Românul, mai 1911 (Anul 1, nr. 95-114)
1911-05-01 / nr. 95
Pag. 2. ROMANUL 200 cor., am fi avut trebuință momentană de minimum 300.000, adecă trei sute de mii coroane, pe cari să le avem gata pentru a putea face față trebuințelor. Privind de asigurat din partea parohiilor pentru fiecare din cele 500 de școli suma de câte 500 cor. la salarile fundamentale ale învățătorilor (deși uneori aceste nu ajung nici cifra de 300—400 cor.), s’ar recere după lege, la fiecare din cele 500 de școli, o întregire de câte 500 cor., laolaltă suma de minimum 250.000 coroane, încât pentru cvincvenare, socotind că din cei 500 învățători, 100 de inși nu ar avea încă dreptul la cvincvenal; 200 inși ar avea titlu la cvincvenalul I = 40.000 cor.; 100 la cvinov. 11= 20.000 cor.; 100 la cvincven. III = 10.000 cor.; 100 la cvincv. IV = 10.000 cor., — pentru acoperirea acestor trebuințe se recerea suma de cel puțin 80.000 cor. Deci în total, pentru trebuințele momentane cele 500 școli pierdute ale „independenței“ ar fi reclamat cel puțin 630.000 cor. adecă șase sute treizeci de mii cor. Către această sumă mai trebuia asigurată, an de an, așadar în permanență, cel puțin 330.000 adecă trei sute treizeci de mii cor. la întregirea salatelor fundamentale și la cvincvenale, din motivul că statul nu dă ajutoare școalelor necorespunzătoare ca edificiu și adjustament, întrebăm acum: partidul, ori comitetul național, ori conzistoriile bisericești ori „fruntașii“ sunt de vină, că neamul nostru e copleșit de sărăcie în așa măsură, de nu poate face față acestor trebuințe ale legii; —ori „independența“ a procedat cu rea credință, pentru a putea făuri acuze ? Lăsăm în judecata cetitorului cuminte să-și tragă concluzia. Noi nu mai continuăm. De am continua cu aceeași măsură de răutate, am răspunde, că susținătorii celor 500 școli au închinat steagul — poate că — luând pildă dela parohia Arad, în fruntea comitetului căreia stă unul din șefii taberii oțeliților, sub care adecă s’a închis o școală românească.De asta însă tace „independența“, deși i se pusese chestiunea în buze ?) Spre încheiere numai două vorbe pentru a caracteriza și mai de aproape atitudinea „independenței“. Scrisese surata în preajma sinoadelor eparhiale, că sinoadele eparhiale și consistoriile bisericești au datoria să poarte grijă, pe terenul școlar, de satele rămase acum fără școală și de o educație religioasă și națională a copiilor din atari sate, de catehizarea școlilor străine, de ucenicii de pe la meserii. Consistorul din Arad, în vederea acestor trebuințe, a prezintat sinodului un proiect de regulament pentru organizarea școalelor de Duminecă tocmai cu tendință catihetică, a propus sinodului urcarea bugetului pentru catehizarea școlilor străine și pentru îngrijirea religioasă și românească a ucenilor, marcând în rapoartele sale trebuințele de acest fel. Sinodul a încuviințat lucrările și propunerile consistorului. Și ce credeți, a fost satisfăcută guraliva „independentă“? Nu! Din contră a rămas prea nemulțumită. Ci că „o discuție mai înălțată asupra vastelor probleme ale învățământului nostru, durere, nu avem de înregistrat. S’au citit rapoarte, exibite, dar o discuție roditoare de idei n’a fost. Nu s’arc nici un discurs mai de samă...“ și așa mai departe. Ce „discuție mai înălțată“ și „roditoare de idei“, avea loc, când sinodul a primit d’a gata material, pe care avea numai să-l ia la cunoștință, dând sancțiune lucrărilor ce i-s’au prezentat ? Apoi cine i-a împedecat pe matadorii „independenței“, prezenți de altfel în sinod, de a mântui neamul de rușine, prin câte un „discurs mai de samă?“ Că doară-i oratori „mai de samă!“ O cauză sfântă și mare, cum este și ceea a culturii românești greu rănite prin perderea de școale, nu se poate scoate la liman prin strigăte de bâlciu, bune numai de a aduna lumea în jurul tarabei, nici prin retăcerea celor ce trebui să le spui, cu atât mai puțin prin discuții și recriminări la adresa a tot ce constitue un principiu de autoritate și factori de muncă și răspundere în viața noastră publică românească. In felul acesta, prin tragerea alor tăi în noroi și prin deconcentrarea maselor din jurul căpeteniilor politice, culturale și bisericești, se face serviciu numai dușmanului comandonean, dormisem în sărici, ca pe la el în Avdela, lângă o apă ce mișca o dârste întocmai ca acelea din Pindul lui..., în casa acestui adevărat frate de simțire, am rămas până târziu, până spre ziuă cu toții, ciocnind din pădure și domind din gură. Dacă în fața vinului se dă adevărul, mai mult putem zice, că în fața vinului se cunoaște firea. Ore întregi am ascultat versul plângător al doamnelor, cari cântau sfâșietoare doine aidoma cu cele din Banat și Ardeal. Anii trecuți am studiat mult prin munții Caraș-Severinului însoțit și de alți geologi străini, nu rareori ne-am oprit în loc să ascultăm doinele trăgănate și dureroase în expresiunea lor simplă monotonă, pe cari le cântau cu foc fetele și băieții, ce păziau vitele în munții grănițerești ai Banatului. Acelaș vers, acelaș ton, aceiaș trăgănare dureroasă și impresionată, tocmai prin monotonia și simplitatea melodiei, aceiaș durere de-ți sfâșia inima, dar nespus de dulce și duioasă, răsuna în odaia prietenului meu aromân. Din guri de doamne de oraș din Macedonia ieșiau aceleași accente, ca din versul băcițelor poenărene din munții noștri, aceleaș flori de muzică, aceleași întorsături, aceleași simțiri. Și mi-am zis atunci: Pentru a demonstra unitatea noastră etnică, nu-i nevoie de studii savante filologice, nu-i nevoie de volume colosale de folklor sau de datine și obiceiuri, nu, este un drum mai simplu. Să-ți cunoști mai întâi bine neamul de undeva, de unde ești, dar să-l cunoști bine, și apoi să ai o inimă și un suflet. Și atunci oriunde te vei duce, după un gest, după un oftat, după un vers de cântec, după un râs sau după un bocet, în fine după un semn ce pleacă din inimă, vei cunoaște, de ai și tu inimă, că toți suntem dintr’un aluat, că toți ne tragem dintr’o tulpină și cu toții nu formăm decât un singur neam! Cât privește despre mine, eu m’am convins de zeci de ori, că sunt d’un neam și mă trag dintr’o tulpină, și sunt de acelaș aluat, ca frații mei dela Pind. Nr. 95—1911. Coruption and Reform in Hungary A study of electoral practice by R. W. Seton-Watson D. Titt (Oxon) — Urmare — Szenicz este un cerc electoral cu 2391 alegători, situat în comp. Nyira lângă frontiera Moraviei. Toată populația e slovacă, cu excepția unei mari de oficianți și comercianți jidovi. In ajunul alegerii generale din 1906, Szenicz și satele din apropiere au fost potopite de geandarmi și trupe, cari în ziua alegerei, președintele d. Coloman Szabó (pretore în Holies) taie alegătorilor Slovaci prin cordon militar drumul atât spre urna electorală, cât și spre crâșmele satului. Conducătorilor nu li se permite să comunice cu ei, și alegătorii se lasă să aștepte — înainte de a-și putea da votul — afară de Szenicz până târziu noaptea, fără mâncare și băutură. Și deoarece nu se părea a fi nădejde, ca candidatul să reușească, președinții celor două comisiuni, Szale și Pfauser, s’au apucat să nimicească voturi cu duiumul. Cincizeci și șeapte de alegători slovaci au fost respinși pe motivul, că sau au pronunțat numele candidatului greșit, sau iau dat un nume de botez greșit, sau au omis ori n’au cunoscut acest nume, sau l-au chemat „Frank“ „Frano“ Veselovsky, în loc de „Veselovsky Ferencz“ (forma maghiară). Alții au fost respinși chiar și în cazul când nu putea fi chestie de greșeală, în ce privește identitatea persoanei, pentru că numele lor sau vrâsta nu au intrat în listă corectă pe când numele câtorva au fost socotite de șterse din listă, pentru că un regisor nebăgător de seamă le-a scris pe linie și nu deasupra liniei. Cu un cuvânt, toate mișeliile și manevrările, câteva după litera legii, altele în afară de cadele ei, au fost folosite, pentru rărirea șirurilor alegătorilor slovaci, — cu acel rezultat final, că 326 de alegători slovaci au fost respinși și candidatul maghiar a fost ales cu o majoritate de 141 de voturi. După alegere 214 de alegători, au acuzat pe Szabó de abul cu poziția lui socială și violarea legii, care regulează alegerile. Investigația a fost încredințată d-lui Száló, pretorele districtului vecin Szabolcza, care organizase campania electorală în favorul candidatului guvernamental. Advocatului părătorului nu i s’a îngăduit să fee parte la investigație, și d. Szálé nici n’a examinat pe Szabó, oficiantul acuzat. De altă parte, i-a succes prin amenințări și alte șiretlicuri să înduplece 86 pârâtori să se retragă dela acțiunea pornită. Restul stătu neclintit, dar procurorul (fiscal) respingând recursul lor, nu s-a sfiit să enunțe, că argumentarea fior nu putea fi luată în socotință, deoarece toți aparțineau partidului slovac !(31). Alegerea din Szenicz, a fost eclipsată cu totul de cea din cercul slovac vecin, Verbó, în care numărul alegătorilor se urcă numai la 1.552. Baronul George Rudnyánsky, candidatul partidului constituțional avea de contracandidat în numele partidului național slovac pe dr. Iuliu Markovic, un medic slovac vestit din Vág Ujhely, care a lucrat mai mult ca oricare altul pentru îmbunătățirea sorții țărănimii slovace, prin fundare de bănci sătești, și societăți cooperative, și împotrivire bărbătească abuzurilor grozave de cămătărie, practicate de comercianții jidovi din Nordvestul Ungariei. Din cei 1.522 de alegători, maghiarii nu puteau conta la mai mult de 400 sau 500, socotindu-se aci și cei ademeniți de corupție; și astfel, ca să facă să reușească candidatul lor cu tot prețul, au recurs la mijloace din cale afară drastice. Votarea, trebue să ne aducem aminte, — se face publică. Așadară, alegătorul e provocat să numească candidatul pentru care votează. „Gyula Markovics“ răspunde el. „Gyula ? Gyula ?“ zice președintele, nu există candidat cu numele ăsta. Dăte la o parte.“ Și alegătoriul nefericit, care ar fi trebuit să zică „Markovics Gyula“ în loc de „Gyula Markovics“, s-a perdut votul. Un altul poate să facă aceeași greșală cu numele său propriu, sau din ignorarea limbei maghiare, să folosească număr greșit la indicarea adresei. Prin acestea și alte tertipuri, alegător după alegător fu respins totul la 10 după amenzi după ce toți alegătorii maghiari își daseră deja votul, candidatul slovac era înainte cu 150 voturi, și cauza lui Rudnyánszky părea desperată. Situația a fost salvată prin o ceată de vagabonzi, cari permițânduli-se să pătrundă în sala de votare, răsturnară masa prezidială și zero-31) Vezi verdictul său, tradus in Apendice 27. Acest verdict e destul de caracteristic pentru a cunoaște manoperile d-lui Száló. Dar risc să afirm, că documentul, pe care l-am tipărit în Apendice 29 — verdictul (achitării) date în favorul fostului deputat slovac dr. Veselovsky, pentru calumniile dezonorătoare,cul care-l acuzase dr. Szálé—va face o impresie și mai profundă asupra cetitoriului. In alte țări o astfel de deciziune ar fi fost"fatală pentru cariera oficială a d-lui Szálémii« IB ] croitorie pini kfc|i. Cu stimă KLEIN Atrag atenția onoratului public asupra prăvăliei mele de croitorie din colțul stradei WEITZER JÁNOS și KAZINCZY, unde țin magazin de stofe de primăvară și vară. Principiul meu va fi, să mulțumesc pe clienții mei prin executarea promptă a comandelor. — Mă rog de binevoitorul sprijin al onoratului public. FERENCZ, croitor bărbătesc.