Românul, aprilie 1914 (Anul 4, nr. 73-93)

1914-04-01 / nr. 73

Anul IV Arad, Marți 1)14 Aprilie 1914. Nr. 73 ABONAMENTUL Pe un­r . . 28.— Cor. Pe jumătate an 14.— „ Pe 3 luni . . 7.— „ Pe o lună . . ..40 „ Pentru România și străinătate: Pe un an . 40.— franci Telefon pentru oraș și interurban Nr. 750. REDACȚIA ei ADMINISTRAȚIA Strada Zrínyi N-rul lia INSERȚIUNILE se primesc la admini­strație. Mulțumite publice și loc deschis costă șirul 20 fii. Manuscrise nu se in­­napolază. „Telegraful Român“ falsifică istoria. „Ziarul nostru trăiește prin cinstea și corectitatea sa”. („Telegraful Rom", nr. 34 a. c.) Arad, 13 Aprilie. Somat de noi, în anul 68 al „Românului”, să-și justifice atitudinea politică echivocă „Telegraful Român” vine și ne răspunde, în anul 34 al său, spunând că politica de astăzi a lui e politica lui Șaguna. „Ziarul nostru, zice, „T. R.” a făcut tot­deauna, de la întemeere până astăzi, și va face și în viitor, politică de apropiere, de înțele­gere, de aplanare a divergențelor, deci poli­tică de oportunitate, la fel cum e politica Sa­șilor. Intemeetorul ziarului nostru, Marele Șaguna, ne-a îndemnat și ne-a impus să fa­cem politica aceasta, singură corespunză­­toare puterilor noastre, și tot el a pus ca con­diție redactorilor dela ziar să nu vatăme „in­teresul prealuminatului împărat și a prea­­înalt aceluiaș stăpânire”... „Dela direcția aceasta bine stabilită poli­tică a ziarului nostru o singură dată s’a făcut abatere, publicându-se în ziar un articol con­trar guvernului, la anul 1883, după vizita monarhului la Seghedin. Urmarea a fost în­să, că redactorul de atunci al ziarului nostru, fericitul Nicolae Cristea, în 24 de ore a tre­buit să-și părăsească postul, iar fericitul și înțeleptul mitropolit Miron Romanul a re­tractat în proximul număr al ziarului artico­lul publicat, exprimându-și „adânc simțită re­­gretare asupra articolului, pe care red­acțiu­nea într’un moment nefericit al impresiunilor produse de împrejurările actuale a fost destul de nesocotită a-l da publicității”... „Dacă ziarul nostru n’a putut deci să fee posiție dușmănoasă față de guvernul de la 1883 al lui Tisza Kálmán, de la care a avut atât de multe de îndurat, atât biserica, cât și neamul, și dacă n’a putut lua poziție nici în contra celui mai urgisit guvern, al lui Bánffy, — când de altcum alii redactau foaia, — cum poate pretinde autorul articolului din „Românul” ca să atacăm guvernul actual și pe domnul prim-ministru, conte Tisza István, despre care suntem convinși, că are cele mai bune intențiuni de a îndrepta multe din păca­tele și greșelile guvernelor de mai nainte? în­trebăm, nu pe autorul articolului, ci pe ceti­torii noștri, dacă ar fi consult care, să luăm post pe dușmănoasă fată de guvern și față de contele Tisza și noi, astăzi, când avem atâtea școale de salvat, și avem atâtea chestii în­semnate pendente, a căror resolvare noro­coasă pentru biserica noastră depinde numai dela bunăvoința guvernului?”... Ei bine, ce spune aici T. R. e fals! T. R. falsifică istoria, în scopul de a-și ascunde pă­catele urâte de astăzi. Șaguna n’a făcut acea politică lipsită de demnitate pe care o face de o vreme încoace T. R.; el n’a propagat politica de oportuni­tate, ci a propagat politica de activitate. A­ atâta lucru trebuie să știe T. R. de astăzi, dim­preună cu autorul „Cărții de aur”. A-i atri­bui lui Șaguna o astfel de politică, cum e cea de azi a Telegrafului, nu-i numai o simplă fal­­sificare de istorie, ci e și o blasfemie la adresa memoriei lui Șaguna. După dualism Șaguna — după cum știe orice cunoscător cinstit al istoriei politicei ro­mânești, — nu împărtășia vederile acelor po­litician români cari erau pentru pasivitate, ci milita pentru „activitatea națională”, a­­decă: Românii să nu stea acasă și să se plân­gă, ci să-și trimită deputați în camera din Pesta, cari să lucreze acolo cât vor putea mai mult pentru ușurarea poporului nostru. Acestea le spune și T. R. dela 1872, Nr. 9, unde se zice: „Activitatea națională stă întru a pretin­de și a apăra drepturi ce sunt totdeauna pro­prietatea unei națiuni de jure, dacă din îm­prejurări fatale nu și de faptă... Avem datoria de a intreveni pentru interesele noastre de tot felul, pe cari trebuie să le apărăm față cu a­­cei conlocuitori din patrie, cari vor ca să ni le îngusteze și cari astăzi prin voința noastră pasivă dispun singuri de soarta țării în dieta din Pesta... Dacă vom intra pe calea realității cu toată seriozitatea, ideile extreme ale minorităților din țară, maghiare și săsești, se vor reduce la măsura lor, iar când aceasta din nenorocire nu ar fi, o națiune compactă și numeroasă cum e a Românilor, ar pretinde drepturile sale, până când le-ar câștiga.” Asta e politica „oportunistă” a lui Șagu­na, și cine-i atribuie acestuia o altă politică e un falsificator! Și Telegraful de astăzi e un falsificator al Telegrafului de pe timpul lui Șaguna, și un falsificător de istorie! La 1905 când, în conferința națională de la 10 ianuarie, fruntașii noștri politici au decretat activitatea, T. R. jubila, pentru că zi­cea el, a ieșit biruitoare politica activistă a lui Șaguna. După conferința națională politica T. R. era absolut identică cu politica partidului no­stru național. Chiar a doua zi după conferin­ță T. R. scria în fruntea ziarului: „Suntem pentru politica românească făcută cu vizir deschis, ca să o vadă și să o cunoască lumea” (12 ian. n. 1905). Și mai departe, în acelaș articol, zicea: „Noi dela ziarul acesta avem de a fi mul­­țămiți și cu rezultatul conferinței ținute, pen­­tr că el nu însemnează alta, decât o învingere splendidă a politicei urmate de ziarul nostru cu o rară consecventă, politica activității par­lamentare... „La locul acesta ne mărginim la expri­marea părerii, că cei ce nu au obiceiul de a căuta nod în papură... vor recunoaște de va­lide hotărârile aduse, obligându-se a lucra după putință la executarea lor”. In Nr. 3 al aceluiași an T. R. îndeamnă pe Români să între în lupta elctorală pentru candidații naționaliști prin cuvintele: „Con­știința noastră e deci liniștită că faptă patrio­tică de prima ordine săvârșim, când îndem­năm pe toți Românii, inteligență și popor, slujbași și oameni independenți, să meargă la urnă și să-și dea votul pentru candidații ro­mâni, așa cum cer interesele poporului român din patria aceasta și cum o cere cinstea noa­stră națională”. In Nr. 4 Telegraful scrie: „ne înjură rău presa jidano-maghiară pentru programul po­litic stabilit în conferența din 10 Ianuarie ne ținută în Sibiiu, și ne face trădători de pa­trie pe toți cei ce l’am acceptat și ne-am an­gajat la lupta electorală cu candidații jurați pe acest program.” In Nr. 5 repetă: „Dela întemeietorul poli­ticei române, nemuritorul Șaguna, foaia noa­stră cu o consecvență rară și cu o nespusă băr­băție a luptat necontenit pentru direcția inau­gurată acum din nou”. In Nr. 6 T. R. scrie, tot într’un articol prim, întitulat: „După conferință”. „Pare că vedem iarăși, ca la 1892, ridi­­cându-se nori negri asupra capului nostru. Nu ne-a supărat atunci, nu ne supără nici azi, când rândurile celor ce ne înțeleg s’au premenit și înmulțit cu sute de luptători di­baci și desinteresați. Azi nu mai stăm izolați cu vederile noastre și credem că ele vor stră­bate la toți aceia cari vor binele și înaintarea neamului, cum au străbătut și vederile noa­stre pentru intrarea în lupta parlamentară.” — „Ne bucurăm că poporul alegător ro­mân din patrie a înțeles importanța hotărâ­rilor luate în conferența dela 10 ianuarie a. c. ținută la Sibiiu, și dând ascultare frunta­șilor săi a dovedit că una este”. Nu putem zice că învingerea noastră ar fi fost strălucită... Avem 7 deputați aleși...Tre­buie să ne mulțumească deci faptul că am putut alege de astă dată și numai 7 ori 8 de­putați naționali români, dată fiind graba ma­re, cu care am intrat în luptele electorale, ne­pregătiți, neorganizați, nedesciplinați, nespri­­jiniți de nimeni”. In Nr. 8 1905, răspunzând „Gazetei Transilvaniei” zice: „T. R. a combătut și va combate când va trebui conducerea rea partidului, cu care nu e permis nimănui să a facă experimente hazardate, dar n’a combă­tut partidul. Un singur partid formăm noi Românii din statul ungar, pentru că un singur scop avem și nu putem recunoaște pe sama nimănui drep­tul de a ne scoate din partid, numai pentru că — ori tocmai pentru că — am reprezentat în trecut decenii întregi curentul ești acum birui­tor în sânul partidului — curentul activist". Și cu toate aceste enunciațiuni absolut dlare de politică națională cu vizir deschis, T. R. de astăzi cutează a sfida buna credință a publicului cetitor, spunând că o singură da­tă, la 1883 ,a combătut guvernul, încolo a făcut tot politică de oportunitate! Această fal­sificare dovedește pe deplin halul moral al Te­legrafului de astăzi. Dar ca să se vadă și mai neîndoios nesin­­ceritatea și absoluta iloialitate, zăpăceală și lipsă de memorie a Telegrafului, care insultă

Next