România - Capitala, mai 1940 (Anul 3, nr. 704-719)

1940-05-16 / nr. 704

# ^gUOTEO­ * "4000/4 Anul III Mo. 704 C. ' TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.53.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 41. Administraţia 5.57.77 Serviciul Publicităţii 4.89.05 Pasadul Victoria Г. ____htHnani Calea Victoriei SO Direcţia si Redacţia: Scara B Et 1 Administrația: Scara C. Et 1 O delegaţie iugo-­­­slavă de oameni politici va pleca la Moscova BELGRAD, 14 (Rador). — A­genţia Avala transmite: Ziarul „Slovenetz” din Lublia­­na, organul d-lui Koroseţ, preşe­dintele Senatului, scrie intre al­tele în legătuară cu semnarea a­­cordului comercial ruso-iugoslav. După informaţii din cercuri bine informate, după înapoierea delegaţiei comerciale iugoslave de la Moscova la Belgrad, va ple­ca în capitala sovietică o nouă delegaţie iugoslavă, alcătuită nu numai din experţi economici, ci şi din oameni politici. CONSILIU DE RĂZBOI LA PARIS PARIS». 14 (Rador). — Comite­tul de război s’a reunit Mărfi după amiază sub preşedinţia d-lui Lebrun. A urmat un Consiliu de cabi­net sub preşedinţia d-lui Rey­­naud. Bursele elveţiene s-au închis BERNA, 14. (Rador). — Uniunea Burselor elveţiene a hotărît ca Bursele să nu mai lucreze, până la noui dispoziţii. C­rută-mi pacea, ca să pot apăra pacea! P­e măsură ce răsboiul deslănţuit în Apus, ia aspectul celui mai înfri­coşat măcel pe care l-au înre­gistrat vreodată veacurile, aci, la noi, în strâmtorata noastră neutralitate de-acasă, ne si­lim a face faţă unor mai mă­runte şi perfide asalturi. Nu e vorba de tot ce se spune. De tot ce se crede. De tot ce ni se atribue şi se năs­coceşte, pentru a primi a doua zi o răspicată şi usturătoare desminţire. Există un imponderabil. O atmosferă viclenită şi înveni­nată. O perseverenţă, poate calculată, poate inocentă, poa­te pe rând, după împrejurări, când inocentă şi când calcu­lată, dar în orice caz o peni­bilă perseverenţă, în urzirea celor mai fantastice svonuri, în răstălmăcirea celor mai fi­reşti şi legitime măsuri, în măsluirea celor mai nefaţar­­nice intenţii. Şi toate pentru ce sfârşit ? Ne întrebăm. Ni se cere să respectăm neu­tralitatea. Ca şi cum altceva am dori şi altceva ar dicta interesele româneşti, în conjunctura ac­tuală. Caşi cum nu ne-am fi rostit răspicat pentru această neu­tralitate, în toate împrejură­rile din câte s’au ivit Şi pro­­nunţându-ne prin toate gla­surile, dela cel mai înalt şi mai cu sfinţenie ascultat, gla­sul Suveranului, până la gla­sul celui mai umil plugar-sol­­dat, care şi-a lăsat plugul în brazdă pentru a sta de strajă la fruntarii să ne apere acea­stă neutralitate, această pace, această sobră abţinere de la orice amestec în trista exter­minare a ginţilor şi a civili­zaţiei ! A­tât însă nu ajunge pe cât pare. Fiecare cuvânt e dră­­măluit de o parte combatantă sau alta. Nu asistăm din nou la un alt războiu al comunicatelor? Le înţelegem ! E omenesc să fie aşa. Când ostaşii mor pentru patrie ori pentru o idee, când hotare se şterg, când civilizaţii, o­raşe, cate­drale, poduri, stăvilar©, sar în aer spulberând în câteva ore tot ce-a durat secoli de civi­lizaţie creatoare, despre obiec­tivitate acolo nu poate fi vorba, căci răsboiul e pasiune, elan, forţă deslănţuită, moar­te din care va renaşte poate, să nădăjduim, poate va rena­şte altă viaţă. O înţelegem prea bine a­­ceasta. Iar când urmărim cu o adevărată cutremurare bi­lanţul cotidian al luptelor, când căutăm pe hartă cetăţile şi ţinuturile devastate, când răsucim butonul aparatului de radio să culegem din văzdu­huri ultimile ştiri de după miez de noapte, fie siguri re­­prezintanţii combatanţilor ce se află în mijlocul nostru, că n’o facem cu mizerabilul egoism al animalului pus deo­camdată la adăpost, în vizu­ina neutralităţii. Nu ne este în fire această confortabilă opacitate la suferinţele şi de­zastrele nimănui. O atavică experienţă, me­reu împrospătată şi amar re­luată aproape cu fiecare ge­neraţie, ne-a învăţat ce este răsboiul, pribegia, distrugerea căminarilor, legea celui mai tare , în cugetul fiecărui citi­tor al telegramelor de ziare şi ascultător al ştirilor împrăş­tiate prin posturile de radio­­emisiune ca într’un ecran scăldat in sânge Şi iluminat de flacăra incendiilor, se pro­iectează paralel cu desfăşu­rarea peripeţiilor prezente, pe al doilea plan, propria noas­tră dramă din totdeauna. Şi noi am trăit acestea ! Şi noi am pătimit acestea ! Noi, pentru care răsboiul, a fost soarta permanentă şi obsta­colul ce ne-a împiedicat a ne îndestula deplin din bunurile materiale şi spirituale ale vieţii. E o neutralitate conforta­bilă ? E gosită ? Indife­rentă ? Asistăm ca la un spectacol, gata să aplau­dăm sau să fluerăm ? Cine ar putea pretinde aceasta, de la orice om, oricare, al timpului acestuia ? Fiindcă însă neutralitatea unui stat — care e supusă altor legi, în afară de cele in­time și nesiluite ale individului — presupune respectarea unor norme de fapt și de drept, noi numai la aceste norme ne-am oprit a le discuta. Le respectăm ori nu ? Ar putea să ne aducă vreo vină, cineva, din orice ta­bără combatantă­, că n’am păs­trat în permanenţă cumpăna e­­gală ? In raporturi comerciale, în raporturi diplomatice, în mă­surile militare de defensivă, în controlul știrilor, în înfrrmarea campaniilor de propagandă ce s’au încercat pe teritoriul nos­tru, în toate dispoziţiile gene­rale pentru păstrarea ordinei în stat, grija cea dintâi a fost obiectivitatea, neutralizarea a­­genţilor psihici de tulburare­ şi desorientare. S’a statornicit, fără putinţa oricărei răstălmăciri, po­litica noastră limpede şi unică din acest ceas. Nu vom ridica ar­mele decât pentru apărarea drep­turilor şi libertăţilor româneşti , pentru a ne apăra pacea şi ho­tarele noastre ! D­e zece ori, în zece rostiri regale, încă de astăvară, încă dinaintea răsboiului, această politică a fost procla­mată cu tărie şi cu răsunet în adâncul tuturor conştiinţelor ro­mâneşti. Toate desbinurile, tot ce în alte împrejurări ne-ar mai fi înstrăinat poate frate de frate, tot ce-ar fi convulsionat atmo­sfera neutralităţii cum s-a în­tâmplat în ciclul de doi ani din­tre 1914—1916; toate acestea au dispărut astăzi. Toţi ne simţim sub scutul Regelui, gata a urma cuvântul Regelui, fiindcă numai prin Rege ceasul ne-a găsit pre­gătiţi material şi spiritual ca să înfruntăm atât ameninţările vre­mii, cât şi ispitele vremii. Deci, ce ni s’ar mai putea cere? Dela dreptul la viaţă nu vom abdica. Fie să se încrucişeze peste capetele noastre toate ur­giile cerului şi ale răsboiului mo­dern. Fie să se încrucişeze toate întortochiatele iţe ale diploma­ţiei, ale constrângerilor, ale ade­menirilor. Avem însă şi noi dreptul a cere ceva. Fiindcă e vorba de o atât de spiţerească drămăluire a neutralităţii... C­INE VREA S’O RESPEC­TAM ATAT DE RIGUROS ACEASTA NEUTRALITATE, SA INCEAPA PRIN A NE-O RESPECTA TOT ATAT DE RI­GUROS. A ne lăsa la simţul şi la experienţa noastră. A nu ne în­călca liberul arbitru. A nu ne pune la bănuială liberul discer­nământ şi buna credinţă. A nu o pândi cu pâlnia avidă a urechii şi cu pâre de-o puerilă candoare în asemenea ceasuri grave. Şi a lăsa, astfel, neutralităţii, temeiul de demnitate, fără de care cu­vântul e deşert şi treptat-trep­­tat nu va mai corespunde la sen­timentul unanim al ţării. Se do­reşte, se urmăreşte de undeva, de către cineva, aceasta ? Ne înverşunăm a nu crede. Ne înverşunăm a socoti că la mijloc e numai o regretabilă ig­norare a psihologiei noastre, ci nu un premeditat şi condamna­bil dispreţ pentru capacitatea noastră de a îndura. De a îndura — şi e locul de adăugit — de a nu uita ! Căci timpul şi experienţele ne-au în­văţat şi această virtute prin care am supravieţuit . A nu uita ! CEZAR PETRESCU « ANGLIA INTEXISE V SA RESPECTE CU STRICTEŢE NEUTRALITATEA SPANIEI LONDRA, 14 (Rador). — Direc­ţia presei din ministerul de Externe comunică: Guvernul află că circulă ştiri rău­voitoare în sensul că aliaţii s’ar pregăti să întreprindă o acţiune ostilă contra posesiunilor spaniole. Aceste ştiri sunt ponegritoare şi lipsite de orice temei. După cum s-a spus şi în Camera Comunelor, gu­vernul britanic înţelege să respec­te cu stricteţe neutralitatea Spa­niei ,atâta vreme cât ea este res­pectată de ceilalţi. D. LEON BLUM LA LONDRA LONDRA, 14 (Rador). — La con­ferinţa partidului laburist, care şi-a amânat lucrările pe mâine, va lua cuvântul şi d. Leon Blum, sosit Marţi cu avionul la Londra. Mi 1941 , pagini CUM S'A DESFĂŞURAT URIAŞA LUPTA DE COLOANE MOTORIZATE DIN BELGIA UN DRAMATIC REPORTAJ AL PRIMEI MARI BĂTĂLII A ARMATELOR MODERNE BRUXELLES. 14 (Rador). — In Belgia, o câmpie neîmpădurită şi uşor ondulată. Două armate meca­nizate stau faţă în faţă. Câmpul de luptă se întinde de la Saint-Rond la Tirlemont, trecând peste şoseaua naţională. Coloanele germane motorizate, — faimoasele panzerdivision,—trec cu grabă în uruitul asurzitor al mo­toarelor, ca să taie legătura între Liege şi trupele franceze. Regiunea este cât se poate de fa­vorabilă pentru o asemenea acţiu­ne a­­trupelor motorizate­. O întreagă reţea de drumuri mi­nunate, de admirabile drumuri de câmpie fără nici un fel de obstacole se întinde cât vezi cu ochii. Dar dacă aceste drumuri sunt nu se poate mai bune pentru înainta­rea unităţilor blindate, ele sunt dimpotrivă foarte rele pentru tu­nurile anti-tank cărora le trebueşte numai­decât, pentru a putea des­făşura o acţiune eficace, obstacole şi­ ascunzişuri unde să se pituleze. Coloana motorizată germană este în marş, împlinind ordinul de înain­tare ce­ i s’a dat, înaintea ei o puzderie ,de motociclişti individuali şi de motociclete cu ataş prevăzute cu­­ mitraliere, zboară. Aceştia joacă rolul pe care, ,în armata germană, nu de mult îl aveau ulanii, iar, în aripata franceză, dragonii. Ofiţerii vin în urmă în­ automobile. Fiecare unitate, cât de mică, este prevăzute, cu mitraliere şi cu un tun m­ic, mai având de deasupra un post emiţător, de TFF. Apoi vin ca­rele de asalt de diferite greutăţi şi mărimi. Deodată elementele avansate de recunoaştere, se întorc din drum. Un cuvânt de ordine se transmi­te de la un capăt la celait al coloa­nei motorizate. Diviziile franceze motorizate s’au ivit în calea „pan­­zerdivizion‘*-urilor germane. Moto­­cicliştii se aliniază în dosul talu­­zurilor şi prin şanţuri. Tankurile se înşirue în ordine de bâtae. Prima mare bătălie a armatelor moderne este începută. Pentru fiecare din adversari, înaintea dârei asaltului care va semăna cu o şarjă, se pune proble­ma străpungerei coloanei din faţă, ceea ce va permite tirul pe flancuri. Această formaţiune de luptă, a fost în mod minuţios studiată de ani de zile. Fiecare grup de care­­de a­­salt are planul său şi ştie ce poziţie va ocupa pe flanc unul înaintea ce­lulalt. Ofiţerul comandant de es­cadron dă ordinele după un lim­baj cifrat care are ceva din geome­trie şi din jocul de şah. In acest timp bateriile artileriei de câmp care au putut, urma co­loanele motorizate, sunt puse deja în poziţie de tir. Adevărata luptă însă „cavaleria modernă" o va angaja. Carele de asalt franceze sosesc cu cea mai mare viteză. Care­ pentru , unele, din unităţi, atinge viteza unui­­tren. . Tancurile germane care au putut lua poziţie de luptă măresc cât se poate ,viteza lor. Intre rândurile a­­cestor tancuri înaintează mult mai puţin apărate, secţiunile de tunuri anti-tank, care în câteva clipe au oprit maşinile şi încep tirul drept înainte, cu obuze perforatoare îm­potriva cuirasatelor de pământ, care se năpustesc asupră-le, cu o viteză nebunească. Acesta este momentul atroce pen­tru înaintaşii ce se găsesc între cele două unităţi. Tancurile ce înaintează strivesc totul sub ele. Răpăitul mitralierelor şi bubuitul tunurilor umple văzduhul de zgo­mot care contrastează cu uruitul continuu al sutelor de­­mii de cai putere în plină acţiune. Suntem în plină şarjă a cavaleriei moderne și acum fiecare grup,evo­­luiază după inamicul pe care îl are în față. Un important număr de­ tankuri franceze masate pe frontul belgian O CONTRAOFENSIVĂ ALIATĂ DE O AMPLOARE IMENSA PE PUNCTUL DE A SE DESLANJUI agenţiei Havas BRUXELLES, 14 (Rador). — Corespondentul transmite: Rezistenta eroică a trupelor belgiene la primul şoc al invaziei a permis trupelor aliate să opereze joncţiunea în condiţii bune şi să se întărească considerabil în cursul ultimelor ceasuri pe poziţii extrem de solide. , O contraofensivă de o amploare imensă este pe punctul de a se deslanţui. Până atunci, înaltul comandament german, fără îndoială pentru a semăna panica în sânul populaţiei, al cărei moral este mai presus de orice laudă, a dat ordin marelui număr de avioane de care dispune pe frontul occidental să atace fără milă atât obiectivele eU ivii®, cât­­ cele militare. Războiul total este în plină desfășurare.

Next