1918, de tragedia din 1919 şi de toţi acei ani ai dis­perării. In cursul întregei aceste perioade, Germania democratică s’a rugat în zadar, a protestat în zadar. început să apărăm Reichul contra acelora cari între timp se demais■ caseră. Se spune adesea că ar fi trebui să negociem. Dar nu am pro­pus eu, și nu odată, lumii să nego­cieze asupra revendicărilor colo­niale ale Germaniei? Și ni s’a dat măcar vreodată vreun răspuns? In afară de un,­ NU, în afară de un re­fuz, nu s’a făcut decât să se des­­lănţue o nouă campanie antiger­­mană. Nu. Anglia şi Franţa, sau cel pu­­ţin clasele conducătoare din aceste ţări, erau hotărâte să reia lupte din momentul în care Reichul în­cepea să se refacă. Ele au voit a­­cest lucru. Anglia urmărete de trei sute de ani să împiedece o adevărată con­solidare a Europei. Tot aşa Franţa a căutat de secole să împiedece o consolidare a Germaniei. Dacă acura, un Chamberlain se ridică ca un propovăduitor şi anunţă lumii cu­cernicele sale ţeluri de război, nu mă pot împiedeca să nu spun „Propria voastră istorie spune alt­minteri, d-le Chamberlain. De trei sute de ani, oamenii dv. de stat au vorbit totdeauna la începutul unui război aşa cum vorbeşti ăsta astăzi d-le Chamberlain. Aţi pretins tot­deauna că luptaţi pentru Dumne­zeu şi pentru religie. Dar în trei sute de ani, v-aţi cucerit aproape 40.000.000 de km. pătraţi de pe­su­prafaţa pământului. Evident, An­glia nu voia nici măcar să figureze singură ca împărţitoare n dreptăţi. Privire in trecut DESMINTIREA UNOR SVONURI FANTEZISTE Nu se introduc cartele alim Precizarea ministerului Economiei Naţionale In legătură cu svonurile cari au circulat în ul­tima vreme, că s’ar preconiza introducerea unor Icartele alimentare pentru populaţia civilă) minis­zterul Economiei Naţionale desminte categoric ase­menea svonur! fantezista* ' Continuare­m pag. 15-a Pasagiu! Victoria CANCELARUL HIT­­LER A ROSTIT UN MARE DISCURS NO CARE A RĂSPUNS O­LOS CHURCHILL La Paris, DISCURSUL D-LUS DALADIER A FĂCUT O VIE IMPRESIE IN TOATE CERCURILE in aer si pe apă. CELE MAI VIOLENTE ATACURI AERIENE GERMANE AU AVUT LOC LUNI ŞI MARTI PE MAREA NORDU­LUI Pe frontul de Vest: FOC VIU DE ARTILE­RIE PE FRONTUL DINTRE VOSGI SI RHIN In aer, dincolo de front NUMEROASE SBO­­RURI ALE AVIAŢIEI GERMANE DEASU­PRA ANGLIEI, LU­XE­­MBUR­GU­LU­I ŞI OLANDEI Pe frontul de Nord, AVIAŢIA SOVIETICA A AVUT O INTENSA ACTIVITATE

Next