România - Provincie, iunie 1940 (Anul 3, nr. 734-748)
1940-06-16 / nr. 734
Industria casnică a satului Renaşterea glorioaselor noastre industrii ţărăneşti, a trecut din faza romantică şi sentimentală, la realismul unei probleme vitale pentru prosperitatea populaţiei agricole şi pastorale Este o mângâiere ca în acest haos al lumilor care se prăbuşesc, România îşi afirmă robustul instinct de conservare, căutându-şi cu stoicism soluţiile vieţii de mâine. Iar aceasta, nu împărţind firul de păr în patru, după vechiul nărav al controverselor teoretice, ci încercând o readaptare practică la condiţiile viitoare de producţie şi consum. Problema industriilor casnice, a fost mult vânturată de câteva decenii. A plutit însă cu deosebire în domeniul estetic. Erau evocate cu nostalgie frumoasele tradiţii şi realizări ale trecutului. Preumblam ca moaştele veacurilor prin diverse expoziţii internaţionale, mândrele scoarţe şi ţesături de altădată, bucare şi ceramică, bâte învrâstate şi lăzi de zestre. Se vorbea despre nobleţea siluetei de ţăran şi ţărancă, în peisagiul românesc, încorporat peisagiului. Literatura se inspira în titluri din „Fire de tort”; pictura de asemeni a trăit epigonic din temele marelui nostru Grigorescu, pe care le-au transformat în reţete. Şi ca rezultat, chiar pe planul strict estetic, ne-am pomenit cu trivializarea artei ţărăneşti prin industria de tristă memorie a lui Brumărescu, prin bagatelizările atelierelor mănăstireşti şi a şcolilor profesionale; printr’o jalnică incapacitate de a creia ceva nou din substanţa trecutului; printr’o mai stupidă confuzie a motivelor decorative care ... nu se aplicau materiei, pirogravură şi galvanoplastie, un odios mahalagism estetic. Problema era aiurea. Şi soluţia alta. _ Era o problemă stict econo- , mică a satului O problemă de producţie dirijată şi readap- tată. Suveranul cu ochiul pâtrun- J zător, întotdeauna răscolind realităţile în adânc şi articu- lându-le pe un plan mult mai vast, a fixat diagnoza precisă, acum trei ani, când s’a inau-igurat expoziţia „Munca noa-stră românească”, organizată şi condusă de d-na Aretia Tă-tărescu, acestei industrii casnice. A creiat şi a păstrat un stil. Aparţine trecutului. Poate sluji numai ca un fond, ca o urzeală, soluţiilor estetice de mâine. Deocamdată nu aci e problema. Deocamdată, impresionanta expoziţie a muncii casnice deschisă la Şosea, prin aceiaşi grijă şi rodnică acţiune a doamnei Aretia Tătărescu, va să dovedească posibilităţile nesecătuite ale tuturor industriilor săteşti, reorganizate, reaclimatizate mediului şi condiţiilor regionale, izbutind să satisfacă prin utilizarea fibrei toate nevoile noastre de consum, dela sacul şi funia de cânepă, la ţesătura de in şi materialul cel mai fin de mătase, dela traista sau cortul de păr de capră, până la scoarţele cu stilul modernizat din inspiraţia motivelor vechi, la îmbrăcămintea de mobile şi la vestmintele bisericeşti, la toalete create de faimoasele case pariziene şi la acele minunate costume ţărăneşti, care se mai păstrează pure, în ţinuturile de munte şi deal. E o adaptare la condiţiile timpului, nu o împotrivire la semnele timpului. Aci stă importanţa acestei magnifice demonstraţiuni. Se face dovada că satul îşi poate recăpăta independenţa economică şi că în curând, chiar întrucât priveşte bumbacul prin care suntem acum tributarii străinătăţii, vom putea vorbi ca despre o plantă naţională, aclimatizată definitiv, intrată în rânduiala noastră agricolă. Toate acestea ar fi părut eri himerice. Toate acestea au fost astăzi strămutate în fapt. Mai rămâne ca exemplul să fie urmat, aplicat, generalizat. Condiţiile economiei mondiale, de vitregi perspective sub presiunea răsboiului, tocmai prin vitregia şi noutatea lor, vor favoriza o asemenea operă începută de renaştere a industriei săteşti. La legea cererii şi ofertei, vom fi constrânşi să ne satisfacem cu mijloacele noastre, din resursele noastre. Săteanul văzându-şi în sfârşit valorificată munca, va produce o marfă incomparabil de mai bună şi durabilă calitate decât acea pe care ne-o furniza streinătatea. Banul va rămâne în ţară. Ba încă în sat. Chiar în sat. Şi atâtea zile pierdute, milioane de zile pierdute, vor intra în patrimoniul naţional, ca zile de producţie cu tot ce economiceşte decurge de aci. Fără nici o exagerare aşteptând verificarea cea fără de greş a viitorului, ne încumetăm a socoti opera doamnei Aretia Tătărescu, de o importanţă istorică şi naţională, depăşind cadrul unei simple expoziţiuni. Rămâne ca demonstraţiunile atât de metodic organizate, să fie extinse, popularizate, să convingă pe cei interesaţi — pe săteni — cu argumentul cel mai convingător: interesul. Căci pe aceasta se întemeiază toate acţiunile omeneşti individuale şi colective. Rentabilitatea muncii a fost întotdeauna un argument mai convingător decât orice exaltare mistică, dar platonică, a muncii. CEZAR PETRESCU De ani de zile se lucrează, — spunear - atunci M. S. Regele — și se lucrează rodnic, dar ] am impresia că astăzi s’a gă-sit calea cea adevărată. IN A- J CEASTA ÎNCURAJARE SI IN ACEASTA DESVOLTARE, PE ] CARE VOIŢI SA LE DAŢI IN- , DUSTRIEI CÂNEPEI SI INU- ] LUI, EU VAD NU NUMAI UN , MARE SPOR DE VENIT PEN- | TRU ECONOMIA NAŢIONALA, | CI MAI ALES ÎMPLINIREA UNUI GOL ÎN VIAŢA ŢARA- J NEASCA. ] „Ţăranul nostru, obişnuit de | a se ocupa numai cu cultura pământului şi de a se odihni în restul timpului, va găsi prin această nouă industrie, — care trebuie să fie o industrie casnică — mijloace noi de trai şi o speranţă sănătoasă de bună şi rodnică îmbogăţire”. Deci nu o întâietate estetică şi sentimentală, în examinarea problemei. Ci o preocupare covârşitor realistă, de a reeduca săteanul, de a-l restitui unor soluţii de existenţă pe care le descoperise empiric, timp de veacuri, în vechea noastră disciplină agricolă, înainte de tratatul de la Adrianopol care a modificat vechea structură agrară şi înainte de invazia bumbacăriei importate din occident. In această armonică întocmire agricolă a ţărilor româneşti, industria casnică a sa- I tului îşi furniza singură ma- I teria primă — lână, păr de ca- I pră, cânepă şi in —, îşi rezerva o rentabilă întrebuinţare a timpului în sezoanele agricole [ moarte, îşi păstra o indepen» denţă economică aproape absolută — anticipând politica I de autarhie economică la care. » atâtea State actuale, au reve- I nit după eşecurile atâtor a.te I experienţe. Elementul estetic a fost numai blazonul de noblețe al VWWVWWVVWWWWI AaAfWVWtfVVVVVWVVVWW GUVERNUL ROMÂN ŞI-A DAT AGREMENTUL PENTRU NUMIREA NOULUI AMISM AL SOVIETELOR DE BUCUREŞTI MOSCOVA, 13 /Băilor). — 1). Gh. Davidescu , ministrul României la Moscova, a informat joi după amiază pe d. Molotov, comisarul poporului pentru afacerile străine, că guvernul român a dat agrementul său pentru numirea d-lui Lavrentiev ca ministru al Uniunii Sovietelor la București. MArbyffEIFSA REGELE A VIZITAT TÂRGUL INDUSTRIEI CASNICE DIN EXPOZIŢIA „LUNA BUCUREŞTILOR" Suveranul a examinat cu mult interes şi cu vădită satisfacţie rezultatele celor zece ani de îndemnuri date pentru, ridicarea satului prin lucrul lar ! Joi dimineaţă, M. S. Regele a binevoit a vizita Târgul Industriei Casnice, aşezat în cadrul pitoresc al satului românesc din expoziţia „Luna Bucureştilor11. Suveranul, urmat de d. Mareşal al Curţii Regale C. Flondor, de d. colonel Mihăilescu, adjutant regal, şi de d. maior Ilie Radu, ofiţer de ordonanţă, a fost primit de d. consilier regal Gh. Tătărescu, preşedintele consiliului de miniştri, d. Ionescu-Siseşti, ministrul Agriculturei, d. Mircea Cancicov, ministru Economiei Naţionale, d. Petre Andrei, ministrul Educaţiei Naţionale, d. Constantin C. Giurescu, ministrul Propagandei Naţionale, d-nul Teofil Sidorovici, comandantul Străjii Ţării şi d-na Aretia Tătărescu, organizatoarea expoziţiei şi preşedinta comitetului Târgului Industriei Casnice şi a Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române, sub auspiciile căreia este pusă această demonstraţiune a valorii economiei rurale. Din partea acestor instituţii erau de faţă: d-ra Nissa Cămărăşescu, d-nele Alice Voinescu, C. Gorciu, Vonculescu, Şerban, B. Lovinescu. amiral Herter, Micaela Catargi, d-nei C. Gorciu, Pârvu, Amărăscu, Arh. Doicescu şi Boicescu, secretar al Târgului. Suveranul a cercetat cu atenţie cele 18 case ţărăneşti unde sunt prezentate toate îndeletnicirile rurale în legătură cu inul ,cânepa şi bumbacul, maşinile pentru transformarea fibrei după sistemele vechi şi cele noui; atelierele războaielor de ţesut; sălile de vânzare ale şcolilor industriale; Mănăstirea şi conacul din sat; „Sala Domnească" şi „Sala de cină", unde sunt expuse aplicările estetice moderne ale artei noastre autentice. Maiestatea Sa a examinat cu mult interes aceste noui încercări M. S. REGELE decorative şi a binevoit să reţină sufrageria, ale cărei mobilier şi serviciu sunt făcute numai din giaterial românele:Iennn, cânepă, ceramică, пара]. Mai departe s’a oprit cu deosebită atenţie -Ia gospodăriile ţărăneşti, unde se lucrează la transformarea cânepei, la casa din Gorj cu lucrările sale pitoreşti executate din păr de capră, la casa Străjii Ţării cu cultura şi desfacerea plantelor medicinale şi primul ajutor sătesc, la casa Bucovinei cu minunatele sale cojoace, la atelierul de lucru al covoarelor mari moderne adaptate după stilul oltenesc, la casa Sibiu cu culmi şi icoane, la casa tricotajului, etc. Pretutindeni Maiestatea Sa Regele a constatat că zece ani de îndemnuri, porunci şi orientări practice, au produs roade îmbelşugate în domeniul industriei casnice. Meseria rurală legată de pământ, ridicarea satului prin lucrul la vatră — mai ales al femeii — împletirea, prin industria sătească, a tuturor nevoilor îmbrăcămintei, participarea elementului rural la executarea comenzilor Statului, sunt lozinci pe care Suveranul le-a afirmat fără preget. Ele au fost puse în aplicare cu un desăvârşit spirit practic şi cu o neţărmurită dragoste pentru tot ce e românesc de d-na Aretia Tătărescu, creatoarea neobosită a acestui minunat târg. D. Constantin Giurescu, ministrul Propagandei Naţionale a hotărît ca activitatea acestui important sector al expoziţiei „Luna Bucureştilor11 să fie filmată şi prezentată în cinematografele din ţară. Târgul Industriei Casnice din Expoziţia „Luna Bucureştilor11 a fost deschis" publicului cu începere de Vineri 14 iunie. IRLANDA IŞI VA MENŢINE ИЩИ DE STRICTA neutralitate ROMA, 13. (Rador). — Agenţia Ştefani" transmite: Se anunţă că ministrul Irlandei la Roma a adresat la 6 iunie, din ordinul guvernului său, ministrului de Externe şi Italiei o notă, care spune că, in cazul când guvernu fascist ar renunţa la starea de nebeligeranţă şi, ar intra în războiu, guvernul Irlandei îşi va menţine poziţia de strictă neutralitate. ACORDUL PENTRU SOMUL CE A FOST PARAFAT ANKARA, 13 (Rader). —Agenţia DNR transmite: " Acordul germano-turc pentru schimbul de mărfuri a fost parafat aci. Semnarea acordului va avea loc zilele acestea. DISTINCŢIUNI ACORDATE DE CANCELARUL HITLER BERLIN, 13 (Rador). — Agenţia DNR transmite: Fuhrer-ul şi şeful suprem al armatelor germane, după propunerea mareşalului Goering, a decernat Crucea de cavaler maiorului Doench comandantul unui grup de luptă, căpitanului Hinkelhein, căpitanului Arved Krager ambii comandanți ai unui grup de luptă, locotenentului Wieting dintr’o escadrilă de luptă, plutonierului Schultz făcând de asemeni parte dintr’o escadrilă de luptă. SITUATIUNEA INTERNATIONALA - Ziarul iugoslav „Vreme“, sub titlul: „Intervenţia italiană şi poziţia Balcanilor", insistând asupra satisfacţiunei manifestate în întreaga Iugoslavie de acel pasagiu din declaraţiunea Ducelui, de la 10 iunie, referitoare la atitudinea pacifică a Italiei faţă de ţările învecinate, precizează că : „dat fiind că Iugoslavia, încă din primele zile ale războiului, a declarat hotărîrea ei de a nu se amesteca în conflictul dintre marile puteri europene, este uşor de înţeles că ea nu are în prezent nici uui motiv de a-şi modifica atitudinea". „Politica Belgradului — subliniază confratele iugoslav — ca şi politica tuturor popoarelor din Balcani şi din bazinul Dunării, va fi şi pe viitor marcată de continuarea sforţărilor menite să scutească această regiune a Europei de grozăviile războiului". Constatând o concordanţa intre interesele celor trei mari puteri : Germania, Italia şi Rusia Sovietică, vecine cu Statele mici din această regiune a Europei, cu dorinţele şi tendinţele lor, ziarul „Vreme" conchide că aceste trei mari puteri „au numeroase motive de a voi ca pacea să domnească în această parte a Europei, care se află între ele şi în care fiecare dintre aceste mari puteri are interese importante". Amintind declaraţiunile făcute la Berlin, la Roma şi la Moscova, care precizează: deopotrivă voinţa guvernelor respective de „a vedea menţinută pacea şi statu-quo-ul în Balcani" confratele iugoslav — destul de bine plasat ca să cunoască tendinţele şi ţelurile urmărite de vecinii mari şi mici ai Iugoslaviei — încheie că: „Budapesta, Bucureşti, Sofia, Atena, Aţikara şi Belgrad au subliniat adeseori caracterul defensiv al politicei lor şi această atitudine nu se ‘schimbă astăzi, în a 10-a lună a sângeroasei drame europene". La această opinie, care este — după cum se ştie şi după cum s’a reafirmat şi deunăzi, şi aceia a României — se raliază şi Bulgaria, care, printr’un purtător de cuvânt al ministerului Afacerilor Străine, a declarat: „că Bulgaria consideră că asigurările date de d. Mussolini ţărilor vecine, consolidează securitatea în Balcani, cu atât mai mult cu cât toate ţările balcanice vor continua politica lor de neutralitate şi de pace", declaraţie la care reprezentantul ministerului Afacerilor Străine bulgar adaugă următoarea precizare : „Bulgaria a observat cu fidelitate această politică de la începutul războiului". In ceea ce priveşte Italia, ziua doua a ostilităţilor nu a fost marcată de nici o acţiune importantă, forţele aeriene şi navale italiene căutând, prin sboruri de re- cunoaştere, cât şi prin acţiuni asupra unor obiective dinainte stabilite, să î şi fixeze punctele în ţare ce vor desfăşura viitoarele atacuri. Acţiunea aviaţiei britanice in diversele puncte strategice ale Lybiei şi Cirenaicei, ca şi incursiunile aeriene nocturne în nordul Italiei — repinse cu vigoare de forţele de apărare italiene — nu au dat rezultatele dorite. In schimb „Giornale dItalia" precizează în următoarele 5 puncte „care demonstrează nu numai importanţa şi greutatea sarcinei italiene, ci şi vasta contribuţiune pe care Italia o aduce în războiul total care trebue să permită Romei şi Berlinului de a construi o Europă nouă şi mai bună" şi anume : „1) O parte importantă a forţelor franceze,, rămasă intactă, , este , angajată contra Italiei, pe frontierele Alpilor, Corsicei, Tutnisiei şi In Siria. .. 2) Comunicaţiile între Franţa şi Africa franceză, prin Mediterana, sunt definitiv tăiate, iar comunicaţiile între Franţa şi Africa prin Atlantic au devenit extrem de periculoase. In consecinţă, Franţa nu mai are posibilitatea de a-şi aduce soldaţi, muncitori şi provizii din imperiul său, cum a făcut în timpul războiului mondial. 3) Forţele terestre britanice, aflate in Egipt, Sudan, Palestina şi Kenia, sunt in întregime angajate contra Italiei şi in mare parte izolate. 4) Cea mai mare parte a forţelor navale franceze şi o mare parte a forţelor navale britanice, sunt angajate contra Italiei în Mediterana, ca şi foarte importante forţe aeriene ale celor două imperii. 5) In urma blocadei impusă în Mediterana de forţele navale şi aeriene ale Italiei, Franţa şi Anglia nu mai primesc aprovizionările pe care le importau din ţările mediteraneene şi din sud-estul Europei". Ruperea relaţiiinilor diplomatice cu Italia, hotărîtă de guvernul egiptean — care, deocamdată, nu constitue o declaraţie de război — ca şi hotărîrea guvernului spaniol de a-şi modifica atitudinea de neutralitate în aceea de „monbeligeranţă", vor aduce după ele, o agravare a situaţiunei din Mediterană şi complicaţiuni a căror evoluţiune ulterioară nu se poate întrevedea în prezent. Pe trctptul occidental, ofensiva geripană continuă cu aceiaşi vigoare, rezistenţa franceză ar fi reuşit — după comunicatul francez din dimineaţa de 13 iunie ■— să oprească înaintarea accentuată germană, de o parte şi de alta a capitalei, pe Sena inferioară şi pe Marna. Comunicatul înaltului comandament german vesteşte că operaţiunile progresează repede pe toată întinderea frontului; că Marna a fost trecută, după lupte, în mai multe puncte şi că, în Champagne, diviziile germane, urmărind pe inamic , au ocupat Châlons, depăşind câmpurile de bătaie din 1915. Rezistenţa îndârjită a forţelor franceze, pare a fi depăşită de vigoarea atacurilor germane, dovadă apelul de ajutor desnădăjduit şi mişcător adresat poporului american de preşedintele consiliului francez, d. Paul Reynaud, ca şi hotărîrea guvernului francez — anunţată astăzi — de a nu pune Parisul în stare de apărare, capitala Franţei fiind declarată „oraş liber". Ceea ce, desigur, va avea drept consecinţă somaţiunea comandamentului german de capitulare a Parisului. J. Paleologu