România - Provincie, iunie 1940 (Anul 3, nr. 734-748)

1940-06-16 / nr. 734

Industria casnică a satului Renaşterea glorioaselor noastre industrii ţărăneşti, a trecut din faza romantică şi sentimentală, la realismul unei pro­bleme vitale pentru prosperitatea populaţiei agricole şi pastorale E­ste o mângâiere ca în a­­cest haos al lumilor care se prăbuşesc, România îşi afirmă robustul instinct de conservare, căutându-şi cu stoicism soluţiile vieţii de mâi­ne. Iar aceasta, nu împărţind firul de păr în patru, după vechiul nărav al controverse­lor teoretice, ci încercând o readaptare practică la condi­ţiile viitoare de producţie şi consum. Problema industriilor casni­ce, a fost mult vânturată de câteva decenii. A plutit însă cu deosebire în domeniul este­tic. Erau evocate cu nostalgie frumoasele tradiţii şi realizări ale trecutului. Preumblam ca moaştele veacurilor prin di­verse expoziţii internaţionale, mândrele scoarţe şi ţesături de altădată, bu­care şi ceramică, bâte învrâstate şi lăzi de zes­tre. Se vorbea despre nobleţea siluetei de ţăran şi ţărancă, în peisagiul românesc, încorporat peisagiului. Literatura se inspi­ra în titluri din „Fire de tort”; pictura de asemeni a trăit epi­­gonic din temele marelui nos­tru Grigorescu, pe care le-au transformat în reţete. Şi ca rezultat, chiar pe pla­nul strict estetic, ne-am po­menit cu trivializarea artei ţă­răneşti prin industria de tris­tă memorie a lui Brumărescu, prin bagatelizările atelierelor mănăstireşti şi a şcolilor pro­fesionale; printr’o jalnică in­capacitate de a creia ceva nou din substanţa trecutului; prin­­tr’o mai stupidă confuzie a­­ motivelor decorative care ... nu se aplicau materiei, pirogravu­ră şi galvanoplastie, un odios mahalagism estetic. Problema era aiurea. Şi so­luţia alta. _ Era o problemă stict econo- , mică a satului O problemă de­­ producţie dirijată şi readap-­­ tată. Suveranul cu ochiul pâtrun- J zător, întotdeauna răscolind­­ realităţile în adânc şi articu-­­ lându-le pe un plan mult mai­­ vast, a fixat diagnoza precisă,­­ acum trei ani, când s’a inau-­i­gurat expoziţia „Munca noa-­­­stră românească”, organizată­­ şi condusă de d-na Aretia Tă-­­­tărescu, acestei industrii casnice. A creiat şi a păstrat un stil. A­­parţine trecutului. Poate sluji numai ca un fond, ca o urzea­lă, soluţiilor estetice de mâine. Deocamdată nu aci e pro­blema. D­eocamdată, impresionan­ta expoziţie a muncii cas­nice deschisă la Şosea, prin aceiaşi grijă şi rodnică acţiu­ne a doamnei Aretia Tătăres­­cu, va să dovedească posibili­tăţile nesecătuite ale tuturor industriilor săteşti, reorgani­zate, reaclimatizate mediului şi condiţiilor regionale, izbu­­tind să satisfacă prin utiliza­rea fibrei toate nevoile noa­stre de consum, dela sacul şi funia de cânepă, la ţesătura de in şi materialul cel mai fin de mătase, dela traista sau cortul de păr de capră, până la scoarţele cu stilul moderni­zat din inspiraţia motivelor vechi, la îmbrăcămintea de mobile şi la vestmintele biseri­ceşti, la toalete create de fai­moasele case pariziene şi la a­­cele minunate costume ţără­neşti, care se mai păstrează pure, în ţinuturile de munte şi deal. E o adaptare la condiţiile timpului, nu o împotrivire la semnele timpului. Aci stă importanţa acestei magnifice demonstraţiuni. Se face dovada că satul îşi poate recăpăta independenţa economică şi că în curând, chiar întrucât priveşte bumba­cul prin care suntem acum tri­butarii străinătăţii, vom putea vorbi ca despre o plantă na­ţională, aclimatizată definitiv, intrată în rânduiala noastră agricolă. Toate acestea ar fi părut eri himerice. Toate acestea au fost astăzi strămutate în fapt. Mai rămâ­ne ca exemplul să fie urmat, aplicat, generalizat. C­ondiţiile economiei mon­diale, de vitregi perspec­tive sub presiunea răs­­boiului, tocmai prin vitregia şi noutatea lor, vor favoriza o a­­semenea operă începută de re­naştere a industriei săteşti. La legea cererii şi ofertei, vom fi constrânşi să ne satisfacem cu mijloacele noastre, din resur­sele noastre. Săteanul văzându-şi în sfâr­­şit valorificată munca, va pro­duce o marfă incomparabil de mai bună şi durabilă calitate decât acea pe care ne-o fur­niza streinătatea. Banul va ră­mâne în ţară. Ba încă în sat. Chiar în sat. Şi atâtea zile pierdute, milioane de zile pier­dute, vor intra în patrimoniul naţional, ca zile de producţie cu tot ce economiceşte decurge de aci. Fără nici o exagerare aştep­tând verificarea cea fără de greş a viitorului, ne încumetăm a socoti opera doamnei Aretia Tătărescu, de o importanţă istorică şi naţională, depăşind cadrul unei simple expoziţiuni. Rămâne ca demonstraţiunile atât de metodic organizate, să fie extinse, popularizate, să convingă pe cei interesaţi — pe săteni — cu argumentul cel mai convingător: interesul. Căci pe aceasta se întemeiază toate acţiunile omeneşti indi­­viduale şi c­olective. Rentabilitatea muncii a fost întotdeauna un argument mai convingător decât orice exal­tare mistică, dar platonică, a muncii. CEZAR PETRESCU D­­e ani de zile se­­ lucrează, —­ spunea­­­r - atunci M. S. Regele­­ — și se lucrează rodnic, dar ] am impresia că astăzi s’a gă-­­­sit calea cea adevărată. IN A- J CEASTA ÎNCURAJARE SI IN­­ ACEASTA DESVOLTARE, PE ] CARE VOIŢI SA LE DAŢI IN- , DUSTRIEI CÂNEPEI SI INU- ] LUI, EU VAD NU NUMAI UN , MARE SPOR DE VENIT PEN- | TRU ECONOMIA NAŢIONALA, | CI MAI ALES ÎMPLINIREA­­ UNUI GOL ÎN VIAŢA ŢARA- J NEASCA. ] „Ţăranul nostru, obişnuit de | a se ocupa numai cu cultura­­ pământului şi de a se odihni­­ în restul timpului, va găsi prin această nouă industrie, — ca­­­­re trebuie să fie o industrie­­ casnică — mijloace noi de trai­­ şi o speranţă sănătoasă de bu­­­­nă şi rodnică îmbogăţire”. Deci nu o întâietate estetică­­ şi sentimentală, în examinarea problemei. Ci o preocupare co­vârşitor realistă, de a reeduca săteanul, de a-l restitui unor solu­ţii de existenţă pe care le descoperise empiric, timp de veacuri, în vechea noastră dis­ciplină agricolă, înainte de tratatul de la Adrianopol care a modificat vechea structură agrară şi înainte de invazia bumbacăriei importate din oc­cident. In această armonică întoc­mire agricolă a ţărilor româ­­­­neşti, industria casnică a sa­-­ I tului îşi furniza singură ma- I teria primă — lână, păr de ca- I pră, cânepă şi in —, îşi rezer­­­­va o rentabilă întrebuinţare a­­ timpului în sezoanele agricole [ moarte, îşi păstra o indepen­­» denţă economică aproape ab­­­­solută — anticipând politica I de autarhie economică la care. » atâtea State actuale, au reve- I nit după eşecurile atâtor a.te I experienţe.­­ Elementul estetic a fost nu­­­­mai blazonul de noblețe al VWWVWWVVWWWWI AaAfWVWtfVVVVVWVVVWW GUVERNUL ROMÂN ŞI-A DAT AGREMENTUL PENTRU NUMIREA NOULUI AMISM AL SOVIETELOR DE BUCUREŞTI MOSCOVA, 13 /Băilor). — 1). Gh. Davidescu , mini­strul României la Moscova, a informat joi după amiază pe d. Molotov, comisarul poporului pentru afacerile străine, că guvernul român a dat agre­mentul său pentru numirea d-lui Lavrentiev ca mi­nistru al Uniunii Sovietelor la București. MArbyffEIFSA REGELE A VIZITAT TÂRGUL INDUSTRIEI CASNICE DIN EXPOZIŢIA „LUNA BUCUREŞTILOR" Suveranul a examinat cu mult interes şi cu vădită satisfacţie rezultatele celor zece ani­ de îndemnuri date pentru, ridicarea satului prin lucrul lar ! Joi dimineaţă, M. S. Regele a binevoit a vizita Târgul Industriei Casnice, aşezat în cadrul pitoresc al satului românesc din expoziţia „Luna Bucureştilor11. Suveranul, urmat de d. Mareşal al Curţii Regale C. Flondor, de d. colonel Mihăilescu, adjutant regal, şi de d. maior Ilie Radu, ofiţer de ordonanţă, a fost primit de d. con­silier regal Gh. Tătărescu, preşedin­tele consiliului de miniştri, d. Iones­­cu-Siseşti, ministrul Agriculturei, d. Mircea Cancicov, ministru Econo­miei Naţionale, d. Petre Andrei, ministrul Educaţiei Naţionale, d. Constantin C. Giurescu, mini­strul Propagandei Naţionale, d-nul Teofil Sidorovici, comandantul Străjii Ţării şi d-na Aretia Tă­tărescu, organizatoarea expozi­ţiei şi preşedinta comitetului Târ­gului Industriei Casnice şi a Socie­tăţii Ortodoxe a Femeilor Române, sub auspiciile căreia este pusă acea­stă demonstraţiune a valorii econo­miei rurale. Din partea acestor instituţii erau de faţă: d-ra Nissa Cămărăşescu, d-nele Alice Voinescu, C. Gorciu, Von­culescu, Şerban, B. Lovinescu. amiral Herter, Micaela Catargi, d-nei C. Gorciu, Pârvu, Amărăscu, Arh. Doicescu şi Boicescu, secretar al Târgului. Suveranul a cercetat cu atenţie cele 18 case ţărăneşti unde sunt prezentate toate îndeletnicirile ru­rale în legătură cu inul ,cânepa şi bumbacul, maşinile pentru transfor­marea fibrei după sistemele vechi şi cele noui; atelierele războaielor de ţesut; sălile de vânzare ale şco­lilor industriale; Mănăstirea şi co­nacul din sat; „Sala Domnească" şi „Sala de cină", unde sunt expuse aplicările estetice moderne ale ar­tei noastre autentice. Maiestatea Sa a examinat cu mult interes aceste noui încercări M. S. REGELE decorative şi a binevoit să reţină sufrageria, ale cărei mobilier şi ser­viciu sunt făcute numai din giate­­rial românele:­Iennn, cânepă, cera­­mică, пара]. Mai departe s’a oprit cu deosebită atenţie -Ia­ gospodăriile ţărăneşti, unde se lucrează la trans­formarea cânepei, la casa din Gorj cu lucrările sale pitoreşti execu­tate din păr de capră, la casa Străjii Ţării cu cultura şi desfacerea plan­telor medicinale şi primul ajutor sătesc, la casa Bucovinei cu minu­natele sale cojoace, la atelierul de lucru al covoarelor mari moderne adaptate după stilul oltenesc, la casa Sibiu cu culmi şi icoane, la casa tricotajului, etc. Pretutindeni Maiestatea Sa Re­gele a constatat că zece ani de în­demnuri, porunci şi orientări prac­tice, au produs roade îmbelşugate în domeniul industriei casnice. Me­seria rurală legată de pământ, ridi­carea satului prin lucrul la vatră — mai ales al femeii — împletirea, prin industria sătească, a tuturor nevoilor îmbrăcămintei, participa­rea elementului rural la executa­rea comenzilor Statului, sunt lo­zinci pe care Suveranul le-a afir­mat fără preget. Ele au fost puse în aplicare cu un desăvârşit spirit practic şi cu o neţărmurită drago­ste pentru tot ce e românesc de d-na Aretia Tătărescu, creatoarea neobosită a acestui minunat târg. D. Constantin Giurescu, ministrul Propagandei Naţionale a hotărît ca activitatea acestui important sector al expoziţiei „Luna Bucureştilor11 să fie filmată şi prezentată în cine­matografele din ţară. Târgul Industriei Casnice din Ex­poziţia „Luna Bucureştilor11 a fost deschis" publicului cu începere de Vineri 14 iunie. IRLANDA IŞI VA MENŢINE ИЩИ DE STRICTA neutralitate ROMA, 13. (Rador). — Agenţia Ştefani" transmite: Se anunţă că ministrul Irlandei la Roma a adresat la 6 iunie, din ordinul guvernului său, ministrului de Externe şi Italiei o notă, care spune că, in cazul când­­ guvernu fascist ar renunţa la starea de ne­beligeranţă şi, ar intra în­­ războiu, guvernul Irlandei îşi va menţine poziţia de strictă neutralitate. ACORDUL PENTRU SOMUL CE A FOST PARAFAT ANKARA, 13 (Rader). —Agenţia DNR transmite: " Acordul germano-turc pentru schimbul de măr­furi a fost parafat aci. Semnarea acordului va a­­vea loc zilele acestea. DISTINCŢIUNI ACORDATE DE CANCELARUL HITLER BERLIN, 13 (Rador). — Agenţia DNR transmite: Fuhrer-ul şi şeful suprem al ar­matelor germane, după propunerea mareşalului Goering, a decernat Crucea de cavaler maiorului Doench comandantul unui grup de luptă, că­pitanului Hinkelhein, căpitanului Arved Krager ambii comandanți ai unui grup de luptă, locotenentului Wieting dintr’o escadrilă de luptă, plutonierului Schultz făcând de a­­semeni parte dintr’o escadrilă de luptă. SITUATIUNEA INTERNATIONALA - Z­iarul iugoslav „Vreme“, sub titlul: „Intervenţia italiană şi poziţia Balcanilor", insistând asupra satisfacţiunei manifestate în întreaga Iugoslavie de acel pasa­giu din declaraţiunea Ducelui, de la 10 iunie, referitoare la atitudinea pacifică a Italiei faţă de ţările în­vecinate, precizează că : „dat fiind că Iugoslavia, încă din primele zile ale războiului, a declarat hotărîrea ei de a nu se amesteca în conflictul dintre marile puteri europene, este uşor de înţeles că ea nu are în pre­zent nici uui motiv de a-şi modifica atitudinea". „Politica Belgradului — sublinia­ză confratele iugoslav — ca şi po­litica tuturor­­ popoarelor din Bal­cani şi din bazinul Dunării, va fi şi pe viitor marcată de continuarea sforţărilor menite să scutească a­­ceastă regiune a Europei de groză­viile războiului". Constatând o concordanţa intre interesele celor trei mari puteri : Germania, Italia şi Rusia Sovietică, vecine cu Statele mici din această regiune a Europei, cu dorinţele şi tendinţele lor, ziarul „Vreme" con­chide că­ aceste trei mari puteri „au numeroase motive de a voi ca pa­cea să domnească în această parte a Europei, care se află între ele şi în care fiecare dintre aceste mari pu­teri are interese importante". Amintind declaraţiunile făcute la Berlin, la Roma şi la Moscova, care precizează: deopotrivă voinţa gu­­ve­rnelor respective de „a vedea menţinută pacea şi statu-quo-ul în Balcani" confratele iugoslav — des­tul de bine plasat ca să cunoască tendinţele şi ţelurile urmărite de vecinii mari şi mici ai Iugoslaviei — încheie că: „Budapesta, Bucureşti, Sofia, Atena, Aţikara şi Belgrad au subliniat adeseori caracterul­ defen­siv al politicei lor şi această atitu­dine nu se ‘schimbă astăzi, în a 10-a lună a sângeroasei drame euro­pene". La această opinie, care este — după cum se ştie şi după cum s’a reafirmat şi deunăzi, şi aceia a Ro­mâniei — se raliază şi Bulgaria, ca­re, printr’un purtător de cuvânt al ministerului Afacerilor Străine, a declarat: „că Bulgaria consideră că asigurările date de d. Mussolini ţă­rilor vecine, consolidează securita­tea în Balcani, cu atât mai mult cu cât toate ţările balcanice vor conti­nua politica lor de neutralitate şi de pace", declaraţie la care repre­zentantul ministerului Afacerilor Străine bulgar adaugă următoarea precizare : „Bulgaria a observat cu fidelitate această politică de la începutul răz­boiului". In ceea ce priveşte Italia, ziua doua a ostilităţilor nu a fost marcată de nici o acţiune im­portantă, forţele aeriene şi navale italiene căutând, prin sboruri de re-­ cunoaştere, cât şi prin acţiuni asu­pra unor obiective dinainte stabilite, să î şi fixeze punctele în ţare ce vor desfăşura viitoarele atacuri. Acţiunea aviaţiei britanice in di­versele puncte strategice ale Lybiei şi Cirenaicei,­ ca şi incursiunile ae­riene nocturne în nordul­ Italiei — repinse cu vigoare de forţele de a­­părare italiene — nu au dat rezul­tatele dorite. In schimb „Giornale dItalia" precizează în următoarele 5 puncte „care demonstrează nu numai im­portanţa şi greutatea sarcinei ita­liene, ci şi vasta contribuţiune pe care Italia o aduce în războiul to­tal care trebue să permită Romei şi Berlinului de a construi o Euro­pă nouă şi mai bună" şi anume : „1) O­ parte importantă a forţelor franceze,, rămasă intactă, , este , an­gajată contra Italiei,­­ pe­ frontierele Alpilor, Corsicei, Tutnisiei şi In Si­ria. ..­­ 2) Comunicaţiile între Franţa şi Africa franceză, prin Mediterana, sunt definitiv tăiate, iar comuni­caţiile între Franţa şi Africa prin Atla­ntic au devenit extrem de pe­riculoase. In consecinţă, Franţa nu mai are posibilitatea de a-şi aduce soldaţi, muncitori şi provizii din imperiul său, cum a făcut în timpul războiului mondial. 3) Forţele terestre britanice, a­­flate in Egipt, Sudan, Palestina şi Kenia, sunt in întregime angajate contra Italiei şi in mare parte izo­late. 4) Cea mai mare parte a forţelor navale franceze şi o mare parte a forţelor navale britanice, sunt an­gajate contra Italiei în Mediterana, ca şi foarte importante forţe ae­­riene ale celor două imperii. 5) In urma blocadei impusă în Mediterana de forţele navale şi ae­riene ale Italiei,­ Franţa şi­ Anglia nu mai primesc aprovizionările pe care le importau din ţările medite­raneene şi din­ sud-estul Europei". R­uperea relaţiiinilor diplomati­ce cu Italia, hotărîtă de guver­­­­nul egiptean — care, deocam­dată, nu constitue o declaraţie de război — ca şi hotărîrea guvernului spaniol de a-şi modifica atitudinea de neutralitate în aceea de „m­on­­beligeranţă", vor aduce după ele, o agravare a situaţiunei din Medite­­rană şi complicaţiuni a căror evolu­­ţiune ulterioară nu se poate între­vedea în prezent. P­e trctptul occidental, ofensiva geripană continuă cu aceiaşi vigoare, rezistenţa franceză ar fi reuşit — după comunicatul fran­cez din dimineaţa de 13 iunie ■— să oprească înaintarea­ acce­ntuată ger­mană, de o parte şi de alta a capi­talei, pe Sena inferioară şi pe Marna. Comunicatul înaltului comanda­ment german vesteşte­ că operaţiu­nile progresează repede pe toată în­tinderea frontului; că Marna a fost trecută, după lupte, în mai multe puncte şi­ că, în Champagne, diviziile germane, urmărind pe ina­mic , au ocupat­­ Châlons, depăşind câmpurile de bătaie din 1915. Rezistenţa îndârjită a forţelor franceze, pare a fi depăşită de vi­goarea atacurilor germane, dovadă apelul de ajutor desnădăjduit şi miş­cător adresat poporului american de­­ preşedintele consiliului francez, d. Paul Reynaud, ca şi hotărîrea guvernului francez — anunţată as­tăzi — de a nu pune Parisul în stare de apărare, capitala Franţei fiind declarată „oraş liber". Ceea ce, desigur, va avea drept consecinţă somaţiunea comanda­mentului german de capitulare a Parisului. J. Paleologu

Next