Românul, august 1911 (Anul 1, nr. 179-180)

1911-08-17 / nr. 179

Arad, Mercuri 17[30Vugust 1911. /b "9-Anul I Nrul 179 ABONAMENTUL: Pe un an . . 28­— Cor. Pe jumătate an 14­— Pe 3 luni . . 7­— Pe o lună . . 2­ 40 — Pentru România și străinătate : Pe un an . . 40'— franci Telefon pentru oraș și interurban Nr. 750. RE­DAC­ȚI­A și ADMINISTRAȚIA: Strada Zrínyi Nrul 1 ] a. INSERȚIU­NILE se primesc la adminis­trație. Mulțămite publice și Loc deschis costă șirul 20 fii. Manuscriptele nu se în­­napoiază. Cuvântul de deschidere ținut de vice-prezidentul „Asociațiuni­”, d. Andrei Bârseanu, la adunarea jubilară din Blaj, din 15|28 August 1911 Excelențiile Voastre, înalt Preasfințiților Pă­rinți Arhiepiscopi și Metropoliți! Preasfințiților Părinți Episcopii Onorabilă Adunare generală! Când văd înaintea mea un public așa de număros și ales, întrunit în acest dumnezeesc lă­caș în frunte cu arhiereii bisericii noastre națio­nale de ambele confesiuni, fără de voie răsar în­­naintea ochilor mei sufletești câteva momente mari din trecutul vijelios al mult cercatului nostru neam. Cu deosebire se desfac luminoase clipele acelea mărețe, când era vorba de­ existența sau neexistența nea­mului nostru pe aceste plaiuri, fiii cei mai buni ai poporului nostru, fără deosebire de confesiune și de stare socială, stau îngrijorați înaintea acestui sfânt altar, așteptând sfatul Celui Prea-Inalt, până când, răsunând cuvântul de mântuire prin­­ostul , trimisului lui și recunoscându-se unii pe alții ca frați de același sânge, cu aceleași suferințe.Istjul, aceleași aspirațiuni, își jurară credință vecinică unii altora, credință pecetluită cu sângele multora dintre dânșii. Cu­ totul de altă natură, deși pornind din acelaș complex de sentimente, este adunarea noa­stră de astăzi. Ne-am întrunit, doamnelor și domnilor, ca să sărbătorim împreună clipa aceea fericită, când, în­­nainte de aceasta cu 50 de ani, părinții noștri, voind a asigura viitorul urmașilor lor, au pus te­melie însoțirei închinate literaturii române și cul­turii poporului românesc. O­­ sărbătoare de bucurie este aceasta, o săr­bătoare de pietate și de recunoștință, dar totodată un prilej de concentrare și de meditație, un mo­ment de reculegere și de îmbărbătare pentru viitor. Și unde s’ar fi putut ținea mai bine această serbare culturală românească, decât în orășelul a­­cesta de la împreunarea Târnavelor­ de unde au purces, timp de un veac și jumătate, atâtea raze de lumină în toate colțurile locuite de români, unde au alergat atâtea generații de tineri, ca să-și stâmpere setea lor de știință, ajutați fiind în ni­­zuințele lor de munificența unor mari arhipăstori, doritori de înaintarea bisericei și neamului lor, unde a licărit de atâtea­ ori în nopțile lungi de iarnă candela răbduire a cercetătorilor graiului și trecutului poporului nostru, unde­­ a răsunat odi­nioară glasul marilor dascăli ai neamului nostru, al unui Samuil Micul, Gheorghe Șincai și Petru Maior, al unui Timoteiu Cipariu și Simeon Băr­­nuț, de unde au pornit, plin de însuflețire, atâți­­ apostoli devotați în toate ținuturile cu graiu ro­mânesc, unde s’au întrunit de atâtea­ ori în vre­muri grele, căutând sfat și îmbărbătare, aleșii nea­mului nostru, în­tocmai ca albinele pe lângă matcă, unde într’un moment hotărîtor, pe care l-am amin­tit mai sus, a bătut inima întreg poporului nostru din această patrie și în pământul căruia zac osă­­mintele atâtor iubiți ai noștri? In adevăr, multe centre înfloritoare româ­nești avem, din mila lui Dumnezeu, în această țară, dar din toate nici unul nu se poate potrivi cu Blajul,­ când e vorba de serbarea unui mo­ment de însemnătate istorică, de împreunarea pre­zentului cu trecutul, de evocarea împrejurărilor de odinioară și de cumpănirea unor nouă îndrumări pentru viitor. De aceea trebue să fim deosebit de mulțu­mitori fraților din acest depărțământ, că n’au pregetat a ne chema la dâns cu prilejul serbării semicentenare a însoțirii noaste culturale, fâcân­­du-ne astfel cu putință a ne concentra din nou în inima ținutului ardelenesc,și privind atâtea lu­cruri, care ne amintesc trecuri, a ne întări sufle­tele, în­tocmai cum Anteu di poveștile cele vechi prindea putere, de câte ori voia în atingere cu pă­mântul, care-i era mama. Bucuria noastră, când­­ vedem adunați la un loc într’un număr așa desfrumos în acest ve­­chiu socular al culturii române, purtați de acelaș gând și de acelaș dor, ar fi peplină, când locul acesta de onoare, din care îmftrăsnesc a rosti ace­ste cuvinte, ar fi cuprins de acela, care a condus un șir întreg de ani destinele însoțirii noastre și pe cari am avut nefericirea a-1 perde cu câteva luni mai înainte. Cu ce entuziasm ne-ar fi vorbit mult regre­­taW T o sîr ivim "(ț­u T)TÎrna tâ­rțării, reales președinte . * d­ațîunii“ în adunarea ge­nerală din anul trecut, ținută în Dej, de însufle­țirea, cu care s’a întemeiat însoțirea noastră cul­turală, începând de la petiția celor 181 fruntași români, în frunte cu nemuritorii arhierei: Alexan­dru Șuluț, Andreîu baron de Șaguna și Ioan Alexi, adresată guvernului provincial ardelean în 10 maiu 1860 și urmând cu conferința din martie al anului următor, în care s’au urzit temeliile însoțirii atât de mult dorite ! Cu câtă căldură ne-ar fi povestit despre adunarea de constituire ținută în Sibiiu, în zilele de 23—26 octomvrie v. 1861, în care s’au înscris primii membri ai nou-înființatei societăți și în care eruditul Timoteiu Cipariu, mulțumind în numele celor adunați marelui arhiereu Andreiu Șaguna pentru ostenelile depuse la înfăptuirea ei, a ținut acel scurt, dar măduvos discurs despre în­semnătatea limbei materne, discurs, ale cărui cu­vinte pare că sunt săpate în granit pentru toate timpurile! Cât de limpede și cu câtă vioinicie ne-ar fi desfășurat el schimbările, prin care a trecut înso­țirea noastră în răstimpul celor cincizeci de ani, de când există, cu câtă plasticitate ar fi fixat el momentele principale de vieața ei, din care la cele mai multe avuse prilej a fi însuș părtaș: strălucita adunare generală ținută în 1862 în Brașov, în ființa de faață a ambilor arhipăstori ai bisericilor române surori și împreunată cu o frumoasă expo­­zițiune industrială și agricolă, cea dintâi la noi, românii de dincoace de munți , însuflețitele adunări de la Blaj, Hațeg și apoi din Alba-Iulia, din anul 1866, la care cei doi venerați ierarhi ai bisericei noastre stau din nou unul lângă altul, întocmai ca la Brașov, și întocmai cum avem fericirea a-i vedea astăzi pe vrednicii lor urmași, adunarea ur­mătoare din Cluj, în care se alese ca președinte fericitul baron Vasile Ladislau Pop, și care fu ono­rată cu prezența comisarului plenipotent regesc pentru Ardeal, contele Emanuil Pechi, și a ferici­tului arhiereu Ioan Vancea de Buteasa, pe atunci episcop în Gherla, iar ceva mai târziu arhiepiscop și metropolit în acest de Dumnezeu păzit orășel, care va vesti pururea marinimositatea lui; cea din­­ Ș­omcuta­ mare din anul 1869, în care, la stăruin­țele consilierului aulic Iacob Bologa, se hotărî în­ființarea despărțămintelor, menite să pună în le­gătură Asociația cu massele cele mari ale poporu­lui: cea din Năsăud, din anul următor, în care 44 comune din districtul năsăudean se înscriu în­tre membrii fondatori și pe vieață ai Asociațiunei, încasându-se cu totul la aceasta adunare suma de aproape 7000 fl. ; a treia din Sibiiu, ținută în 188­1 sub presidiul eruditului canonic Timoteiu Cipariu și cu prilejul căreia se întocmi o nouă expozițiune, cu mult mai bogată și mai succeasă ca cea din 1862; a doua adunare generală din Brașov, din anul 1883, în care s-a hotărît înființarea școa­­lei civile de fetițe a „Asociațiunei“, lucrare adusă la îndeplinire trei ani după aceea, a treia adunare ținută în Blaj, în anul 1895, în care, la cererea guvernului țării, s’a hotărît schimbarea statutelor „Asociațiunii“ ,schimbare împreunată cu părăsirea unui nume istoric scump, dar care în schimb a dat însoțirii noastre putința a-și extinde binecuvântata sa lucrare asupra tuturor ținuturilor locuite de români din patrie și în genere a dat regulilor ei fundamentale o formă mai corespunzătoare împre­jurărilor: adunările din Lugoj, Beiuș, Mehadia, Ora­­viț­a și Baia-mare, în care frații noștri din ținutu­rile de curând anexate la terenul de acțiune al „Asociației“ au primit însoțirea noastră cu atâta însuflețire, în sfârșit memorabila adunare din Si­biiu de acum șase ani, condusă de însuș mult re­gretatul prezident Iosif Sterca Șuluț, cu prilejul că­reia s’a inaugurat muzeul istoric și etnografic al „Asociațiunii , inaugurare împreunată cu o fru­moasă expozițiune retrospectivă și etnografică! Cu câtă competență ne-ar fi înfățișat mult regretatul bătrân munca desfășurată sub steagul Asociației noastre timp de 50 de ani, problemele urmărite în acest timp destul de îndelungat, sfă­­tuirile, lucrările și stăruințele comitetelor de pe vremuri, la care însuș luase parte timp de peste 30 de ani, jertfele aduse de publicul nostru pe al­tarul acestei instituțiuni, succesele și decepțiunile, de cari nu poate fi lipsită nicii o întreprindere omenească! In lipsa freiertatului prezident, a cărui tre­cere din vieață, deși la limitele extreme date­ mu­ritorilor pe acest pământ, am deplâns-o cu toții, voiu încerca eu a scoate la iveală două-trei mo­mente din vieața de 50 de ani a instituțiunii noa­stre culturale, nu din autopsie, nu din intuiție pro­prie, nu din contactul direct al faptelor și al im­­presiunilor, ci mai mult pe temeiul însemnărilor reci și de multe ori defectuoase. Două au fost, după a­cea modestă părere, motivele de căpetenie, cari au condus pe părinții noștri la înființarea acestei Asociațiuni: dorul lor de lumină, de înaintare, și simțul lor de solidari­tate națională. Rămași înapoi în privința culturii față cu celelalte neamuri conlocuitoare, în urma împrejură­rilor vitrege din trecut, românii din această țară nu doreau nimic mai ferbinte, ca­ delăturarea îngră­diturilor meșteșugite și nedrepte, care-i țineau de­parte de izvoarele luminei, desfacerea legăturilor năbușitoare, cari le acopereau ochii minții, admite­rea fiilor lor la învățătură și la tot felul de măie­­­strii, cu un cuvânt: mântuirea lor, nu numai de iobăgia corporală, ci mai vârtos de cea spirituală. Dorința aceasta ferbinte a moșilor și strămo­șilor noștri o vedem exprimată în toate plângerile și cererile adresate domnitorilor și sfaturilor țării

Next