România - Capitala, mai 1940 (Anul 3, nr. 704-719)
1940-05-16 / nr. 704
# ^gUOTEO * "4000/4 Anul III Mo. 704 C. ' TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.53.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 41. Administraţia 5.57.77 Serviciul Publicităţii 4.89.05 Pasadul Victoria Г. ____htHnani Calea Victoriei SO Direcţia si Redacţia: Scara B Et 1 Administrația: Scara C. Et 1 O delegaţie iugo-slavă de oameni politici va pleca la Moscova BELGRAD, 14 (Rador). — Agenţia Avala transmite: Ziarul „Slovenetz” din Lubliana, organul d-lui Koroseţ, preşedintele Senatului, scrie intre altele în legătuară cu semnarea acordului comercial ruso-iugoslav. După informaţii din cercuri bine informate, după înapoierea delegaţiei comerciale iugoslave de la Moscova la Belgrad, va pleca în capitala sovietică o nouă delegaţie iugoslavă, alcătuită nu numai din experţi economici, ci şi din oameni politici. CONSILIU DE RĂZBOI LA PARIS PARIS». 14 (Rador). — Comitetul de război s’a reunit Mărfi după amiază sub preşedinţia d-lui Lebrun. A urmat un Consiliu de cabinet sub preşedinţia d-lui Reynaud. Bursele elveţiene s-au închis BERNA, 14. (Rador). — Uniunea Burselor elveţiene a hotărît ca Bursele să nu mai lucreze, până la noui dispoziţii. Crută-mi pacea, ca să pot apăra pacea! Pe măsură ce răsboiul deslănţuit în Apus, ia aspectul celui mai înfricoşat măcel pe care l-au înregistrat vreodată veacurile, aci, la noi, în strâmtorata noastră neutralitate de-acasă, ne silim a face faţă unor mai mărunte şi perfide asalturi. Nu e vorba de tot ce se spune. De tot ce se crede. De tot ce ni se atribue şi se născoceşte, pentru a primi a doua zi o răspicată şi usturătoare desminţire. Există un imponderabil. O atmosferă viclenită şi înveninată. O perseverenţă, poate calculată, poate inocentă, poate pe rând, după împrejurări, când inocentă şi când calculată, dar în orice caz o penibilă perseverenţă, în urzirea celor mai fantastice svonuri, în răstălmăcirea celor mai fireşti şi legitime măsuri, în măsluirea celor mai nefaţarnice intenţii. Şi toate pentru ce sfârşit ? Ne întrebăm. Ni se cere să respectăm neutralitatea. Ca şi cum altceva am dori şi altceva ar dicta interesele româneşti, în conjunctura actuală. Caşi cum nu ne-am fi rostit răspicat pentru această neutralitate, în toate împrejurările din câte s’au ivit Şi pronunţându-ne prin toate glasurile, dela cel mai înalt şi mai cu sfinţenie ascultat, glasul Suveranului, până la glasul celui mai umil plugar-soldat, care şi-a lăsat plugul în brazdă pentru a sta de strajă la fruntarii să ne apere această neutralitate, această pace, această sobră abţinere de la orice amestec în trista exterminare a ginţilor şi a civilizaţiei ! Atât însă nu ajunge pe cât pare. Fiecare cuvânt e drămăluit de o parte combatantă sau alta. Nu asistăm din nou la un alt războiu al comunicatelor? Le înţelegem ! E omenesc să fie aşa. Când ostaşii mor pentru patrie ori pentru o idee, când hotare se şterg, când civilizaţii, oraşe, catedrale, poduri, stăvilar©, sar în aer spulberând în câteva ore tot ce-a durat secoli de civilizaţie creatoare, despre obiectivitate acolo nu poate fi vorba, căci răsboiul e pasiune, elan, forţă deslănţuită, moarte din care va renaşte poate, să nădăjduim, poate va renaşte altă viaţă. O înţelegem prea bine aceasta. Iar când urmărim cu o adevărată cutremurare bilanţul cotidian al luptelor, când căutăm pe hartă cetăţile şi ţinuturile devastate, când răsucim butonul aparatului de radio să culegem din văzduhuri ultimile ştiri de după miez de noapte, fie siguri reprezintanţii combatanţilor ce se află în mijlocul nostru, că n’o facem cu mizerabilul egoism al animalului pus deocamdată la adăpost, în vizuina neutralităţii. Nu ne este în fire această confortabilă opacitate la suferinţele şi dezastrele nimănui. O atavică experienţă, mereu împrospătată şi amar reluată aproape cu fiecare generaţie, ne-a învăţat ce este răsboiul, pribegia, distrugerea căminarilor, legea celui mai tare , în cugetul fiecărui cititor al telegramelor de ziare şi ascultător al ştirilor împrăştiate prin posturile de radioemisiune ca într’un ecran scăldat in sânge Şi iluminat de flacăra incendiilor, se proiectează paralel cu desfăşurarea peripeţiilor prezente, pe al doilea plan, propria noastră dramă din totdeauna. Şi noi am trăit acestea ! Şi noi am pătimit acestea ! Noi, pentru care răsboiul, a fost soarta permanentă şi obstacolul ce ne-a împiedicat a ne îndestula deplin din bunurile materiale şi spirituale ale vieţii. E o neutralitate confortabilă ? E gosită ? Indiferentă ? Asistăm ca la un spectacol, gata să aplaudăm sau să fluerăm ? Cine ar putea pretinde aceasta, de la orice om, oricare, al timpului acestuia ? Fiindcă însă neutralitatea unui stat — care e supusă altor legi, în afară de cele intime și nesiluite ale individului — presupune respectarea unor norme de fapt și de drept, noi numai la aceste norme ne-am oprit a le discuta. Le respectăm ori nu ? Ar putea să ne aducă vreo vină, cineva, din orice tabără combatantă, că n’am păstrat în permanenţă cumpăna egală ? In raporturi comerciale, în raporturi diplomatice, în măsurile militare de defensivă, în controlul știrilor, în înfrrmarea campaniilor de propagandă ce s’au încercat pe teritoriul nostru, în toate dispoziţiile generale pentru păstrarea ordinei în stat, grija cea dintâi a fost obiectivitatea, neutralizarea agenţilor psihici de tulburare şi desorientare. S’a statornicit, fără putinţa oricărei răstălmăciri, politica noastră limpede şi unică din acest ceas. Nu vom ridica armele decât pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor româneşti , pentru a ne apăra pacea şi hotarele noastre ! De zece ori, în zece rostiri regale, încă de astăvară, încă dinaintea răsboiului, această politică a fost proclamată cu tărie şi cu răsunet în adâncul tuturor conştiinţelor româneşti. Toate desbinurile, tot ce în alte împrejurări ne-ar mai fi înstrăinat poate frate de frate, tot ce-ar fi convulsionat atmosfera neutralităţii cum s-a întâmplat în ciclul de doi ani dintre 1914—1916; toate acestea au dispărut astăzi. Toţi ne simţim sub scutul Regelui, gata a urma cuvântul Regelui, fiindcă numai prin Rege ceasul ne-a găsit pregătiţi material şi spiritual ca să înfruntăm atât ameninţările vremii, cât şi ispitele vremii. Deci, ce ni s’ar mai putea cere? Dela dreptul la viaţă nu vom abdica. Fie să se încrucişeze peste capetele noastre toate urgiile cerului şi ale răsboiului modern. Fie să se încrucişeze toate întortochiatele iţe ale diplomaţiei, ale constrângerilor, ale ademenirilor. Avem însă şi noi dreptul a cere ceva. Fiindcă e vorba de o atât de spiţerească drămăluire a neutralităţii... CINE VREA S’O RESPECTAM ATAT DE RIGUROS ACEASTA NEUTRALITATE, SA INCEAPA PRIN A NE-O RESPECTA TOT ATAT DE RIGUROS. A ne lăsa la simţul şi la experienţa noastră. A nu ne încălca liberul arbitru. A nu ne pune la bănuială liberul discernământ şi buna credinţă. A nu o pândi cu pâlnia avidă a urechii şi cu pâre de-o puerilă candoare în asemenea ceasuri grave. Şi a lăsa, astfel, neutralităţii, temeiul de demnitate, fără de care cuvântul e deşert şi treptat-treptat nu va mai corespunde la sentimentul unanim al ţării. Se doreşte, se urmăreşte de undeva, de către cineva, aceasta ? Ne înverşunăm a nu crede. Ne înverşunăm a socoti că la mijloc e numai o regretabilă ignorare a psihologiei noastre, ci nu un premeditat şi condamnabil dispreţ pentru capacitatea noastră de a îndura. De a îndura — şi e locul de adăugit — de a nu uita ! Căci timpul şi experienţele ne-au învăţat şi această virtute prin care am supravieţuit . A nu uita ! CEZAR PETRESCU « ANGLIA INTEXISE V SA RESPECTE CU STRICTEŢE NEUTRALITATEA SPANIEI LONDRA, 14 (Rador). — Direcţia presei din ministerul de Externe comunică: Guvernul află că circulă ştiri răuvoitoare în sensul că aliaţii s’ar pregăti să întreprindă o acţiune ostilă contra posesiunilor spaniole. Aceste ştiri sunt ponegritoare şi lipsite de orice temei. După cum s-a spus şi în Camera Comunelor, guvernul britanic înţelege să respecte cu stricteţe neutralitatea Spaniei ,atâta vreme cât ea este respectată de ceilalţi. D. LEON BLUM LA LONDRA LONDRA, 14 (Rador). — La conferinţa partidului laburist, care şi-a amânat lucrările pe mâine, va lua cuvântul şi d. Leon Blum, sosit Marţi cu avionul la Londra. Mi 1941 , pagini CUM S'A DESFĂŞURAT URIAŞA LUPTA DE COLOANE MOTORIZATE DIN BELGIA UN DRAMATIC REPORTAJ AL PRIMEI MARI BĂTĂLII A ARMATELOR MODERNE BRUXELLES. 14 (Rador). — In Belgia, o câmpie neîmpădurită şi uşor ondulată. Două armate mecanizate stau faţă în faţă. Câmpul de luptă se întinde de la Saint-Rond la Tirlemont, trecând peste şoseaua naţională. Coloanele germane motorizate, — faimoasele panzerdivision,—trec cu grabă în uruitul asurzitor al motoarelor, ca să taie legătura între Liege şi trupele franceze. Regiunea este cât se poate de favorabilă pentru o asemenea acţiune atrupelor motorizate. O întreagă reţea de drumuri minunate, de admirabile drumuri de câmpie fără nici un fel de obstacole se întinde cât vezi cu ochii. Dar dacă aceste drumuri sunt nu se poate mai bune pentru înaintarea unităţilor blindate, ele sunt dimpotrivă foarte rele pentru tunurile anti-tank cărora le trebueşte numaidecât, pentru a putea desfăşura o acţiune eficace, obstacole şi ascunzişuri unde să se pituleze. Coloana motorizată germană este în marş, împlinind ordinul de înaintare ce i s’a dat, înaintea ei o puzderie ,de motociclişti individuali şi de motociclete cu ataş prevăzute cu mitraliere, zboară. Aceştia joacă rolul pe care, ,în armata germană, nu de mult îl aveau ulanii, iar, în aripata franceză, dragonii. Ofiţerii vin în urmă în automobile. Fiecare unitate, cât de mică, este prevăzute, cu mitraliere şi cu un tun mic, mai având de deasupra un post emiţător, de TFF. Apoi vin carele de asalt de diferite greutăţi şi mărimi. Deodată elementele avansate de recunoaştere, se întorc din drum. Un cuvânt de ordine se transmite de la un capăt la celait al coloanei motorizate. Diviziile franceze motorizate s’au ivit în calea „panzerdivizion‘*-urilor germane. Motocicliştii se aliniază în dosul taluzurilor şi prin şanţuri. Tankurile se înşirue în ordine de bâtae. Prima mare bătălie a armatelor moderne este începută. Pentru fiecare din adversari, înaintea dârei asaltului care va semăna cu o şarjă, se pune problema străpungerei coloanei din faţă, ceea ce va permite tirul pe flancuri. Această formaţiune de luptă, a fost în mod minuţios studiată de ani de zile. Fiecare grup de carede asalt are planul său şi ştie ce poziţie va ocupa pe flanc unul înaintea celulalt. Ofiţerul comandant de escadron dă ordinele după un limbaj cifrat care are ceva din geometrie şi din jocul de şah. In acest timp bateriile artileriei de câmp care au putut, urma coloanele motorizate, sunt puse deja în poziţie de tir. Adevărata luptă însă „cavaleria modernă" o va angaja. Carele de asalt franceze sosesc cu cea mai mare viteză. Care pentru , unele, din unităţi, atinge viteza unuitren. . Tancurile germane care au putut lua poziţie de luptă măresc cât se poate ,viteza lor. Intre rândurile acestor tancuri înaintează mult mai puţin apărate, secţiunile de tunuri anti-tank, care în câteva clipe au oprit maşinile şi încep tirul drept înainte, cu obuze perforatoare împotriva cuirasatelor de pământ, care se năpustesc asupră-le, cu o viteză nebunească. Acesta este momentul atroce pentru înaintaşii ce se găsesc între cele două unităţi. Tancurile ce înaintează strivesc totul sub ele. Răpăitul mitralierelor şi bubuitul tunurilor umple văzduhul de zgomot care contrastează cu uruitul continuu al sutelor demii de cai putere în plină acţiune. Suntem în plină şarjă a cavaleriei moderne și acum fiecare grup,evoluiază după inamicul pe care îl are în față. Un important număr de tankuri franceze masate pe frontul belgian O CONTRAOFENSIVĂ ALIATĂ DE O AMPLOARE IMENSA PE PUNCTUL DE A SE DESLANJUI agenţiei Havas BRUXELLES, 14 (Rador). — Corespondentul transmite: Rezistenta eroică a trupelor belgiene la primul şoc al invaziei a permis trupelor aliate să opereze joncţiunea în condiţii bune şi să se întărească considerabil în cursul ultimelor ceasuri pe poziţii extrem de solide. , O contraofensivă de o amploare imensă este pe punctul de a se deslanţui. Până atunci, înaltul comandament german, fără îndoială pentru a semăna panica în sânul populaţiei, al cărei moral este mai presus de orice laudă, a dat ordin marelui număr de avioane de care dispune pe frontul occidental să atace fără milă atât obiectivele eU ivii®, cât cele militare. Războiul total este în plină desfășurare.