România - Provincie, aprilie 1940 (Anul 3, nr. 660-674)
1940-04-01 / nr. 660
birourile: Coşti* Calea Victoriei 50 Direcţia şi Redacţia: Scara El* « ТИХ ЕЮ ANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.52.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 41. Administraţia 5.57.77 ______ Serviciul Publicităţii 4.89.05 Administraţia: Scara C. Et. 1 Răsboiu cu economie de sânge Din informaţiunile cari vin de pretutindeni, ca şi dealtminteri din logica strânsă a lucrurilor, se poate desprinde fără umbră de îndoială apropiata desfăşurare a răsboiului total, cu întreaga lui perspectivă de infernal carnagiu. Judecând fenomenele în mod obiectiv, trebue să ne dăm seama, că întoarcerea la ceiace a fost, nu mai e cu putinţă, însăşi declanşarea răsboiului s’a produs din cauza epuizării coeficientului de toleranţă reciprocă a puterilor angajate în luptă... Cum s’ar putea presupune deci, că ele vor abandona teribila răfuială astăzi, când răbdarea lor s’a transformat în pasiune, iar controversele în vrăjmăşii profunde? Răsboiul total apare prin urmare inevitabil. II cer împrejurările obiective, îl cer însă şi anumite consideraţiuni adunate mănunchiu, în starea sufletească a beligeranţilor. Viitorul apropiat va aduce hotărîri mari. E în firea lucrurilor să se întâmple aşa... Nervii oamenilor nu mai rezistă. Sunt prea întinşi, prea încordaţi, prea biciuiţi. Fără o descărcare furtunoasă, o plesnesc. Procedeele răsboiului tehnic nu pot rezolva litigiul. Trebue încleştare. Trebue sângerare, după legea destinului omenesc. înşişi oamenii cavernelor betonate au ajuns la marginea răbdării. Un tainic şi tragic presentiment al morţii îi chiamă cu o clipă mai degrabă, spre lumea de dincolo de margini. Ii chiamă spre împlinirea destinului... Aşa grăieşte svonul acestui târziu şi trist început de primăvară, aşa grăieşte acest sumbru început de an, cu adânca frământare de pe pământ şi cu enigmaticele tulburări de sus, din înălţimile astrale, cutremurate în liniştita lor vecinicie ••• Din cele ce s’au petrecut până acum, am înţeles că meşteşugul răsboiului ar fi vrut să evite vărsarea de sânge. Popoarele mari şi puternice, cari îşi dispută drepturile, au făcut eforturi grandioase spre a mecaniza răsboiul. In acelaş timp, marile cancelarii au cheltuit străduinţe neînchipuite, ca să rezolve controversa în sensul convenabil fiecăreia dintre ele, prin închegarea unor constelaţii» în care să intre cât mai multe popoare mijlocii şi mici, asigurându-şi astfel o superioritate netă în faţa căreia să nu se poată rezista. Este uşor de bănuit, că lipsa de eficienţă a răsboiului tehnic şi lipsa de rezultat al acestor încercări, a provocat oarecare melancolie. In adevăr, ce ar fi fost mai ideal, decât lichidarea gravului litigiu printr’un joc de forţe, care să asigure fie uneia, fie alteia dintre părţi, dominarea categorică a adversarului și obligarea lui să accepte conditiunile de pace, fără a mai da cuvânt răsboiului? Cum spuneam, această sforțare n’a isbutit. N’a.. isbutit, pentrucă nu putea să isbutească. Iar dacă melancolia de care vorbeam mai sus e justificată din punct de vedere obiectiv, ea nu poate fi atribuită în nici un caz pa- j poarelor cari au ezitat să in- tre într’una ori într’alta dintre constelaţii, din simplul motiv, că apariţia lor le-ar fi expus fără zăbavă unor grele şi dureroase încercări. In primul rând, sângerării. In ultimul rând, iarăşi sângerării... Totuşi, economia de sânge nu este o atitudine arborată de ţările mijlocii şi mici, cari prin însăşi forţa lor redusă, trebue să verse sânge în orice împrejurare de răsboi. Ea este o inovaţie a marilor puteri, a industriilor de gigantice proporţii, cari se întrec în inventarea celor mai fantastice instrumente de distrugere. A opune, fie măcar pe flancuri, rezistenţa popoarelor mici, acestor înfiorătoare unelte de oţel, este a te osândi la moarte în mod absurd, neomenos şi nedrept. Căci dacă ciocnirea unor forţe tehnice egale nu poate aduce biruinţă nici uneia dintre părţi — văi şi amar când ele se isbesc în piepturile neamurilor de oameni, pe cari nici rosturile, nici năzuinţele lor, nu le obligă să aibă mai multă armătură tehnica, decât pot avea cu maximum de efort. Iată de ce iluzia unei constelaţiuni de forţe, în care popoarele mijlocii şi mici ar fi putut răsturna cumpăna în favoarea unora ori a altora. — trebuia să cedeze raţiunii. Şi iată de ce răsboiul va ajunge la sângerări cumplite chiar acolo, unde bolizii de oţel încearcă zadarnic să limpezească tenebroasele controverse ale răsboiului... Va ajunge mai înainte de a fi fost lovite în inimă micile şi harnicele '■ ■ popoare dimprejur, ale căror istorii sunt şi dealtminteri tipărite numai cu sân- ânge... ■' MAINE: Ţările mijlocii şi mici, tributaire permanente tfe sânge. v s y j/fabt UNDEVA, IN MUNŢI Skiori ai trupelor germane în acţiune DECLARAŢIILE PREŞEDINTELUI ROOSEVELT ASUPRA REZULTATELOR CĂLĂTORIEI D-LUI SUMNERTELLES WASHINGTON, 29. (Rador). D. Sumner Welles, însoţit de d. Huli, secretarul departamentului de stat, a fost primit Vineri, pentru a doua oară, la Casa Albă, şi a continuat cu preşedintele Roosevelt examinarea situaţiei europene. DECLARAŢIILE D-LUI ROOSEVELT ,WASHINGTON. 29 (Rador).— Preşedintele Roosevelt, în cursul unor declaraţii făcute presei, a spus între altele,că informaţiile adunate de d. Sumner Welles în cursul călătoriei sale vor fi folosite atunci când va sosi momentul propice pentru restabilirea păcii. D. Roosevelt a adăugat că tot ceea ce i-a fost comunicat d-lui Welles de guvernele italian, german, englez şi francez se consideră de guvernul american ca având un caracter absolut confidenţial. Preşedintele a vorbit apoi despre posibilitatea ca, într-o anumită măsură, vizita d-lui Welles să fi putut contribui la o mai bună înţelegere şi la relaţiuni mai prieteneşti, între Statele Unite şi ţările vizitate. Misiunea încredinţată d-lui Sumner Welles a avut ca rezultat definitiv, graţie contactelor personale şi conversaţiilor sale, „o clarificare” a relaţiilor dintre Statele Unite şi naţiunile europene. D. Roosevelt a subliniat că d. Welles n’a dus în Europa nici n’a adus în Statele Unite vreo propunere de пасе ■ din vreo sursă oarecare. Informaţiile culese de d. Welles vor fi de cea mai mare importanţă pentru guvernul Statelor Unite în orientarea generală a politicei lor externe. CONFERINŢA A DURAT O ORA ŞI ZECE MINUTE WASHINGTON, 29. (Rador), —. Conferinţa care a reunit în cabinetul d-lui Roosevelt pe d-nii Huli şi Welles a durat o oră şi 10 minute. D-nii Hull şi Sumner Welles au părăsit Casa Albă fără a face declaraţii ziariştilor. , . PARIS, 29 (Est Radio). _ Se telegrafiază din Washington că d. Sol Bloom, preşedintele Comisiimei de Externe a Camerei, a anunţat că Arhiducele Otto de Habsburg va vorbi in faţa Comisiiiei, în ziua de 11 Aprilie, referindu-se la situaţia europeană. . ^ -■ Nicodim adresată Preacucernicilor Părinţi şi Păstori ai poporului, ca îndemn pentru marea campanie de insămânţări care trebue să fie efortul cel mai de seamă al poporului românesc TEXTUL IN PAGINA 5a APRILIE 1940 12 pagini Din Copenhaga se anunță : O MARE LUPTA NAVALA GERMANO-ENGLEZA PARE INEVITABILA Amiralitatea germană ar fi trimis o flotilă de distrugătoare spre zonele patrulate de vasele engleze ! PARIS, 29 (Rador). — CORESPONDENTUL DIN COPENHAGA AL ZIARULUI -L’INTRANSIGEANT AFLA CA AMIRALITATEA GERMANA A TRIMIS O FLOTILA DE DISTRUGĂTOARE SPRE ZONELE IN CARI VASELE ENGLEZE SUPRAVEGHIAZA „CALEA MINEREULUI DE FER” SI CA O MARE LUPTA NAVALA PARE INEVITABILA. Suedia îşi întăreşte forţele haiale CHEMAREA SUB DRAPEL A CLASELOR 1937 şi 1938 PARIS, 29 (Est-Radio).— Se telegrafiază din Stockholm, că s’au luat recent© măsuri pentru întărirea flotei, prin chemarea claselor 1937- 1938. Seria .1939, care trebuia , să fie liberată la 2 Aprilie, va fi menţinută sub drapel. Generalul Sylvan, comandantul şef al armatei suedeze, care va atinge Hmnita de vârstă la 1 Octombrie 1940, are de pe acum un succesor în persoana generalului Kolmquist, care comanda până acum o divizie din nord. Acesta a fost numit comandant şef pe răstimpul dintre 1 Octombrie 1940 şi 1 Aprilie 1944. Măsurile de mai sus nu au un caracter izolat. Chiar din 6 Martie 1940, se anunţase că Suedia va întări forţele sale navale. Pe de altă parte, uzinele de războiu Bofors, cari au anunţat în 1939 beneficii duble faţă de ce au realizat în 1938, adică o sumă de 18.200.000 coroane suedeze, au intenţia de a întrebuinţa un capital de 5.000.000 coroane în vederea perfecţionării instalaţiilor tehnice. Declaraţiile d-lui Andres, ministrul industriei şi comerţului iugoslav. Răspunzând, la cuvântul de Ъипsosit cu care a fost întâmpinat în petra Timişoara, d. Andres, ministrul Industriei şi Comerţului Iugoslaviei a spus următoarele : „In numele meu personal şi în numele delegaţiei iugoslave vă mulţumesc cordial pentru cuvintele sincere pe care mi le-aţi adresat. Sunt fericit că în voiajul nostru spre Bucureşti, unde vom lua parte la solemnitatea inaugurării Camerei de comerţ româno-iugoslave, ne-am oprit pentru o clipă la Timişoara. Frumosul dv. oraş , evocă luptele glorioase pe care popoarele noastre le-au avut în secolul trecut pentru a salvgarda interesele noastre comune, amintiri cari ne sunt foarte scumpe şi de care dv. românii şi noi iugoslavii suntem mândri să le avem. In tot trecutul lor istoric, popoarele noastre n’au fost niciodată duşmane. Din contră, au fost obişnuite să se stimeze şi să se ajute reciproc. Poporul român şi cel iugoslav a primit cu acelaş entuziasm creiarea unei Camere de comerţ comune care ne întăreşte şi mai mult amiciţia ce ne leagă. Vă mulţumesc, d-le primar şi tuturor personalităților prezente pentru primirea cordială făcută. D. ANDRES IN FRANŢA ai batalioanelor engleze de tankuri în Franţa пинн1мпнМц|ам 4Е ППмнмяавя ва 1аа»!!ВЕгвавпмщ NUMAI PACTUL IN PATRU AR FI PUTUT IVITA RÂZBOIUI. ROMA, 29. (Rador). — Virginio Gayda continuă în „Giornale d’Ita- lia” studiul cauzelor războiului şi examinează iniţiativele care l-ar fi putut evita. : După ce fac© .procesul Societăţii , Naţiunilor şi al proectului de fede- raţie europeană " al lui Briand, Virginio Gayda , afirmă ■ că singur pacî tul in patru, elaborat de Duce, ar fi putut evita orice conflict. Acest pact avea la bază principiul revizionist." Luând--ca,puîicu“de ple- , care pactul din Locarno,, proectul d-lui Mussolini tindea "să spună capăt diferendului • latent,care exista, între Franţa'de o parte ,şi'Germania şi Italia de altă parte. Pactul în patru : trebuia să lărgea-scă, să desvolte şi să concretizeze politica din Locarno, asigurând pacea printr’unfel de securitate colectivă. ' : '• ■ ' ' -A; i Astfel, continuă Gayda,. s’ar-fi-a- ;î siguirat paritatea de drepturi întreînvinşi şi învingători, iar Europa ar fi fost scutită de iniţiativele indi- ‘ viduale şi ale arbitrarului printr’o ■ procedură represivă, simplă şi ra- pidă, în stare să fie aplicată la apariţia fiecărei probleme. O pace autentică ar fi fost realizată, conchide ziaristul italian, dacă n’ar fi existat „formalismul juridic francez, inert şi ostil în principiu revizionismului”. D. CHAMBERLAIN VA FACE MARŢI DECLARAŢII LONDRA, 29.(Rador). — Se afirmă, că d. Chamberlain va face Marţi în Carnea Comunelor o declaraţie cu privire la reuniunea Consiliului Suprem, de războiu anglo-francez. /