România - Provincie, aprilie 1940 (Anul 3, nr. 660-674)

1940-04-01 / nr. 660

birourile: Coşti*­ ­ Calea Victoriei 50 Direcţia şi Redacţia: Scara­­ El* « ТИХ ЕЮ ANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.52.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 41. Administraţia 5.57.77 ______ Serviciul Publicităţii 4.89.05 Administraţia: Scara C. Et. 1 R­ăsboiu cu economie de sânge Din informaţiunile cari vin de pretutindeni, ca şi dealt­minteri din logica strânsă a lucrurilor, se poate desprinde fără umbră de îndoială apro­piata desfăşurare a răsboiului total, cu întreaga lui perspec­tivă de infernal carnagiu. Ju­decând fenomenele în mod o­­biectiv, trebue să ne dăm sea­ma, că întoarcerea la ceiace a fost, nu mai e cu putinţă, însăşi declanşarea răsboiului s’a produs din cauza epuizării coeficientului de toleranţă re­ciprocă a puterilor angajate în luptă... Cum s’ar putea pre­supune deci, că ele vor aban­dona teribila răfuială astăzi, când răbdarea lor s’a trans­format în pasiune, iar contro­versele în vrăjmăşii profunde? Răsboiul total apare prin urmare inevitabil. II cer îm­prejurările obiective, îl cer însă şi anumite consideraţiuni adunate mănunchiu, în starea sufletească a beligeranţilor. Viitorul apropiat va aduce hotărîri mari. E în firea lucru­rilor să se întâmple aşa... Nervii oamenilor nu mai re­zistă. Sunt prea întinşi, prea încordaţi, prea biciuiţi. Fără o descărcare furtunoasă, o plesnesc. Procedeele răsboiului teh­nic nu pot rezolva litigiul. Trebue încleştare. Trebue sân­­gerare, după legea destinului omenesc. înşişi oamenii cavernelor betonate au ajuns la margi­­nea răbdării. Un tainic şi tra­gic presentiment al morţii îi chiamă cu o clipă mai de­grabă, spre lumea de dincolo de margini. Ii chiamă spre împlinirea destinului... Aşa grăieşte svonul acestui târziu şi trist început de pri­măvară, aşa grăieşte acest sumbru început de an, cu a­­dânca frământare de pe pă­mânt şi cu enigmaticele tul­burări de sus, din înălţimile astrale, cutremurate în liniş­tita lor vecinicie ••• Din cele ce s’au petrecut până acum, am înţeles că meşteşugul răsboiului ar fi vrut să evite vărsarea de sân­ge. Popoarele mari şi puter­nice, cari îşi dispută dreptu­rile, au făcut eforturi grandi­oase spre a mecaniza răsbo­iul. In acelaş timp, marile can­celarii au cheltuit străduinţe neînchipuite, ca să rezolve controversa în sensul conve­nabil fiecăreia dintre ele,­­ prin închegarea unor conste­laţii» în care să intre cât mai multe popoare mijlocii şi mici, asigurându-şi astfel o supe­rioritate netă în faţa căreia să nu se poată rezista. Este uşor de bănuit, că lipsa de eficienţă a răsboiului tehnic şi lipsa de rezultat al acestor încercări, a provocat oarecare melancolie. In adevăr, ce ar fi fost mai ideal, decât lichidarea gravu­lui litigiu printr’un joc de forţe, care să asigure fie u­­neia, fie alteia dintre părţi, dominarea categorică a ad­versarului și obligarea lui să accepte conditiunile de pace, fără a mai da cuvânt răsboiu­lui? Cum spuneam, această sfor­țare n’a isbutit. N’a.. isbutit, pentrucă nu putea să isbu­­tească. Iar dacă melancolia de care vorbeam mai sus e justificată din punct de ve­dere obiectiv, ea nu poate fi atribuită în nici un caz pa- j poarelor cari au ezitat să in-­ tre într’una ori într’alta din­tre constelaţii, din simplul motiv, că apariţia lor le-ar fi expu­s fără zăbavă unor grele şi dureroase încercări. In primul rând, sângerării. In ultimul rând, iarăşi sânge­­rării... Totuşi, economia de sânge nu este o atitudine arborată de ţările mijlocii şi mici, cari prin însăşi forţa lor redusă, trebue să verse sânge în orice împre­jurare de răsboi. Ea este o inovaţie a marilor puteri, a industriilor de giganti­ce proporţii, cari se întrec în in­ventarea celor mai fantastice in­strumente de distrugere. A opu­ne, fie măcar pe flancuri, rezis­tenţa popoarelor mici, acestor înfiorătoare unelte de oţel, este a te osândi la moarte în mod absurd, neomenos şi nedrept. Căci dacă ciocnirea unor forţe tehnice egale nu poate aduce biruinţă nici uneia dintre părţi — văi şi amar când ele se is­­besc în piepturile neamurilor de oameni, pe cari nici rosturile, nici năzuinţele lor, nu le obligă să aibă mai multă armătură teh­nica, decât pot avea cu maximum de efort. Iată de ce iluzia unei constela­­ţiuni de forţe, în care popoarele mijlocii şi mici ar fi putut răstur­na cumpăna în favoarea unora ori a altora. — trebuia să cedeze raţiunii. Şi iată de ce răsboiul va ajunge la sângerări cumplite chiar acolo, unde bolizii de oţel în­cearcă zadarnic să limpezească tenebroasele controverse ale răs­­boiului... Va ajunge mai înain­te de a fi fost lovite în inimă micile şi harnicele '■ ■ popoare dimprejur, ale căror istorii sunt şi dealtminteri tipă­­rite numai cu sân- ân­ge... ■' MAINE: Ţările mijlocii şi mici, tributaire permanente tfe sânge. v s­ y j/fabt UNDEVA, IN MUNŢI Skiori ai trupelor germane în acţiune DECLARAŢIILE PREŞEDINTELUI ROOSEVELT ASUPRA REZULTATELOR CĂLĂTORIEI D-LUI SUM­NER­­TELLES WASHINGTON, 29. (Rador). D. Sumner Welles, însoţit de d. Huli,­­ secretarul departa­mentului de stat, a fost primit Vineri, pentru a doua oară, la Casa Albă, şi a continuat cu preşedintele Roosevelt exami­narea situaţiei europene. DECLARAŢIILE D-LUI ROOSEVELT ,WASHINGTON. 29 (Rador).— Pre­şedintele Roosevelt, în cursul unor declaraţii­ făcute presei, a spus în­tre altele,că informaţiile adunate de d. Sumner Welles în cursul călătoriei sale vor fi folosite atunci când va sosi momentul­ propice pentru restabili­rea păcii. D. Roosevelt a adăugat că tot ceea ce i-a fost comunicat d-lui Welles de guvernele italian, german, englez şi francez se consideră de guvernul american ca având un caracter ab­solut confidenţial. Preşedintele a vorbit apoi despre posibilitatea ca, într-o anumită mă­sură, vizita d-lui Welles să fi putut contribui la o mai bună înţelegere şi­ la relaţiuni mai prieteneşti, între Statele Unite şi ţările vizitate. Mi­siunea încredinţată d-lui Sumner Welles a avut ca rezultat definitiv, graţie contactelor personale şi con­versaţiilor sale, „o clarificare” a re­laţiilor dintre Statele Unite şi na­ţiunile europene. D. Roosevelt a subliniat că d. Welles n’a dus în Europa nici n’a a­­dus în Statele Unite vreo propunere de пасе ■ din vreo­­ sursă oarecare. In­formaţiile culese de d. Welles vor fi de cea m­ai mare importanţă pentru guvernul Statelor Unite în orienta­rea generală a politicei lor externe. CONFERINŢA A DURAT O ORA ŞI ZECE MINUTE WASHINGTON, 29. (Rador­), —. Conferinţa care a reunit în cabine­tul d-lui Roosevelt pe d-nii­ Huli şi Welles a durat o oră şi 10 minute. D-nii Hull şi Sumner Welles au părăsit Casa Albă fără a face de­claraţii ziariştilor. , . PARIS, 29 (Est Radio). _ Se te­legraf­iază din Washington că d. Sol Bloom, preşedintele Comisiimei de Externe a Camerei, a anunţat că Arhiducele Otto de Habsburg va vorbi in faţa Comisiii­ei, în ziua de 11 Aprilie, referindu-se la situaţia europeană.­­ . ^ -■ Nicodim adresată Preacucernicilor Părinţi şi Păstori ai poporului, ca îndemn pentru marea campanie de insămânţări care trebue să fie efortul cel mai de seamă al poporului românesc TEXTUL IN PAGINA 5­a APRILIE 1940 12 pagini Din Copenhaga se anunță : O MARE LUPTA NAVALA GERMANO-ENGLEZA PARE INEVITABILA Amiralitatea germană ar fi trimis o flotilă de distrugătoare spre zonele patrulate de vasele engleze ! PARIS, 29 (Rador). — CORESPONDENTUL DIN COPENHAGA AL ZIARULUI -L’INTRANSIGEANT AFLA CA AMIRALITATEA GERMANA A TRIMIS O FLOTILA DE DISTRUGĂTOARE SPRE ZONELE IN CARI VASELE ENGLEZE SUPRAVEGHIAZA „CALEA MINEREULUI DE FER” SI CA O MARE LUPTA NAVALA PARE INEVITABILA. Suedia îşi întăreşte forţele haiale CHEMAREA SUB DRAPEL A CLASELOR 1937 şi 1938 PARIS, 29 (Est-Radio).— Se tele­­grafiază din Stockholm, că s’au luat recent© măsuri pentru întărirea flo­tei, prin chemarea claselor 1937- 1938. Seria .1939, care trebuia , să fie liberată la 2 Aprilie, va fi men­ţinută sub drapel. Generalul Sylvan, comandantul şef al armatei suedeze, care va atin­ge Hmnita­ de vârstă la 1 Octombrie 1940, are de pe acum un succesor în persoana generalului K­olmquist, care comanda până acum o divizie din nord. Acesta a fost numit co­mandant şef pe răstimpul dintre 1 Octombrie 1940 şi 1 Aprilie 1944. Măsurile de mai sus nu au un caracter izolat. Chiar din 6 Martie 1940, se anunţase că Suedia va în­tări forţele sale navale. Pe de altă parte, uzinele de războiu Bofors, cari au anunţat în 1939 beneficii du­ble faţă de ce au realizat în 1938, adică o sumă de 18.200.000 coroane suedeze, au intenţia de a întrebuin­ţa un capital de 5.000.000 coroane în vederea perfecţionării instala­ţiilor tehnice. Declaraţiile d-lui Andres, ministrul industriei şi comerţului iugoslav. Răspunzând, la cuvântul de Ъип­­sosit cu care a fost întâmpinat în petra Timişoara, d. Andres, ministrul Industriei şi Comerţului Iugoslaviei a spus următoarele : „In numele meu personal şi în numele delegaţiei iugoslave vă mul­ţumesc cordial pentru cuvintele sin­cere pe care mi le-aţi adresat. Sunt fericit că în voiajul nostru spre Bu­cureşti, unde vom lua parte la so­lemnitatea inaugurării Camerei de comerţ româno-iugoslave, ne-am oprit pentru o clipă la Timişoara. Frumosul dv. oraş , evocă luptele glorioase pe care popoarele noastre le-au avut în secolul trecut pentru a salvgarda interesele noastre co­mune, amintiri cari ne sunt foarte scumpe şi de care dv. românii şi noi iugoslavii suntem mândri să le avem. In tot trecutul lor istoric, popoa­rele noastre n’au fost niciodată duş­mane. Din contră, au fost obişnuite să se stimeze şi să se ajute reci­proc. Poporul­ român şi cel iugoslav a primit cu acelaş entuziasm creia­­rea unei Camere de comerţ comu­ne care ne întăreşte şi mai mult amiciţia ce ne leagă. Vă mulţumesc, d-le primar şi tu­turor personalităților prezente pen­tru primirea cordială făcută. D. ANDRES IN FRANŢA ai batalioanelor engleze de tankuri în Franţa пинн1мпнМц|ам 4Е ППмнмяавя ва 1аа»!!ВЕгвавпмщ NUMAI PACTUL IN PATRU AR FI PUTUT IVITA RÂZBOIU­I. ROMA, 29. (Rador). — Virginio Gayda continuă în „Giornale d’Ita-­­ lia” studiul cauzelor războiului şi examinează iniţiativele care l-ar fi­­ putut evita. : După ce fac© .procesul­­ Societăţii , Naţiunilor şi al proectului de fede-­­ raţie europeană " al lui Briand, Vir­ginio Gayda , afirmă ■ că singur pac­­î tul in patru, elaborat de Duce, ar­­ fi putut evita orice conflict.­­ Acest pact avea la bază principiul revizionist." Luând--ca­,puîicu“de ple- , care pactul din Locarno,, proectul d-lui Mussolini­ tindea "să s­pună ca­păt diferendului • latent,­­care­­ exista, între Franţa'de o­­ parte ,şi'Germa­nia şi Italia de altă­ parte. Pactul în patru : trebuia­­ să lărgea-­­scă, să desvolte şi­ să concretizeze politica din Locarno, asigurând pa­cea printr’un­­fel de securitate co­lectivă. ' : '• ■ ' ' -A; i Astfel, continuă Gayda,. s’ar-fi-a- ;î siguirat paritatea de drepturi între­­învinşi şi învingători, iar Europa ar­­ fi fost scutită de iniţiativele indi- ‘ viduale şi ale arbitrarului printr’o ■ procedură represivă, simplă şi ra-­­ pidă, în stare să fie aplicată la a­­pariţia fiecărei probleme. O pace autentică ar fi fost rea­lizată, conchide ziaristul italian, dacă n’ar fi existat „formalismul juridic francez, inert şi ostil în principiu revizionismului”. D. CHAMBERLAIN VA FACE MARŢI DECLARAŢII LONDRA, 29.­(Rador). — Se afirmă, că d. Chamberlain va face Marţi în Carnea Comune­lor o declaraţie cu privire la reuniunea Consiliului Suprem, de războiu anglo-francez. /

Next