România - Capitala, aprilie 1940 (Anul 3, nr. 661-675)
1940-04-01 / nr. 661
OASPEŢII IUGOSLAVI Domnii I. Andres, ministrul de Industrie şi Comerţ al Iugoslaviei şi Djurmici primarul Belgradului, însoţiţi de o delegaţiune şi de un grup de ziarişti, se găsesc începând de eri, în Capitala României. Folosim prilejul acestei preţioase vizite, ca să exprimăm simţămintele de prietenie ale poporului român, faţă de reprezentanţii harnicului şi viteazului popor iugoslav, de care îl leagă în egală măsură dragoste şi stimă. Suntem siguri, că prezenţa d-lui ministru A dires, va duce la rezultate pozitive în toate chestităţiile ce se vor discuta cu guvernul român. Există îne ambele părţi o dispoziţie largă şi sinceră de colaborare strânsă, de înţelegere dreaptă a intereselor reciproce şi de mutualitate în care nu pătrunde nici măcar umbra egoismului ori a calculului subiectiv. Felul nostru de a fi este deschis şi loial cu toată lumea. Cu prietenii apropiaţi, el se resimte de o căldură puternică, în flăcările căreia se poate asuda o temeinică solidaritate. Iugoslavii ne sunt prieteni. Au prin urmare la noi o frăţească şi spontană afecţiune, care garantează de la început izbânda oricărei posibilităţi de colaborare. Ne cunoaştem de mult... Ne cunoaştem îndeosebi suferinţele, sângerările şi martiriul, cu repetatele lui crucificări pe drumurile istoriei. Ne cunoaştem şi interesele de viaţă, cari sunt şi rămân aceleaşi. Intre noi şi Iugoslavi vorbele întraripate Şi peroraţiile patetice sunt de prisos. O privire dreaptă în ochi, o strângere de mână bărbătească, vorbesc mai mult şi mai adânc decât orice declaraţie entuziastă. De aceia salutând pe oaspeţi, ne oferim larg sufletul unei îmbrăţişări frăţeşti şi le u . . răm să se simtă în România ca la ei acasă. In simplitatea acestei poftiri, vor găsi tot ce poporul român are mai bun şi mai nobil, tot ce tradiţionala lui omenie poate oferi pritenilor buni şi statornici. 661 IIo Anul TELEFOANE: Directa 5.57.85. Secretariatul 4.52.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 41. Administraţia 5.57.77 ____ Serviciul Publicităţii 4.89.05 II I L C. (fost In Calea Victoriei 50 Directia si Redacţia) Scara B Et 1 Administrafja: Scara СЛ& \ Un important convoi de vase neutre, protejat dle unități ale marinei de război engleze LOS ANGELES, 30. (Rador). — D. Edison, ministrul Marinei, a declarat Sâmbătă că este potrivnic ideii unei flote „din două oceane” care ar implica construirea unei flote americane separate pentru oceanul Atlantic. El a spus: „Orice concluzie sănătoasă şi strategică cere menţinerea flotei ca o singură unitate coordonată în oceanul Pacific. Ideea de a se construi o flotă separată pentru oceanul Atlantic este nu numai ne- cesară, dar şi mult prea costisitoare pentru a fi luată în consideraţie. Poziţia, noastră strategică la Canalul Panama îndreptăţeşte în totul politica de a se concentra flota noastră în oceanul Pacific de unde poate fi deplasată imediat în orice zonă ameninţată din oricare din cele două oceane”. D. Edison a desminţit apoi ştirile apărute în unele ziare după cam apropiatele manevre ale flotei Statelor Unite ar constitui în vreun sens oarecare o ameninţare la adresa Japoniei. MANEVRELE DIN PACIFIC NU CONSTITUE O AMENINŢAREA PENTRU JAPONIA LOS ANGELES, 30 (Rador). 15X Edison, secretar de Stat al ministerului Marinei, a desminţit că manevrele flotei americane din Oceanul Pacific ar constitui o ameninţare contra Japoniei, asa cum a pretins presa japoneza. D. ROOSEVELT In şedinţa Sovietului Suprem de Vineri D . MOLOTOV A FĂCUT O AMPLĂ EXPUNERE ASUPRA POLITICII EXTERNE A U. R. S. S. privitor la relaţiile cu ţara noastră, d-sa a declarat „NU EXISTĂ NICI UN MOTIV DE AGRAVARE A RELAŢIILOR SOVIETOROMANE" ■ Cum s’a ajuns la pacea cu Finlanda. ■ Dificultăţi în relaţiile cu Japonia. Relaţiile cu Statele Unite. Rusia Sovietică şi Aliaţii. Telegramele în pagina 21-a. TURCIA IŞI MĂREŞTE FLOTA DE RAZBOI ANKARA, 30 (Rador). — Intre guvern şi reprezentanţii unei societăţi constructoare din vase s’a ajuns la un acord principial pentru construirea a 11 vase comerciale In pagina 12-a Dispoziţiunile nouilor legi financiare care însoţesc bugetul exerciţiului 1940, intră mâine în vigoare impozitele şi taxele care au suferit sporuri. - instrucţiunile ministerului de Finanţe cu privire la modul de calculare al sporurilor şi materia la care ele se referă Ţările mijlocii şi mici, tributare permanente de sânge Chiar dacă nu se vorbeşte deschis despre anumite preocupări ale politicei europene în aceste ceasuri de teribilă încordare, ele plutesc totuşi vizibil în atmosferă şi provoacă un dramatic proces de conştiinţă, acoperit de tăcere. Intre aceste probleme ţine loc de frunte atitudinea aşa ziselor ţări mijlocii şi mici, cari răspândite şi resfirate pe marginile marilor imperii, se străduesc să asigure popoarelor respective o liniştită şi fecundă desvoltare. In ce consistă problema la care ne referim? Intr’o prea evidentă antiteză politică, dar şi în anumite consideratouni particulare, pe cari le vom lămuri aici. Antiteza: Marile puteri arborează de când e lumea o atitudine protecţională faţă de ţările mici, pentru care acestea le sunt fără îndoială recunoscătoare. Nu e vorba de un simplu sentiment, sau de cine ştie ce raţiune utilitaristă, care la urma urmei ar putea încăidea foarte bine în atitudinea lor, ci de un complex întreg de simţăminte, între cari locul cel dintâi îl ocupă gratitudinea pentru tot pe marile puteri au dat omenirii ca progres, civilizaţie şi cultură. Evident, imperialismele nu prea stăruiesc asupra acestui aspect al recunoştinţei ţărilor mici, care li se pare vag şi platonic, dacă nu chiar inutil. Ele se referă la o recunoştinţă pozitivă, pentru fapte pozitive, — adecă pentru sprijinul dat popoarelor mijlocii şi mici, de a-şi lupta libertatea, independenţa şi de a-şi realiza idealurile naţionale. Pentru acest sprijin, ele cer (fiecare după împrejurări şi în conformitate cu ideia de prestigiu, de interese, sau de spaţiu vital) ca ţările respective să manifeste atitudini răspicate, asociindu-şi eforturile, spre a duce la biruinţă drapelul imperialismului care reprezintă mai favorabil scopurile lor particulare. Din nefericire, imperialismele nu sunt de acord asupra razei în care au dreptul să-şi exercite protecţiunea. De aceia se şi bat între ele, pe viaţă şi pe moarte. Iar ţările mijlocii şi mici, privesc uluite această gigantică dispută în care e pusă adeseori în joc însăşi soarta lor şi se străduiesc prin eforturi supraomeneşti să-şi ferească destinul abia limpezit, de catastrofalele consecinţe ale luptei dintre uriaşi. Aspectul prim al antitezei este prin urmare aceasta: ţările mijlocii şi mici să se ataşeze unuia dintre grupurile beligerante şi anume aceluia, care reprezintă pentru ele garanţia independenţii şi a integrităţii hotarelor. Iar al doilea aspect este, răspunsul aproape instinctiv al Statelor poftite la vals: experienţa istorică ne-a învăţat să înţelegem bine, că marile puteri nu întreprind niciodată acţiuni de generoasă protecţiune fără a avea interese proprii de o dură evidentă, iar participarea noastră la horele diabolice ale războaielor, ne-a cerut întotdeauna sânge, — sânge mult, atât de mult, încât prin larga lui revărsare să compensăm lipsa unor forţe armate şi a unei înzestrări tehnice, egale cu ale marilor împărăţii. De aceia lupta dintre marile puteri este întâi de toate o sforţare subiectivă, determinată de interese proprii (între cari se numără bineînţeles şi dominarea economico-politică a Statelor mijlocii şi mici). Nu este vorba deci de noi (de Statele mici), ci de ele. Interesul nostru apare doar în clipa când dramatica încleştare dintre uriaşi ne-ar ameninţa independenţa şi integritatea. Atâta vreme însă, cât lupta se dă pentru raza lor de influenţă, obiectiv nu avem ce căuta în focul bătăliei. Iată poziţia părţilor, în tăcuta antiteză a momentului istoric pe care-l trăim. IProblema este însă departe de a fi rezolvată prin această clarificare de poziţii. Mai sunt două chestiuni de limpezit şi anume: tendinţa ţărilor mici de a se libera din tutela primejdioasă a uriaşilor şi preferinţa lor gata de sacrificiu faţă de unul sau altul dintre imperialisme, ţinând seama că sistemul politic menţine imperialismull la temelia ordinei internaţionale. După cum vedeţi, aceste două chestiuni simt mai interesante decât însăşi antiteza. ... . In adevăr, în miezul lor se ascunde rezolvarea întregii pro- IV bleme Aceasta se va vedea mâine, in IAINE: Tendinţa Statelor mici de a se libera din tutele. Victoria în valoare de peste 2 milioane lireAnglia va duce războiul cu orice riscuri dar nu va lărgi zona de operaţii Discursul d-lui Churchill LONDRA. 30 (Rador). — Intr’un discurs ţinut Sâmbătă seară la radio, d. Winston Churchill, primul lord al amiralităţii, a declarat între altele : „îmi pare că trebue să ne aşteptăm la o intensificare a luptei şi noi, desigur, nu suntem câtuşi de puţin înclinaţi să ne sustragem. Nu ascundem că încercările şi greutăţile ce ne aşteaptă vor întrece cu mult ceea ce am suferit până acum. Ar fi putut fi vorba de un răsboiu foarte scurt. Poate chiar nici n’ar fi fost răsboiu, dacă statele neutre, care împărtăşesc convingerile noastre, asupra chestiunilor fundamentale, s’ar fi ridicat toate la un loc la acelaş semnal, înaintând pe o singură linie. Dar noi nu ne bizuiam pe aceasta şi, în consecinţă, nu ne simţim slăbiţi prin aceasta”. D. Churchill a adăugat: Aproape 200 de vase neutre au fost distruse Şi cam o mie de marinari neutri au fost masacraţi prin acţiunea germană de terorizare a acelora cari voesc să facă comerţ cu Marea Britanie. A D. CHURCILL ceste monstruoase puteri, chiar neutrii, cari sufăr atâţt de mult din cauza ei, sunt siliţi să-i procure mijloacele viitoarelor agresiuni. VOM CONTINUA ACEST RASBOIU ORIUNDE AR FI SA NE DUCĂ, DAR NU DORIM SA LĂRGIM ZONA CONFLICTULUI. Nu intră în felurile politicei noastre să căutăm un răsboiu cu Rusia Sovietică. Nu e necesar ca Rusia să fie tărîtă în această luptă, afară numai dacă, îmboldită die imperativele unei ambiţii imperialiste perimate, ar dori ea însăşi acest lucru, din proprie iniţiativă şi printr’un fel de pornire die a face rău. Mai departe, d. Churchill a spus: Pe frontul occidental totul este calm şi până astăzi nimic nu s’a produs pe Mare sau în aer, dar MAI BINE DE UN MILION DE SOLDAŢI GERMANI, CUPRINZÂND APROAPE TOTALITATEA DIVIZIILOR ACTIVE SI A DIVIZIILOR CUIRASATE GERMANE, SUNT ÎNŞIRUIŢI, GATA SA ISBEASCĂ, IN CÂTEVA ORE ,DELA PRIMIREA ORDINULUI, DE■ A LUNGUL FRONTIERELOR LUXEMBURGULUI, BELGIEI ŞI IOLANDEI, ACEASTA ESTE SITUAŢIA