Românul, iunie 1914 (Anul 4, nr. 119-141)

1914-06-03 / nr. 119

Marti, 16 Iunie n. 1914. Băieții fac haz pe socoteala unei scrisori de la un fruntaș din Orăștie, care cere clubu­lui să mai dea câteva medalii unor membrii de-ai comitetului aranjator, căci de... oamenii sunt senzibili”... adecă aceia cari n’au primit și cari cred că și ei au contribuit cu munca lor, la deficit... „Medalii nu mai sunt” — îmi spune secre­tarul Q. Deac. „Am ajuns în corn de capră... da, să mai comandăm câteva medalii pentru toți câți au fost de față în public?...” Răspunsul — vine cam anevoie. In fine simpaticul viceprezident al clubului Dr. Nemeș desleagă nodul gordian. ..Domnilor­ adevărat, că deosebire nu pu­tem și nu-i permis să facem, dar egalitatea se poate ajunge și pe altă cale: simpla minte, re­­­vocăm și acelea, pe cari le-am dat...” “ Tot în Cluj am auzit'o și asta. Rezultatul material e cunoscut: 1020 cor.,și cifrele nu min­­tesc, dar rezultatul moral dă material de fru­­moase discuții. In Cluj se află și un director de garaj care e cunoscut ca mare neprieten al sportului. Cu atât mai mare a fost uimirea sportivilor, când un membru vine și anunță noutatea: „Ei, vedeți, cel puțin rezultatele mo­rale sunt splendide. Iată și Dr. S. a prins chef de sport!” — Zău așa? „Da, da! încă ieri s’a­m dus cu plutele”... Ch . 2 + s. „R­O­M­A­N­U­L Pag. 3 Raporturile politice dintre balcanici. . — In preajma celui de al treilea rasboiu balcanic. — Constantinopol, 19 Mai (1 Iunie) 1914. După toate constatările făcute la fața locului de organele absolut imparțiale, situația creată a populațiunilor balcanice prin desfășurarea ce­lor două răsboaie și consacrată prin pacea din București, este mai mult decât precară, mai mult decât intolerabilă. S'a declarat, cum s’ar zice, starea de persecuțiune permanentă împo­triva acelora, cari vor să rămâne ceea ce au fost ab antigo. Această stare de lucruri ne autorizează să susținem, fără teamă de a fi desmințiți, că mult complicata chestiune a orientului este încă foarte departe de a căpăta o soluțiune definitivă. Toate statele balcanice în aparență se declară parti­zane unei politici pacinice, iar în realitate fac preparative, ca și când s’ar găsi deja în ajunul isbucnirei râsboiului. In adevăr rapoartele politice actuale dintre statele balcanice nu sunt de loc normale, nici amicale, cum ar trebui să fie între națiuni, care doresc să inaugureze cu adevărat o eră­­ de pace și de prosperitate la ei acasă. Aceasta, du­pă cum vom vedea mai departe, nu s’a produs, din nenorocire, nici între statele semnatare ale tratatului din București. Să ilustrăm prin exemple, prin exemple con­crete, exactitatea aserțiunilor noastre. Raporturile turco-grecești sunt de natură a ne indiitui, că cele două țări nu vor aplana di­ferendele dintre ele pe cale amicală, cu toată dorința expresă a acelor cari fin ca pacea să nu fie tulburată printr’un al treilea răsboi în Orient. Dacă ar fi să judecăm situația politică din Grecia și Turcia după declarațiile oficiale ale celor două țări, chestia insulelor nu va căpăta o soluție pacinică. Intransigența Greciei nu se modifică în chestia insulelor, cu atât mai mult cu cât flota ei este superioară celei turcești. Pe de altă parte Turcia nu o poate atăca pe uscat, căci aceasta ar însemna să violeze tratatul din București și România n’ar permite aceasta sub nici un cuvânt. De altfel lui Talaat Bey i s-a spus verde că o atacare a Greciei pe uscat adecă prin Bulgaria ar provoca o intervenție militară a României. Ceva mai mult, împrejurările fiind și de astă­­dată cu totul favorabile Greciei, iscusitul prim­­ministru Venizelos, nu numai că nu restituește Turciei insulele Mitilene și Chios, ci face difi­cultăți și la restituirea celorlalte trei, Imbros, Tenedos și Castelarizo, până când sublima Poar­tă nu iși va lua solemn angajamentul că va în­ceta cu prigonirea sistematică a populațiunilor grecești din Tracia. Din acestea se deduce până la evidență că raporturile turco-grecești sunt foarte încordate și numai o intervenție armată ar putea da o so­luție definitivă. Raporturile greco-bulgărești au fost și vor continua să fie rele până când Grecii nu vor modifica regimul de teroare la cari sunt supuse nenorocitele populațiuni din Macedonia. Să fie încredințați regele Constantinos și inteligentul său prim-ministru Venizelos, că un popor tenace, după cum este poporul bulgar din Macedonia, nu se poate suprima numai printr’o trăsătură de condei. Dar ceea ce surprinde cu drept cuvânt pe toată lumea este faptul, că nici raporturile greco­­sârbești nu sunt amicale cum ar trebui să fie și aceasta din cauza atitudinei patriarhiei din Fanar, care nu recunoaște restaurarea patriar­hatului din Ipek. In aceasta chestie dreptatea este din partea patriarhiei, deoarece Ipek este un centru muntenegrean și nu sârbesc și apoi patriarhatul din această localitate nu a fost su­primat, după cum pretind Sârbii, ci mutat la Carlovitz. Ori în nici un caz Sârbii nu pot să revendice un drept, care nu mai există. In cercurile politice și diplomatice de aici se afirmă că neînțelegerile dintre Sârbi și Greci au la bază nu chestia patriarhatului din Ipek, ci chestia comunităților ortodoxe din Macedonia­­sârbească, cari au fost sub autoritatea spirituală a Fanarului și Serbia nu numai că nu recunoaște existența lor, ci le confiscă școlile, bisericile dim­preună cu toate veniturile lor. Sârbii sunt mai șoviniști, ca să nu zic mai stupizi decât prietenii lor Greci în chestiile na­ționale. De altfel și unii și alții nu au conaționali în teritoriile anexate și se ceartă pentru o po­­pulațiune negrecească și nesârbească, care e persecutată sub toate chipurile și felurile, ca să fie desnaționalizată. Nici raporturile turco-bulgărești nu sunt a­­micale în adevăratul înțeles al cuvântului. Si in Turcia și Bulgaria conaționalii respectivi sunt prigoniți și scoși în afară din legile statului. E de notat că o consecință imediată a acestor neîn­țelegeri dintre statele balcanice este prigonirea sălbatică la cari sunt expuse mai cu deosebire populațiunile pașnice și harnice. La toate ace­ste anomalii, dacă adaugem și anomalia din Al­bania am avea tabloul desăvârșit al situației precare și intolerabile din balcani. Din fericire față de situația anormală din statele balcanice, lealitatea politică și diplomatică a României s’a manifestat, spre mândria ei, în chipul cel mai eclatant. In adevăr România consecventă menirei sale istorice în orient a sfătuit rând pe rând pe toți balcanicii să renunțe definitiv la politica lor de aventuri de până acum și să caute să cultive raporturi amicale între ele, căci numai în acest fel se pot consolida și prospera. In special Turcilor li s’a dat sfatul, ca să nu caute a tulbura pacea și a se înțelege prie­tenește cu Grecii în chestia insulelor și mai ales să înceteze cu persecuțiunea împotriva elemen­tului autohton din Tracia, care orice s’ar zice­ este cu secole mai vechi decât T­ur­cui în țara lui. In special Take Ionescu a fost pe cât de franc, pe atât d­e categoric în această privință, atră­gând atenția lui Talaat Bey, că nimic nu are de câștigat Turcia prin politica sa anticrești­­nească. Dimpotrivă să nu se uite că are totul de nerdut. Europa fiind creștină nu va tolera ca acolo unde e crucea să mai vie semiluna. In chestia albaneză bărbații de stat ai Ro­mâniei au fost și mai energici fată de Turci, can­d va mai este secret pentru nimeni — lu­crează să aducă pe tronul Albaniei un domnitor musulman. România știe­ că promotorii insu­­rectrimei din Tirana sunt emisarii tinerilor turci cu toate desmințirile date. Toți șefii mișcării Gemal Bey, Midat Șukri Bey și Arif Hikmet Bey au lucrat și lucrează cu asentimentul și mijloa­cele bănești din Constantinopol. De altfel aceasta reese și din scrisoarea lui Semai Bey, ofițer superior în armata otomană, publicată în ziarul „Tanin" oficiosul guvernului otoman. Mișcarea din Tirana este opera celor din Stambul precum cea din sudul Albaniei este o­­pera celor din Atena cu toate desmințirile lui Talaat Bey și ale lui Venizelos. Faimosul Zografos, despre care s’a spus, că lucrează din propria sa inițiativă și împotriva lui Venizelos, a fost ales deputat în Grecia ca candidat al guvernului M. S. regelui Constan­tinos. Solidaritatea mai mare și unitatea de vederi mai perfectă între guvernul din Atena și cel din Epir, nu se putea caracteriza decât prin alegerea lui Zografos ca deputat, nu în Epirul autonom, ci în Grecia veche. Totuși dată fiind lealitatea politică a Ro­mâniei față de balcanici și în deosebi față de Grecia și Turcia, sperăm, că aceste state vor renunța la politica de aventuri și vor lăsa pe bieții Albanezi să se desvolte în libertate sub aus­piciile priceputului lor domnitor prințul Wilhelm de Wied. Socotim, că toate măsurile luate de sublima Poartă în favorul elementului creștin din Tracia, de a se pune capăt persecuțiunii de până acum, sunt consecința sfaturilor prietinești date lui Talaat Bey, cu ocazia vizitei acestuia la Bucu­rești, unde a fost primit cu cea mai sinceră sim­patie și onorurile cuvenite unui înalt oaspe al României.Totul ne indrituește să credem, că Tur­cia va conta pe sfaturile înțelepte ale guver­nului român, știut fiind, ca cel mai firesc prie­ten al Turcilor nu poate fi decât poporul de sub conducerea marelui căpitan regele Carol I. Fatih. Misiunea ministrului albanez Murat bey Toptani la București. Ni se scrie din București cu data de 13 iunie n.. De câteva zile se gă­sește în orașul nostru d. Murat bey Toptani, un fervent apărător al prințului Wilhelm al Al­baniei. Este văr bun cu Essad-pașa, însă este dușman al acestuia pentru trădarea lui odioasă fată de neamul și mbretul (regele) său căruia i-a dat desa (jurământ). Murat bey a venit în Bucureștii României cu o misiune din partea prințului pe lângă curtea regală a României. A fost primit în au­diență imediat de principesa Maria la Cotro­­ceni și a doua zi de MM, regele și regina cu care s-a întreținut mai bine de o oră. D. Toptani a fost foarte entuziast de­ modul cum a fost primit de MM. IL. și de viul interes ce-i poartă Suveranii noștri pentru nepo­tul lor. Intre altele regele Carol l-a asigurat pe d. Toptani de viitorul Albaniei că, contrar știrilor tendențioase lansate de unele zia­re, Albania va intra în cursul ei normal și va progresă ca toate celelalte state balcanice. Tre­buie însă răbdare și tenacitate pentru a face față împrejurărilor actuale. Din convorbirile avute cu dânsul am în­țeles că Essad-pașa a vrut să arunce Albania într’un haos din care cu greu putea să iasă. No­roc însă că s’a simtit și s’au luat măsurile dic­tate de împrejurări. Dânsul se face vinovat și prin aceea, că nici nu s’a sinchisit măcar să trimeată puști și munițiuni la Corita unde erau cerute telegrafic cu atâta inzistentă de către prefectul Coritei, cu toate că 10.000 de puști și munițiuni au stat în port 3 săptămâni. Dacă erau trimise puștile din vreme la Corija, nu era să se întâmple atacul de la Colonia și Nico­­sita cu care ocazie Grecii au distrus toate sa­tele din acele părți în număr de 38.­­ In tot acest timp agenții panelenismului erau la Du­­razzo cu cari avea mereu întrevederi oamenii lui Essad. D. Toptani a avut încă o misiune de foarte mare importanță, pe care nu o putem da azi publicității, pentru alte considerațiuni. D. Murat bey Toptani după ce a avut și o întrevedere astăzi la orele 11 a. m. cu mini­strul Austro-Ungariei, a plecat pentru Viena cu

Next