România - Capitala, iunie 1940 (Anul 3, nr. 735-749)
1940-06-16 / nr. 735
Eri a avut loc la restaurantul Pescăruş o masă colegială a promoţiei 1909 a liceului „Lazăr“. In fotografie: d. ministru Mitiţă Constantinescu, d. general Cociu, d. Paraschivescu Vintilă, etc. Ucenicii străjeri sanitari, la probele practice, la cabinetul medical P. N. T. PARANTEZE OMAGIUL MINORITĂŢILOR Ecourile manifestaţiilor — atât de sobre şi, în unanimitatea lor, atât de sincere — la împlinirea unui deceniu de binecuvântată Restauraţie, nu s’au stins încă. Glasuri de laudă şi de recunoştinţă se aud din tot cuprinsul ţării, şi ele tălmăcesc, cu egală fermitate, un simţământ de simplu şi profund ataşament faţă de Tron. Din nenumăratele flori de câmp şi din cununile de frunze verzi, care au fost trimise spre inima ţârii şi care spun cu mult mai mult decât poate să exprime simplitatea vestmântului lor bucolic, nu lipseşte ofranda nici unei categorii de cetăţeni. Oameni înstăriţi şi fiinţe nevoiaşe, bătrâni şi tineri, români de sânge şi minoritari, — cu toţii şi-au plecat frunţile In faţa conducătorului şi a Celui, Care — zi de zi, timp de zece ani — şi-a închinat toată puterea de muncă, pentru binele tuturor cetăţenilor şi nefăcând între ei nici o deosebire. Şi pentru că am amintit de minoritari, vom reţine câteva din rândurile închinate de ziarul minoritar maghiar „Ellenzék”, de la Cluj, Restauraţiei şi Majestăţii Sale. Sunt rânduri pornite din îndemnul elementar şi frumos al sufletului, rânduri de recunoaştere, dar şi de recunoştinţă. „Poporul nostru maghiar (scrie gazeta minoritară) a privit totdeauna cu respect spre stăpânitorul Tronului. Maiestatea Sa a trezit totdeauna, în rândurile cetăţenilor de origină maghiară, acelaş respect de care îi dau dovadă cetăţenii majoritari. „Comemorând ziua de 8 iunie, ne închinăm, cu toată căldura inimii, Suveranului. Şi având în vedere faptul că, în urma unei înalte dorinţi, serbările zgomotoase au fost înlăturate, înălţăm, din tot sufletul către Atotputernicul cele mai sincere rugăciuni pentru sănătatea Majestăţii Sale. „Toţi cetăţenii, fără deosebire de origină etnică şi religie se unesc în a-i exprima bunele urări. „Această iubire şi această recunoştinţă sunt cea mai frumoasă piatră de hotar, astăzi, la jubileul celor zece ani de Domnie a Suveranului." Sunt doar câteva fraze, dar îndeajuns de cuprinzătoare şi destul de expresive, pentru că oricine — chiar şi cei de rea credinţă — să-şi poată da seama că nimic nu poate atinge unitatea noastră naţională. O unitate naţională, care este cu atât mai robustă, cu cât nu s-a sprijinit niciodată pe oprimarea cuiva. O unitate naţională, manifestându-şi, tot timpul, convingerea în perenitatea ei, printr’un liberalism, care se poate numi mai uşor şi generozitate, şi printr’o politică pururi împăciuitoare, căreia mi se pare că i se poate spune mai firesc: omenie. Omagiind pe Majestatea Sa, presa minoritară omagiază însăş prezenţa via a acestor virtuţi şi aduce o confirmare în plus indelebilei forţe a coheziunii noastre naţionale. Eugen Jebeleanu . 16. VL 1940 ROMANIA Nr. 735 M M.S. REGELU! COMUNICAT Nr. 30 Mareşalul Curţii Regale face cunoscut următoarele • In ziua de 14 iunie a. c. la ora 13 Maiestatea Sa Regele a binevoit a primi în audienţă oficială de prezentare, cu ceremonialul de rigoare, pe E. S. d. Alexandru Avakoumovitch, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Iugoslaviei la Bucureşti. Bucureşti, 14 iunie 1940 întrevederea d-lor Fabricius-Ghelmegeanu D. Mihail Ghelmegeanu, ministrul Internelor a avut eri, la minister, o întrevedere cu d. Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la București. Audiențe de lucru la d. ministru Radu Portocală D. ministru Radu Portocală a lucrat în cursul zilei de Vineri 14 iunie cu d-nii generali G. Negrescu, din aviaţie, P. Georgescu, comandantul Gărzilor P. R. N. şi profesor Soimescu, administratorul Casei şcoalelor. Audienţe la ministerul Comunicaţiilor D. Ing. Ioan Macovei, ministrul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, a primiteri dimineaţă, la minister, pe d. Pellegrino Ghigi, ministrul Italiei la Bucureşti. Lansarea unui nou cuirasat a frencan NEW-YORK, 14 (Rador). — Cel mai nou cuirasat american a fost lansat, joi, pe șantierele de la Brooklyn. Acest cuirasat, care va purta numele de „North Carolina", are o deplasare de 35.000 tone. Un grup de parlamentari la d. Teofil Gh. Sidorovici Comandantul Strâjii Ţării D. Teofil Sidorovici, Comandantul Străjii Ţării a primit ori la sediul acestei instituţii, o delegaţie, formată din d-nii: Vasiliade prefectul jud. Putna, Dumitriu primarul oraşului Focşani, deputaţii Băeşu, Jecheanu, Antonescu şi Neguţ, Ion P. Ion senator, col. Xadolu comandantul Gărzilor Naţionale şi prof. Ion Florea comandantul legiunei de străjeri. D. Comandant al Străjii Ţării a felicitat pe membrii delegaţiei pentru strânsa colaborare ce există între autorităţile putnene şi regiunea de străjeri, după care au discutat chestiunea Întocmirii fermelor în legătură cu expropierea terenului din centrul oraşului destinat organizării unui stadion şi parc străjeresc. Conferinţa de la comandamentul corpului de Jandarmi Erî a avut loc la comandamentul corpului de Jandarmi, o importantă conferinţă prezidată de d. Mihail Ghelmegeanu, ministrul Internelor. Au luat parte d-nîi: Gh. Vântu, subsecretar de Stat la Interne, g-ral I. Bengliu, comandantul corpului de Jandarmi, g-ral Topor, g-ral Gh. Lîteanu directorul general al Siguranţei Statului, ofiţerii superiori de control din Jandarmerie, directorii din Siguranţa Generală a Statului, inspectorii de poliţii din ţară şi comandanţii regimentelor de Jandarmi. Pe baza rapoartelor Inspectorilor de poliţie şi a comandanţilor regimentelor de jandarmi, s-a examinat situaţia în ceea ce priveşte ordinea publică de pe întregul teritoriu al ţării. D. ministru Ghelmegeanu a încheiat conferinţa dând noui dispoziţii asupra aplicării măsurilor referitoare la ordinea publică și siguranța Statului. Regele împărat a trimis o telegramă Cancelarului Hitler berlin, 14 (Rador). — corespondentul agenţiei „Stefani" transmite. Regele Italiei şi Albaniei, împărat al Etiopiei, a răspuns prin următoarea telegramă la telegrama pe care Fuehrerul i-a adresat-o cu prilejul intrării în războiul Italiei : „Vă mulţumesc din adâncul sufletului pentru gândurile dr. amicale şi pentru cuvintele cordiale. Vă răspund călduros cu aceleaşi sentimente. Sunt sigur că armatele glorioase ale Germaniei şi Italiei vor asigura celor două naţiuni ale noastre, unite in credinţă, victoria şi o prosperitate tot mai mare". D. Avakumovici noul ambasador al Iugoslaviei la București, după prezentarea scrisorilor de acreditare, împreună cu d. colonel Rusescu adjutant regal, în timp ce se executa Imnul Regal CUR" In lumea cavalină ca şi în marea societate omenească există clasificări ce ţin de o serie întreagă de criterii mai mult sau mai puţin valabile. Ca şi în marea societate omenească, în lumea cavalină există exemplare de elită şi exemplare de rând, exemplare cu sânge albastru şi exemplare cu sânge mai puţin curat. Chiar acum, în această epocă în care oamenii au desfiinţat privilegiile de castă păstrând doar privilegiul mai valabil al valorii, pentru lumea cailor despărţămintele de antică provenienţă au rămas in vigoare. Ca şi acum două mii de ani, caii de curse au un loc predominant in ierarhia cavalină. Evident, şi în cadrul acestei categorii privilegiate există anumite despărţăminte : cai pur-sânge, cai arabi, cai cu jumătate de sânge pur şi aşa mai departe. Dar, toate acestea ar fi foarte puţin importante dacă faţă de ierarhia cavalină nu s’ar grefa o serie de năravuri omeneşti. Pentru că aceşti cai cu sânge albastru nu pot fi folosiţi la niciun fel de muncă, s’au inventat pentru ei întrecerile cari cu un termen generic se numesc curse. La curse, caii aleargă un minut sau două iar oamenii se pregătesc pentru acest eveniment cu o zi, zece sau o lună înainte, se îmbracă în chip special, pariază bani, se necăjesc sau se veselesc după împrejurări, comentează, scriu articole de gazete, ca și cum o mare transformare ar urma să se producă sau s’ar fi produs in devenirea universului. Iată de exemplu ziua modei. Se numeşte astfel fiindcă într’o anumită zi a anului, o anumită cursă se numeşte a model. In acea zi şi pentru acea cursă , care durează mai puţin de două minute, domnii îmbracă jacheta, doamnele rochia cea mai elegantă, coaforii inventă o nouă coafură, casele de modă îşi trimit în delegaţie manechinele cele mai suple şi mai elegante, o casă de filme organizează o expediţie care imortalizează momentul. Este mă rog, un mare eveniment monden. Anul acesta, în desfăşurarea solemnă a lucrului s-a produs un incident. Joi când trebuia să se producă ziua modei, cerul s’a arătat de dimineaţă ameninţător. Cursa de cai s’a alergat dar cursa eleganţelor s’a amânat pentru Duminecă, adică pentru eli. A fost o farsă a barometrului fiindcă după amiază cerul a fost mai generos decât oricând. Oricum, spectacolul se amânase şi nu se mai putea reveni. REPORTAJUL ZILEI •MODEI Duminecă dimineaţa a fost clementă. Un soare într’adevăr primăvăratec s’a ridicat ca o solemnă Invitaţie pentru elegantele noastre. După amiază torentele cari v’au trezit desigur din somn — au turburat din nou solemnitatea zilei modei. O nouă farsă a barometrului care în primăvara aceasta nu vrea să ţină semă de niciun aranjament omenesc. Ziua modei s’a amânat în fine pentru ori când soarele a binevoit, în fine, să fie element. Ce vreţi, elementele naturii sunt încă atât de rafinate încât respecte acest subtil spectacol valino-uman. 1. F, nu să ca- AZI MAI SISTEMUL MEU Anecdotele de războiu sunt la modă. Tristă modă dar ce vreţi, aşa-i omul, momentele cele mai grele şi le îndulceşte cu o glumă. Cu prilejul acesta cineva reedita o seamă de povestiri cari aparţin după cât ştim, maestrului Rosetti. Iată una : In 1917, în timpul marilor noastre lupte, undeva, la o unitate din Moldova, unitate din apropierea frontului un prizonier trebuia să fie transportat la divizie. Nimic deosebit până aci. Se întâmpla însă ca prizonierul nostru să fie de dimensiuni ce ieşeau cu mult din obicinuit. Cum noi nu obicinuiam să n purtăm cu prizonierii decât civilizat, problema încătușării nu se punea. Se punea însă o gravă responsabilitate și un eventual risc pentru santinela ce avea să-l escorteze. S’a recurs deci la sistemul ce mai civilizat, s'a solicitat un voluntar pentru această însărcinare. Spre uimirea generală, prima care a ieşit din front a fost un ţigan pirpiriu. — Să trăiţi don’ căpitan, ii dui eu, da’ să mă lăsaţi să-mi aplic metoda. Stupoare. : . — Ce metodă mă Dănilă?! Am eu o metodă a mea don’ căpitan, de nu-mi scapă nici dracu. — Bine mă, să-ţi vedem metoda Ţiganul s’a apropiat de prizonier, a scos liniştit un briceag şi şi-a privit prada. Moment de panică. — Ce mă, ai înebunit, vrei să-l tai?! Ţiganul a zâmbit pacinic cu un impresionant şirag de dinţi albi. — Cum să-l tai don’ căpitan, ce el nu e tot suflet de om! mi-a continuat operaţia. A fost simplă. Cu linişte a tăiat toţi nasturii pantalonilor prizonierului. Apoi, i-a sens cureaua. La sfârşitul acestei solemne întreprinderi, prizonierul era obligat să-şi ţină pantalonii cu ambele mâini. — Aţi văzut don’ căpitan! Acum, de fugit nu poate să fugă fiindcă trebuie să-şi ţie pantalonii, iar dacă vrea să sară la mine îi cad pantalonii şi nu se mai poate mişca. Sistem, ce vreţi, ca oricare altul ! Truşcă Subscriind pentru înzestrarea armatei vâ asiguraţi liniştea şi avutul I