România - Capitala, iunie 1940 (Anul 3, nr. 735-749)

1940-06-16 / nr. 735

Eri a avut loc la restaurantul Pes­căruş o masă colegială a promoţiei 1909 a liceului „Lazăr“. In fotografie: d. ministru Mitiţă Constanti­­nescu, d. general Cociu, d. Paraschivescu Vintilă, etc. Ucenicii străjeri sanitari, la probele practice, la cabinetul medical P. N. T. PARANTEZE OMAGIUL MINORITĂŢILOR Ecourile manifestaţiilor — atât de sobre şi, în unanimitatea lor, atât de sincere — la împlinirea unui deceniu de binecuvântată Restauraţie, nu s’au stins încă. Gla­suri de laudă şi de recunoştinţă se aud din tot cuprinsul ţării, şi ele tălmăcesc, cu egală fermitate, un simţământ de simplu şi profund ataşament faţă de Tron. Din ne­număratele flori de câmp şi din cu­nunile de frunze verzi, care au fost trimise spre inima ţârii şi care spun cu mult mai mult decât poate să exprime simplitatea vestmântu­lui lor bucolic, nu lipseşte ofranda nici unei categorii de cetăţeni. Oameni înstăriţi şi fiinţe nevo­iaşe, bătrâni şi tineri, români de sânge şi minoritari, — cu toţii şi-au plecat frunţile In faţa condu­cătorului şi a Celui, Care — zi de zi, timp de zece ani — şi-a închi­nat toată puterea de muncă, pentru binele tuturor cetăţenilor şi nefă­­când între ei nici o deosebire. Şi pentru că am amintit de mino­ritari, vom reţine câteva din rân­durile închinate de ziarul minoritar maghiar „Ellenzék”, de la Cluj, Res­tauraţiei şi Majestăţii Sale. Sunt rânduri pornite din îndemnul ele­mentar şi frumos al sufletului, rân­duri de recunoaştere, dar şi de re­cunoştinţă. „Poporul nostru maghiar (scrie gazeta minoritară) a privit tot­deauna cu respect spre stăpânitorul Tronului. Maiestatea Sa a trezit totdeauna, în rândurile cetăţeni­lor de origină maghiară, acelaş res­pect de care îi dau dovadă cetă­ţenii majoritari. „Comemorând ziua de 8 iunie, ne închinăm, cu toată căldura inimii, Suveranului. Şi având în vedere faptul că, în urma unei înalte do­­rinţi, serbările zgomotoase au fost înlăturate­­, înălţăm, din tot su­fletul către Atotputernicul cele mai sincere rugăciuni pentru sănătatea Majestăţii Sale. „Toţi cetăţenii, fără deosebire de origină etnică şi religie se unesc în a-i exprima bunele urări. „Această iubire şi această recu­noştinţă sunt cea mai frumoasă piatră de hotar, astăzi, la jubileul celor zece ani de Domnie a Suve­ranului." Sunt doar câteva fraze, dar în­deajuns de cuprinzătoare şi destul de expresive, pentru că oricine — chiar şi cei de rea credinţă — să-şi poată da seama că nimic nu poate atinge unitatea noastră naţională. O unitate naţională, care este cu atât mai robustă, cu cât nu s-a sprijinit niciodată pe oprimarea cuiva. O unitate naţională, manifestân­­du-şi, tot timpul, convingerea în perenitatea ei, printr’un liberalism, care se poate numi mai uşor şi ge­nerozitate, şi printr’o politică pu­ruri împăciuitoare, căreia mi se pare că i se poate spune mai firesc: omenie. Omagiind pe Majestatea Sa, pre­sa minoritară omagiază însăş pre­zenţa via a acestor virtuţi şi aduce o confirmare în plus indelebilei forţe a coheziunii noastre naţio­­­nale. Eugen Jebeleanu . 16. VL 1940 ROMANIA Nr. 735 M M.S. REGELU! COMUNICAT Nr. 30 Mareşalul Curţii Regale face cunoscut următoa­rele • In ziua de 14 iunie a. c. la ora 13 Maiestatea Sa Regele a binevoit a primi în audienţă oficială de prezentare, cu ceremo­nialul de rigoare, pe E. S. d. Alexandru Avakoumo­­vitch, ambasador extraor­dinar şi plenipotenţiar al Iugoslaviei la Bucureşti. Bucureşti, 14 iunie 1940 întrevederea d-lor Fabri­­cius-Ghelmegeanu D. Mihail Ghelmegeanu, mini­strul Internelor a avut eri, la mini­ster, o întrevedere cu d. Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la București. Audiențe de lucru la d. ministru Radu Portocală D. ministru Radu Portocală a lucrat în cursul zilei de Vineri 14 iunie cu d-nii­ generali G. Negres­­cu, din aviaţie, P. Georgescu, co­­mandantul Gărzilor P. R. N. şi pro­fesor Soimescu, administratorul Ca­sei şcoalelor. Audienţe la ministerul Comunicaţiilor D. Ing. Ioan Macovei, ministrul Lucrărilor Publice şi al Comunica­ţiilor, a primit­eri dimineaţă, la mi­nister, pe d. Pellegrino Ghigi, mini­strul Italiei la Bucureşti. Lansarea unui nou cuirasat a fr­encan NEW-YORK, 14 (Rador). — Cel mai nou cuirasat american a fost lansat, joi, pe șantierele de la Brooklyn. Acest cuirasat, care va purta nu­mele de „North Carolina", are o de­plasare de 35.000 tone. Un grup de parlamentari la d. Teofil Gh. Sidoro­­vici Comandantul Strâjii Ţării D. Teofil Sidorovici, Comandan­tul Străjii Ţării a primit ori la se­diul acestei instituţii, o delegaţie, formată din d-nii: Vasiliade prefec­tul jud. Putna, Dumitriu primarul oraşului Focşani, deputaţii Băeşu, Jecheanu, Antonescu şi Neguţ, Ion P. Ion senator, col. Xadolu comandan­tul Gărzilor Naţionale şi prof. Ion Florea comandantul legiunei de stră­­jeri. D. Comandant al Străjii Ţării a felicitat pe membrii delegaţiei pen­tru strânsa colaborare ce există în­tre autorităţile putnene şi regiunea de străjeri, după care au discutat chestiunea Întocmirii fermelor în le­gătură cu expropierea terenului din centrul oraşului destinat organizării unui stadion şi parc străj­eresc. Conferinţa de la comanda­­mentul corpului de Jan­darmi Erî a avut loc la comandamentul corpului de Jandarmi, o importantă conferinţă prezidată de d. Mihail Ghelmegeanu, ministrul Internelor. Au luat parte d-nîi: Gh. Vântu, subsecretar de Stat la Interne, g-ral I. Bengliu, comandantul corpului de Jandarmi, g-ral Topor, g-ral Gh. Lî­­teanu directorul general al Siguran­ţei Statului, ofiţerii superiori de control din Jandarmerie, directorii din Siguranţa Generală a Statului, inspectorii de poliţii din ţară şi co­mandanţii regimentelor de Jan­darmi. Pe baza rapoartelor Inspectorilor de poliţie şi a comandanţilor regi­mentelor de jandarmi, s-a examinat situaţia în ceea ce priveşte ordinea publică de pe întregul teritoriu al ţării. D. ministru Ghelmegeanu a în­cheiat conferinţa dând noui dispo­ziţii asupra aplicării măsurilor refe­ritoare la ordinea publică și sigu­ranța Statului. Regele împărat a trimis o telegramă Cancelarului Hitler berlin, 14 (Rador). — cores­pondentul agenţiei „Stefani" trans­mite. Regele Italiei şi Albaniei, împărat al Etiopiei, a răspuns prin următoa­rea telegramă la telegrama pe care Fuehrerul i-a adresat-o cu prilejul intrării în războiu­l Italiei : „Vă mulţumesc din adâncul su­fletului pentru gândurile dr. ami­cale şi pentru cuvintele cordiale. Vă răspund călduros cu aceleaşi sentimente. Sunt sigur că armatele glorioase ale Germaniei şi Italiei vor asigura celor două naţiuni ale noastre, unite in credinţă, victoria şi o prosperitate tot mai mare". D. Avakumovici noul ambasador al Iugoslaviei la București, după pre­zentarea scrisorilor de acreditare, împreună cu d. colonel Rusescu adjutant regal, în timp ce se executa Imnul Regal CUR" In lumea cavalină ca şi în marea societate omenească există clasifi­cări ce ţin de o serie întreagă de criterii mai mult sau mai puţin va­labile. Ca şi în marea societate omenea­scă, în lumea cavalină există exem­plare de elită şi exemplare de rând, exemplare cu sânge albastru şi e­­xemplare cu sânge mai puţin curat. Chiar acum, în această epocă în care oamenii au desfiinţat privile­giile de castă păstrând doar privi­legiul mai valabil al valorii, pentru lumea cailor despărţămintele de antică provenienţă au rămas in vi­goare. Ca şi acum două mii de ani, caii de curse au un loc predominant in ierarhia cavalină. Evident, şi în ca­drul acestei categorii privilegiate există anumite despărţăminte : cai pur-sânge, cai arabi, cai cu jumă­tate de sânge pur şi aşa mai de­parte. Dar, toate acestea ar fi foarte pu­ţin importante dacă faţă de ierar­hia cavalină nu s’ar grefa o serie de năravuri omeneşti. Pentru că aceşti cai cu sânge al­bastru nu pot fi folosiţi la niciun fel de muncă, s’au inventat pentru ei întrecerile cari­ cu un termen ge­neric se numesc curse. La curse, caii aleargă un minut sau două iar oamenii se pregătesc pentru acest eveniment cu o zi, zece sau o lună înainte, se îmbracă în chip special, pariază bani, se necă­jesc sau se veselesc după împreju­rări, comentează, scriu articole de gazete, ca și cum o mare transfor­mare ar urma să se producă sau s’ar fi produs in devenirea univer­sului. Iată de exemplu ziua modei. Se numeşte astfel fiindcă într’o anu­mită zi a anului, o anumită cursă se numeşte a model. In acea zi şi pentru acea cursă , care durează mai puţin de două minute, domnii îmbracă jacheta, doamnele rochia cea mai elegantă, coaforii inventă o nouă coafură, casele de modă îşi trimit în dele­gaţie manechinele cele ma­i suple şi mai elegante, o casă de filme or­ganizează o expediţie care imortali­zează momentul. Este mă rog, un mare eveniment monden. Anul acesta, în desfăşurarea so­lemnă a lucrului s-a produs un in­cident. Joi când trebuia să se pro­ducă ziua modei, cerul s’a arătat de dimineaţă ameninţător. Cursa de cai s’a alergat dar cursa eleganţelor s’a amânat pentru Duminecă, adică pentru eli. A fost o farsă a barome­trului fiindcă după amiază cerul a fost mai generos decât oricând. Oricum, spectacolul se amânase şi nu se mai putea reveni.­ REPORTAJUL ZILEI •MODE­I Duminecă dimineaţa a fost cle­mentă. Un soare într’adevăr primă­văratec s’a ridicat ca o solemnă In­vitaţie pentru elegantele noastre. După amiază torentele cari v’au trezit desigur din somn — au tur­burat din nou solemnitatea zilei modei. O nouă farsă a barometrului care în primăvara aceasta nu vrea să ţină semă de niciun aranjament omenesc. Ziua modei s’a amânat în fine pentru ori când soarele a binevoit, în fine, să fie element. Ce vreţi, elementele naturii sunt­­ încă atât de rafinate încât respecte acest subtil spectacol valino-uman. 1. F, nu să ca- AZI MAI SISTEMUL MEU Anecdotele de războiu sunt la modă. Tristă modă dar ce vreţi, a­­şa-i omul, momentele cele mai grele şi le îndulceşte cu o glumă. Cu prilejul acesta cineva reedita o seamă de povestiri cari aparţin după cât ştim, maestrului Rosetti. Iată una : In 1917, în timpul marilor noastre lupte, undeva, la o unitate din Mol­dova, unitate din apropierea fron­tului un prizonier trebuia să fie transportat la divizie. Nimic deosebit până aci. Se în­tâmpla însă ca prizonierul nostru să­ fie de dimensiuni ce ieşeau cu mult din obicinuit. Cum noi nu obicinuiam să n purtăm cu prizonierii decât civili­zat, problema încătușării nu se pu­nea. Se punea însă o gravă responsa­bilitate și un eventual risc pentru santinela ce avea să-l escorteze. S’a recurs deci la sistemul ce mai civilizat, s'a solicitat un volun­­tar pentru această însărcinare. Spre uimirea generală, prima care a ieşit din front a fost un ţi­gan pirpiriu. — Să trăiţi don’ căpitan, ii dui eu, da’ să mă lăsaţi să-mi aplic me­toda. Stupoare. : . — Ce metodă mă Dănilă?! Am eu o metodă a mea don’ că­pitan, de nu-mi scapă nici dracu. — Bine mă, să-ţi vedem metoda Ţiganul s’a apropiat de prizonier, a scos liniştit un briceag şi şi-a pri­vit prada. Moment de panică. — Ce mă, ai înebunit, vrei să-l tai?! Ţiganul a zâmbit pacinic cu un impresionant şirag de dinţi albi. — Cum să-l tai don’ căpitan, ce el nu e tot suflet de om! mi-a continuat operaţia. A fost simplă. Cu linişte a tăiat toţi na­sturii pantalonilor prizonierului. A­­poi, i-a sens cureaua. La sfârşitul acestei solemne întreprinderi, pri­zonierul era obligat să-şi ţină pan­talonii cu ambele mâini. — Aţi văzut don’ căpitan! Acum, de fugit nu poate să fugă fiindcă trebuie să-şi ţie pantalonii, iar da­că vrea să sară la mine îi cad pan­talonii şi nu se mai poate mişca. Sistem, ce vreţi, ca oricare altul ! Truşcă Subscriind pentru înzestrarea armatei vâ asigu­raţi liniştea şi avutul I

Next