România - Capitala, aprilie 1940 (Anul 3, nr. 661-675)

1940-04-01 / nr. 661

OASPEŢII IUGOSLAVI Domnii I. Andres, ministrul de Industrie şi Comerţ al Iugoslaviei şi Djurmici primarul Belgra­dului, însoţiţi de o delegaţiune şi de un grup de ziarişti, se găsesc începând de eri, în Capitala Ro­mâniei. Folosim prilejul acestei preţioase vizite, ca să exprimăm simţămintele de prietenie ale poporu­lui român, faţă de reprezentanţii harnicului şi vi­teazului popor iugoslav, de care îl leagă în egală măsură dragoste şi stimă. Suntem siguri, că prezenţa d-lui ministru A dires, va duce la rezultate pozitive în toate chesti­­tăţiile ce se vor discuta cu guvernul român. Există îne ambele părţi o dispoziţie largă şi sinceră de co­laborare strânsă, de înţelegere dreaptă a intere­selor reciproce şi de mutualitate în care nu pă­trunde nici măcar umbra egoismului ori a calcu­lului subiectiv. Felul nostru de a fi este deschis şi loial cu toa­tă lumea. Cu prietenii apropiaţi, el se resimte de o căldură puternică, în flăcările căreia se poate asuda o temeinică solidaritate. Iugoslavii ne sunt prieteni. Au prin urmare la noi o frăţească şi spontană afecţiune, care garan­tează de la începu­t izbânda oricărei posibilităţi de colaborare. Ne cunoaştem de mult... Ne cunoaştem îndeo­sebi suferinţele, sângerările şi martiriul, cu repe­­tatele lui crucificări pe drumurile istoriei. Ne cu­noaştem şi interesele de viaţă, cari sunt şi rămân aceleaşi. Intre noi şi Iugoslavi vorbele întraripate Şi peroraţiile patetice sunt de prisos. O privire dreaptă în ochi, o strângere de mână bărbătească, vorbesc mai mult şi mai adânc decât orice declara­ţie entuziastă. De aceia salutând pe oaspeţi, ne oferim larg sufletul unei îmbrăţişări frăţeşti şi le u­ . . răm­ să se simtă în România ca la ei acasă. In simplitatea acestei poftiri, vor găsi­­ tot ce poporul român are mai bun şi mai­­ nobil, tot ce tradiţionala lui omenie poate oferi pritenilor buni şi statornici. 661 II­o Anul TELEFOANE: Directa 5.57.85. Secretariatul 4.52.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 41. Administraţia 5.57.77 ____ Serviciul Publicităţii 4.89.05 I­I­­ I L C. (fost In Calea Victoriei 50 Directia si Redacţia) Scara B Et 1 Administrafja: Scara СЛ& \ Un important convoi de vase neutre, protejat dle unități ale marinei de război engleze LOS ANGELES, 30. (Rador). — D. Edison, ministrul Marinei, a declarat Sâmbătă că este potrivnic ideii unei flote „din două oceane” care ar im­plica construirea unei flote ameri­cane separate pentru oceanul Atlan­tic. El a spu­s: „Orice concluzie sănă­toasă şi strategică cere menţinerea flotei ca o singură unitate coordo­nată în oceanul Pacific. Ideea de a se construi o flotă separată pentru o­­ceanul Atlantic este nu numai ne-­ cesară, dar şi mult prea costisitoare­ pentru a fi luată în consideraţie. Poziţia, noastră strategică la Canal­­ul Panama îndreptăţeşte în totul po­litica de a se concentra flota noa­stră în oceanul Pacific de unde poa­te fi deplasată imediat în orice zonă ameninţată din oricare din cele două oceane”. D. Edison a desminţit apoi ştirile a­părute în unele ziare după cam­­ a­­propiatele manevre ale flotei State­lor Unite ar constitui în vreun s­ens oarecare o ameninţare la adresa Ja­poniei. MANEVRELE DIN PACI­FIC NU CONSTITUE O AMENINŢAREA PEN­TRU JAPONIA LOS ANGELES, 30 (Rador). 1­5X Edison, secretar de Stat al mi­nisterului Marinei, a desminţit că manevrele flotei americane din Oceanul Pacific ar constitui o ame­ninţare contra Japoniei, asa cum a pretins presa japoneza. D. ROOSEVELT In şedinţa Sovietului S­up­r­e­m de Vineri D . MOLOTOV A FĂCUT O AMPLĂ EXPUNERE ASUPRA POLITICII EXTERNE A U. R. S. S. privitor la relaţiile cu ţara noastră, d-sa a declarat­­ „NU EXISTĂ NICI UN MOTIV DE A­­GRAVARE A RELA­ŢIILOR SOVIETO­­ROMANE" ■ Cum s’a ajuns la pacea cu Finlanda. ■ Dificultăţi în re­laţiile cu Japonia.­­ Relaţiile cu Sta­tele Unite.­­ Rusia Sovietică şi Aliaţii. Telegramele în pagina 21-a. TURCIA IŞI MĂREŞTE FLOTA DE RAZBOI ANKARA, 30 (Rador). — Intre guvern şi reprezentanţii unei so­cietăţi constructoare din vase s’a ajuns la un acord principial pentru construirea a 11 vase comerciale In pagina 12-a D­isp­oziţiunile nouilor legi finan­ciare care însoţesc bugetul exerciţiului 1940, intră mâine în vigoare impozitele şi taxele care au suferit sporuri. - instrucţiunile ministerului de Finanţe cu privire la modul de calculare al sporurilor şi materia la care ele se referă Ţările mijlocii şi mici, tributare permanente de sânge Chiar dacă nu se vorbeşte des­chis despre anumite preocupări ale politicei europene în aceste ceasuri de teribilă încordare, ele plutesc totuşi vizibil în atmos­feră şi provoacă un dramatic proces de conştiinţă, acoperit de tăcere. Intre aceste probleme ţine loc de frunte atitudinea aşa ziselor ţări mijlocii şi mici, cari răspân­dite şi resfirate pe marginile ma­rilor imperii, se străduesc să asigure popoarelor respective o liniştită şi fecundă desvoltare. In ce consistă problema la care ne referim? Intr’o prea evidentă antiteză politică, dar şi în anumite con­sider­atouni particulare, pe cari le vom lămuri aici. Antiteza: Marile puteri arbo­rează de când e lumea o atitu­dine protecţională faţă de ţările mici, pentru care acestea le sunt fără îndoială recunoscătoare. Nu e vorba de un simplu sen­timent, sau de cine ştie ce ra­ţiune utilitaristă, care la urma urmei ar putea în­căidea foarte bine în atitudinea lor, ci de un complex întreg de simţăminte, între cari locul cel dintâi îl ocupă gratitudinea pentru tot pe marile puteri au dat omenirii ca progres, civilizaţie şi cultură. Evident, imperialismele nu prea stăruiesc asupra acestui as­pect al recunoştinţei ţărilor mici, care li se pare vag şi platonic, dacă nu chiar inutil. Ele se re­feră la o recunoştinţă pozitivă, pentru fapte pozitive, — adecă pentru sprijinul dat popoarelor mijlocii şi mici, de a-şi lupta li­bertatea, independenţa şi de a-şi realiza idealurile naţionale. Pentru acest sprijin, ele cer (fiecare după împrejurări şi în conformitate cu ideia de presti­giu, de interese, sau de spaţiu vital) ca ţările respective să ma­nifeste atitudini răspicate, aso­­ciindu-şi eforturile, spre a duce la biruinţă drapelul imperialis­mului care reprezintă mai favo­rabil scopurile lor particulare. Din nefericire, imperialismele nu sunt de acord asupra razei în care au dreptul să-şi exercite protecţiunea. De aceia se şi bat între ele, pe viaţă şi pe moarte. Iar ţările mijlocii şi mici, privesc uluite această gigantică dispută în care e pusă adeseori în joc însăşi soarta lor şi se străduiesc prin eforturi supraomeneşti să-şi ferească destinul abia limpezit, de catastrofalele consecinţe ale luptei dintre uriaşi. Aspectul prim al antitezei este prin urmare aceasta: ţările mij­locii şi mici să se ataşeze unuia dintre grupurile beligerante şi anume aceluia, care reprezintă pentru ele garanţia independen­ţii şi a integrităţii hotarelor. Iar al doilea aspect este, răs­punsul aproape instinctiv al Sta­telor poftite la vals: experienţa istorică ne-a învăţat să înţele­gem bine, că marile puteri nu în­treprind niciodată acţiuni de ge­neroasă protecţiune fără a avea interese proprii de o dură evi­dentă, iar participarea noastră la horele diabolice ale războaielor, ne-a cerut întotdeauna sânge, — sânge mult, atât de mult, încât prin larga lui revărsare să com­pensăm lipsa unor forţe armate şi a unei înzestrări tehnice, egale cu ale marilor împărăţii. De aceia lupta dintre marile puteri este întâi de toate o sfor­ţare subiectivă, determinată de interese proprii (între cari se­ nu­mără bineînţeles şi dominarea economico-politică a Statelor mijlocii şi mici). Nu este vorba deci de noi (de Statele mici), ci de ele. Interesul nostru apare doar în clipa când dramatica în­cleştare dintre uriaşi ne-ar ame­ninţa independenţa şi integrita­tea. Atâta vreme însă, cât lupta se dă pentru raza lor de influenţă, obiectiv nu avem ce căuta în fo­cul bătăliei. Iată poziţia părţilor, în tăcuta antiteză a momentului istoric pe care-l trăim. IProblema este însă departe de a fi rezolvată prin această clari­ficare de poziţii. Mai sunt două chestiuni de limpezit şi anume: tendinţa ţărilor mici de a se li­bera din tutela primejdioasă a uriaşilor şi preferinţa lor gata de sacrificiu faţă de unul sau altul dintre imperialisme, ţinând sea­ma că sistemul politic menţine imperialismull la temelia ordinei internaţionale. După cum vedeţi, aceste două chestiuni simt mai interesante decât însăşi antiteza. ... . In adevăr, în mie­zul lor se ascunde re­­zolvarea întregii pro- IV bleme Aceasta se va vedea mâine, in IAINE: Tendinţa State­lor mici de a se libera din tutele. Victoria în valoare de peste 2 milioane lireAnglia va duce războiul cu orice riscuri dar nu va lărgi zona de operaţii Discursul d-lui Churchill LONDRA. 30 (Rador). — Intr’un discurs ţinut Sâmbătă seară la ra­dio, d. Winston Churchill, primul lord al amiralităţii, a declarat între altele : „îmi pare că trebue să ne aşteptăm la o intensificare a luptei şi noi, de­sigur, nu suntem câtuşi de puţin înclinaţi să ne sustragem. Nu ascundem că încercările şi greutăţile ce ne aşteaptă vor întrece cu mult ceea ce am suferit până acum. Ar fi putut fi vorba de un răsboiu foarte scurt. Poate chiar nici n’ar fi fost răsboiu, dacă statele neutre, care­­ împărtăşesc convingerile­­ noa­stre, asupra chestiunilor fundamen­tale, s’ar fi ridicat toate la un loc la acelaş semnal, înaintând pe o sin­gură linie. Dar noi nu ne bizuiam pe aceasta şi, în consecinţă, nu ne sim­ţim slăbiţi prin aceasta”. D. Churchill a adăugat: Aproape 200 de vase neutre au fost distruse Şi cam o mie de marinari neutri au fost masacraţi prin acţiunea germa­nă de terorizare a acelora cari voesc să facă comerţ cu Marea Britanie. A­ D. CHURCILL ceste­ monstruoase puteri, chiar neutrii, cari sufăr atâţt de mult din cauza ei, sunt siliţi să-i procure mij­loacele viitoarelor agresiuni. VOM CONTINUA ACEST RAS­­BOIU ORIUNDE AR FI SA NE DUCĂ, DAR NU DORIM SA LĂR­GIM ZONA CONFLICTULUI. Nu intră în felurile politicei noa­stre să căutăm un răsboiu cu Rusia Sovietică. Nu e necesar ca Rusia să fie tărîtă în această luptă, afară numai dacă, îmboldită die­ imperati­vele unei ambiţii imperialiste peri­mate, ar dori e­a însăşi acest lucru, din proprie iniţiativă şi printr’un fel de pornire die a face rău. Mai departe, d. Churchill a spus: Pe frontul occidental totul este calm şi până astăzi nimic nu­­ s’a produs pe Mare sau în aer, dar MAI BINE DE UN MILION DE SOLDAŢI GER­MANI, CUPRINZÂND APROAPE TOTALITATEA DIVIZIILOR ACTI­VE SI A DIVIZIILOR CUIRASATE GERMANE, SUNT ÎNŞIRUIŢI, GATA SA ISBEAS­CĂ, IN CÂTEVA ORE ,DELA PRIMIREA ORDINULUI, DE­­■ A LUNGUL FRONTIERELOR LU­­­­XEMBURGULUI, BELGIEI ŞI IO­LANDEI, ACEASTA ESTE SITUA­ŢIA

Next